52,493 matches
-
corectiv, iar scopurile sale pot fi așezate mai curînd în categoria actelor exorcizatoare, a acțiunilor cu valoare simbolică, decît în aceea cu o valoare nemijlocit pragmatică. La o privire detașată și cuprinzătoare, întîlnirea (alianța!) dintre o mare companie și fenomenul artistic viu este primul pas către suspendarea unuia dintre cele mai nocive stereotipuri pe care practica și propaganda comunistă le-au impus cu forța unei ordini naturale: suspiciunea, mefiența și chiar ura între diferitele segmente sociale, în cazul de față între
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
chiar ca pe un real handicap, absența unui autentic parteneriat. Pentru că exact în măsura în care artistul are nevoie de valorile concrete ale mediului economic, și omul de afaceri are o nevoie imperativă de valorile simbolice pe care i le poate oferi mediul artistic. Fără valori economice reale și utilizate ritmic, artistul se sufocă mecanic, își pierde una cîte una elementarele sale funcții vitale, după cum, fără valorile simbolice, omul de afaceri își pierde coerența socială, obligatoriile funcții de reprezentativitate și codurile subtile de comunicare
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
sa funcție de regulator simbolic, dacă această formulă nu sună cumva prea pretențios, să se implice profesional și moral. Iar dacă unul dintre cei mai importanți operatori de pe piața românească a asigurărilor, cum este Allianz-Țiriac, a simțit nevoia să aducă mediul artistic în propriul său habitat, și unul dintre cei mai retractili și mai sfioși artiști, cum este Paula Ribariu, a părăsit spațiul ei securizat, acela profesional și cu o indiscutabilă vocație muzeistică, spre a se confrunta cu necunoscutul de afară, e
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
e limpede că în viața publică românească se întîmplă ceva extrem de serios, ale cărui consecințe vor fi mult mai importante decît ne imaginăm noi în această clipă. Segmentul profesionist al spațiului economic a inițiat o provocare a profesioniștilor din spațiul artistic, iar aceștia au primit mesajul așa cum se cuvine și au răspuns chiar și cu prețul sacrificării propriului confort. Allianz-Țiriac/Paula Ribariu, iată ecuația care marchează noua configurație a raporturilor profesionale și morale în spațiul public românesc, raporturi ireproșabile, cel puțin
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
oferă spațiul și face toate oficiile de gazdă, iar artistul vine cu maxima sa libertate, cu preocupările sale constante și cu obsesiile neștirbite. Paula Ribariu vine, astfel, în spațiul companiei de asigurări, cu o etapă nouă a propriului său proiect artistic și nu încearcă în nici un fel să se adapteze unui public, în mare parte necunoscut, pornind de la supoziții și aproximări teoretice. Ea se comportă aici cu un firesc desăvîrșit, aducînd în prim plan, după experiența panoramică de la Sala Dalles, preocuparea
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
mare parte necunoscut, pornind de la supoziții și aproximări teoretice. Ea se comportă aici cu un firesc desăvîrșit, aducînd în prim plan, după experiența panoramică de la Sala Dalles, preocuparea constantă pentru o anumită dimensiune arheologică, recuperatoare, a expresiei și a gîndirii artistice. Dar dacă, pînă acum, această preocupare pentru reactivarea unor mesaje arhaice privea un timp generic și o mitologie ambiguă, lesne de plasat pe o vastă plajă stilistică, de data aceasta Paula Ribariu focalizeză întreaga sa energie pe un segment de
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
ceva din tensiunea blîndă, din negrul volubil, din animația încremenită și din toate celelalte oximoroane posibile pe care unul dintre pictorii noștri de astăzi cei mai neobișnuiți și mai profunzi le supune meditației și apoi le transformă firesc în expresie artistică. P.S. în dimineața zilei de 8 aprilie, în timp ce-și pregătea lucrările pentru o expoziție de grup care se va deschide în curînd la Centrul Cultural Mogoșoaia, pictorul Florin Mitroi a încetat, fulgerător, din viață. Artist de o valoare
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
din viață. Artist de o valoare excepțională care a dus exigența față de sine pînă la limitele suportabilității omenești și om de o rigoare morală unică, Florin Mitroi lasă îndurerată și pustie, pe nepregătite, așa cum a făcut și Horia Bernea, lumea artistică românească. Discret pînă la anonimat și tăcut pînă la uitare, el s-a devotat picturii cu o asemenea intensitate încît conștiința creației l-a absolvit de nevoia expunerii și de tentația prezenței publice. Proiectul de la Mogoșoaia ar fi fost (este
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
atacuri de panică - pînă la urmă se scotocește prin buzunare, găsește o scrisoare de la o prietenă mai veche și se cufundă în lectură. în altă parte, personajul cu pricina este nevoit să facă distincția între literatura de consum și cea artistică. Autorul păstrează distanța de prima deși s-a depărtat vizibil și de a doua ipostază. Singura grijă care pare să-i fi rămas este aceea de se feri de categoria "romane de gară sau de citit în tren, romane pe
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
o versiune în limba română). Metoda: considerarea pe acest teren a următoarelor raporturi: scriitor-narator, scriitor-cititor, narator - personaj-narator, limbă-lume și text-mesaj. Opțiunea pentru aceste cinci raporturi, spune autorul, ș...ț este susținută în primul rând de specificul organizării și constituirii semnificației artistice în textele istratiene. Vom pune în evidență atât particularitățile acestora din perspectiva narațiunii autobiografice, cât și posibilitățile de analiză poetică din unghiuri diverse și complementare." între obiect și metodă există așadar o compatibilitate hermeneutică. Scopul și totodată câștigul unei atari
O abordarea stereoscopică a lui Panait Istrati by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15389_a_16714]
-
la rubrica Din revistele altora, se observă cu privire la această dispută un lucru mult mai evident și anume că Observatorul încearcă să monopolizeze gîndirea realmente democratică din Romînia. Nota din Timpul îl citează pe dl. C. Stănescu din Adevărul literar Și artistic în legătură cu monopolul cu pricina. De unde se vede că lucrurile sînt mai complicate decît socoate dl. Cornea. În fine, dl. Șerban Papacostea denunță un plagiat: capitolul despre Ștefan cel Mare din volumul 4 al Istoriei românilor, scos sub egida Academiei, Univers
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
în ierarhiile care includ criterii, argumente. Din ce în ce mai des, sătui de confuzia din jur, le invocăm prezența și trecem mai ușor peste "astăzi". De ce a fost altfel atunci? Doar o presiune de tip comunist naște un soi de solidaritate umană și artistică, în care, totuși, valorile nu sînt amestecate cu mediocritățile? În seara de 4 martie, Teatrul Bulandra ne-a invitat la o întîlnire cu Toma Caragiu. În sala care îi poartă numele. Pe scenă, într-un con de lumină, scaunul lui
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
imaginar" în expansiune, a cărui formă ultimă (dacă există) nu se putea bănui. Toate se întemeiau pe o reflecție severă, sistematică, asupra realului, sugerând în același timp o reverie superioară, capabilă să inducă un efort de comprehensiune, a cărui miză artistică se recunoaște în orice temă a înțeles să trateze. Dacă Ardeluța Tarcăului, cu case vechi și uși deschise, i-a oferit, în 1976, destulă "materie" pentru o expoziție personală, ușile din urbea în care a decis să-și ducă veacul
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
ea, timpul s-a oprit din mers." (subl. n.) Obsesia lunii la care priveau parcă vrăjite adolescentele de la pensionul de domnișoare Bolintineanu, după cum mărturisea Hortensia Papadat-Bengescu în autobiografia scrisă pentru revista "Capricorn" (și publicată mai apoi în "Adevărul literar și artistic", în 1937) "pe nopțile cu lună plină, sunt vegheri interzise în fața ferestrei prin care, cu câteva prietene fixăm astrul până la măsura unei migrene, aproape a unei stări hipnotice", e foarte posibil să fi fost provocată chiar de poezia eminesciană. E
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
ei își echilibrează tentațiile contradictorii. Ambiguitatea formă/ limbaj, soliditate/transparență, construcție/disoluție, deși, pînă la un punct, ține în mod evident de strategiile unei gîndiri plastice sigure pe sine, de aici acolo ele sînt, cu certitudine, fatalități ale unui temperament artistic marcat de polarități. Și tocmai în consecința acestui partaj onest între motivația lăuntrică a exprimării și gîndirea profesională activă, se naște un gen de pictură în care nu intervin nici factori de perturbare ce țin de prea severul proces al
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
severul proces al elaborării, și nici bruiaje de fond, născute dintr-o instinctualitate fără cenzură. Rafinată și puternică în aceeași măsură, bine argumentată estetic și coerentă expresiv, pictura Mirelei Dimcea nu este una șocantă, dar este una prin care fenomenul artistic însuși transmite un semnal de siguranță și de vigoare. Deși, în tăietură proaspătă, rupturile și salturile revoluționare, mai mult sau mai puțin sîngeroase, au o mare putere de impact și impresionează tocmai prin ieșirea din normă și din sacră, în
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
Cezanne, care n-a ieșit din bidimensional și n-a incendiat simbolic nici măcar vreo casă memorială. La urma urmei, regîndirea fenomenului din chiar spațiul său de referință și reconstrucția acestuia cu propriile lui instrumente constituie adevăratul pariu al oricărei creații artistice. Și Mirela Dimcea tocmai acest lucru încearcă să-l facă. Iar dacă ea nu revoluționează acum din temelii pictura românească, dacă nu-și transformă acțiunea artistică într-un adevărat carnagiu, în mod cert, asemenea multor tineri din generația ei, o
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
referință și reconstrucția acestuia cu propriile lui instrumente constituie adevăratul pariu al oricărei creații artistice. Și Mirela Dimcea tocmai acest lucru încearcă să-l facă. Iar dacă ea nu revoluționează acum din temelii pictura românească, dacă nu-și transformă acțiunea artistică într-un adevărat carnagiu, în mod cert, asemenea multor tineri din generația ei, o revoluție de catifea tot face, adică îi analizează lucid posibilitățile și îi reconfirmă vitalitatea.
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
categoria previzibilă a unui eveniment de familie. Acum, ca și atunci, dar acum într-o mai mare măsură pentru că și expoziția a fost mult mai amplă, iar partitura fiecăruia mult mai bine precizată, s-a putut observa că ideea comuniunii artistice exprimă o atitudine culturală, este o încercare de exprimare a părții prin întreg și una de a crea întregului o mai puternică rezoluție prin exacta identificare a componentelor, și nicidecum acea soluție comodă care înjumătățește efortul de organizare a expoziției
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
o încercare de a sugera că acțiunea comună a soților Maitec se sprijină pe o complementaritate adîncă, uneori susceptibilă de a se transforma în disjuncție și în adversitate. II. Lumea reală și contradicțiile materiei Ovidiu Maitec, prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, este un un om al materiei, un exponent al manualității și al praxisului mundan. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
nezdruncinat" încep sa zambească, o întorc și încep să dea cu "natura umană". La nevoie afisează un surâs batjocoritor, de parcă tocmai ar fi fost la papă, și el le-ar fi daruit o bucațică de infailibilitate."> Schnier face chiar proiecte artistice, despre cum ar putea el maimuțări mai bine slujba catolică. Ei bine, pentru acest clovn melancolic lumea nu are orizont metafizic sau Dumnezeu nu există, sau e cel mult o reprezentare umană, și la El se ajunge pe cale instituțională, ca
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
o provocare ordinară și un pericol serios. A avut premiera în septembrie 1972, s-a jucat doar de trei ori și a fost in-terzis oficial de către autorități care au demis și conducerea Bulandrei: Liviu Ciulei, directorul teatrului, Maxim Crișan, director artistic, Toma Caragiu, secretarul de partid (și Primarul din piesă). Cazul Revizorul este cunoscut astăzi pînă în detalii. Rușinea de atunci este greu de șters, ca și traumele suferite de artiștii implicați. Scenografia - Paul Bortnovschi, Radu și Miruna Boruzescu; Hlestakov - Virgil
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
pună în scenă piesa lui Gogol. Este vorba despre regizorul Claudiu Goga și trupa Teatrului Național din Craiova. Absolvent la clasa profesorilor Valeriu Moisescu - Mircea Cornișteanu, de o maturitate și o modestie atipice pentru generația lui, dar și pentru timpurile artistice învolburate pe care le parcurgem, Goga a ales, de la început, să se confrunte cu texte majore, să lucreze cu artiști importanți, să urmărească riguros și elaborat anumite teme și probleme cu miză umană general valabilă. Drumul pentru care a optat
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
yoghini un anume tip de respirație e o practică a spiritului. Același pontif al suprarealismului a relevat și ambiția gnoseologică a acestuia: "suprarealismul nu a încetat să acorde credit automatismului, nu numai ca metodă de expresie pe plan literar și artistic, ci și ca instanță primordială în vederea unei revizuiri generale a modurilor de cunoaștere". Act de cunoaștere este scriitura în cauză și pentru Antonin Artaud: "Acolo unde alții propun opere, îi scria el lui Révérdy, pretind altceva decît să-mi dau
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
care abia ai timp, cum spunea Lampedusa, să absolvi școala primară a artei) au intrat în istoria literaturii cu cărți, stilistic vorbind, impecabile, refuzând cu sadism, aș zice, criticilor plăcerea și, de ce nu, orgoliul de a remarca cu minuțiozitate evoluțiile artistice de la o carte la alta. Cum s-a remarcat deja, stilul lui Tudor Țopa este desăvârșit - s-ar putea face o apropiere mai degrabă cu Radu Petrescu - această preocupare fiind deseori prezentă în text prin referiri directe: Fraza trebuie să
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]