514 matches
-
bătălia de la Tagliacozzo și este decapitat la 29 Octombrie 1268 în Piață del Mercato din Neapole, data care consfințește înfrângerea definitivă a Sfanțului Imperiu Român. Carol I d‘Anjou a mutat capitala la Neapole și a practicat o politică de asuprire caracterizată prin violență, prin uzurparea drepturilor cetățenilor și prin măsuri financiare aspre (deprecierea monedei naționale) care a nemulțumit toate clasele sociale. După izbucnirea revoltei cunsocute sub denumirea de I Vespri siciliani, Carol I d‘Anjou a încercat să liniștească lucrurile
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
rândul trupelor Franco-Spaniole în apropiere de Velletri. El meditează plimbându-se printre sutele de corturi ale taberei militare și gândindu-se cum tatăl lui, un spaniol, să căsătorit cu o prințesă încasa în încercarea de a elibera Peru de sub jugul asupririi străine și de a fondă un stat independent; cum el însuși s-a născut în închisoare puțin înainte de execuția părinților săi, cum a scăpat cu viață deoarece originea să regală nu era cunoscută nimănui, cum educația și-a primit-o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
avut loc la Belgrad, în perioada 1-6 septembrie 1961 și a marcat în mod oficial crearea Mișcării de Nealiniere și instituționalizarea ei pe plan mondial. Tematica abordată a fost foarte largă și diversă : lupta împotriva oricăror forme de dominație și asuprire, problemele dezarmării și ale dezvoltării economice, creșterea rolului ONU. Atenția participanților s-a concentrat asupra pericolului izbucnirii unui nou război mondial și a măsurilor de salvgardare a păcii. Ei au respins categoric opinia potrivit căreia războiul ar fi inevitabil și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
partidului comunist, Editura Nemira, București, 2006, p. 9. 1081 Deși nu vom insista, vom spune că până și statul, ca modalitate modernă de organizare umană în colectivități era considerat ca fiind "...un organ de dominație de clasă, un organ de asuprire a unei clase de către o altă clasă...". Vezi și V.I. Lenin, "Statul și revoluția", în Opere, vol. 33, Editura Politică, București, 1964, p. 7. 1082 Comuniștii au clamat și reclamat în permanență necesitatea creării unui om nou, ca și cum ființa umană
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Îngust care străbate un sat sau un oraș; stradă mică; străduță; alvițar = fabricant sau negustor de alviță (produs alimentar zaharos, făcut din: miere, nuci sau migdale, albuș de ou) mușteriu = cumpărător, client; vlăjgan = tânăr voinic, zdravăn; tiranie = conducere bazată pe asuprirea celor mulți; aici, atitudine, comportare de tiran. CÂNTEC LUI AVRAM IANCU Urmaș a lui Horea, Avram Iancu a fost un cărturar luminat, cu dragoste adâncă față de poporul asuprit. El a condus cetele Înarmate ale moților din Transilvania În revoluția de la
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
aducea în urma-i foamete, - obezi de fier, Biruri ce cădeau însuși până pe surul fum Care, pătruns prin streașini, la cer își face drum Ieșind din vatra tristă, cuptorul fără pîne A unui iobag care trăiește d-azi pe mâne, Când asuprirea oarbă și searbădă sclavie Domneau ca două spaime pe sânta Românie. În lumea spăimântată venit-a însă-o zi Când Dumnezeul urei în iadu-i asurzi, Când popolul puternic, de jugu-i desfăcut, Și-aduse-atunci aminte ce fuse în trecut: A dezgropat din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prăpăstii, ca și celelalte așezări ale lor, de mult știuseră a se ținea într-o atârnare slabă de guvernul romeu (roman-răsăritean) și nu o dată-i arătase colții Bizanțului. Asprimea cu care se percepea darea, confiscarea turmelor de vite și celelalte asupriri din partea guvernului umpluse de astă dată paharul de amărăciune, de-ntrecea marginele. împinși la estrem de-o dreaptă oțărâre, știindu-și propria lor superioritate numerică și fizică, românii, și cu ei bulgarii, căutară scăpare în răscoală cu arma-n mână
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vro vizuină, după ce lipsit de nădejde va fi fugit mișelește; iar cât despre regina Maria și fiul ei Mihail, estradarea lor se poate face prin chiar mînile locuitorilor din Tîrnova, și aceasta cu atât mai ușor cu cât fărădelegile și asupririle crudei regente sânt încă proaspete în memoria tuturor. După ce atât patriarhul ecumenic Teodosies Princeps, cât și împărăteasa aprobară măsura aceasta, Mihail Paleologul chemă la sine la Curte în anul 1278 pe Ioan Mytzes, care petrecea în regiunea Troiei, provăzut cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe drum, într-un sat, nu departe de orașul împărătesc, îl văzu o grămadă de țărani, căreia i se trădase prin frumusețea calului, strălucirea îmbrăcămintei și nobleța formelor sale trupești; iar acești țărani, care-i coceau de mult răzbunare din cauza asupririlor guvernatorilor săi de provincie, se aruncară cu furie asupră-i, îl străpunseră cu săgeți și-i tăiară capul pe care-l duseră ca plocon binevenit învingătorului Musa. Acesta însă orândui doliu pentru fratele său căzut, așeză cadavrul cu multe onori
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și aspirațiunile lor, ceea ce-i ține pe soldați în frâu, au trebuit să piară. Cei mai mulți dintre dânșii, dar mai cu seamă aceia cari fuseseră oameni privați, simțind greutatea aceasta, se sileau de-a îndestula numai pe soldați, păsîndu-le puțin de asuprirea poporului. Era neapărat. Căci, daca principii nu pot evita de-a încărca asupră-le ura unei părți sau a celeilalte, trebuie să-și dea măcar toată silința de-a nu nemulțumi pe amândouă părțile. Daca e inevitabil ca să fii urât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
latină (terror-terroris) încă din adânca antichitate, având o conotație militară. Prin urmare, inițial, teroarea era exercitată de legiunile romane, ca tactică și strategie îndreptată împotriva unei populații "inamice", în scopul de a o "pacifica", deci de a o supune, prin asuprire, presiunii și ocupației imperiale. Era vorba de celebra "Pax romana". După acest moment militar, urma acțiunea "diplomatică", având componente etnice, religioase și economice, toate cu scopul de a omogeniza, de a adapta la condițiile imperiale sutele de populații incluse cu
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
aproape nemărginită, pe care proiectul de lege intenționează a-l întinde și statornici până la cele mai neînsemnate amănunte, pe cât timp la noi subzistă nefericita discordie națională, a cărei existență nu se poate nega și care se manifestează foarte vie în asuprirea celor mai slabi, urmările triste ale amintitului drept de ingerință și de dispunere ar lovi mai cu seamă bisericile de naționalitate nemaghiară, urmări pe cari afară de vexațiuni și de alte neplăceri ce pot interveni ni le pregătește însuși proiectul de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
oamenilor. Ci 'nainte de-a pleca a spus de ce. Majoritatea n-a voit să-i primească reformele. Aceste sunt: decentralizarea, reforma legii electorale, electivitatea magistraturii, libertatea învățămîntului cu dezgroparea răposatei Eforii și - - ca ton fundamental al muzicei - scăparea țăranului de asuprire. Cum și ce fel nu se spune, dar în sfârșit scăparea lui. Acesta e drapelul lăsat în mînile viguroase ale onor. Costinescu care, cu inima în dinți și cu funia 'n traistă, [î]l va apăra. Iată dar un alt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mare parte din românii din munții despre nord a părăsit, sub Bogdan Vodă Dragoș, patria lor, a Maramureșului, pentru că un rege catolic voia să le impuie confesiunea catolică. Frații noștri rămași în Ardeal au suferit veacuri întregi cele mai mari asupriri anume pentru că nu erau catolici. Habsburgii, luând stăpânirea asupra Ardealului, izbutesc în scurt timp a desființa metropolia ortodoxă de la Alba-Iulia, pe-al cărei titular [î]l sfințea de drept mitropolitul din București. Prin asta produc între români dezbinarea confesională care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
muncii, valoarea rezultatelor acesteia și bogăție. El vede cum exploatarea era cuvântul de ordine la noi, boierilor succedându-le ciocoii. Astfel, emanciparea socială și eliberarea națională sunt procese strâns legate. Emanciparea socială, adică posibilitatea structurilor sociale de a dezvolta fără asuprirea, fără împilarea celor ce muncesc țăranii. Negreșit că studiul psihologiei poporului român însemnează aproape exclusiv studiul psihologiei țăranului român" (Drăghicescu, 1996: 19). "Așa-zisa noastră aristocrație", care nu cunoștea nici limba română, nu era interesantă pentru el. Distanța între grecii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
mÄÖ, se întâlnește, repetată, doar în Ps 94/93,1: ’Pl neq"mÄÖ YHWH ’Pl neq"mÄÖ hÄpa‘: „Dumnezeule al răzbunărilor, Doamne, Dumnezeule al răzbunărilor, străfulgera!” (t.n.) „Răzbunarea” este un aspect al dreptății lui Dumnezeu, care pedepsește răutatea, asuprirea, dând satisfacție dreptului și săracului prigonit. Semnificație de bază: cel care pedepsește pe făcătorii de rele (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1.11.6. ’Ql gemulÄt: SC și Blaj: text diferit; „Dumnezeu este Cel ce le dă răsplată” (BVA); „Dumnezeul răsplătirilor” (G-R
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
concept depășit, Sorin Alexandrescu preferă să ia În discuție două noțiuni complementare: emigrația ca termen generic privind plecarea din țară și imigrația, termen complementar ce vizează stabilirea În țara de adopție. La rîndul său, Eva Behring identifica printre cauzele exilului „asuprirea, urmărirea politică, discriminarea, Închisoarea și amenințarea cu Închisoarea, interdicția de publicare și cenzura, cu alte cuvinte motive politice și cultural politice pentru expulzare sau pentru a lua propria decizie de părăsire a țării...”. Aceste definiții pornesc de la evocarea motivațiilor care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În comparație cu mișcările de populație din alte zone, dar acest transfer uman era constant și lipsit de complicații pentru New York. În plus, românilor plecați din Vechiul Regat li se adăugau cei din Transilvania, Banat și Bucovina, care luau drumul Americii din cauza asupririi imperiale vieneze. Oricum, emigrația română În direcția Americii a devenit Înainte și imediat după Primul Război Mondial o realitate acceptată, chiar dacă nu era una frecventă, și nu mai surprindea pe nimeni că, la un moment dat, cineva scria că „Marele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
străine. Aceștia erau, În imensa lor majoritate, țărani, adică oameni săraci și lipsiți de educație. Ei Își abandonau locurile unde se născuseră Întrucît, așa cum remarca ziarul America, din 18 februarie 1911, „mulți dintre noi [...] venim aici, În țări străine, [...] din pricina asupririlor ungurești”. Stăruind asupra acestui subiect, cineva atrăgea chiar atenția că „istoriografia problemei emigrării românilor În America are, totuși [...], lacune serioase. Astfel, cu toate că pentru cei mai mulți cercetători cauzele emigrării erau considerate a fi fost exclusiv de sorginte economică și socială, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
multe cazuri, și nu Întîmplător, adică nejustificat. Am văzut că o dată cu Încheierea războiului, emigrația română spre America și Canada a scăzut considerabil. După 1918, Transilvania, Banatul, Bucovina și Basarabia au devenit provincii românești. Românii din aceste ținuturi, eliberați fiind de asuprirea străină, nu au mai emigrat În ritmul de dinainte. Reformele politice și economice adoptate după război s-au constituit În tot atîtea justificări ale reducerii emigrației. În plus, Washingtonul a modificat legislația imigrării, stopînd tendințele antebelice ale acelora care traversau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pusă de un ziarist polonez cu privire la o eventuală uniune personală între Ungaria și România. Fără nici un fel de calitate oficială, marele istoric a dat totuși un răspuns ce indica, credem noi, un punct de vedere ce putea fi considerat oficios: „Asuprirea milenară a populației române din Transilvania nu a lăsat în inimile noastre urme de ură contra Ungariei. Admirăm chiar calitățile ungurilor, care ne-au mijlocit în mare parte civilizația occidentală. Avem deci toată bunăvoința de a trăi în pace cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să scoată o revistă mai puțin interesantă decât cele apărute anterior în Transilvania: „În România cea nouă e o datorie să încercăm a face să apară o revistă cel puțin tot atât de bună cât a putut să apară în timpuri de asuprire străină.” Prin asumarea continuității față de periodicul budapestan, apoi sibian, și față de revistele ardelene în general, G. se situa principial pe linia orientării literare tradiționale. Acest sens orientativ se declară - în primele numere mai ales - fără echivoc în grafica revistei. Pe
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
douăzeci de numere, la mari intervale de timp. Revista nu are o direcție literară sau politică, redactorul oscilând între romantismul exaltat, chiar anarhic, și simpatia pentru narodnicismul rus și pentru mișcarea de eliberare națională din imperiul țarist. Diatribele îndreptate împotriva asupririi naționale alternează cu versuri de dragoste sau basme populare. Se republică Pohod na Sybir de V. Alecsandri și versuri de M. Zamphirescu. Se tipăresc, de asemenea, versurile și proza redactorului, semnate cu pseudonimul Erwin, versuri de D. Stăncescu și traducerile
FOAIA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287047_a_288376]
-
undeva în Siria sau Palestina (cf. P. Prigent, SC 172, pp. 22‑24. . Expresia nu se regăsește nicăieri în Vechiul și Noul Testament. Ea ar putea fi totuși o trimitere la sk£ndalon din Apoc. 2, 14. . Episodul se referă la asuprirea celor „șaptezeci de păstori”. . Numele „Cel Iubit” este cristologic (Mt. 3,17; 12,18); îl regăsim încă de la Is. 44,2. Apare de asemenea în Urcarea la cer a lui Isaia, 3, 13.18. . Este vorba, de fapt, de un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe elemente ale vieții populare. Pune un accent deosebit pe respectarea tradițiilor și a obiceiurilor naționale, pentru a căror cunoaștere a cutreierat, cu vie curiozitate, toate provinciile românești, reflectând apoi în studii și articole unitatea lor etnică. În lupta împotriva asupririi naționale, el consideră cultura un mijloc eficace. Acordă o atenție aparte educației și pedagogiei: în 1871 publică, în „Speranța”, articolul Despre creștere și mai cu seamă despre creșterea junelor române, continuând cu o serie de alte studii în „Lumina”, „Convorbiri
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]