3,728 matches
-
Acasa > Redactia > Autori > EMY LYS Autor: Emy Lys Publicat în: Ediția nr. 797 din 07 martie 2013 Toate Articolele Autorului EMILIA RIZEANU (emy.lys) Emilia Rizeanu, profesoară de limba franceză, a văzut lumina astrului de aur într-un sat din pusta cărășană - BERLIȘTE - nu departe de Oravița, într-o familie de oameni simpli, dar cu suflet mare și plin de poezie și înțelepciune străbună. De la bunică face cunoștință cu povești și întâmplări spuse în
EMY LYS de EMY LYS în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 by http://confluente.ro/Emy_Lys.html [Corola-blog/BlogPost/345615_a_346944]
-
adevărul din cuvinte, pentru că ele au , cuantic, „substanță divină sublimă„ ; „ferecate-n lanțuri„ , cuvintele „se zbat deasupra norilor„, iar cunoașterea implică efortul imaginarului în suprasensibil, un parcurs realizat la înălțimea reflecției filozofice de către Viviana Milivoievici. Poezia este „o muzică a aștrilor„ , prelungită prin cuvinte spre umanitatea cu fruntea îndreptată spre cer, percepându-i sonoritățile, simbolurile și adâncimile. Pentru că „totul e o poveste - de scris în stele -„ cu jocuri de „lumini și umbre„ , în „zori de mai„. Poezia este cu siguranță, un
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486806169.html [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
pe seară în barca ce plutește Pe undă legănata de-o mâna nevăzuta. Al fluturilor dans ce-n floare se oprește Odată să-l mai văd, doar Dumezeu m-ajută! Pragul... de voi trece al Lumii infinite, Voi păstra în aștri, licăriri ce... mor! Flacăra, din ceruri, din suflete zdrobite, Cu lacrimi o voi stinge, din irișii cu dor! © D. Theiss Referință Bibliografica: Pragul... de voi trece / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1189, Anul IV, 03 aprilie 2014
PRAGUL... DE VOI TRECE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Doina_theiss_1396552971.html [Corola-blog/BlogPost/341860_a_343189]
-
solare pe umeri se îndoaie, Râd florile cochete și ape solitare... În pântecul amiezii cad foi din calendare. Îngenunchind cadrane c-o singură privire, Aleargă timpu-n vervă, nu stă să mai respire. Pe trupul zilei frânte sub estivala ie, Măritul astru-și lasă suflarea rubinie. Pasc cerbii înserării din ierburi violete Și beau lumina caldă din margini de planete; În spicele-nnoptării se tânguie culoarea, Iar zarea gârbovită își mistuie savoarea. Se spulberă tăcerea peste uitate plângeri Și-n genele durerii e
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439123932.html [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > OCHI ALBAȘTRI Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1503 din 11 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mă urmăresc doi ochi albaștri De când mă știu Și conjugați precum doi aștri Mă ard de viu. Sunt obsedat doar de dorința De a-i avea Și-i am mereu,dar n-am putința De a-i păstra! Mi-e teamă cred ,că mă vor frige Cu jarul lor Dar ce folos de
OCHI ALBAŞTRI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_mitrache_1423639523.html [Corola-blog/BlogPost/340460_a_341789]
-
care se ridică în sus câțiva metri. Scara cea albă și curbată apăru din nou și El începu să urce treptele mai lent decât atunci când ajunsese pe Pământ, pentru că obosise puțin. Tot urcând treptele, una câte una și tot salutând aștrii cerești, ajunse Sus la Poartă, unde Sfântul Petru Îl aștepta nerăbdător. Dar Domnul îi spuse: - Sfințișorule, am creat acea viețuitoare, OMUL, dar nu știu cât de bine am făcut că l-Am creat. El le va fi superior tuturor, dar mulți dintre
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1464991541.html [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
tău de rezervă... Are, și tocmai ce-l descopăr acum, Lilia Manole, propriul ei „Tratat de fericire”: „Fericirea,/ O artă a două inimi,/ Pierdute în balsamul/ Singurătății florale,/ Sfântă mireasă/ În rochie ușoară,/ neămbrăcată încă/ De visul poetic,/ Strigător la aștri...” Mă gândesc la faptul / fapta că poeta este predestinată exact întocmai acelui îndelung greu destul drum spre ce-o fi mai departe, având dorința unui a fi în sfârșit personal indizerabil autentic... Ceea ce remarc în mod categoric, este faptul că
DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1442352121.html [Corola-blog/BlogPost/381887_a_383216]
-
adânc, invocarea firelor cu istoria dacică: “În aripi largi cât Dunărea, mereu cocorii prind apusul / Închis deasupra apei. În linia lui scursă, cuprind opusul Zilei prin drum de chihlimbar / Decebal cu brațe de gigant/ Își scrie drama în zbor de astre. / Însemn și sacrificiu de atlant.” (Însemne, pag. 39). Când lacrima din vers este tămaduitoare prin ea însăși, e clar că arta are o putere vindecătoare. Ne întâlnim cu atmosfera unui excurs sufletesc frământat, prins în mrejele unor trăiri diverse și
VERONICA BALAJ RELAŢIA POETULUI CU TIMPUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1412775067.html [Corola-blog/BlogPost/353037_a_354366]
-
nesfârșitele contradicții ale timpului, ca în poemul ”un soi de blazare: ironizând/ fără remușcări/ crepusculul/ îl cedez/ mâinii-metrite/ a destinului (pag.111 Gândurile devin cocori uitați, ca în poezia ” Gata de zbor”: roadele spun că vin iar/ vibrațiile/ punctează printre aștri/ pași de cocori/ uitați lângă sprânceana mea/ stângă(pag.17). Dar poeta Mihaela-Mariana Cazimirovici respiră prin poemele sale, transmite speranța unui ”Alt început”: primăvara/ mea/ e-n veșnicia/ clipei/ vorbind mereu/ despre-nverzirea/ pregătită/ pentru/ o nouă planetă (pag. 139). Fiecare
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1443359663.html [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
fenomenul inexplicabil, după canoane științifice. Recapitulând întâmplările, lucrurile stăteau cam așa: într-o zi văd steaua albastră la locul ei, iar în următoarea o văd mutată din loc, cu puțin, e drept, și, în plus, alături de ea a răsărit un astru ciudat, poate o galaxie cu totul necunoscută până acum. Faptul că o stea este văzută, chiar și foarte slab, înseamnă că ea radiază lumină în toate părțile, iar un mic fascicol din lumina ei revine și celui care o privește
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1465267073.html [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
să fie, în teorie. Dar steaua mea cea nouă o văd numai eu, iar pentru alte observatoare din lume ea este invizibilă, probabil este ascunsă în spatele stelei albastre. Asta ar înseamna poate că, în zona mea ajung raze deviate ale astrului ascuns, conform proprietății de curbare a direcției razei luminii în vecinătatea unor corpuri cerești masive. Îmi explicam, deci, acest mister, că eu văd o stea și alții n-o văd, că nu poate fi altceva decât un efect curios al
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1465267073.html [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
hulpavi, hămesiți corbi cu ghiare și clonțuri înroșite și devorează clipele amare de vremi colbuite; bătăile inimilor îndrăgostite cândva legate-n buchet cu fierbinți jurăminte se răzvrătesc; se simt azi văduvite de sclipirile jucăușe ale ochilor îndrăgostiților scăpătate-n rotirile aștrilor martorii nopților de iubire și a sărutărilor noastre apuse. Referință Bibliografică: APUSUL IUBIRII NOASTRE / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
APUSUL IUBIRII NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464548706.html [Corola-blog/BlogPost/385049_a_386378]
-
lungit în iarbă, păzit de licurici, Prăpastia cerească privesc înfiorat Ș-ncet îmi urcă gândul spre lumi de stele mici... Rostogolit prin raze de aur și de-argint, Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale; Mi-s gândurile arse de astre-n labirint Ce se prefac în cioburi ș-n aripi abisale. Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire, Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând, Plutesc printre himere prin marea strălucire Consolidând tăcerea din aerul plăpând. Revin apoi în taină, sfârșndu-mi
CRISTIAN PETRU BĂLAN by http://confluente.ro/articole/cristian_petru_b%C4%83lan/canal [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
Când stau lungit în iarbă, păzit de licurici,Prăpastia cerească privesc înfioratș-ncet îmi urcă gândul spre lumi de stele mici...Rostogolit prin raze de aur și de-argint,Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale;Mi-s gândurile arse de astre-n labirintCe se prefac în cioburi ș-n aripi abisale.Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire,Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând,Plutesc printre himere prin marea strălucireConsolidând tăcerea din aerul plăpând.Revin apoi în taină, sfârșndu-mi reveria: Un
CRISTIAN PETRU BĂLAN by http://confluente.ro/articole/cristian_petru_b%C4%83lan/canal [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
iar plecam asemeni unei năluci fosforice pe zare asemeni unui viscol straniu de suferinți mistuitoare [21] Ana, strigam, pierduta lumii în veci străină și mireasă mă lasă să ating cu fruntea mormântul care nu mă lasă [22] Prin care-asemeni unui astru străbat pustiile sperând într-un sfârșit să-l pot ajunge asemeni lumii pe pământ [23] Și iar vedeam plutind pe zări chipul acela și mormântul care pierea înspre pustie în veac de veac iluminându-l [24] Și eu veneam dinspre
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
sunt frânturi de cer pierdute în asfințit ce pictează în noi speranța și visarea pe un fundal de triste amintiri. Trandafirii albi sunt lacrimi curate de rouă ce ne strecoară în inimi puritatea clipelor rebele ale copilăriei. Trandafirii albaștri sunt aștrii infinitului ce ne poartă spre lumea dorului și a visului ce stă în așteptare și uneori ne doare. Nuanțele trandafirilor ne fac să descoperim nuanțele vieții. Să trăim ca un trandafir și vom avea mireasmă perena a fericirii. Să ne
TRANDAFIRUL, REGE ÎN ÎMPĂRĂŢIA FLORILOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Trandafirul_rege_in_imparatia_florilor.html [Corola-blog/BlogPost/355544_a_356873]
-
Ionescu este un mare cunoscător de oameni, un mare psiholog. Nici gând să mă dea afară, el voia să mă ferească de ce era mai rău...Și avea dreptate căci eu acolo sus, întradevăr, aveam revelația unui sfânt care călătorește printre aștri și adeseori, în răul meu de înălțime, cum nu-l avusesem până acum, puteam oricând să dau toată viața mea peste cap, nemaiputând să stăpânesc colosul ăla de macara, prăbușindu-mă cu ea cu tot într-un hău... “Aveți dreptate
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1438411003.html [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
ești dragă!" Plângă-ne mii de stele Dragostea inerzisă, Tu, Pământ, eu, Colț de Lună, O poveste ucisă. COLȚ DE LUNĂ, ASCULTĂ! Ill " - Bună noapte, Colț de Lună! M-am gândit să-ți vorbesc, Să îmi car greul gând Înspre astru-ți ceresc. Să îți spun că-s prea plin Și-am dureri prea ascunse Și că pot doar să-mi gem Taina celor nespuse. Să îți spun că mă roade Lacrima-ți din tăcere, Dar mai mult eu nu pot
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1465412083.html [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
te-acopăr cu mine, Să te sec de iubire, Dar nu vreau să dai La nimeni de știre. Să-ți sărut ochii limpezi Atunci când mă plâng, Lacrima să ți-o sorb Când coboară pe gât. Să-mi așez mângâierea Peste astru-ți și-apoi Să ne-ascundem în mine Și să curgem în noi. Să-ți topesc așteptarea, Să te-adun dintre patimi, Să îți dau împlinirea Ce-o cauți de veacuri. Să te torn în lăuntru-mi, Colț de Lună ceresc
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1465412083.html [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
plăcerile mele, Taine grele ascunse Să ne-ngroape-ntre ele. Să te-așez în verdeață Răsărită din stele, Să rămâi pământeană Prin dorințele mele. Să te-ascud în imensu-mi, Colț de Lună albastru, Să mă curgi prin plăceri Provocate de-un astru. Doruri grele topească Dragostea-mi interzisă, Colț de Lună, rămâi Patima-mi nepermisa. Colț de lună pribeag, Cufundat în tăcere, Plec, dar fără de-ntors. Iubire nu-mi cere! Hai, s-adunăm firmituri Din dorințe pierdute În satinul batistei Din vise
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1465412083.html [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
amarul amintirii În ochii mei, să-mi umple pocal de dor, Ca să-mi poți stropi mugurii iubirii, Când sufletu-mi lăcrimează dintr-un nor. Eu n-am să plâng, că n-am plâns niciodată În vremea când te căutam pe astre. Doar tristețea de lacrimi inundată, Curge-n izvoare cu priviri albastre. Pe flori crește iubirea renăscută În primăveri cu doruri călătoare, Iar mie doar balsam îmi împrumută, Să-l pun în petale sentimentale. Parfumul ei în univers voi duce, Când
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1460152063.html [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
frunzele-n soare, Ochii mei plâng bucurie, Roi de dor să ducă-n zare, Iubirea-i țesută-n ie, Tradiții de-a nu dispare. Orizont de veșnicie Renaște pe-a vieții cale. FLOARI DIN COPACUL IUBIRII Când Primăvara coboară din astre, Cu brațele pline de ghiocei, În bucurie scaldă zări albastre Și verde-crud pune în ochii mei. În azurul privirilor plăpânde Presară petale de iubire, Cu ploaie de speranțe să inunde Suflet însetat de fericire. Culoarea de pe câmp cu viorele, Răsfrântă
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1460152063.html [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
1004 din 30 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Regăsirea...de apoi In ceața devoratoare-a momentului hain Ochi-mi în lacrimi, sfeșnice de lumină Focul clipei dureroase nu-l alină... Nici gândul ce plânge al inimii ruin.. Ai devenit un Astru, ce-n jos...privește. Cu lacrimi de...pieire, te simt așa aproape! Ființa ta fragilă ți-o simt cum dorește Tristețea și jalea din noi, s-o îngroape. La ceruri privesc cu gând îndoliat Pe tine te zăresc, blajin, duios
REGĂSIREA ...DE APOI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Regasirea_de_apoi_doina_theiss_1380563793.html [Corola-blog/BlogPost/365127_a_366456]
-
face să geamă amar, Dar vânturi îl fac să-și revină Plăpândul lăstar de stejar. Cu-a soarelui daruri pe față, Desface o pată de verde, Văzând prin lumini ca prin ceață, Omătu-n pământ cum se pierde. Înalță omagiu spre astru Frunziș împletind înmiit. - Copac mă înalț spre albastru, Puternic, prin ani împlinit. *** Referință Bibliografică: TIMID SE ÎNALȚĂ LĂSTARUL / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2243, Anul VII, 20 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1487572803.html [Corola-blog/BlogPost/375465_a_376794]
-
Și-ai lăsat visu-n mare să se scurgă? Cu-albastre unde, te-ai iubit vreodată, Ți-au plâns sub tălpi nisipurile ude Când alergai printre năluci zălude Să strângi în brațe marea despuiată? Te-ntreb așa, fiindcă iubesc amurgul... Când astrul zilei lin coboară-n ape Și stelele se pregătesc de-agape Vreau doamnei mări atunci să-i fiu aproape. Când logodiți cu valurile-i surde, Doar trandafirii sângerează-n zare, Pe trup purtând cristale mici de sare Și dezgolind tăcerile
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1407908721.html [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]