8,151 matches
-
Are tot ce-i trebuie. Sper că se admite pijamaua personală... - În principiu, da, dar va trebui halat, inclusiv pentru însoțitor, chiar dacă aveți la dumneavoastră. Se impune culoarea prevăzută prin Regulamentul intern de funcționare și ecusonul nostru. Îmi pare rău...! Asistenta se retrase la fel de atent și operativ, precum intrase în salon. Mergea drept, cu ușoare unduiri ale bazinului, care-i scoteau în evidență formele plăcute ale coapselor și ale picioarelor. A intrat direct în cabinetul Laurei Pavelescu, cea despre care spusese
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
în evidență formele plăcute ale coapselor și ale picioarelor. A intrat direct în cabinetul Laurei Pavelescu, cea despre care spusese noilor sosiți că se află la o intervenție chirurgicală. - Gata? Cum este? Spune-mi repede! o îndemnă Laura, până ca asistenta să închidă ușa. - Este bine, doamna doctor. Are o însoțitoare. În salon se află și un domn doctor care dorește să vă vadă... - A, da? Vom vedea... Dă-mi fișa, te rog! Laura aproape că i-a smuls hârtiile din
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
o însoțitoare. În salon se află și un domn doctor care dorește să vă vadă... - A, da? Vom vedea... Dă-mi fișa, te rog! Laura aproape că i-a smuls hârtiile din mână. Era într-o stare de surescitare vădită. Asistenta nu părea să fie surprinsă, semn că discutaseră despre cel internat. Când a citit numele însoțitoarei, a rămas ca încremenită. Se uita pe hârtie, recitea și nu știa cum să interpreteze. „Iuliana Dobrescu! Deci, cât se poate de clar, sunt
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
așteptat cu toată iubirea pe care sunt în stare s-o ofer lui, aproape un necunoscut... și să fiu răsplătită într-un mod care mă distruge?” se întreba ea, derutată, în câteva secunde ce păreau lungi în tăcerea respectată de asistentă. În același timp, foileta cu o ușoară nervozitate filele din dosar pentru a masca starea de încordare ce o încerca, lăsându-și gândurile să zboare nestingherite spre un timp ce aparținea deja trecutului. „Îmi amintesc cu câtă siguranță și sinceritate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
pe calea ce mi-a fost dată. Mă voi dedica doar copilei mele... Toată viața”. - Doamna doctor, vă simțiți bine? Pot pleca să... - Nu ai plecat încă? Bineînțeles că mă simt bine, îi răspunse Laura, evitând să se întoarcă astfel încât asistenta să nu-i vadă chipul. Era palidă, cu privirea pierdută în neant, privind un punct nedefinit. Se ridică încet și merse în fața oglinzii, la chiuvetă. Se sperie de paloarea ce-o avea și de ochii triști ce o fixau de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
luciul oglinzii. Își stropi fața cu apă rece adunată în căușul mâinilor ei micuțe și bău un pahar de apă la fel de rece. Simțind că se înviorează, își așeză părul și arboră un zâmbet prietenesc, cuceritor, exact în clipa în care asistenta bătu la ușă și ceru permisiunea să-l prezinte pe Eugen. - Mulțumesc! Nu-i nevoie..., ne cunoaștem de ceva vreme..., nu-i așa, domnule doctor? - Da, da, da! Mulțumesc pentru primire! Sărut mâna, doamna... - Laura, dacă nu ai uitat... - Cum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
Retrasă în apropierea ușii de acces, încărcată de puternice emoții, Iuliana privea tăcută și sfioasă toate acele aparate și dispozitive pe care nu le văzuse în clinicile la care fusese, cândva, examinat fratele său la Craiova. Sub privirea atentă a asistentei Mariana Neacșu, alte două asistente pregătiseră tot ceea ce era necesar și îl așezaseră pe Iustin pe scaunul din fața unor dispozitive. Era emoționat, gândind că aici este posibil să-și recapete vederea, dar se stăpânea destul de bine, obișnuit fiind cu atmosfera
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
acces, încărcată de puternice emoții, Iuliana privea tăcută și sfioasă toate acele aparate și dispozitive pe care nu le văzuse în clinicile la care fusese, cândva, examinat fratele său la Craiova. Sub privirea atentă a asistentei Mariana Neacșu, alte două asistente pregătiseră tot ceea ce era necesar și îl așezaseră pe Iustin pe scaunul din fața unor dispozitive. Era emoționat, gândind că aici este posibil să-și recapete vederea, dar se stăpânea destul de bine, obișnuit fiind cu atmosfera specifică spitalelor prin care trecuse
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
mai multe ori. Când a intrat, Laura a cuprins dintr-o privire toate aparatele și dispozitivele, urmărind atentă doar prezența și așezarea funcționabilă a celor de care știa că are nevoie în acea situație. Mulțumită, s-a adresat celor trei asistente ce acopereau în acele momente pacientul prin poziția ocupată: - Este bine, fetelor. Vă mulțumesc! Să rămână cu mine doar doamna Neacșu, dar să nu vă îndepărtați prea mult... Doamna Dobrescu, se adresă ea Iulianei aproape fără să o privească, chiar dacă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
Ce va zice soția lui? Cu ce drept intervin eu între ei? De ce să fiu eu cauza distrugerii căsniciei lui? Doamne, ce să fac?” se întreba Laura în fracțiuni de secundă, nehotărâtă și plină de suferință, sub privirile întrebătoare ale asistentelor și ale Iulianei. - Laura..., Iuliana este sora lui Tinu. Nu este soția lui, interveni Eugen, înțelegând cauza acelui moment de ezitare și intuind drama din sufletul Laurei. - Da, doamna doctor! Este fratele meu, întări Iuliana, ștergându-și lacrimile ce-i
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
Tinule! Stai acolo să te îmbrățișez, cumnate!... O poți cere de acum, te asigur, îl încurajă Eugen, în timp ce-l îmbrățișa. Da, poftiți! ridică el vocea, auzind bătăi ușoare în ușă. Era Laura cu doamna doctor Maria Popa, urmate imediat de asistente. Toate erau o ploaie de zâmbete binevoitoare și de bucurie, de parcă toate trăiau aceeași fericită întâmplare de viață a Laurei. După ce aceasta făcu prezentările, doamna profesor Maria Popa rugă să rămână numai persoanele implicate în executarea controlului medical și a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
acel moment. Vă mulțumim pentru înțelegere! Eugen a înțeles exact ce trebuia de înțeles și a ieșit primul, după ce a strâns mâna lui Iustin în semn de încurajare și liniștire. Iuliana îl aștepta pe coridor, lângă ușă. Ieșiseră și două asistente medicale, dintre care una era amabila lor cunoștință ce-i întâmpinase la internare și care, acum, se apropie la fel de jovială de ei pentru a le vorbi: - Dacă doriți o cafeluță ori răcoritoare, vă invit în biroul doamnei doctor, vă rog
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
tare îngrijorată, sărăcuța de ea. Îi dai și tu mamei tale? - Că bine zici... Mulțumesc! După convorbirile telefonice, nu a mai trecut prea mult timp. Abia apucaseră să-și mai vorbească puțin și să-și bea cafeaua, când a venit asistenta Mariana Neacșu să-i anunțe că se finalizase controlul medical. - Acum sunt toți în cabinetul doamnei doctor, știți dumneavoastră, domnule... - Da! Se vor pune de acord asupra celei mai bune variante, în funcție de situația concretă, interveni Eugen. - Până atunci puteți veni
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
se apropie de dincolo de ușă. Luminița din spatele retinei lui îl atenționa întotdeauna bine. Acum era mai strălucitoare ca oricând, semn că anunța apropierea persoanei ce emana multă căldură, multă iubire pentru el. Îl „alarmase” și când era el aici cu asistentele și a intrat Laura prima oară, dar atunci a presupus că se semnalează apropierea Iulianei cu Eugen. Era absurd să fi putut intui că este atât de aproape de ea. - Dragii mei, vorbi Laura de cum intră, este bine că ați venit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
mai, când începuseră să înflorească trandafirii. În ziua aceea de duminică, dimineață a fost o ploaie torențială, cu tunete și fulgere iar după amiază a ieșit soarele. Împreună cu două prietene cu care făcuse liceul, acum, colege la școala tehnică de asistente de pe Pitar Moș, se plimba prin parcul Herăstrău, pe aleea trandafirilor. Toate erau îmbrăcate sportiv, în pantaloni și tricouri iar pe deasupra aveau câte o geacă subțire, din fâș, fiecare, de altă culoare. Când mergeau la cumpărături, își cumpărau lucruri de
CUNOŞTINŢE (CAPITOL DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cunostinte_capitol_de_roman_.html [Corola-blog/BlogPost/352646_a_353975]
-
care nu-i avea. Era conștientă și de faptul că ascensiunea sa pe scara ierarhică profesională se datora tot lui. Dacă nu ajungea și el în capitală, nici ea nu se afla aici. Poate cel mult prin Iași tot ca asistentă universitară, că avea el grijă să-i găsească un loc sigur și călduț, ca s-o poată ține lângă el. Pentru restul vieții avea tot timpul să-și găsească un bărbat care să o satisfacă sexual și de care să
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1386083523.html [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
Viorel. Mai mult, parcă Mircea fugea de ea. Viorel era fioros, chiar odios, cum îi străluceau ochii și cum avea părul vâlvoi pe cap. Era transpirată toată, cu vocea sugrumată și când s-a trezit, lângă ea se afla atât asistenta, cât și doctorul care îi făcea o injecție pentru liniștire. - Ce s-a întâmplat, domnișoară? Ne-ai speriat pe toți cu țipetele dumitale. Ai avut vreun coșmar? - Da... am visat urât. Nici nu doresc să-mi amintesc ce. - Cred că
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392717054.html [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
revină în Dobrogea și să rămână lângă familia sa, cum de fapt la fel dorește și Săndica - să se mute cu serviciul cât mai aproape de familia ei. Ușa se deschise și șeful de secție însoțit de tot alaiul său de asistente intră la vizită. - Bună ziua, cum vă mai simțiți astăzi? Sunt probleme? Dumneavoastră cine sunteți? puse el când îl zări pe Mircea. Nu știți că există un program de vizite? - Sunt prietenul domnișoarei și am venit să o însoțesc acasă. Sper
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392717054.html [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
de toate vârstele și de toate culorile. Sunt sigură că a vorbit cu toți, i-a ascultat, le-a șters lacrimile, le-a zâmbit și le-a făcut ultimele zile suportabile ; poate chiar normale. A fost una din cele două asistente medicale cu care un spital pentru bolnavi în stadiu terminal s-a deschis la începutul anilor ’80 undeva într-un orășel din Africa de Sud. Ne scriem uneori și mă gândesc la ea de fiecare dată când mi se întâmplă ceva ieșit
ULTIMELE ZILE ALE LUI OSCAR POVESTITE DE TANTI ROZ de SURSĂ NEPRECIZATĂ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_de_spectacol_ultimele_zile_ale_lui_oscar_povestite_de_tanti_roz_.html [Corola-blog/BlogPost/341695_a_343024]
-
în vârstă, a cărei meserie e aceea de oferi sprijin, grijă și dragoste micului muribund, abandonat în spital de părinții prea îndurerați și, poate, prea lași să-și vadă copilul în ultimele sale momente. Roz e culoarea halatului pe care asistentele medicale le poartă, parcă obligate și prin vestimentație să înveselească atmosfera sumbră de spital. Tanti Roz știe totul despre moarte, despre viață dar și despre anii netrăiți. Îl pregătește pe Oscar și pentru moarte, dar și pentru viață. Fiecare zi
ULTIMELE ZILE ALE LUI OSCAR POVESTITE DE TANTI ROZ de SURSĂ NEPRECIZATĂ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_de_spectacol_ultimele_zile_ale_lui_oscar_povestite_de_tanti_roz_.html [Corola-blog/BlogPost/341695_a_343024]
-
zootehnică erau din ce în ce mai dese, soția crezând că marea lor dragoste, ce dăinuia din timpul studenției, îi poartă pașii așa de frecvent prin curtea fermei. Nici nu-i trecea prin cap că motivul ar fi interesul lui subit pentru tânăra sa asistentă. Viorel s-a îndrăgostit nebunește de Săndica, iar dragostea aceasta subită a devenit chiar o obsesie. Cum trebuia să plece la oraș să contracteze cantitatea de îngrășământ necesară pregătirii solului pentru însămânțările de toamnă, i-a propus inginerului-șef să
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1402248038.html [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
muzicale la Conservatorul „Pro-Arte”, apoi studii juridice și filologice (engleză-germană și istoria artelor). A susținut două teze de doctorat, în drept (Evoluția noțiunii de suveranitate) și în filologie (Renașterea, Umanismul și Dialogul artelor). În 1948 își începe activitatea didactică, ca asistentă universitară, sub îndrumarea profesorului Tudor Vianu, care o aprecia foarte mult. Până în 1957 lucrează și ca redactor la Editura pentru literatură, și ca cercetător la Institutul de istorie și teorie literară „George Călinescu” (al cărui director devine în 1973). În
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_memoria_penitei_george_roca_1371505773.html [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
Trage din mâini acele și adună perfuzia. Cearceaful de sub mine și cel de deasupra erau ude în totalitate. adună tot ce era murdar și pleacă. Am rămas în pat goală cu mâinile și picioarele legate. Îmi era și mai frig. Asistentele mă priveau în treacăt. Patul meu era lângă ușa rezervei ce dădea pe hol. Era penibil. Îmi era rușine și mă simțeam ultimul om. - Îți este frig. - Da, îmi este. Nu mai rezist. Spune-mi tu de ce ești aici? - Am
ULTIMA PARTE AUTOR DORINA SISU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sinucidere_pentru_o_zi_ultima_parte_autor_dorina_sisu.html [Corola-blog/BlogPost/367161_a_368490]
-
ochii în fața morții... - Uite că a venit doamna Marioara. Mergi la ușă. Ușa. Mă ridic. Nu mișc, nu clipesc, nu respir. Am încremenit. Doar un gând îl reped în neștire sunt puternică, sunt puternică. - Ce-ai făcut? Mi-a zis asistenta tot. Mama ta știe? Se poate să faci așa ceva? Îți dai seama că o bagi în pământ? Tu știi cum arăți? Parcă ești nebună. Ai părul în toate părțile și... - Tanti Marioara, mi-e foame. Dă-mi ceva să mănânc
ULTIMA PARTE AUTOR DORINA SISU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sinucidere_pentru_o_zi_ultima_parte_autor_dorina_sisu.html [Corola-blog/BlogPost/367161_a_368490]
-
înainte și la stânga. Vă mulțumesc! Mă uit în jur și mă gândesc la moarte, zac trează pe bancă și privesc intens într-un alb nesfârșit, dându-mi seama că toți am început deja să murim Mă șerpuiesc printre oameni, cărucioare, asistente, studenți, mături, automate cu cafea la 1 leu. Ajung la secția de Urologie. De la secretariat tocmai iese o doamnă cu părul roșu, mă uit la ea, încuie ușa, iar eu plec în căutarea dragonului 111. De ce dragon? Pentru că nu există
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom by https://republica.ro/am-intrat-in-spital-ca-un-om-sanatos-am-iesit-neom-cum-am-cautat-3-ore-analizele-domnului-dumitru [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]