220 matches
-
Era și Weissmann, studentul (care îl lămuri pe Felix că făcea dantura familiei pe un preț absurd de avantajos). Nevasta lui Iorgu era o femeie grasă, enormă, cu fața severă, hindenburgiană, și părul roșcat adunat într-un coc ridicol de ascuțit. Părea binevoitoare, cuviincioasă și de origine germană. Fata, care da pretext sărbătorii, nu era de față. Fusese culcată de mult. Mai participau câteva figuri necunoscute, un frate al lui Iorgu, un ofițer cu râs încîntat, ostentativ optimist, o soră a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să o scape de petrecerea de Crăciun de la firma lui Dylan, în urmă cu un an. Și cu un an înainte de asta. Și avea cea mai puternică intenție să folosească aceeași scuză și anul ăsta. Își schimba incomod poziția. Ceva ascuțit o înțepa în spate. După căutări, s-a dovedit a fi un Buzz Lightyear. De partea cealaltă a ferestrei, pescărușii țipau din nou, plânsetul lor nesuferit rezonând cu starea ei. Se simțea captivă, pusă la colț, blocată. De parcă era prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mira cum poate vorbi plutonierul atât de liniștit, ca din carte. Apoi simți o nevoie crâncenă să zică și el ceva și bâlbâi răgușit: ― Îngrozitor! Plutonierul nu auzi bine și căscă ochii cenușii spre Apostol care, furios, țipă așa de ascuțit, că și șoferul se uită o clipă înapoi: ― Îngrozitor! ― Îngrozitor... am înțeles! făcu plutonierul speriat, fără zâmbet, întorcînd repede capul. Îndată ce rămase singur, în fața lui Apostol începu iară să răsară pădurea spânzuraților... Dar acuma părea că toți sunt la fel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în comun cu el, Udi fusese întotdeauna cel care făcuse legătura între mine și el, el era acela care îl iubea, iar acum, fără liantul oferit de el, îmi este străin, nu îmi vine nici măcar să îl săpunesc, subrațul acela ascuțit de sub care pornește sânul greu, burta care pe vremuri era fermă, iar acum este flască, pulpele împlinite și frica aceea teribilă cuibărită între ele și în cele din urmă labele picioarelor goale, late ca niște labe de gâscă, care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lentoare se aude o voce mică, pierită, speriată : Mi-a fost rău..., foarte rău !" Într-un târziu, Dora este copleșită de un somn greu ca un coșmar. Picioarele nu se pot mișca într-o masă vâscoasă din care iese ceva ascuțit care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mea. Cu un colț al materialului cu care mă acoperise, Îmi scoase niște spumă din urechi. Apoi pescui un aparat de ras dintr-un pahar plin cu alcool sanitar și Îl frecă cu drag de o bandă de piele pentru ascuțit, care atârna de pe perete. Mulțumit de lamă, Îmi lovi nasul Într-o parte și plasă lama sub bărbie, În partea dreaptă. N-a durat mult să descopăr că poate bărbieritul nu era cea mai Înțeleaptă alegere după o bătaie Încasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din nou vocea lui părea la fel de nemângâiată ca și Înainte. Nu am nici un drept să mă amestec. Rose e mama ei. — Aman! Ce mai mamă! a râs Dikran Stamboulian. Pentru un om de proporțiile sale avea un râs ciudat de ascuțit - un amănunt de care era de obicei conștient și pe care Îl putea controla, exceptând cazurile În care era tensionat. — Ce le va spune acest mielușel nevinovat prietenilor săi când va crește mare? Tatăl meu e Barsam Tchakhmakchian, străunchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dar aceasta dormea chircită pe canapea. În somn arăta chiar frumoasă. După atâta timp petrecut În condițiile date, era ciudat că arăta atât de strălucitoare. Ai fi zis că-i dispăruse asprimea din trăsături. Nasul nu mai părea atât de ascuțit, linia buzelor era mai blândă, mai plină. Se uită la brațele ei care fuseseră musculoase, cu vene proeminente. Acum, mușchii păreau mai delicați, oarecum mat feminini. „Cine știe? Își spuse e! După atâtea ore petrecute aici nu mai poți judeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ca fulgerul clămpănind din dinții albi, apoi porni încet, cu ochii la pândă. Cânii ceilalți, însă, dând un iureș, îi întoarseră. Costică repezi altă piatră, și javra, izbită, icni, făcu două copce și trecu arsă pe alături. Băiatul răcni o dată ascuțit și se plecă spre picioare, boierii îl împresurară cu întrebări felurite, iar cucoana Caliopi din poartă lăsă să-i scape un țipăt ascuțit: —Haah! l-a mușcat cânele!... Din balcon, cucoana Adela începu a striga cu nasul spre cer: —Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de pornire asupra ciocoiului, care-l lăsase cu pușca și căsuța lui numai, și care-i făcuse un rău mare, odată, în tinereță poate. Și orice-aș fi făcut, și eu eram un ciocoi. Oricât se stăpânea el - pătrundea ceva ascuțit, ceva nemulțămit din vorba lui, ceva care mă tulbura - și cu o sfială ciudată mă uitam la mânile uriașe, negre, cu degetele noduroase. Încet-încet trecură însă acestea. Și el încet-încet uita pe boier. Începeam să-i fiu un tovarăș, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
venea de-l trezea când mai erau trei ceasuri până la ziuă. Se duceau amândoi cu lumini prin cotloanele pădurii. Îndată ce se apropiau de domnia gotcanilor, stângeau luminile și înaintau prin întuneric; din loc în loc se opreau, ca să asculte cloncănitul și ascuțitul versului lor de dragoste, când își astupă ochii și urechile și-și resfiră în evantaliu cele optsprezece pene ale cozii - sus în cer, în întunecimea de brazi și în aburul cel dintăi al zorilor. Îndată după dragostele cucoșilor, în luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nevoie să se apropie. În buzunar avea scrisoarea știută, în urechi îi răsuna glasul știut, memoria lui avea să rețină toate amănuntele. Nu s-a apropiat nici când doamna Cecilia Beldiman a început să icnească și să strige, înfiorător de ascuțit, într-un acces de isterie, numele surorii sale, până au îndepărtat-o de lângă cavou și i-au dat niște săruri. A mai auzit glasul de bariton spunând câteva vorbe, apoi meșterii zidari au închis mormântul. Asta a fost tot. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
alb în gri, galben de pergament, oamenii se mai duc de colo încolo și toți își caută garsoniere, scârțâie frânele țuguiat, motor de mașini, demaraje, se duce, a se duce, a se opri în sunet grav, gâlgâit și iar subțire ascuțit a frână. E o pace susținută, periculoasă la modul așteptării și toată ducerea, întoarcerea, claxoanele îmi par fără rost. Ești într-o spirală, mi-a zis Prietena mea cea cu care vorbesc și mă pupă și te iubesc, cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
privi pe Logan, iar respirația umplea aerul de aburi mari, veniți din adâncul plămânilor. Apoi o porni din nou În sus către șine spre Logan. Căută adânc Într-unul din buzunarele sale și ceva lucios Îi sclipi În mână. Ceva ascuțit. O sudoare rece ca gheața străbătu corpul lui Logan. — Vai, Doamne... Încercă să se rostogolească Într-o parte, să se ridice În picioare Înainte ca Doug Disperatul să ajungă la el. dar durerea din stomac Îl depășea, chiar dacă moartea venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru că își doresc nu învățătura creștină, ci lucruri care să le fie de folos în război sau care să le aducă bogăție. De câte ori n-am gustat eu desperarea în Japonia! Simțul japonezilor pentru câștigul lumesc este cât se poate de ascuțit, dar de veșnicie nu se arată interesați nici cât negru sub unghie. Cu toate acestea, Japonia și japonezii îmi trezesc cu atât mai mult dorința de propovăduire. Socotesc că e de datoria mea să mă întorc în Japonia, pentru că vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noapte, pentru a participa la slujbe. Să nu uităm că ne găseam în plin regim comunist, care în școală și peste tot propovăduia ateismul, eram în perioada când lupta de clasă se tot ascuțea și nu se mai termina de ascuțit, iar tătucul Stalin era încă în viață. Profesorii nu aveau voie să meargă la biserică și nici elevii nu prea erau văzuți prin lăcașurile sfinte. Și deodată, patru elevi, ne însoțiți de persoane adulte, se prezintă la o mănăstire și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
mai înceta să se lamenteze, ba chiar a strigat cu glas pițigăiat după conductor și s-a pornit să-i stârnească și pe ceilalți pasageri din compartiment împotriva „nerușinatei agresiuni prin fumat“, pronunțând s-ul din cuvântul agresiuni necuviincios de ascuțit, după felul hanovranilor care vor să se dea aristocrați, tovarășul meu, care mă numea „camarade“, și-a ridicat mâna dreaptă cu cuțitul lucind de grăsime, și-a luat un elan amenințător, cu mâna liberă și-a ținut pipa într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un nerv adolescentin, se simte că s-a hrănit din frământările vârstei de formare, pe care le decantează într-o meditație ordonatoare și reculeasă. Al doilea roman este mai baroc, el mărturisește gustul autorului pentru extravaganță și simțul lui estetic ascuțit. Un arhivar pensionat, devenit colecționar de curiozități, inventariază cufărul obținut de la personajul breughelian Rebis. Achiziționează apoi stranii prototipuri de perpetuum mobile care aduseseră ruina unei familii burgheze prospere. Vizitează pe fascinantul conte Augenstein, pasionat vânător și familiar al unui Bestiarium
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Acasă la Dănilă. Curte țărănească. O parte din gardul de nuiele, în stare destul de proastă. În dreapta cuptorul cu vatră și trunchiul pentru despicat lemne. Alături, prepeleacul, înalt și gol. Dănilă stă pe prispă și trage securea pe o piatră de ascuțit. E cald, își șterge din când în când fruntea cu mâneca.1) DĂNILĂ: Așa-i, Smarandă, cum spun eu: nu-i noroc, și pace...! SMARANDA (din casă, în dreptul ferestrei): Da' mai slăbeș te-mă, omule, cu norocul aista. O ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
așa cum o arată și numele, e foarte radical: când mușcă, mușcă sănătos, astfel încât agresatul să nu-l uite toată viața. Nimeni nu se așteaptă ca o stârpitură ca el - coafat, parfumat și bine îmbrăcat - să aibă niște dinți atât de ascuțiți. În privința asta, se aseamănă mult cu femeile: cu cât sunt mai coafate, mai parfumate și mai bine îmbrăcate, cu atât au dinții mai ascuțiți. Și mușcă mai bine. Robespierre urăște grasele și bărbații cu ochelari. De fapt, urăște pe toată lumea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
glasul, Patru cuvinte conteazè, numai patru, știai! fixându-mè cu privirea rètècitè, luptându-se cu câteva șuvițe țepoase de pèr, Am citit și biblia! Sè știi! Tu esti bèrbatul! Patru cuvinte! Ha! Ha! Haaa! arètându-și dinții albii și puternici, cu caninii ascuțiți că la fiare, Te cunosc! îmi face amenințètor cu degetul, glasul ei cu duritèți de piatrè izbindu-se în mine cu dementè ritmicitate, ridicându-se de pe banchetè, postându-se în fața mea, punându-și mâinile în solduri și acoperind o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fulger. În bezna cumplită, două sfere mici de foc începură să lucească. Acestea stătură câtva timp la fel de încordate ca și el. Într-o clipită se aruncară asupra Împăratului dezvăluind în întuneric două șiruri de dinți lungi de cinci centimetri și ascuțiți ca niște pumnale ce aproape luceau în lumina crepusculară a tunelului. Erau gata să-l sfâșie! El, fiind pregătit, avea sabia cu tăișul în partea cealaltă și, în ultimul moment, când gura flămândă era la doar treizeci de centimetri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și-l va face dușman de moarte pe actualul său șef și îi era limpede că acesta nu va rămâne cu mâinile în sân, privind cum el îi suflă afacerea de sub nas. Bătrânul lup mai avea încă colții suficient de ascuțiți astfel încât să poată mușca destul de periculos. Tocmai din acest motiv îi pregătise debarcarea imediat ce trenul cu cherestea urma să se pună în mișcare. Mai avea de rezolvat două chestiuni sensibile, după ce reușea să prindă bestia în capcană. Prima, și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Noapte și un tren auzindu-se de departe, ploaie și frig, mâini înghețate, pași căutându-și cărarea, câinii lătrând și un vânt care părea că mă dezbracă. Spatele mă durea zvâcnind în locul unde CFR-istul mă lovise cu pantoful lui ascuțit. Făcusem blatul și fiindcă n-am vrut să-i plătesc partea care i se cuvenea, voia să mă predea poliției feroviare. Ar fi trebuit să mă țină pe lângă el, dar mai avea și altă treabă, așa că în prima gară din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mobile scoțând praful din unghere, caut cadouri pentru toți ai mei, mănânc ce lasă ei prin farfurii, merg la cinema, la teatru, în vizite - un fel de vitalitate exacerbată, cum nu-mi stătea în fire. Azi am râs atât de ascuțit, încât mi s-a făcut mie însămi pielea de găină. 24 decembrie O voce necunoscută de bărbat la telefon îmi spune „Servus, Reghina!“ și îmi face urări de Crăciun. Desigur, o greșeală. Îi întorc cu simpatie urările, iar la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]