281 matches
-
să facă nici o mișcare, căci patru nubieni uriași se postară În jurul lui. - Scoateți-l afară, se auzi vocea trâmbițată a lui Mahomed. Nubienii Îl Împinseră spre ieșirea cortului. Oană ajunse afară chiar În clipa În care, la cel mult patru aruncături de săgeată, se auzi cântecul grav și prelung al unui tulnic. Nu vedea dealurile din jur. Vedea doar o ceață care avea culoarea violetă a Înserării. - Ce e asta, căpitane? Întrebă sultanul, scormonindu-l cu o privire rea, de uliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care Greg le trimetea spre Mika-Le și cărora ea le răspundea cu acea fixitate inexpresivă care o caracter h. a. Dar privirile iui Greg, în drumul lor, treceau peste Adolful, care le înregistra printr-un surâs imperceptibil, totuși neândoios. Urma o aruncătură repede de ochi a actorașului spre Mika-Le, care atunci avea și ea un surâs de conivență, mai nesimțit încă. Jocul era penibil, mai ales că Mini, în mediul acela neobicinuit, era stânjenită, rătăcită. In discuție, spre mirarea lui Mini, Adolful
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a descălțat. Și din uriașe cizme de paradă aruncă cu grabă ultimii fulgi, simte primăvara și să nu piardă se-mprăștie-n grabă să n-o alungi. VASILE CREȚU - Gândărețul Născut în apropierea Deltei Dunării și crescut la numai o aruncătură de băț de lacul Siutghiol, încă din copilărie, mai apoi în adolescență am fost atras de natură, de oameni, de artă. Primele manifestări ale harului lăsat de Dumnezeu apar la grădiniță unde am avut și eu o mică expoziție de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dar a trăi e nobil“. Gem precum o femeie beată. Încercând să-l înveselesc, dau poruncă să fie jucate operele sale preferate. Trupele dau reprezentații în salonul nostru, astfel că săbiile, bețele actorilor și caii de recuzită sunt la o aruncătură de piatră de nasul Majestății Sale. Asta îi captează atenția: pentru câteva zile, e distras în mod plăcut de la propriile gânduri. Într-o zi însă, iese în mijlocul spectacolului. Gata cu opera. Împăratul trăiește cu supă de ginseng. E lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fi fost apropiat, fluturii s-ar fi întors. Aș fi putut să ignor orice altceva, până și singurătatea și dorul profund după un bărbat. Aveam nevoie de dragostea fiului meu pentru a suporta existența. Tung Chih era aproape, la o aruncătură de băț, și totuși am fi putut foarte bine să fim despărțiți de un ocean. Aș fi făcut orice să-i câștig afecțiunea, însă el era hotărât să nu-mi acorde nici o șansă. Fiul meu mă pedepsea pentru principiile după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
logostele Fie‐ți scrise‐n cer și‐ o fată Mândră de‐mpărat. M‐ am rugat de ursitoare Pentru capul tău, S‐ odrăslești, ca rupt din soare, Toată lumea să te placă; Dar nici fapt și pus‐ din‐ură, Nici un fel de‐aruncătură, Nici un farmec să nu‐ți facă Nici un rău. Dormi, plugarul meu, în pace, Scumpul meu odor! Mare‐al mamei, te vei face; Să te văd cu noi la masă, și‐ alergând cu drag pe luncă După tatăl tău la muncă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aflau alături de casa lui Iovanes, pe când locul lui Lohan “să hotărăști din dosu”. --Și cine câștigă procesul? --Iovanes, în virtutea dreptului de preemțiune. --Dacă tot ne aflăm în Armenime, hai să vedem ce se întâmplă pe Ulița Cizmăriei - aici la o aruncătură de băț. Chiar de la început, adică la 6 martie 1671 (7179), aflăm că Tofana, soția lui Ștefan lăcătușul - o meserie nouă pe care o întâlnim la armeni - întocmește un zapis în care spune: “Am vândut... o casă cu loc cu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
arde setea, ci mai degrabă palmele... --Nu te oțărî la un biet turc bragagiu, care ți-a vorbit frumos, boierule - a sfârșit vorba, izbucnind într-un râs de zile mari. Ne-am îmbrățișat. În Chervăsărie, care se afla la o aruncătură de băț, era atâta hărmălaie de nu se auzea nici în cer nici în pământ. Strigăte ale cotiugaragiilor și negustorilor, tropote și nechezat de cai, huruit de harabale goale sau pline, galop de cai îndemnați de călăreții de Țarigrad, care
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
povestesc despre excursia pe care am făcut-o la Paris când aveam cincisprezece ani. Cum autocarul a rămas blocat în trafic undeva prin Pigalle, iar măicuțele în grija cărora eram aproape că au făcut apoplexie când au văzut la o aruncătură de băț firmele luminoase care făceau reclamă la barurile cu striptease total. — Știi la ce mă refer, i-am spus lui Luke. Fete, fete și iar fete, toate în pielea goală! Am auzit că există și locuri din astea, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
noi, degerați, cu mucii în țurțuri până la bărbie, ne țineam aproape de el, tot pe lângă el, că el e tătucu’ nostru. Dacă zice să nu mâncăm, nu mâncăm. Dacă zice să murim, apoi murim. Și cum mergeam așa - mai aveam o aruncătură dă băț pân-la primu’ sat, că se și vedea și ne gândeam că poate ne-om trage și noi sufletu’ olecuță măcar pe lâng-o vatră, o fiertură, ceva - numa’ ce strigă unu că-i un om mort. Era! Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atunci zăresc în curte, trântit pe cele două trepte, trupul aproape descoperit al Maitreyiei, cu părul în ochi, cu brațele pe sâni, și o văd mișcând din picioare, cutremurîndu-se de râs, în cele din urmă repezindu-și papucii, cu o aruncătură de gleznă, tocmai în celălalt capăt al zidului. Nu mă săturam privind-o, iar acele câteva minute mi s-au părut nesfârșite. Nu știu ce spectacol sacru îmi apărea mie râsul ei și sălbăticia acelui trup aprins. Aveam sentimentul că săvârșesc un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se prefăcuse într-un strat de gheață lustruită ca sticla. Pentru Toaibă fiecare pas însemna o reușită. Ajunsese să se încurajeze singur: „Hai, băiete! Încă un pas! Uite că suntem aproape de casa Dochiței și de aici până la noi îi o aruncătură de băț”. Tocmai când se bucura de cele constatate, a simțit că îi fuge pământul de sub picioare și a ajuns cât era de lung în fundul șanțului de la 148 poarta Dochiței... Orice încercare de a ieși din șanț nu-i reușea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. 40. Cînd a ajuns la locul acela, le-a zis: "Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită." 41. Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, și a început să Se roage, 42. zicînd: "Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta." 43. Atunci I s-a arătat un înger din cer ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
tău!” Costică a priceput spusa jupânesei și a luat “drumul” Buciumului... N-a făcut, însă, prea multă cale pe cea arătată de “Coana Tincuța” și, ca un om cu multă glagorie, a deschis Restaurantul “La Doi Castani”. Doar la o aruncătură de băț de “Hanul Trei Sarmale”. Urc mereu, în timp ce în memorie mi se desfășoară, ca la “Panaramă”, momente din drumețiile mele mai vechi. Din marginea șoselei ce purcede spre culmile Repedii, îmi trimite un zâmbet obosit fostul Han din Bucium
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o cursă ecvestră de toată frumusețea, din Vulcănești - Greceni - Traian Val, iată-ne la Bolgrad și pe seară, la Caracurt. Am oprit la școală unde directorul școlii, învățătorul Nicolae Dogaru ne-a primit omenos. El era din Șivița, la o aruncătură de băț de Fârțănești. Învățătorii, Vera Suhoparenco, Sandu și Gherghi na Teodorescu m-au îndreptat spre casa familiei Sipiur, unde luau ei masa, pentru a rămâne în gazdă. Capul familiei era un albanez înstărit și omenos iar soția, moldoveancă din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
moralei, ci mai degrabă în aceia ai psihologiei, mai afund încă: ai psihanalizei societale, ca să vorbesc barbar. Și pentru că întotdeauna diferența face cu putință cunoașterea, să vedem cum stăm din acest punct de vedere prin landurile Germaniei. La o simplă aruncătură de ochi e de văzut că pe autostrăzi sau pe ulițele burgurilor mai toată lumea e, din punct de vedere rutier, indiferentă și politicoasă. Apari cu o mașină mai sărmană și nimeni nu se simte jignit de moarte să stea o
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
darul să-i alunge crisparea. După toate aparențele, femeia nu auzise nimic. Gosseyn traversă livingul, se opri o clipă cumpănind cum va proceda, apoi păși cu îndrăzneală în bucătărie. Femeia tocmai scotea ceva de la făcut din cuptorul electronic. Dintr-o aruncătură de ochi, Gosseyn remarcă o masă frumos aranjată într-un colț, apoi fu remarcat la rândul său de femeie. Privirea acesteia coborî de la figura lui Gosseyn la picioarele pline de noroi. ― O! Doamne! ― zise ea. Lăsă jos platoul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
darul să-i alunge crisparea. După toate aparențele, femeia nu auzise nimic. Gosseyn traversă livingul, se opri o clipă cumpănind cum va proceda, apoi păși cu îndrăzneală în bucătărie. Femeia tocmai scotea ceva de la făcut din cuptorul electronic. Dintr-o aruncătură de ochi, Gosseyn remarcă o masă frumos aranjată într-un colț, apoi fu remarcat la rândul său de femeie. Privirea acesteia coborî de la figura lui Gosseyn la picioarele pline de noroi. ― O! Doamne! ― zise ea. Lăsă jos platoul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sirena: Ulysse-Romeo o descoperă iarăși pe o scenă, lîngă un lac, în plină vară, în plină seară, sub cerul colorat de anotimpul căldurii... în mulțimea care s-a adunat acolo el ajunge în față, acum se află doar la o aruncătură de băț distanță de ea... își spune că are noroc să fie atît de aproape cu orice ocazie... își amintește de prima întîlnire cu sirena, era tot spre seară, sub cerul colorat al verii... (nume de cod: Sirena sau Tentația
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
acela mineral infect, simbolul, instrumentul puterii lor: trebuia să fi fugit, În schimb mă simțeam atras către pânza lui, mișcându-mi capul În sus și În jos și invers, pentru că acum nu mai puteam să-l cuprind dintr-o singură aruncătură de ochi, eram practic Înăuntrul lui, eram străpuns de miile-i de ace, mă simțeam bombardat de ghilotine de fier care cădeau din toate părțile, numai să se fi mișcat el puțin, și ar fi putut să mă strivească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a operelor în mare parte știrbită”<footnote Florence Begel, Filosofia artei, Institutul European, Iași, 2002, p. 64 footnote>. Ceea ce este însă absolut frapant nu este faptul că un oarecare ce se dă artist își etalează lucrarea care este efectul unor aruncături de vopsea dintr-un tub sau bidon și peste care eventual intervine “subtil” prin călcarea cu picioarele pline de noroi sau de alte mizerii a suportului proaspăt “pictat” și pe care “capodoperă” a executat-o în urma consumului unor substanțe psihoactive
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
pe rând, când Szabi, când eu, o făceam pe Purtătorul Făcliei Revoluției, esențial era să-ntindem cât mai mult brațul drept, de parc-am ține o făclie pe bune, și să rămânem nemișcați, statuia vie trebuia nimerită dintr-o singură aruncătură a unei pietricele, având grijă la față, iar cine rezista mai mult, câștiga, era tocmai rândul meu când și ultimul de la coadă și-a umplut bidonul cu apă, și atunci Szabi a luat un pumn întreg de boabe și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bea oamenii ăștia asemenea apă, m-am Întrebat și am căutat izvorul care se vărsa În băltoacă. L-am găsit, dar apa era la fel de lâncedă și, pe când sorbeam primele guri din ea, au apărut ei. Erau În spatele meu, la o aruncătură de băț. Țineau În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și ce-și spuneau: - Îl străpungem. Ca pe mistreț! Dar alții: - Nu. În plase cu el. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aproape că-l smulse pe Enkim dintre noi. Deodată, unul dintre uriașii avântați În apă răsări În urma noastră, dintre două vâltori. Era purtat de spume - of, of, nu mai putea să scape din volbură și călca apa Îngrozit, la o aruncătură de băț Îndărătul nostru. Încerca din răsputeri să ne ajungă dar, din rarele vorbe buimace pe care le rostea În minte, mi-am dat seama că nu mai voia să pună mâna pe noi. Simțea cum Îl Învăluia Umbra, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dat câte o pereche de sulițe fiecăruia, iar Runei i-a dăruit un arc meșteșugit de Însuși Dilc. Apoi, ne conduse spre marginea satului, Împreună cu Selat și cu bătrânul Philo. Am ajuns din nou la apa care curge, la o aruncătură de băț de lucrul acela făcut de Enkim. Mi-am iscodit prietenul dar, nici o dată măcar nu s-a uitat Înspre cărămida și pietrele bine ascunse. De câte ori ni se Încrucișau ochii, nu făcea altceva decât să-mi zâmbească cald, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]