344 matches
-
capul și-i văzu în ușă pe toți zece sau unsprezece bulucindu-se grămadă, ca la pomană. Parcă erau înnodați de centiroane și nu se puteau desprinde unul de altul, cu puștile în spinare și capelele pe ochi, prăfuiți și asudați, dar veseli și nepăsători, sfârâindu-le gâtul după o picătură. Se buluciră, cu plutonierul înainte, țanțoș, gras și gâlcos, gâfâind ca o locomotivă, și bătrâna se rezemă de-o masă, cu cârpa de bradolină în mână, și se uită cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
viziune a lui Mihai Măniuțiu din Othello și prea iubita lui Desdemona, trecând prin supliciul fizic la care m-a supus fixarea pe o perniță de câțiva centi metri, de catifea, nu zic nu, dar care m-a chircit, sufocat, asudat și mi-a băgat gleznele-n gât vreo două ore și ceva, la o co regrafie psihobsesivă (Strigăte și șoapte) cu nucleu berg manian (eu nevăzând în viața mea un film de Bergman! - știu, știu, nu e vina dumneavoastră), aproape
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
inși aparținând "intelectualității" e, totuși, mult prea mult. Sigur, l-am aplaudat noi (sacadat, militărește) și pe Ceaușescu. De ce ne-am face probleme cu lingușirea lui Vanghelie? Nu obosesc să-mi spun că indivizii ce înfulecau ca apucații, dându-se, asudați, în spectacol nu sunt profesori. Mă amăgesc cu gândul că PSD-ul a procedat ca în alte ocazii: a adus cu camioanele niște nefericiți din provincie, cărora le-au promis marea cu sarea. Pur și simplu, în mintea mea imaginile
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
Acum înțelesese. - Cum întoarcem acum asta, unde este macaraua? În fine, Butoiescu plecă cu camionul în căutarea macaralei și a doi oameni, iar Ioanide până atunci dădu explicații celor doi zidari, le arătă cum să așeze cărămida. Bazamentul era făcut. Asudat, arhitectul își scoase haina și și-o împături pe un mormânt, șapca și-o atârnă de grilajul unui altuia, și-n cele din urmă, spre a supraveghea mai comod mișcările zidarilor și mai ales formula mortarului, se așeză jos pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sămânța ajunsă până-n vârf și gata să țâșnească. Oare toți bărbații din mulțime or fi fost în erecție? Până și băieții mici, până și bebelușii adormiți în basmalele înflorate din spatele mamelor? Am privit pe furiș în stânga mea, spre un pitic asudat, miop, cu o gură hidos de roșie: da, i se vedea membrul sculat prin pantalonii de doc. Nu m-am mai îndoit de acest efect ciudat al apropierii de sacru, cum am știut și că toate vulvele femeilor și fetițelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Viespi mari și puternice zburau peste tot, prin ninsoarea fulgilor de la plopii din spatele blocului, care pătrundeau până și la noi în bucătărie, formând grămăjoare prin colțuri. Nu mi-o pot aminti pe mama din acea epocă decât așa: mică și asudată, în veșnicele ei rochii de diftină ieftină, în aerul acela albăstrui de la prăjeală și plin de viespi. Prin ușa de la balcon intra strălucirea verii, vară adâncă și leneșă, cu miros de cărămidă încinsă de la clădirea morii de vizavi și cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe mama, care însă nu-și pierdea firea, ci lua tigaia în flăcări și o ducea repede pe balcon, unde sufla vântul și focul se potolea. Rămâneam apoi amândoi fără glas, eu chircit pe scaun, cu mâinile la urechi, ea asudată, cu părul subțire zburlit, într-un fum albastru prin care abia dacă ne mai zăream. Mama era marea mea poartă de trecere. Realitatea mi-era pe atunci impenetrabilă ca un perete multicolor: obiectele, oamenii, casele, curțile, salcâmii, străzile cunoscute, văzute
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să fi fost cei ai saltimbancului burduhos de la Sidoli, care mângâia patern peștii pe spinare în acvariul lui, sub ochii căscați ai prostimii. Desigur, cineva îl locuia acum, îi folosea trupul ca pe-un costum de zgârci, grăsime și piele asudată, fața ca pe o mască grotescă. O ființă căprui, un mare ochi, mai mare poate decât fantasma Bucureștilor de sfârșit de veac, își vădea o milionime de suprafață prin fantele pleoapelor lui Mr. Swan. Niciodată Vasile nu mai fusese astfel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Le repar, le repar, da'... costă un ban!" Când covorul a fost gata, cum era înălțat vertical pe ițele gherghefului până lângă tavan, ne priveam în el ca-ntr-o oglindă ovală și moale, cu o ramă întortocheată fabulos. Îmbrățișați, asudați, cu fețele lipite una de alta, ne arătam mereu cîte-un detaliu, ne strâmbam și scoteam limba la chipurile noastre încremenite în pluș, așteptîndu-ne ca și ele să facă la fel, dar marea și solemna mamă cu copilul în brațe (ah
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de pe brațe. Tata avea și el uneori zgârieturi pe dosul palmelor, atât de dementă fusese încăierarea. Furtuna trecea însă brusc, tata pleca deodată, înjurînd, în camera cealaltă, iar mama și cu mine ne lipeam strâns unul de altul, încinși și asudați, până, încetul cu încetul, ne linișteam. "Vezi, dacă nu ești cuminte? Să nu mai faci altă dată!" E drept că eram rău și răsfățat. Dacă mama nu vroia să-mi facă vreun chef mergeam la perete și mă dădeam cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Foarte departe, aripa neagră a unei mori de vânt. Unul după altul căzură pe podea, scoase din grosimea marelui cub, vreo sută de covoare, fiecare cu imaginea sa limpede ca o camera lucida, pe care bărbații-n cămăși albe, mai asudate ca oricând, le făceau sul, în grabă - pe ultimele nici nu le-au mai privit măcar - și le cărau pe scări până la furgoneta de la parter. Din odaia de dincolo se auzeau doar gemetele de nepotolit ale mamei. Ultima felie se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și ei să vadă, poate, oamenii ăia dezbrăcați, dar aici se dovedi că Lumpă chiar mințise, pentru că puțul pătrat era înconjurat numai de bucătării în care tot ce se putea vedea erau oale clocotind pe aragaze și femei cu umerii asudați amestecând în ele. Nici vorbă să se țină vreunul de cuvânt. Poate dac-ar fi fost Mimi sau Vali acolo, ei ar fi reușit să urce până sus, dar toți cei de față urcară doar până pe la trei sau patru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sus, salvând aparențele cu un fel de dans ce camufla zbaterea și starea de raptus a Katarinei. La Copacabana le scăpase din mâini și se dezlănțuise într-o suită de salturi inimaginabile pe bordura arenei, de jur împrejur, atât de asudată, încît costumul îi devenise complet transparent. Acum știau mai bine cum s-o aducă înapoi, căci nu degeaba Aculina făcuse arte marțiale în baza secretă de la Kuibîșev. Cu mâna răsucită discret la spate, Katarina devenea blândă ca o mielușea. Intrară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
adânci pe pântece și, zîmbindu-i vag intrusului, porni spre baie, masivă și goală, cu degetele mâinii stângi între picioare. Tânărul nu se putu stăpâni să nu privească după ea ca să-i vadă părul de un cărămiziu palid coborând până la șalele asudate, sub pielea cărora jucau pernițe de grăsime ademenitoare. Cedric scoase alene de sub pernă un pistol cu țeava la fel de neagră ca și pielea lui și, înainte chiar de a se ridica el însuși în capul oaselor, îl îndreptă încet către pieptul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avea s-o facă poate nimeni, dar uterul ei era cu totul și cu totul de aur și lumina stins prin pântecele grăsuț ca al unui copil. Să o privești în ochii albaștri și languroși, să-i vezi fața ușor asudată, buza de sus dezvelindu-i dinții într-o așteptare plină de fericire a orgasmului, și-apoi să te arunci împreună cu ea de la-nălțimea aceea amețitoare, în josul cascadei, fără să strângeți ochii oricât de mare-ar fi lumina acelei nebunii, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-l crească de-atunci înainte cu o asemenea grijă maniacală îneît, când lipsise pnma oară de-acasă câteva ore, ca să meargă la înmormîntarea lui Catana, unde se rătăcise-n cavoul lui fabulos, îl găsise pe băiețel vânăt de-atîta urlat, asudat leoarcă, și cu toți vecinii adunați la ușa apartamentului. Un lucru le-a fost de la-nceput limpede celor doi soți: că Mircișor nu trebuia să afle niciodată că avusese un frate geamăn. Copilul abia dacă avea un an și jumătate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
umplîndu-și plămânii de scamă, pe când maistrul din când în când le turna cîte-un borcan cu apă pe spinarea încinsă, din care ieșeau aburi ca din cai. Când suna sirena, fetele astea-și trăgeau cîte-un paltonaș prăpădit pe ele și ieșeau, asudate, direct în viforniță. Nopțile nu puteau adormi, căci le rămânea ore-n șir în urechi vâjâitul ca de cascadă al zecilor de războaie din hală. Peste ani, aveau să se umple de boli: reumatism, astmă, varice, dar deocamdată erau tinere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ultima vreme se petreceau în jurul ei lucruri cu adevărat extraordinare, despre care nu mai citise niciodată în analele Abației. Unul dintre ele o și reținea în sat, făcând imposibilă discuția cu sora ei și cu Abatele. Maria mângâie ușor ceafa asudată a Xentyei și primi în loc de o mulțumire o privire caldă. Tânăra voma absolut tot ceea ce mânca și nu se liniștea decât târziu, spre prânz. Stin venise să o cheme cu câteva zile în urma, spunîndu-i că Xentya se simte foarte rău
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ținuse în viață în cei șaptesprezece ani de la moartea lui Rim: explora pe cât de delicat putea mintea lui Xtyn. Nu-i plăcea numele ăsta nou. De ce își spusese tocmai așa? Femeia își prinse capul în mâini, privind indiferentă la bărbatul asudat care dormea în stânga ei. Era bătrân și îi fusese de nenumărate ori tovarăș peste noapte, ca de altfel toți colegii operatori din psiac. Se ridică încet din așternut, încercînd să nu-l trezească, și se așeză goală la mica masă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
când se încrucișară se mulțumi să facă o nouă eschivă și să se ghemuiască iute în spinarea calului, apărându-se astfel de lovitura în diagonală pe care ea i-o pregătise. Femeia trecu pe lângă el și, oprindu-și iarăși armăsarul asudat și spumegând, se pregăti pentru un nou asalt. Pe chipul său se citeau semne vizibile de nervozitate. Plimbându-și, fără grabă, în stânga și în dreapta calul, Balamber ținea privirea ațintită asupra ei, contemplând-o cu admirație. Nu se mai îngrijea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă doi tipi. Studenți erau după toate aparențele. Probabil mergeau acasă la sfârșit de săptămână. Fără îndoială, dacă am fi scotocit în sarsanalele lor, am fi dat peste vase murdare, borcane, sufertașe, chiloți într-o stare deplorabilă, plus ceva maiouri asudate. Cam asta se află în traista oricărui student care merge acasă. Plus ceva cărți, dischete. Ce iei cu tine într-un exod temporar la ai tăi? Lucrurile astea. Toată situația aduce puțin cu dilemele pe care le-a avut Noe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mama spre slugi. Lavinia vărsa fiere, de două zile nu mai mâncase nimic. Când se liniști, bău cu nesaț apa rece care i se păru nespus de dulce. Se așezară pe trepte amândouă. Mama îi ștergea cu o batistă tâmplele asudate, o mângâia pe păr și-i șoptea: — Erai tare frumoasă, nu s-a mai pomenit de mult la greci mireasă așa de frumoasă... O să treacă, lasă. O să fie bine. Doamne, cum te mai învârteai când dansai! O să fie bine, bărbatul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
perna unui jilț, poveștile cu fete și cu nunți nu-l interesau. După ce copiii fură duși la culcare de două slugi, Marica se opri din lucru, se sculă, luă de pe masă cupa lui Constantin, o umplu cu vin din ulceaua asudată și i-o duse lângă foc. Stăteau în fața cărbunilor aprinși care acum păleau sub cenușă. — Da’ ce-ți veni cu povestea asta? întrebă jupâneasa Stanca. — ... — Chiar așa. Mai bine le mai povesteai o dată despre arnăutul lui Matei Vodă, gândi cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
căratul cu sacoșa și grija pentru prietene, după care somnul greu, străbătut de vise cu bărbați goi și virilități enorme, îmboboșate, pe care le legăna în brațe ca pe niște bebeluși gângurind sub mângâierile și sărutările ei înfometate. Se trezea asudată și speriată, ca picată din altă lume, iar oboseala nu-i mai permitea să se gândească la lipsa unui bărbat lângă care să se trezească dimineața, lăsându-se cotropită și totodată eliberându-se de moleșeala aceea dulce care-o invada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a dat drumu’ la avorturi, de crește lumea câini în loc de copii. Câini din ăștia cât vițelu’, dom’le. Milică se întorsese cu oarecare întârziere. Tot cu ochii pe câine. Să nu-l scape din lanț, că-i nenorocire. Fața roșcovană, asudată și schimonosită de nervi, începu în sfârșit să se răsucească. Rafael dispăruse însă. Fugise printre oameni cât îl ținuseră picioarele și se ascunsese după o tarabă, să se pună la adăpost de câine și, totodată, să-l observe pe Milică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]