1,397 matches
-
om care să nu pună mare preț pe bunele relații sociale, pregătit să accepte stricarea lor în orice clipă. Profesarea criticii implică sacrificii și să nu uităm ce a spus E. Lovinescu în această privință. El a vorbit chiar despre asceză: „Cu excepția cazului când nu devine ea însăși pârghia unei ascensiuni sociale, a unei cariere - și atunci uzurpă un nume nemeritat -, critica implică un fel de asceză; independența morală, elementul ei esențial, nu se dobândește decât în urma unei renunțări la niște
Dimisianu - „Un critic trebuie să iubească literatura...“ by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6292_a_7617]
-
uităm ce a spus E. Lovinescu în această privință. El a vorbit chiar despre asceză: „Cu excepția cazului când nu devine ea însăși pârghia unei ascensiuni sociale, a unei cariere - și atunci uzurpă un nume nemeritat -, critica implică un fel de asceză; independența morală, elementul ei esențial, nu se dobândește decât în urma unei renunțări la niște bunuri accesibile doar dependenței și complezenței". În general, criticii îi nemulțumesc pe cei despre care scriu, mai toți dorind să se scrie despre ei în felul
Dimisianu - „Un critic trebuie să iubească literatura...“ by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6292_a_7617]
-
procedeu nu al confuziei ci al contactelor fericit-imprevizibile, al hazardului norocos. Concentrarea expresiei, neglijată în contemporaneitate, ne lasă nostalgia unui filtru spiritual, al unei purificări. Ea se asociază cu bucuria meș- teșugarului ce șlefuiește cristalul artei. Putem vorbi de o asceză prin mijlocirea Formei. O fascinație a limitei conștiente de sine, care se cumpănește cu calitatea lăuntrică a ființei. În acest sens, George Drăghescu se povățuiește pe sine: „Cîntărește-ți bine limitele, să prindă în greutate calitățile”. Sau, în duhul unei economii
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
de a se raporta la sine ca și la lume, de un instrument al creației poetice care-l ferea de artificiile adaptării la contingent, atît de păguboase adesea în rîndul literatorilor. Moartea îl egalează cu sine, îl purifică aidoma unei asceze. Îi îngăduie de facto să se golească de lume, să realizeze „vidul” care e prielnic întemeierii poeticești. Erosul semnifică reîntoarcerea în lume, adică șansele comunicării, ale dăruirii. Permite trăirile frenetice, aventurile emoționale. Ca spre a-și lua revanșa față de momentele
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
-și ideile la o limită în care el însuși nu crede neapărat. Ca să preiau o mai veche distincție a lui Andrei Cornea, Nae Ionescu este unul dintre acei filosofi care pică sistematic testul de auto-incluziune. Cel care predică, în articole, asceza și restrângerea cheltuielilor individuale și statale la nivelul economiei țărănești, merge într-un luxos automobil Maibach, se îmbracă la Gică Christescu, croitorul regelui, și, mai ales, se laudă cu asta la curs... E nevoie de ceva umor ca să îl poți
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
viața, ci și modul de a scrie filozofie. Confesiunea, după model augustinian, l-a ajutat ă depășească fiecare nouă etapă. Interesat de matematică și logică (un rol cunoscut jucând în această orientare admirația și prietenia pentru Bertrand Russell), înclinat spre asceză și însingurare, care l-au purtat în primăvara anului 1914 în Norvegia (etapă în care a lucrat la Tractatus Logico-Philosophicus, publicat în 1921), după război și-a dăruit averea celorlalți frați și în folosul artiștilor austrieci, considerând, în stil tolstoian
Jurnalele filozofului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5191_a_6516]
-
expozițiilor personale, recompun sub ochii privitorului biografia artistului din țară și din străinătate. Apoi instantaneele luate de la diversele vernisaje, din expoziții și galerii, pe lângă valoarea documentară, ne pun în fața dualității condiției creatoare, pendulând între singurătate și nevoia confruntării publice, între asceză și dorința comunicării cu semenii. Aș reține penultima fotografie din album, cu șevaletul gol, profilat pe fereastra ce dă pe un colț de grădină, iarna. Transparența geamului se opune simbolic zidului de piatră, pictura se retrage pentru ca natura să-i
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
din ce în ce mai accentuată de izolare, impermeabilizare sufletească, baricadare interioară defensivă. Voiam tot mai mult „să ies" din lume. Să dispun fără restricții de întreg timpul meu liber. Să citesc și să scriu doar pentru mine și numai ce-mi „place". O asceză, într-un fel, disciplinată și productivă, devenit tot mai nesociabil și greu abordabil. Bineînțeles, n-am reușit decât în parte. Dar, în orice caz, aceasta a fost, în mod constant, tendința de bază. Ea mă domina și-mi orienta toate
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
Recunoaștem, în înspăimântătoarea intransigență a acestei serii de renunțări, câte ceva din personalitatea publicistului Nimigean.) Cauzele despărțirii sunt pe cât de clare, pe atât de stupide, iar scuzele adulterinului nu mai ajută la nimic. Ca terapie suplimentară, Liviu se aruncă într-o asceză și mai severă. Post negru și abstinență erotică. Încercările succesive de redresare sunt ineficiente. Nici nu-i de mirare, metoda amintește izbitor de cea a lui Holban, pe care autorul pare să-l fi citit cu creionul în mână. Să
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
întâlnea totuși prin poezie cu destule personalități ale vremii, cei din Grupul 47 sau alți scriitori precum Hilde Spiel, Milo Dor, Hans Magnus Enzensberger, Nelly Sachs, Erich Fried etc. În scrisorile sale mai târzii e însă concentrat, direct, aproape de o asceză a exprimării („Ah, am atâtea să-ți povestesc, lucruri pe care nici tu nu le bănuiești”). Dezorientare, tristețe și indignare în legătură cu falsele acuze de plagiat și contrafacerile Clairei Goll, cu atacurile din presa germană, pe care le percepea antisemite; tăceri
Paul Celan și Ingeborg Bachmann între Orient și Occident by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5047_a_6372]
-
laic: stă închis cu lunile în cameră, trăind din nimic și consacrîndu-se lecturilor din Platon, Tacitus, Aristotel sau Plutarh. În rarele dăți cînd iese în lume, mizeria străzii îi întărește convingerea că lumea modernă e o expresie a decăderii iremediabile. Asceza intelectuală se încheie în 1976, sub lovitura de grație a întîlnirii cu sculptorița Valentina Boștină, a cărei frumusețe îi inspiră hotărîrea de a atenua pancrațiul ideilor prin traiul așezat în tipar casnic. Pînă în 1989, Ion Papuc este hors-série și
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
a fi icoană, chiar dacă, neglijînd dogmatica, el rămîne în stadiul de planșă profană. Dar cine are fler sare peste distincția dintre sacru și profan și presimte duhul elementar. Flerul nu poate fi produs la comandă, dar poate fi ajutat prin asceză, pictorul micșorîndu-și eul cît mai mult spre a lăsa loc trezviei. E aici o chenoză individuală în scopul rafinării simțurilor. Dar trezvia singură nu face doi bani fără talent (rafinat la școala unui maestru) și fără gust (dobîndit prin cultură
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
celorlalte din stol (inelul rămâne la picior). Pleacă împreună cu acestea într-un pelerinaj la Rege, prin șapte munți și văi, căci toate au a se plânge din cauza capetelor de laț rămase la picioare. Drumul urmărește etapele inițierii sufi (sufletul, prin asceză, trebuie să treacă prin cele șapte trepte/stadii interioare, pentru a ajunge la stadiul inimii, înainte de a încerca uniunea cu divinitatea). Cu viziunea (antică) asupra sufletului ca substanță separată, prizonieră în corp, tânjind după întoarcere în lumea divină, Avicenna indică
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
vremii. Fusese un adevărat copil minune, era erudit, plin de haz, o fire deschisă, cuceritoare, lumea culturală îl considera un geniu. S-a mistuit însă mult prea repede, s-a închis în sine, a devenit anxios, disperat, a sărit de la asceză la desfrâu, s-a retras în singurătate și a murit după ce „trăise nu ca un scriitor, ci ca un personaj în căutarea unui subiect”. Caracterizarea îi aparține criticului Alfred Kazin. Acest nefericit prieten avea să devină modelul regelui african Dahfu
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
a face neapărat cu expresionismul, față de care Blaga ia distanță: „Criza de care suferă expresionismul e că tinde individual, prin poeții, dramaturgii, pictorii și sculptorii lui, către un stil colectiv. Îmi dau seama: această credință în arta colectivă e o asceză a propriei individualități”. Idealul este, așadar, anonimatul artistic. Ideile lui Blaga au, cel puțin, o logică și anume aceea a gândirii dominante în epocă, fascinată de tot ce se împotrivea liberalismului și individualismului burghez și care va conduce finalmente la
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
chiar dacă în formele cele mai evazive sau eliptice. Mai întâi, actul de creație este pentru Rebreanu un chin, dar o formă de supliciu pe care și-l aplică eludând o vinovăție explicită. Lucian Raicu a numit bine acest fenomen ca „asceza muncii artistice”. Jurnalul de creație, însemnările secundare la Ion și Răscoala, graficele de pagini și capitole ale scrierii acestor cărți relevă un chin nocturn la care se supune cu obstinație, cu înverșunarea unui masochist. Aș vrea să fiu bine înțeles
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
le suportă trece mai departe, cine nu le suportă rămîne a se ocupa cu literatura, care e locul predilect unde lipsa pregătirii serioase poate fi ascunsă sub smalțul unui talent spontan, de facilă vervă lexicală. Severă și adesea dureroasă prin asceza de spirit la care tînărul e supus, etapa aceasta are un dublu rost: de a forma cu adevărat un intelectual și, în al doilea rînd, de a cerne studioșii cu merit de impostorii cu virtuozitate înșelătoare. Odată încheiat stagiul de
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
hingher, Puzderie (Gheorghe Dinică). În mijlocul marasmului general al schimbărilor, elementul revoluționar instalat de clasa muncitoare pe o poziție de răspundere descoperă avantajele capitalismului muribund și devine „acționar” al fabricii de plăcere unde clientela servește ultimele juisări de dianinte de marea asceză. O celulă de partid se inaugurează în subsolul stabilimentului, iar ședința este condusă de una dintre pensionarele cu state vechi de plată. În mijlocul facerilor și desfacerilor revoluționare, stabilimentul pare să cunoască o ultimă înflorire, spirit tranzacțional, madama face reverența cuvenită
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
a crea un vid în care să se instituie ficțiunea verbală. Disciplină în sine, producția literară presupune o disciplină a scriptorului. Acesta nu mai poate fi omul-standard, trecînd treptat la un mod de-a trăi distinct, la un soi de asceză. Deosebită de asceza monahală, ea nu impune neapărat renunțarea aspră la satisfacțiile terestre, la relațiile sentimentale și senzuale cu lumea. E vorba de o distanță melancolică pe care o așezi între tine și celălalt, ca și între tine și tine
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
vid în care să se instituie ficțiunea verbală. Disciplină în sine, producția literară presupune o disciplină a scriptorului. Acesta nu mai poate fi omul-standard, trecînd treptat la un mod de-a trăi distinct, la un soi de asceză. Deosebită de asceza monahală, ea nu impune neapărat renunțarea aspră la satisfacțiile terestre, la relațiile sentimentale și senzuale cu lumea. E vorba de o distanță melancolică pe care o așezi între tine și celălalt, ca și între tine și tine. Astfel ia naștere
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
că mă voi referi la fenomenul pe care-l semnalezi și anume că azi lectura e în descreștere. De ce oare? Îngăduie-mi să revin la cele spuse mai înainte. Plăsmuirea artistică e o îndepărtare de viață, putînd căpăta notele unei asceze, ale unui sacrificiu. Cititorul ideal e cel ce posedă o natură psihică analoagă cu cea a scriitorului. Îl însoțește în periplul său precum un alter ego. Un asemenea tip nu se întîlnește pe toate cărările. Majoritatea cititorilor subînțelege o ecuație
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
sfârșind printr-o la fel de neașteptată dublă întâlnire, cu Viena filosofiei și cu Cornelia Brediceanu, textul trăiește sub o constantă tensiune dramatică. Nimic nu este facil pentru copilul Lucian, nimic nu este obținut, în devenirea unui cărturar, fără sacrificiu și fără asceză, nimic, în fine, nu este dinainte garantat în cariera unui scriitor român din Ardealul ce se desprindea din Imperiul Austro-Ungar, spre a deveni parte a României. Efortul, îndelunga acumulare ce precede trecerea fiecărui prag, încercarea inițiatică pe care o presupune
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
încearcă să-și confecționeze o poetică, de nu o miză existențială, din această formulă anorexică. Există câteva poeme care sugerează că economia de gesturi sau de emoții e programatică și că Bogdan Coșa ar propune chiar un soi ciudat de asceză minimalistă: „nu mesianic/ nu electro/ nu nano/ nu logic/ nu fundamental/ refuză/ categoria este facilul prin definiție/ bio fii deasupra încrederii/mergi pe stradă ca un avion/ nu te speria/ filtrează instinctele și hrănește-le adecvat/ statistic ești proiectat să
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
cărora pîlnia unui ideal i se închide la răstimpuri variabile, de unde crizele prin care trece. Neavînd o natură mistică care să-i permită crearea unei breșe directe spre numenul divin, Dan Iacob nu poate recurge la rețeta transfigurării în duh. Asceza îi repugnă, bigoția îl irită, și, în genere, ritualul religios îl rabdă în doze mici. Metanoia, dacă există, nu se numără printre experiențele pe care le are la îndemînă, iar credința, deși asumată în plan conștient, nu e un sentiment
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
obișnuit să i le atribuim vin pe filieră epigonică, de la adepții care s-au înmulțit copios după moarte, spre a se grupa, în final, în două curente. Primul e cel al „acusmaticilor”, un soi de sihaștri mizantropi punînd accent pe asceză, potrivit credinței că viața e o pedeapsă pe care sufletul trebuie s-o îndure în carcera trupului. Din această perspectivă, viața e o penitență acerbă, singurul lucru pe care îl poți face fiind să înăbuși carnea în vederea slăbirii legăturii ei
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]