7,600 matches
-
-i cu mâna, fără a se întoarce cu fața, semn că cele câteva lacrimi se înmulțiseră și nu voia să le arate nici unui privitor, dar mai ales Inei. În secție, doctorul Pencu o primi cu amabilitate și o rugă pe asistenta șefă să o introducă în problemele noului său loc de muncă. O întâmpină un salon cu zece paturi în care unii pacienți se aflau sub pături, alții aveau un picior sau o mână acoperite de bandaje bogate. Prin tifonul cândva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dispun de îndemânarea colegei mele..., îl avertiză ea, pentru a-i diminua apetitul de conversații sterile. - Ce să fac, voi suporta...! Contrar așteptărilor lui însă Ina lucră cu o abilitate și o delicatețe demne de invidiat de cea mai expertă asistentă, încât aproape nu simți că întregul pansament îi fusese înlocuit. Apoi, învelindu-l grijulie cu pătura, Ina adăugă: - În câteva zile veți fi externat, organismul dumneavoastră a lucrat bine... - Și doctorii au meritul lor. - Bineînțeles! Și dădu să plece. - Domnișoară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
capătul celălalt al textului trebuie să fie cineva, oricine - o femeie? Posibil. Însă nimeni nu fusese identificat cu numele autorului. Zara se înverșună și extinse cercetările în toată lumea. Numise asistenți în aproape fiecare continent, iar aceștia aveau la rândul lor asistenți în mai toate regiunile globului. Astfel Zara deveni curând foarte cunoscut, fusese invitat în mai multe emisiuni la radio, apoi la televiziune, scrisese o mulțime de articole, mai întâi în ziarele de specialitate, apoi în majoritatea jurnalelor naționale, ca în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu avea putere să-și țină În frâu nervii porniți într-un galop nebunesc. - Tot nu te-ai liniștit!? - Cum să mă liniștesc, mamă? Am venit așa de târziu fiindcă, ajutată de mai multe colege, am pus în ordine secția. Asistenta șefă spuse aceste cuvinte pe un ton atât de ironic, încât mamei sale îi apăru chipul Inei zugrăvit tot în negrucucoana Ina a plecat devreme, ea e gravidă și nu poate face efort. Ce zici de asta!? - Ce să zic
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu mai pot... au și început durerile. Aruncând ochii peste câteva paturi, Olga zări chipul frumos al unei țigănci care se zvârcolea ca un șarpe pe un nisip fierbinte din deșert. - Dacă duduia n-o să moară, eu mor sigur, domnișoară asistentă. - N-ai să mori! Ai să aduci pe lume un copil frumos cu care o să se mândrească toată șatra! - Spui mata așa, că nu te afli în poziția noastră, și făcu un gest discret prin care o situa și pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ca tot ceremonialul căsătoriei să se desfășoare la Pitești și ca mama Olgăi să fie invitată ca oaspete de onoare. El urma să se ocupe de tot ce incumbă pregătirea și desfășurarea unei nunți de rang înalt. Vestea că domnișoara asistentă Olga Dragomir se căsătorește cu un domn din lumea mare se răspândi în progresie aritmetică în tot spitalul, ba încă depăși granițele acestuia, făcând ocolul orașului. Ina se bucură. O felicită și-i ură să aibă parte numai de zile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
La unii oameni, acesta nu se topește decât o dată cu trecerea hotarului dincolo de lume. Ea își impunea însă ca prietenia lor, măcar în aparență să rămână vie. Trecuseră mai mulți ani de când Olga părăsise orașul și spitalul unde intraseră amândouă ca asistente medicale, după absolvire. Plecase în alt colț de țară. Era și acesta un semn ce putea vorbi, cu prisosință, în locul multor argumente de fațadă. Din când în când, Olga, la începutul vieții ei conjugale, îi trimisese Inei câte o misivă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
slăbiciune: "Vedeți, domnu' doctor? Ce v-am zis io? Sunt ca nou!". "Bine, domnule Mirică. Te las să pleci, dar mâine te prezinți la control, da?" "Sigur, sigur!", se grăbi să confirme nea Vasile. "Așa. Atunci, du-te cu domnișoara asistentă să-ți iei hainele și, până rezolvi treaba asta, am să-ți fac formele de externare, o să-ți scriu rețeta și-ți dau o săptămână de medical." "Să trăiți o mie de ani, dom' doctor!", mulțumi entuziast bolnavul. Însoțind-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
organizează francezii. Pe foștii șefi Îi veți regăsi aici ca membri ai DHRA, adică Dead Human Rights Association, o organizație compusă din oameni aleși pe sprânceană, care În timpul vieții au avut toate acele funcții cu denumiri lungi și caraghioase, gen „asistent secund al adjunctului locțiitorului de vicepreședinte al diviziei de calibrare a mouse-urilor din cadrul serviciului IT de pe lângă departamentul de HR“, exercitându-și după Marea Trecere aceleași competențe și altele În plus , doar nu vreți să se ducă pe apa sâmbetei odată cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mistic din Smirna care, În 1666, s-a autoproclamat Mesia. — De ce? se miră cu toată sinceritatea Daisy. Fiindcă 666 este numărul Fiarei din Apocalipsă. — Asta chiar că n-o mai știam! Și după aceea? Întrebările repetate și cam stupide ale asistentei ar fi putut să-l sîcÎie, dar Smith se simțea, dimpotrivă, foarte relaxat și cît se poate de răbdător. Pesemne ceaiul băut mai devreme Își făcea abia acum efectul. În definitiv, candoarea ei În astfel de probleme avea ceva simpatic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
probabil drogații, dupî ce și-au injectat porția zilnicî de narcotice. Eram tănâr, și mî găndeam la viitor ca la ceva foarte ăndepârtat, dar ăn nici un caz nesigur. Terminasem printre primii pe țarî facultatea și aveam toate șansele sî râmăn asistent la o catedrî importantî și, de ce nu sî sper ăntr-o plecare definitivî câtre Occidentul visurilor de bunâstare ale celor din Estul comunist. Toate aceste gănduri erau legate ănsî și de Ema, fiindcî nu concepeam cî voi putea vreodatî sî trâiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
da, fete istețe și erudite, pline de împliniri recente în planul aventurilor sexuale și universitare la colegii respectabile din Ivy League, tinere pline de viață, inteligente, cu conștiința propriei valori, sigure pe ele, cu o conduită ireproșabilă - lucrătoare sociale și asistente de cercetare, profesoare și redactore, fete a căror companie nu mă făcea să mă simt abject sau jenat, fete cărora nu trebuia să le fiu tată și mamă, pe care nu trebuia să le educ sau să le mântuiesc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
va fi întîmpinată cu vaza împodobită de flori, masa pregătită și un pahar cu vin bun... Ori, poate, mai întîi, un pahar de coniac... "Ce-nseamnă un oraș mare, ca Iași! Pînă și băuturile sînt mai fine. Chiar și la asistenta șefă am văzut în vestiar o sticlă de whisky. Dacă-mi completa foaia mai repede, aș fi prins cursa rapidă, aș fi fost acasă peste vreun sfert de oră..." *** Să mai iau o gură de cafea spune Radu în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înaintea noastră un plug. Aura face ochii mari, îngrozită de gîndul că va trebui să stea aici mai mult, poate chiar o noapte întreagă. "Și doar l-am rugat pe Radu să-mi trimită ceva... Altfel s-ar fi purtat asistenta șefă dacă-i ofeream.... E drept, știindu-se că-s pacienta profesorului, toți... Totuși, puteam să am foaia completată imediat după vizită, să pot ajunge mai repede la autogară... Acum aș fi fost acasă." Țevile de sub canapea încep să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scurt, sub care mocnește scînteia focului, gata să se stingă. Runca ar vrea să-l consoleze cu un "errare humanum est"2, dar se abține la timp, amintindu-și că Radu a mai făcut și alte greșeli, reparate cu greu. Asistenta șefă intră în cabinet cu condicile de medicamente sub braț, urmată de alte două asistente. Una dintre ele este Paula. Observînd-o cu colțul privirii, Radu simte nevoia să se repeadă în ea, să iasă amîndoi prin ușă. O urăște pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîine... Nu ieși din secție decît dacă ai întîlnire cu ăla, că-mi place de el. Cînd Paula, fără să se trădeze, ia hîrtia făcînd semn celeilalte asistente s-o urmeze, doctorul Runca își scoate ochelarii și se uită spre asistenta șefă, arătînd cu capul în direcția ușii: Am auzit-o cînd se plîngea unei surori cum o înnebunește cu telefoanele ăla cu motocicleta. Ce speră mai mult? Nu-și dă seama că se ofilește acuși? Asistenta șefă, femeie bătrînă deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și se uită spre asistenta șefă, arătînd cu capul în direcția ușii: Am auzit-o cînd se plîngea unei surori cum o înnebunește cu telefoanele ăla cu motocicleta. Ce speră mai mult? Nu-și dă seama că se ofilește acuși? Asistenta șefă, femeie bătrînă deja, în pragul pensiei, care știe ce se ascunde dincolo de poza Paulei, tace, preocupată de condicile pe care le mai verifică o dată. Pe sală, trecînd pe lîngă ușa cabinetului cu telefon, Paula nu se poate abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu gaze răspunde o femeie. Radu mai așteaptă o clipă, apoi merge înapoi în cabinet, întrebîndu-se mereu dacă n-ar fi bine să facă o comandă fulger, în contul telefonului de acasă, cu restaurantul Sălcii. Doi erau morți deja spune asistenta șefă intrînd în urma lui în cabinet. Poveste veche, bombăne Runca, ștergîndu-și ochelarii -, dacă-i prinde viscolul, rămîn în mașină, lasă motorul să meargă, să aibă căldură, ei adorm, zăpada înfundă eșapamentul, gazele intră în mașină, îi asfixiază... I-ai transmis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spun de operație... Gîndeam că ai scos telefonul din priză..., că întorcîndu-se Aura, după o absență... Cînd ajunge lîngă fereastră, Runca se oprește, îl privește mult timp pe Radu, apoi, clătinînd încet din cap, fără să se sfiască de prezența asistentei șefe, dă drumul unui pomelnic întreg de înjurături. Asta ești: un nesimțit! Aura, abia ieșită din spital, stă la Sălcii, iar tu... ca nesimțitul. Pariez că nici n-ai dormit acasă ast' noapte! Iar vreo tîrîtură... Și cînd mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se miră Runca. Tu ai mers cu schiurile o noapte întreagă, atunci cînd te-ai rătăcit, de revelion, la cabană; credeam toți că..., Aura plîngea... Am vîndut totul: haine, schiuri... Ale mele! face Runca un gest ferm. Doamnă, se adresează asistentei șefe, care-și vede de condici o trusă completă de prim-ajutor. Eu dau telefon acasă neveste-mi să-ți pregătească hainele și schiurile. Am și niște salam uscat... A! își amintește el, întorcîndu-se, descuind un fișet ia și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei din uzină. Vă dați seama, dragii mei, are impresia că e de ajuns să spună cuvîntul partid că-i și sînt deschise toate porțile face femeia un gest deznădăjduit. Vreți să-l dau eu afară? s-a oferit tînărul asistent, gata să-și etaleze condiția fizică. A, nu! a intervenit femeia, temîndu-se de scandal. Vreau să văd pînă unde merge insolența clasei noastre muncitoare a șoptit spre cei doi -, apoi îl dau singură de urechi afară și vin la Operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sprijine mai bine de masă. Privindu-l în treacăt pe profesor, bărbat robust, în plină maturitate, cu oarecare blazare în privire și în gestul de a-și arunca buza de jos înainte, îi vine greu să-l recunoască pe tînărul asistent în compania căruia fata ei a plecat spre Operă, în vreme ce ea, cu același mers maiestuos, s-a întors spre musafirul nepoftit: Te-ascult, tovarășe! a pufnit superioară, revenind în fața flăcăului, tresărind o clipă cînd ușa de la intrare s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Acum nouă ani, cînd Bujoreanu a fost reabilitat, soacră-mea m-a acuzat c-aș fi dat o declarație, care a contribuit la ținerea ei fără serviciu un an jumate. Am fotocopia declarației, semnată de acest tip, Teofănescu, pe atunci asistent al lui Bujoreanu și prieten al Mariei. Mă gîndesc, tot ca-n romanele citite, s-o scot în toiul petrecerii și s-o arăt. Ce zici? Halal romane citite! Anulați naibii petrecerea! se înfurie Mihai. E prea tîrziu și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În fața spitalului, microbuzul frînează, iar Vlad coboară. Îl întîmpină chirurgul-șef, ieșit în fugă din ghereta portarului: Mi-a spus tovarășa Roman, dar n-am medic disponibil, vă trebuie unul de la reanimare, vă rog să mă credeți! Va merge tovarășa asistentă Stoica -: arată el spre femeia din ușă -, este cea mai bună, vă asigur. Vlad mulțumește, înclină capul în fața femeii în semn de salut, apoi se apleacă și ia de pe un scaun tubul și masca de oxigen. În drum spre microbuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
folosind un obiectiv transfocator. Vaughan deschise albumul la întâmplare și mi-l întinse. Sprijinindu-se cu spatele de ușă, mă privi cum potrivesc lampa de birou. Primele treizeci de pagini înregistrau fotografic accidentul, spitalizarea și romantica perioadă post-recuperatorie a tinerei asistente sociale, Gabrielle, care ședea în clipa aceea pe sofa în camera de zi a lui Seagrave și rulând țigările pe care le fumau. Din întâmplare, micuța ei mașină sport intrase în coliziune cu un autobuz al liniilor aeriene lângă intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]