2,868 matches
-
estetice negatoare repetate de-a lungul secolului nostru, atât de străin de esența ei romantică. Dar melomanii nu sunt interesați de disputele teoretice ci își urmează instinctul, nevoia de sensibilitate; Chopin rămâne pe primul loc în preferințele celor mai diverși ascultători, lăsându-se receptat la diferite nivele și oferind fiecăruia satisfacție deplină. La primul nivel se dezvăluie direct sentimentalul și spectaculosul, connaisseurul gustă elaborarea infinit subtilă a acestei muzici suprarafinate, iar interpretului îi este deschisă calea către miracolul clipei (dacă este
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
O privire de ansamblu asupra Festivalului (proiect condus de Mihaela Doboș, director a Canalului România Muzical, ajutată de Carmen Dincă Pârvan, consilier muzical și Laura Simion redactor) conduce la aprecierea că, atât pentru criticul - să zicem blazat - cât și pentru ascultătorul candid, el s-a cristalizat în cea mai importantă manifestare muzicală a anului.
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
tip de discurs, farmec care s-a adăugat măiestriei muzicale; Mărține Joste a cucerit înainte de toate prin sensibilitatea cu care a reliefat singularitatea pieselor pentru pian de Satie, precum și prin naturalețea cu care a desființat distanță dintre compozitor, interpret și ascultători. Un același tip de abordare intelectuală, de căutare a ideilor din spatele notelor, a preconizat și programul recitalului vocal al mezzo-sopranei Catherine Dagois, în întregime dedicat melodiilor compuse pe versuri de Verlaine-Fauré, Debussy, Ravel etc. (chiar și cîte două versiuni ale
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
de secol (Apollinaire, Cocteau, Mallarmé, Eluard ș.a.) au un limbaj sonor foarte suplu. Georgeta Stoleriu acompaniata de pianista Vedna Maier, a schițat cu finețe acest univers fragil. Într-o lume ideală însă rostirea textului ar fi fost mai clară lăsînd ascultătorului plăcerea de a se bucură și de farmecul versurilor pe care Poulenc și-a mulat muzică. Cu Fauré, Debussy, Ravel ne-a încîntat formația "Musique oblique" de la Paris, ansamblu modulabil capabil a cuprinde aproape toate variantele camerale. Aici au venit
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
prin continuitate, modelarea frazării, preluări netezi, omogenizarea emisiei, adaptarea la sonoritatea partenerelor etc. Totul se petrece lejer, fără crispări, ca în glumă, dificultatea "sportivă" și artistică reală fiind mascată de zîmbet, umor, bucuria de a cînta. Ceea ce se transmite și ascultătorilor. Nu sunt cîtusi de puțin primadone fixate într-o tipologie. Au o mare flexibilitate stilistica adaptată la repertoriul divers, dar nu opera este zona optimă, ci opereta și mai ales musicalul. Sunt simpatice, naturale, au în cel mai înalt grad
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
de imagine, o imprimare nu pe rețină, ci pe timpan. Artă cuvîntului, a rostirii lui atinge perfecțiunea la radio, mai mult că oriunde în altă parte. Teatrul radiofonic a pătruns în case și s-a instalat în suflete. Imaginația fiecărui ascultător a fost ațițata, provocată să zburde liberă, să creeze, la rîndul ei, un spectacol propriu, în fel și chip, născut pe viu și condus de voci. Voluptate și intimitate, în același timp. Creație și complicitate. Libertate. Teatrul radiofonic a împlinit
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
condus de voci. Voluptate și intimitate, în același timp. Creație și complicitate. Libertate. Teatrul radiofonic a împlinit 70 de ani. Pentru această aniversare a fost organizată o seară caldă și nonconformista, găzduită de UNITER. Actori, regizori, dramaturgi, critici, tehnicieni, realizatori, ascultători, șoapte, voci, chipuri, personaje. Și emoții. Mi-am amintit cum stăteam cu capul aplecat spre radio și trăiam forță rostirii actoricești. Nici un alt mijloc decît vocea. Și cuvîntul. Volumul editat de Editură Casă Radio pe care l-am trecut în
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
mai mult, exclude întîlnirile cu spectacolele care nu se văd. Ne-au format gustul pentru literatură, pentru teatru. Ne-au învățat să respectăm o artă și să prețuim cuvîntul, limba. Ne-au învățat, și continuă să o facă, chiar dacă noi, ascultătorii, nu sîntem la fel de fideli, să fim liberi cu adevărat și, de ce nu, si creatori. Zeci de ani, generații de artiști ne-au pășit în case pe calea undelor. Cu modestie și dăruire. Iar pentru mii de ascultători, din locuri îndepărtate
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
facă, chiar dacă noi, ascultătorii, nu sîntem la fel de fideli, să fim liberi cu adevărat și, de ce nu, si creatori. Zeci de ani, generații de artiști ne-au pășit în case pe calea undelor. Cu modestie și dăruire. Iar pentru mii de ascultători, din locuri îndepărtate ale țării, rămîn aceleași voci de aur, misterioase, fără chip, care populează cu personajele lor cotidianul sordid. La împlinirea a 70 de ani, Teatrul Național Radiofonic a serbat evenimentul printr-o întîlnire a realizatorilor de teatru radiofonic
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
este forțat de împrejurări exterioare să lupte cu narațiunea în scris (este ținut prizonier de Vasco da Gamă în Spania pentru a scrie povestea familiei Zogoiby), rămâne totuși un sclav al cuvântului rostit, al dorinței de a înșira povești pentru ascultători, de a încerca prin exorcizare orală să scape de toate spectrele ce îl bântuie. Palimpstine este, desigur, unul din cele mai obsedante. Dar, deoarece înaintează prin ani cu o viteză mult mai mare decât cea obișnuită, eroul se simte asemenea
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
adevărat recital de poezie (bună). Ni se oferă prilejul să aflăm, printre altele, ca Mircea Ivănescu are două noi muze, Denișa Comănescu și Virginia Woolf, cărora le dedică versuri ample, esoterice: "povestitorul acela, care de multe ori noaptea le înfățișează/ ascultătorilor strânși pe punte scenă din experiența lui/ de viață, acela a ajuns o dată (de mai multe ori)/ în chiar inima întunericului - și acolo, cum bine știa,/ - și i-a învățat asta pe mulți - a descoperit oroarea, oroarea -/ șoaptele întunericului, astea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
Din păcate, lucrurile sînt mai grave: formulă d-lui Iancu marchează în mod categoric apartenența rîndurilor incriminate la articolul din ziar. în plus, primește deplinul acord al d-lui Iancu ("pe drept cuvînt"). Tipul acesta de inducere în eroare a ascultătorilor - grosolan și eficient - îl descalifică profesional pe dl Iancu și aruncă asupra postului de radio o lumină urîtă. Stressul, febra activității în direct, de care pomenește dl Hurezeanu explică și justifica multe în gazetărie, dar n-au nici o legătură cu
Cum am periclitat aderarea României la structurile europene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17439_a_18764]
-
pentru mine, din prefață explicativa a autorului, dacă în acest lung răstimp le-a strîns cu bună-stiintă, pentru a alcătui cîndva un volum, ori dacă inițial le adună pentru plăcerea să, pentru ca mai tîrziu să decidă că ele își așteaptă ascultători. Și cum să aduni într-o carte povestiri al căror principal merit, precum și trăsătură comună, este ca ți-au plăcut? Că sînt frumoase? Orice ambiție sau efort de sistematizare sînt inevitabile vane, sortite eșecului, contestării. Multe dintre istorisiri se suprapun
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
autorului, precum un țăran, de care avem nevoie ca să ne lucreze pămîntul, sau un brutar, care ne coace pîinea. Povestitorul trăiește sub semnul Șeherazadei, evident, nu întîmplător o făptura feminină, plină de grație și de blîndețe, dar totodată prizoniera unui ascultător vorace, gata oricînd să o ucidă. A povesti este, astfel, echivalent cu un act atît de iubire posesiva, cît și cu exercițiu de supraviețuire. Poate de aceea este modelul narativ atît de util și de adecvat unei teorii neurobiologice. Urmînd
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
avea răgaz decît să bea un pahar de apă între două basme și două valuri. Povestașul nu se poate opri niciodată, pentru ca, spre deosebire de Șeherazada, care știe ce i se va întîmpla și nu face decît să amîne, oceanul rămîne un ascultător mut și misterios. Dar tocmai de aceea mai periculos. Ascultăm povești și devenim, fiecare din noi, un potențial tiran, gata să-l nimicească pe povestașul amuțit. Pentru că ne plac atît de mult încît le vrem fără sfîrșit? Sau pentru că, așa cum
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
copilul/ miliardarului Hababis că lucrurile prințesei Diana/ se vînd prin talciocuri umbroase..." (Pasărea neagră). Înscenarea aduce din nou gustul romantic al farsei grav-ironice. E pus la contribuție Corbul lui Edgar Poe, care rostește, dincolo de faimosul Nevermore, vorbe sibilinice, descifrate de ascultătorul sau cu "Dicționarul cel mare": "auzii bătaia din aripi și magicul Corb/ așezat pe pervazul ferestrei rosti pentru ultima oară/ THAKATIMUNU SIPEDI/ prin livadă cu vișini depărtîndu-se/ printre zarurile și tomberoanele nopții/ depărtîndu-se/ în timp ce repetăm zăpăcit/ ăGhnoti Seautonă ăZopediă ăImunuă
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
Rodica Zafiu Unul dintre fenomenele cele mai frapante ale tranziției românești din ultima vreme este proliferarea grupurilor și a formațiilor muzicale cu membri și ascultători extrem de tineri. Fenomenul a fost deja semnalat și a început să fie discutat din perspectiva sociologică. Din punct de vedere lingvistic, mi se pare interesant de urmărit modul în care limbajul argotic și mai ales registrul vulgar capătă prin muzică
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
față de lungimea frazei, frază dificultoasă care mă tot obligă la virgule mi-am găsit și eu cadrul pentru a publica în întregime, spre citire și auzire deocamdată, răcnetele cu inflexiuni de amuzament cu care-mi tot provoc citorii, spectatorii și ascultătorii de vreo douăzeci de ani prin încercările de glumă din “Gura leului”. Și, fiindcă am trecut de prima frază în care ai multe de spus și simți că nu se mai termină, o pot zice acum pe scurt: Pe cititori
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
douăzeci de ani prin încercările de glumă din “Gura leului”. Și, fiindcă am trecut de prima frază în care ai multe de spus și simți că nu se mai termină, o pot zice acum pe scurt: Pe cititori, spectatori și ascultători i-am provocat; dar pe politicieni i-am deranjat de vreme ce de atâția și atâția ani mi-au tot pus bețe-n roate! Așa se face că, încă de la apariția primelor două volume, în 2004, subtitlul acestei culegeri din rubricile mele
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
care ne stimula creativitatea și spontaneitatea fără a fi atenți nici măcar la gratuitatea unor glume cu care ne copilăream în bucuria de a fi veseli de atâta libertate. Libertate și pe scândura scenei și în eterul undelor și în fața spectatorilor, ascultătorilor și telespectatorilor la fel de veseli ca și noi de atâta libertate, chiar dacă înjurătura la adresa conducătorilor ținea și de foame! Un asemenea context îl evocam când prefațam prima ediție a acestor cărți prin descrierea proiectului lor de început entuziast: „...Cartea va începe
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
critici au de gând să scrie cronici la această captivantă privire grotescosatirică asupra unor ideologii mesianice, din perioada „de tranziție”. Lansarea romanului la standul românesc, în prezența autorului și a traducătorului a trezit un ecou atât de favorabil în rândurile ascultătorilor, încât bănuiesc că ne putem aștepta, cu timpul, la o nouă traducere din lucrările beletristice ale autorului, matematician angajat la California State University din Fullerton (SUA). Pe de altă parte, și lecturile din prozele scriitorilor deocamdată necunoscuți în Cehia - Ioan
Scriitori români la Târgul de Carte de la Praga by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/2510_a_3835]
-
să vadă „adevărul celor auzite“, să ducă la umplerea, fie și parțială, a „golului“, unde cuvintele se află în slujba „predeterminărilor composibile...“, spune Mai Știutorul, „dar și contopite“, adaugă Tânărul Prieten. Dialogul este „datul întâlnirii“, se împlinește în relația vorbitor/ascultător, relație biunivocă, structurându-se în acel „a-fi-în-lume“, după cum spune un discipol al său. Astfel, cuvintele se încheagă și capătă o altă valoare decât cea intrinsecă, dată de rostirea lor. Poate de aceea Mihai Șora ar trebui și auzit. Dacă cititorul
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
acel „a-fi-în-lume“, după cum spune un discipol al său. Astfel, cuvintele se încheagă și capătă o altă valoare decât cea intrinsecă, dată de rostirea lor. Poate de aceea Mihai Șora ar trebui și auzit. Dacă cititorul dispune doar de valențele personale, ascultătorul beneficiază și de inflexiunea cuvântului rostit în chipul specific vorbitorului, sensul apărând și de aici, încărcat de o altă greutate, iar ascultătorul putându-se considera privilegiat. Căci sensul unui text nu se află în cuvinte, sau, mai bine zis, nu
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
rostirea lor. Poate de aceea Mihai Șora ar trebui și auzit. Dacă cititorul dispune doar de valențele personale, ascultătorul beneficiază și de inflexiunea cuvântului rostit în chipul specific vorbitorului, sensul apărând și de aici, încărcat de o altă greutate, iar ascultătorul putându-se considera privilegiat. Căci sensul unui text nu se află în cuvinte, sau, mai bine zis, nu numai în cuvinte, ci și în rostirea/rostuirea lor. De aici și „strânsoarea șaceluiț clește“, care este statul „față către față“. Cititorul
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
întâmplat! De câte ori, la conferințe, comunicări, mai știu eu la ce, în loc să caut să aflu ce aș putea să culeg, m-am întrebat ce aș putea să opun. Pentru ca, drăgăliță- Doamne, să mă ridic băiețaș, să mă desprind din masa de ascultători și să mă uit, de sus, de jur-împrejur. Să spun ce, pasămite, am de spus. Aici, cam tot asta fac. Citesc într-un târziu un comentariu excesiv ideologizat, de ai zice că Iisus a fost un candidat la deputăție socialist
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]