233 matches
-
care atîrnau pleoștite ca un steag fără vînt. Comandantul își conduse calul spre el și, tot de pe cal, ca să fie clară distanța socială, rosti primele cuvinte, Ești administratorul domnului conte, La dispoziția domniei-voastre. Comandantul descălecă și, dînd dovadă de o ascuțime ieșită din comun, profită de vorbele servite pe tavă, În acest caz, la dispoziția mea înseamnă la dispoziția domnului conte și a alteței sale, regele, Vă rog să-mi explicați ce doriți, sînt omul domniei-voastre, cu condiția să nu-mi
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
sînt sectari prin pregătire și mizantropi prin conștiința superiorității lor, și în van vei aștepta să-i vezi nutrind simpatii față de mulțime. Simțul ierarhiei i-a făcut imuni la apeluri de solidaritate cu gloata. De aici și aerul aristocratic, de ascuțime psihică, pe care persoana lor îl emană. Iar ascuțimea aceasta se manifestă în cazul unora sub forma scrisului. A doua virtute privește arta medicului de a se eschiva din fața suferinței. Cînd ești martor la atîta suferință zilnică îți cauți instinctiv
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
lor, și în van vei aștepta să-i vezi nutrind simpatii față de mulțime. Simțul ierarhiei i-a făcut imuni la apeluri de solidaritate cu gloata. De aici și aerul aristocratic, de ascuțime psihică, pe care persoana lor îl emană. Iar ascuțimea aceasta se manifestă în cazul unora sub forma scrisului. A doua virtute privește arta medicului de a se eschiva din fața suferinței. Cînd ești martor la atîta suferință zilnică îți cauți instinctiv mijloace de apărare în fața ei. Iar medicul fuge de
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
nebunește de o femeie de moravuri ușoare. Moartea și boala sînt experiențele capitale care modifică albia sufletească a eroului, un fel de Ladima mai lucid și deci mai puțin nenorocit, prins între sentimentul datoriei și pasiune. Ce e remarcabilă, dincolo de ascuțimea analizei și de surprinderea rupturilor sufletești ale protagonistului, e imaginea orașului Trieste, redată cu pasiunea cu care Joyce, de pildă, descrie Dublinul romanelor sale. Una vita, pe care o putem (re)citi acum într-o reeditare - dar în aceeași traducere
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
dezabuzat, covîrșit de tristețea și de amărăciunea neputinței de a fi schimbat ceva în țară. Chipul îi aduce cu o efigie deprimată, încremenită sub crusta unei îngîndurări opace și întunecate. În aceeași fotografie Nicolae arată tonic și vulturesc, cu o ascuțime a mimicii și cu o fermitate a privirii care contrastează dureros cu moliciunea vlăguită, aproape senilă, a fratelui. Unul doborît de bătrînețe și de înciudare, celălalt aprins de o dispoziție al cărei gust numai el îl știa. Unul posac și
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
eroinei, ci pe tărâmul morților, suprema formă a iubirii conjugale fiind sacrificiul soților unul pentru celălalt. Interpretarea mitului oferită de dramaturgul român este coerentă: desăvârșirea poate fi atinsă doar în lumea esențelor, dragostea presupune unirea în veșnicie. Într-un caz, ascuțimea inteligenței omenești triumfă asupra capriciului crud al zeilor. În piesa poetică a lui Radu Stanca, în care se păstrează destule din argumentele originale, Oedip se salvează prin luciditate și aspirația spre libertate. Dacă la Sofocle eroul își ispășește vina prin
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
să prind legătura din Viena și nici nu mai era alta cursă spre București în ziua aceea. I-am rugat să mă dea jos din avion, ca să găsesc altă variantă. Întâi mi-au spus că nu se poate. Cu puțină ascuțime în glas, i-am făcut să înțeleagă că-mi cunosc drepturile de pasager și că o noapte în Viena nu e în planul meu de viață. M-au dat jos, după ce au mai trecut 20 de minute ca să-mi caute
Mihaela Rădulescu, scandal la aeroport. ”Mă simt... româncă!” by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71701_a_73026]
-
lui de tradiție, exprimată în formula cunoscută „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvîntat”. El se răzvrătește împotriva voinței divine, vrea să știe de ce este pedepsit devreme ce nu are nici o vină. Comentariul la Iov este mărturia ascuțimii spiritului analitic al lui Petru Creția. El enunță toate consecințele posibile care pot fi deduse din cuvintele protagoniștilor, și care nu sunt formulate ca atare de ei. Un exemplu, relativ simplu: încăpățînarea cu care Iov își susține nevinovăția implică posibilitatea
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
Simona Vasilache Sub semnul surprizei firești, dacă se poate spune așa, pe care-o aștepți la fiecare pas, și care te așteaptă, la locul ei, stă mai toată poezia lui Gellu Naum. O luciditate visătoare, sau un vis cu ascuțimi de veghe, sînt cele două semi-stări ale ei. De la un capăt la altul al unui suprarealist prelung, de care Gellu Naum, în operă, și în viață, nu s-a dezis nicicum. Un suprarealism ca un coridor, cu întîmplări-descoperiri și cu
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
mei, în raporturile noastre cu Dumnezeu, nu ne permite să recunoaștem alt mijlocitor în afara Domnului nostru Isus Hristos. Diferențele confesionale nu mă împiedeca, totuși..." etc. etc. * * * Comentariile lui Dostoievski asupra scrisorii papei, mai ales, sînt de o severitate și de o ascuțime greu de definit sau de exemplificat... Doar textul acestei culegeri extraordinare de scrieri politice ieșite de sub pana unuia dintre cei mai mari prozatori ai lumii ar putea oferi, în întregime, o înțelegere complexă a problemei. Ironia, ca și umorul, nu
Scrisoarea Împăratului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17805_a_19130]
-
a unei lumi stăpînite de alte ritmuri cosmice, o limbă care diferă simțitor de timbrul intelectual din restul opului. De aceea, cartea începe cu adevărat odată cu viața de liceu, mai precis de la pagina 124. Apăsat autobiografică, cartea cuprinde pagini de ascuțime psihologică, sarea fiind dată de locurile unde autorul, lepădîndu-se de politețea de a-și menaja colegii, îi descrie cu ochi lucid și tentă malițioasă. Căci, vorba lui Călinescu, portretul reușit e un fiu al maliției, nu al iubirii. Ba chiar
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
devină literatura noastră dacă ar fi mers pe o cale extrem de curajoasă. Nu am avut asemenea cărți pentru că scriitorii noștri s-au adaptat și au curățat cărțile de elementele care păreau inoportune, care supărau. Le-au luat acea patină de ascuțime. Astfel, literatura noastră de după război până în 1990 se compune din opere care au devenit suportabile, chiar dacă la un moment dat n-au fost. Nu știu să fi rămas alt fel de cărți la sertar și să fi fost date ulterior
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
prozatoarei de a evoca un ținut specific, concurată în acțiunea ei poate numai de Sorin Titel, în ciclul său de romane în care a înfățișat mediul bănățenesc de mici așezări urbane. Criticul remarca la Maya Belciu "exactitatea detaliului", "finețea observației", ascuțimea simțului auditiv, arătând totodată, pe bună dreptate, că imaginea acelei lumi descrise cu atâta minuție și har plastic nu ar fi fost completă dacă nu i se da și legendei locul cuvenit. Legenda era o componentă firească, naturală a acelei
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
logica domnilor "avocați" care au votat împotrivă (și sunt 13, față de doar 11, "pentru"), de-acum înainte, orice îndoială exprimată în scris asupra virtuților și destinului propriului popor, orice eventuală "gafă" de interpretare a glorioasei noastre istorii, chiar dacă beneficiind de ascuțimea și strălucirea unei mari inteligențe, nu poate avea decât soarta pecetluită de înaltul for. Gândul mă poartă, fără să vreau, cu câteva secole în urmă când, tot un înalt for, o academie, a sancționat o operă și un autor. Ne
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
cu totul postumă. Mai precis, Pandrea e un înviat din morți al cărui destin literar începe în 2000, odată cu publicarea Jurnalului mandarinului valah la Editura Albatros, o carte atestînd flegma unui spirit malițios, la care vitriolul sufletesc se îmbină cu ascuțimea intelectului. De atunci titlurile succedîndu-se într-o cadență aproape anuală au făcut din olteanul născut la Balș, fostul județ Romanați, o figură de indubitabil blazon scriitoricesc. Un autor stupefiant în accepția nobilă a termenului. Simplu spus, Pandrea se numără printre
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
copleșit de insurgența radicalismului gerontofob, impetuos asumat), convins fiind că văzutele atârnă de cele nevăzute, că inefabilul, diafanul, suavitatea și imponderabilul determină volumele, substanța și greutatea, că, vorba Chinezului, „forma vasului de pinde de golul din el“ și că, deci, ascuțimea simțurilor rotunjește armonia gândirii și cumințenia făpturii. Pe urmă - le-am mai spus frumoșilor mei (acneici) adolescenți cărora le etalam virtuțile bătrânului „gnothi se avton“ -, după incursiunea autoscopică în ADN, musai să vă întrebați care dintre simțuri vă guvernează. Uite
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lui, despre el și piesele lui, despre el și spectacolele ce i-au fost puse în scenă s-a scris enorm și, în multe cazuri, extrem de interesant. Eugčne Ionesco este un autor care provoacă aproape continuu la un soi de ascuțime a minții și a limbajului, la un soi de test de inteligență pe care ești pus în situația să-l dai atunci cînd îl citești, cînd îi vezi spectacolele, vorbești sau se vorbește despre el. De fiecare dată, însă, un
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
le-a spus: "Rămîneți cum sunteți, adică nu creșteți și nu vă înmulțiți." Dacă Dumnezeii ăștia ar fi ființe, zău că putem spune că asistăm zilele astea la o păruială divină. Bella zâmbi ușor. - Limba ta nu și-a pierdut ascuțimea... - Evident. Dar știi ce e cel mai interesant? I-am întrebat de nemurire... - Cum de ți-a venit asta în minte? - E elementar, Amel. Orice religie postulează că prima scânteie a vieții este insuflată de Dumnezeu și că nemurirea, în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dădea anumite porunci. atunci când conducătorul burgund se întoarse din nou către el, înțelese că trebuia să încheie micul său dialog cu episcopul. îl salută pe acesta din urmă, însă el îi reținu brațul cu o mână nervoasă. Fixându-l cu ascuțimea privirii sale de culoarea cerului, îi spuse pe un ton neliniștit: — Ravena trebuie să ne vină în ajutor, Legatule; dacă burgunzii se vor preda lui Atila, viețile a mii de creștini vor fi în primejdie. Sebastianus îl asigură: — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfânt, din iubire pentru copiii noștri! Din dragoste pentru Isus Cristos! Alte femei căzură în genunchi, alte glasuri se ridicară, cerând cu insistență același lucru. încet, Canzianus coborî cele câteva trepte și veni în mijlocul mulțimii, trecând cu privirea, a cărei ascuțime nu-i slăbise cu vârsta, peste chipurile celor care îl înconjurau. îl urma fratele Gomerius, cu statura sa impunătoare, iar în spatele acestuia veneau Simplicius și toți ceilalți călugări. La trecerea abatelui, oamenii îngenuncheau, atingându-i cu degetele hainele, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
interogatorii pe zi. Destul de lungi. Eram terminat. Am fost reținut pentru douăzeci și trei de zile. M-au eliberat și m-am întors la Sapporo. Aveam probleme cu nervii și am stat internat o lună în spital. Respiram greu și ascuțimea simțurilor se diminua. Îmi era teamă că nu o să mai pot respira. Am făcut multe analize și s-a ajuns la concluzia ca toate pornesc de la minte. - Ce credeți că s-ar fi întâmplat dacă Murai v-ar fi ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un aparat de produs plăceri sexuale, bărbaților...!! Dacă am venit În Capitală, am venit cu gândurile cele mai curate, cu dorința de-a munci, de-a trăi cu demnitate...!!” Tony Pavone, nu scoase o vorbă. Aprecie la adevărata ei valoare ascuțimea minții, felicitându-se pe sine atunci când o gratificase „O fată Înțeleaptă”. Gândurile sale necurate se topiră pe altarul construit cu inteligență și măiestrie de fată, Îl cuprinse mila, hotărând s’o ajute după puterile lui. Învăluit Într’o euforie de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apus, pentru că în chipul acesta îl rămâneau mînile cu totul libere în răsăritul cu mult mai important pentru planurile și scopurile sale. Se puse dar pe temporizare, pentru a osteni pe inamic prin un lung asediu și a tâmpi încet ascuțimea atacului său. În mijlocul asaltului necontenit a cetății Tzurulos îl găsește ca un trăznet pe Asan știrea că se săvârșise din viață soția sa și că totodată copilașul său și episcopul Tîrnovei își dăduseră cea din urmă răsuflare. Recunoscând în această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stări ale sufletului nu sunt reprezentabile fără acea deplină domnie asupra tonului vorbit abia. Acest sunet încet produs prin cultura tonului poate așadar să fie foarte intensiv și va fi numai atuncea de vrun folos când va împlini condițiunea unei ascuțimi mari a preciziunei și a timbrului. Până și voci slabe și nemetalice vor putea să capete prin arte aceste efecte. Mai puțin se va putea înlocui lipsa tăriei intensive a tonului. Afecte oarecari, erupțiunile unor simțiri puternice, esundările cutremurătoare a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ci pe tărâmul morților, suprema formă a iubirii conjugale fiind sacrificiul soților unul pentru celălalt. Interpretarea mitului oferită de dramaturgul român este coerentă : desă vârșirea poate fi atinsă doar în lumea esențelor, dragostea presupune unirea în veșnicie. Într-un caz, ascuțimea inteligenței omenești triumfă asupra capriciului crud al zeilor. În piesa poetică a lui Radu Stanca, în care se păstrează destule din argumentele originale, Oedip se salvează prin luciditate și aspirația spre libertate. Dacă la Sofocle eroul își ispășește vina prin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]