344 matches
-
că sunt cimotie cu dulăul. Cică am fi amândoi fisipede, adică am călca pe degete. S’o creadă el. Eu calc pe palmă, partea de la baza degețelelor; pe acestea le țin ridicate - nu Încercați, n’o să reușiți - ca să-mi protejez ascuțișul gheruțelor. Vreți să-l Încercați? Dar, vă rog să mă credeți, mi le ascut Într’un fel paradoxal, tocindu-le. Adică zgârâind ceva lemn - Îmi place cel mai mult mesteacănul și plopul, adică un lemn potrivit ca duritate și omogen
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adică un lemn potrivit ca duritate și omogen. Mama Natură s’a Îngrijit ca duritatea lui să fie cam la fel ca a curburii interioare a gheruței mele, Și așa, curbura exterioară, mai dură, rămâne intactă, ițindu-se cu un nou ascuțiș, pe măsură ce lemnul o roade pe cea interioară, iar gheruța crește. Sunt un animal - las’ că și voi tot asta sunteți - evoluat. Dar Cristi mă compară mereu cu dulăul și-mi amintește că am 42 de dinți, ca și acela. E
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Acest drept de destituire al Domnilor, aruncat în tratatul de la Adrianopol ca o frază incidentă, este mai ales acel care înarmează Rusia cu o putere aproape discreționară în Principate. Acest drept va fi pentru ea sabia lui Damocles, al cărei ascuțiș îl va face să strălucească asupra capului acelui ce s-ar părea că voiește să facă opoziție... Cert este că controlul financiar, care este cel mai activ și ar trebui să fie simultan (în unire cu Poarta), se exercită numai
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
o tivdă în foc, că pier. A doua și a treia zi după Sf. Petru o serbează sătenii ca să fie feriți de zloată și grindină. Cînd plouă tare și vrei să steie, să pui un topor afară în ploaie cu ascuțișul în sus și să zici: „Cum stă toporul acesta cu ascuțișul în sus, așa să steie și ploaia.“ Cînd plouă, să bagi sare în foc, că stă ploaia. Dacă plouă multă vreme, e bine a arunca urzică aprinsă în fîntînă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
zi după Sf. Petru o serbează sătenii ca să fie feriți de zloată și grindină. Cînd plouă tare și vrei să steie, să pui un topor afară în ploaie cu ascuțișul în sus și să zici: „Cum stă toporul acesta cu ascuțișul în sus, așa să steie și ploaia.“ Cînd plouă, să bagi sare în foc, că stă ploaia. Dacă plouă multă vreme, e bine a arunca urzică aprinsă în fîntînă, și ploaia va înceta. Dacă vrea cineva să ploaie, să ieie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vorbește de la sine: Împăratul scrisă acel sat a-l Încungiura cavaleria și ce vor afla În Cutrița să puște și să tae, ca pre niște tirani. Mueri cu prunci mici prin grădini grundpirn șcartofiț săpând și pre câmpi aflând, prin ascuțișul sabii le-au petrecut. Un răitar văzând Într-un cuptoriu picioarele unii feăte mari, la cuptoriu cărămizi puind, un husariu au tras-o și au tăiat-o. Auzirăm că 800 de suflete așa aci au pierit. Altădată, tot din ordinul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dezvăluie câteva tipuri de cultură (gândul nostru îndreptându-se și spre clasificarea oferită de profesorul Paul Cornea, în a sa Introducere în teoria lecturii), fiind frapați, mai ales, de măiestria tipului de cultură schweitzer (p. 94), posibil, făcând referire la ascuțișul spiritului de observație și diversitatea tehnicilor artistice ale pictorului Rudolf Schweitzer. șiavem convingerea că maestrul e neîntrecut în explorarea și focalizarea introspectivă și exhaustivă a preceptelor la care face referire. în concluzie, dorind să depășim acele efuziune ale melancolicului, „semn
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Într-o astfel de oglindă își perindă chipurile cei care și-au rostuit rangul superiorității lor prin înșelarea feroce și îndurerarea celorlalți semeni mai puțin capabili de rezonanțe distructive. Perfidia și șerpuirea alunecoasă a vicleniei, excesele viciului și intoleranțele aroganței, ascuțișul perforant al răutății ce se înveșmântă în constanta ascunderii de sine, brutalitatea care sfidează și oprimă, gândul josnic ce ignoră plângerile suferinde toate aceste distorsiuni macabre ale conținutului existențial sunt purtate de mâna noduroasă a nedreptății ca tirani înflăcărați peste
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acerbe sufletul conștientizează mai profund ca nicicând telurica sa împletire cu soliditatea corporală. Ghimpele care pătrunde și arde sfredelitor deschizând noi adâncimi de mistuire în pulsația caldă a țesuturilor care-și pierd celulele atomare sub impactul sfârtecării ce înaintează decisiv, ascuțișul ce mutilează perturbator liniștea vibrațiilor calme din mecanica bine centrată a trupului dinamic și integru își proiectează întreaga prezență și acțiune, forță negativă și efect în orizontul deschis, în câmpul nesfârșit al spiritului uman conștient de sine și de conexarea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
parcursul mistic al credinciosului individual spre piscurile transcendenței dar și strângerea laolaltă, așezarea împreună a multitudinii de credincioși care-și împletesc venerările zeului într-un flux conic, într-o cascadă spirituală cu torentul inversat dinspre extensia pluriformă a mulțimii către ascuțișul ce focalizează totalitatea proiecțiilor spre Divinitate activate prin ritual și în jurul impulsiunilor sale modelante. Astfel, proiectul arhitectural materializat, relicvele-mărturii, creația picturală și sculpturală, ritualul oficiat de sacerdot toate aceste constituiente definitorii pentru templu deschid spre Divin și indică prezența sa
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
că aceștia îi vin în ajutor, Mihai le zise: „Bine ați venit, vrednicii mei voinici!”. Dar ei, repezindu-se „ca niște fiare sălbatice, pătrund în cortul lui. Și unul din ei a zvârlit cu sulița, și-l atinge în inimă ascuțișul. Un altul în grabă l-a lovit, îi taie capul”. Natură și oameni sunt chemați să jelească moartea eroului: „O, pietre, acum crăpați! Copaci, dezrădăcinați-vă! Iar voi, munți, bociți! Și voi, câmpii, întristați-vă! Căci au rămas toți voinici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
lumina crepusculară îmi străpunge dureros ochii și tâmplele. E ca o pulsare de materie crudă: am impresia că atomii incandescenți se desprind din sfera purpurie a astrului solar, străbat spațiul și vin să-mi sfâșie corpul cu puterea dată de ascuțișul unor pumnale. O durere atroce mă obligă să mă-ntorc mai devreme acasă și să nu asist la acest masacru. Când lucrul nu se-ntâmplă, iar amurgul coboară cât încă mai sunt întins pe nisip, trupul meu suferă niște contracții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
golită de unele sentimente. Vecinii, colegii, unele rude și prietenii, toți o părăsiseră. Un firicel de venin îi inundă gura cu amar, tot mai amar, prelingându-se până aproape de colțul buzelor. Avea ochii triști, iar un ciob de sticlă cu ascuțișul lui nemilos părea să-i rănească sufletul. Intrase într-o cafenea să-și umezească gura, nu să bea vre-un Amareto cu boabe de cafea sau o altă băutură cu gheață, așa cum v-ați putea imagina. Nu voia decât o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fie somnul lin, "Năzdrăvane". Fie-ți îngerii aproape... Un tunet se stinge în depărtare... PARTEA ÎNTÂI IZBÂNDA PODUL ÎNALT VASLUI ianuarie 1475 "Auzind și văzând noi aiasta, i-am călcat în picioare, i-am biruit și i-am trecut sub ascuțișul săbiei noastre, la locul de-i zice Podul Înalt. Păgânul împărat al turcilor își puse în gând să-și răzbune, să vină în luna lui mai cu toată puterea sa și să supuie țara noastră care este "Poarta Creștinătății". Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se agită de colo-colo, clocotind în el: Așteaptă! Nu scrie! Să mă gândesc!... Tăutu lasă peana. Ștefan se adâncește în el, caută cuvinte potrivite, caută mormăind: "Mahomed ... Împărăția ... I-am călcat în picioare ... Le-am tăiat mâna cea dreaptă... Sub ascuțișul sabiei noastre... Vor să-și răzbune... Suntem "Poarta Creștinătății"... Jurăm să luptăm, până la moarte să luptăm... Veniți ca nu singuri să luptăm! Veniți! Vin turcii! Vin turcii!... Răsuflă adânc, ca după o luptă cu sine însuși. Își drege glasul: Scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu inima lui, dacă s-ar fi născut în mijlocul unui popor mare, ar fi ajuns aidoma lui Alexandru Machedon"... sunt cuvintele cronicarilor polonezi, și unguri, și moscoviți, ce recunosc cinstit, deși, nu o dată, i-a usturat pe propria lor piele ascuțișul săbiei Măriei sale. E mare! Înaintea lui, deși e mic de stat, tu ești cel ce te simți mic. Unchiule, îngână cu ironie Alexandru, nu... nu cumva... Hai, mărturisește! Nu cumva ți-ai clătit de dimineață gura cu niscaiva Cotnar din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
umblat și cu șiretlicuri. Să-l vedem a doua oară, când va avea a-l înfrunta pe însuși Mahomed sultan! Ba la toți le-a venit de hac! strigă Voichița îmbujorată până-n lobii urechilor. Mulți au simțit pe spinarea lor ascuțișul săbiei Măriei sale! Și turcii! Și lehii! Și tătarii! Și ungurii! Și, urmează ea încetișor, cu vocea frântă, și... și chiar muntenii lui taica. Că toți au strâmbat din nas: "Oaste de opincari", ridică ea din nou glasul. Da' numai ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fără milă! Ai auzit?! Și... și Măria ta să bage de samă! Nici eu n-am tată! Ștefan izbucnește în hohote de râs, mulțumit: Așa te vreau, fiule! Cutezător! Dar nu nesăbuit! Să nu uiți însă că pentru un domn ascuțișul sabiei n-ajunge; ascuțișul minții e și mai de folos. Învață, fiule! Învață! Luminează-te! Eu m-am călit la "Școala vieții". Soarta nu m-a mângâiat, sunt plin de cucuie. Tu le ai de-a gata. Pleacă urechea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și... și Măria ta să bage de samă! Nici eu n-am tată! Ștefan izbucnește în hohote de râs, mulțumit: Așa te vreau, fiule! Cutezător! Dar nu nesăbuit! Să nu uiți însă că pentru un domn ascuțișul sabiei n-ajunge; ascuțișul minții e și mai de folos. Învață, fiule! Învață! Luminează-te! Eu m-am călit la "Școala vieții". Soarta nu m-a mângâiat, sunt plin de cucuie. Tu le ai de-a gata. Pleacă urechea la boier Țamblac, ai ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Aleluia!... Sfântul se zbate, strigă: Piei Satana!!! Piei!!! Satana!!! Satana!!! E dus cu anasâna și strigătele lui se aud de departe: Satana! Satana!... Strigătele Sfântului se amestecă cu strigătele unei gloate de țărani-plăieși, pe care străjile i-au oprit cu ascuțișul sulițelor. Lăsați-i! poruncește Ștefan. Țăranii, niște vlăjgani mustăcioși, cu plete și ochi de sânge, cu căciulile în mâini, dau buzna, se bulucesc, cad cu fața la pământ, se târăsc în genunchi la picioarele Domnului, strigând, bolborosind: Doamne!! Mă... Măria ta!! Bat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trădau! se dezlănțuie Ștefan. Dacă nu ne părăseau! Dar... dar singuri!... Singuri!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Turcii fac istoria veacului nostru. Aș vrea să fiu profet mincinos, dar teamă mi-i că va veni vremea când vor simți ascuțișul iataganului pe pielea lor. Atunci, în zadar vor plânge, în zadar își vor mușca pumnii; va fi târziu... prea târziu... Și vor fi singuri... Ce-o să mai râd acolo, la Putna! hohotește el. O să hohotesc de-o să-mi salte lespedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Voievod adresată Papei Sixt al IV-lea, la 29 noiembrie 1474 (cu două luni înainte de bătălia de la Podul Înalt 10 ianuarie 1475) * "...Auzind și văzând noi aiasta, i-am călcat în picioare, i-am biruit și i-am trecut sub ascuțișul săbiei noastre, la locul de-i zice Podul Înalt Vaslui. Păgânul Împărat al turcilor își puse în gând să-și răzbune... și să supuie țara noastră care este "Poarta Creștinătății". Dacă aiastă "Poartă" care e țara noastră , va fi pierdută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și pitoresc, sunt poezie, într-adevăr, asta nu se poate nega, dar poezie minoră, solicitând sensibilitatea măruntă sau sensibleria leneșă. Mult mai bune sunt micile polemici versificate, malițiile și buna dispoziție din producția calificată de Lovinescu, minimalizator, „cronică rimată”, unde ascuțișul epigramatic și spiritul subțire și precis trec dincolo de pretextul imediat prin strălucirea lor în sine. Evident, nu produc nici emoție, nici „ecouri nelămurite”. Dar nu ies din sfera poeziei, căci poezia nu înseamnă neapărat mister, „brumozitate” și tulburare. Cu atât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mari ai urdiilor. Auzind și văzând noi acestea, am luat în mână sabia și, cu ajutorul Domnului nostru a tot-puternic, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut subt ascuțișul săbiei noastre; pentru care lucru dăm laudă Dumnezeului nostru. Auzind de asta, Împăratul cel păgân turcesc, și-a pus în gând să-și răzbune și să vie în luna lui Mai, cu capul său și cu toată tăria sa împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Păr Negru. Trebuie să știți domniile voastre una alta asta ceea că eu îs în mare prietinie cu comisul Manole una alta asta ceea ș.c.l. Ionuț Jder se întâlnește cu Săndrel-Vodă și acesta se arată ascuns și cu un ascuțiș de supărare veche și înveninată împotriva lui, dintr-o pricină tulbure, care poate fi cunoașterea legăturilor lui Ionuț cu Jupânița. Deci el dă a înțelege lui Gogolea că i-ar plăcea să audă vești rele despre vechiul său frate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]