1,877 matches
-
înțeleg securistul cela... Da’ eu? Eu... pentru a câta oară mă întorc din Infern?”... S-a oprit pentru o clipă să-și tragă sufletul. Privirea i s-a agățat de turlele bisericii lui Bașotă, topite în vatra de jar a asfințitului... Un dangăt prelung de clopot plutea sub bolta aurită a cerului, trăgând după el lințoliul nopții... 11 iunie 2005
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trufaș; cu sărbătorile toamnei am trecut prin oraș, iar bănuții de aur sunt darul meu pentru tristețile tale, țintuite În fotolii vechi și-n rânduri Înșirate pe foi mototolite și aruncate la coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am adunat În drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie În lumânări stelare. Deschide,ascultă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
m-am născut și unde am petrecut cea mai frumoasă și nevinovată parte din viața mea, copilăria, alături de cele mai scumpe ființe, mama și tata, frați și surori. Este locul unde, pentru prima dată, am admirat un răsărit și un asfințit de soare, am privit cu cercetare stelele cerului senin în nopțile de vară. Aici, în acest frumos loc pentru sufletul meu, am simțit pentru prima dată fiorul dragostei și am început să visez cu ochii deschiși. Cine poate uita ulițele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dispăruse. Poate intrase în cortul ei, poate plecase din nou după apă... Cine știe!? Istovită de lungul drum, după o alergare nestăvilită de mai multe zile, timp în care căruțele stârniseră un colb de se întunecase până și soarele de la asfințit, șatra lui Iorgu Stănescu se opri la marginea unei păduri de foioase, cu poieni umbroase și păsări cântătoare. Apariția acestei oaze de verdeață era o adevărată binecuvântare cerească. Întâi coborâră din căruțe dancii. Unii dintre ei, mai nerăbdători, se aruncară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cadă și să se amestece cu alte picături și să formeze șuvoaie subțiri care în contact cu pielea se făceau albe, ca aspirina. Când întinse mâna să îndepărteze apa strânsă sub bărbie se trezi și văzu că soarele era la asfințit, bătând galben pe covorul din dormitor. La televizor se terminau știrile... mâine o să plouă la Londra. Simți că-i este sete, de parcă ar fi alergat prin vegetația din vis, și nu dorea decât să ia o înghițitură din ceaiul de pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
unde se logodise deja și avea să se căsătorească în curând; iar el se apucase să colecționeze timbre și fluturi în jumătatea sa de apartament. Nu am vrut să par prea interesat de soarta lor, așa că de dimineață până spre asfințit stăteam din nou în balcon cu fluturii mei, citind tot felul de jurnale, fumând în neștire și ațipind peste cuvintele ce-mi susțineau brațul peste fața de masă. Noaptea încercam să îmi amintesc sau să visez, să mă întind până
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Doi mistreți și-au pus în gând să dea o lecție usturătoare celor doi braconieri care, de-un timp, le tot stricau orele de scăldat . și, dacă așa au hotărât, așa au și făcut. Pe când soarele începuse să coboare spre asfințit, și braconierii se îndreptau, incet,către Balta Albastră din poiana de dincolo de marginea pădurii de fagi și de stejari,porcii mistreți au pornit,unul lângă altul, pe urmele necinstiților pușcași. Mergeau fără grabă, discutând:și dacă acțiunea nu ne reușește
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
găurile de aerisire ale camerei, ca o noapte care a cuprins sufletul și rațiunea oamenilor, în această deschizătură pătrată care se căsca spre exterior. Nu mai aveam liniște, cum puteam să am? Luasem obiceiul să ies în fiecare zi, la asfințitul soarelui. Nu știu de ce, mă încăpățânasem să găsesc pârâul, chiparosul și tufa de nuferi. Mă obișnuisem cu plimbarea cum mă obișnuisem cu opiul; era ca și cum o forță mă constrângea să fac asta. În timp ce mergeam, nu mă gândeam decât la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care îmi acopereau hainele, dar cu cât îmi umezeam cu salivă mâneca, cu cât frecam mai mult, cu atât sângele se întindea și se îngroșa. Se împrăștia pe mine și îi simțeam răceala vâscoasă pe toată suprafața corpului. Era aproape de asfințit. Cădea o ploaie fină. Involuntar, am luat urma pe care o lăsaseră roțile dricului; când s-a făcut întuneric, m-am rătăcit. Fără țintă, fără să mă gândesc la nimic, mergeam încet, în obscuritatea opacă. Nu știam unde mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în jurul gâtului. Ieșea din casă. Trecu pe lângă de mine fără să mă privească. Râdea sacadat, oribil, ți se zbârlea părul pe cap. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Era pe la asfințit. M-am ridicat, aș fi vrut să fug de mine însumi. Involuntar, am început să merg spre casă, fără să văd pe nimeni și nimic. Aveam impresia că rătăceam printr-un oraș necunoscut. În jurul meu, case stranii, diforme, cu diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ce era de făcut? Bărbații cerură voie să îngroape trupul decedatului complet în zăpadă, pentru a nu fi adulmecat ușor de jivine și crezând că ziua următoare, îl voi găsi. La ora aceea trebuia să fim deja trecuți de râu. Asfințitul la fel de însângerat ca trupul lui Alexandru, era aproape. Parcă tot sângele cumnatului meu se scursese la orizont ca să înece soarele. Venea la ea o femeie nevoiașă, văduvă, cu mulți copii, care din fericire, locuia chiar în curtea lor, în vechile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o primea cu același nechezat, mai mult un murmur abia auzit... Vifornița nu s-a potolit nici când a început să amurgească. Geana roșie de la asfințit, era semn că gerul nu va slăbi peste noapte. Toată noaptea, mama a tot mers să vadă ce face armăsarul și se întorcea vorbind de una singură: „Îi cuminte, băiatul...Ce a avut de tras, sărmanul! Da’ i-a trece
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îmi sufla în față. Mergeam repede, ca să nu mă pătrundă frigul. Toate încercările mele de a înainta cât mai repede s-au prefăcut însă într-un adevărat chin. Numai soarele nu avea nici o opreliște și cobora înspăimântător de repede spre asfințit. Acum era deja pe la chindie și eu nu străbătusem nici jumătate din cale. În mintea mea, noaptea venea mai repede decât cea reală, pentru că m-am trezit întrebându-mă: „Dacă mă prinde noaptea pe drum și nu mai văd pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un cașalot străpuns de cange și pus la murat. Afară, teatrul de operațiuni al furtunii s-a deplasat. Norii cirrus de la soare-răsare sunt niște generali Înfrânți, care fug cu steagurile și uniformele zdrențuite din calea cumulonimbușilor victorioși, ce galopează dinspre asfințit. „Ai de gând să stai toată noaptea acolo?“ Câte o lance de lumină dezvăluie Încă o dată situația catastrofală de pe câmpul de luptă. O rafală de săgeți lichide răpăie pe teritoriul nimănui, e clar că uscatul pierde teren, că zvârcolirile lui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În locul pe care Îl căuta. Mai mult decît atît, știuse care dintre fete era Lenutza Încă Înainte de a intra În salon, aruncînd doar o privire de pe trotuar. La ora aceea, vitrinele magazinelor străluceau luminate pe dinafară de ultimele raze ale asfințitului și pe dinăuntru de lămpile electrice cu neon, Încît vitrina salonului părea ecranul imens al unui televizor care transmitea În direct un reportaj pe teme de actualitate. Nu rămînea decît să pîndească momentul cînd Lenutza va termina cu clienta căreia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să nu se apropie prea mult, fiindcă intrarea În peșteră e minată. CÎnd o să vă cadă tavanul În cap, amintiți-vă că v-am vrut numai binele, mai adăugă Înainte de a ieși. Maiorul porni la drum de cu seară, Înainte de asfințitul soarelui. De data asta alesese să meargă cu bicicleta. Se presupune, sau mai precis el presupunea, că oamenii care merg cu bicicleta sunt inofensivi, mai ales dacă duc În spate și un rucsac. Vremea era răcoroasă, iar vîntul serii bătea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu se piseze unul pe celălalt până or ajunge două grămăjoare de colb evreiesc. Într-o sâmbătă, pe la începutul lunii mari, după un concurs de atletism din New Brunswick, organizat la nivel statal, Heshie s-a întors la liceu spre asfințit și de-acolo a ieșit imediat pe corso, s-o sune pe Alice și să-i spună că a luat locul trei pe stat la aruncarea suliței. Ea i-a zis că n-o să-l mai poată vedea niciodată, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Mama pare să aibă senzația că am fost catapultați drept în lumea bună. O bună parte din viață și-o dedică acum ștergerii și lustruirii lamelelor jaluzelelor; peste zi se bagă pe după ele și le șterge cu cârpa, iar la asfințit se uită prin jaluzelele ei curate-lună la zăpada de afară, la ninsoarea care s-a pornit la lumina felinarului din stradă și începe să-și tureze mașina de făcut griji. De obicei, trec doar câteva minute până când neliniștea îi ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un membru al echipajului. Ce ușurare: cu toate că era căsătorită, Lauren nu se schimbase deloc. —Doamne, Îmi place la nebunie a douad lună de miere. E muuult mai bine decât În luna mea de miere de după divorț, suspină Lauren. Era la asfințit, iar noi leneveam amândouă În hamacurile imense, legănate ușor de ușoara briză de seară a oceanului. Giles și Hunter profitau de apa liniștită, fără valuri, și plecaseră În golf să facă wakeboarding 1. La un moment dat, Hunter pluti pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
devenisem, în ciuda voinței mele, un voyeur ce asista la onania lui Carol. Profesorul se întrerupsese, fără să mă fi avertizat și fără vreo explicație. Trenul se zguduia și se clătina, iar eu mă uitam cum se apropie de noi dinspre asfințit silueta modernă a gării Reading. Profesorul își repetă întrebarea: — Crezi în oroare? Mi-am adunat puterile: — Te referi la ocultism? Fiare, demoni, spirite, spiritism, chestii de genul ăsta? — Nu, nu la astea. Trenul se oprise cu o smucitură. Oameni purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sculpturi, statui budiste și picturi murale. Construcția grotelor a început în anul 366 e.n. Yue Zun, un călugăr budist a ajuns la Dunhuag în timpul unei călătorii și, căutând loc de popas, a avut parte de un spectacol feeric. În lumina asfințitului, Muntele Mingsha părea poleit în aur și mii de Buddha păreau că zboară în această atmosferă ireală. "Fără îndoială, aici este un loc sfânt", și-a spus Yue Zun. Astfel, el a chemat maiștri, artiști și pietrari să amenajeze și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în timpul unei călătorii spre vest, a ajuns la poalele Muntelui Sanwei. La apusul soarelui, a căutat un adăpost pentru noapte și a dat peste un loc ce părea ireal la lăsarea serii. Muntele Mingsha părea poleit cu aur în lumina asfințitului, iar în fața ochilor avea zeci de mii de Buddha ce pluteau în văzduhul curat. Yue Zun a rămas fără cuvinte în fața nemaivăzutului peisaj, convins fiind că era într-un loc cu adevărat sfânt. Nu a stat mult pe gânduri și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica Drumea, gurile de metrou ale Capitalei sunt pâlnii care aspiră și scuipă oamenii cu răsuflarea grea a iadului. Și Ruxandra, și Domnica visează sterp la marile orașe ale lumii, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
bine, ce mai, de-aia și cred că echipa lui a dat șase goluri sau așa ceva, dintre care el vreo patru. Mi se pare însă trasă de păr partea cu pedepsirea gândacului ăluia zburător, care se-arunca de pe blocuri după asfințit împreună cu gașca lui. Nu contest că băieților le creșteau aripi și zburau în voie, tot ce se poate, în Drumul Taberei s-au văzut multe (ați auzit cred de Oltcitul roșu abandonat ani întregi prin față pe la Materna, din volanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de alta pe marginea patului din camera mea, iar eu, rugându-le să zâmbească și prefăcându-mă că le fixez chipurile, am prins tot ce exista de la brâu în jos, mai ales ce se zărea sub fustițe. Pe urmă, pe la asfințit, jucând noi trei fațea (după ce, la școală, Magdalena Dina tocmai ne lăsase pe toți cu gurile căscate, scriind pe tablă expresia aia ciudată și corectă gramatical, de-a v-ați ascunselea), s-a întâmplat s-o caut pe Alexandra Ștefănescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]