269 matches
-
dată apărea câte ceva mai important de făcut. Câteodată surprindeam privirea lui Anat întârziind plină de milă asupra mea, aproape implorându-mă, dar eu o ignoram, acum este rândul meu să o ignor, să nu îi aud gândurile urlând la mine, asurzindu-mi urechile, ar fi trebuit să îl părăsești cu ani în urmă, ce se va întâmpla de acum înainte cu tine, vezi, dacă este construită pe o bază șubredă, casa se prăbușește, credeai că destulă bunăvoință și sentimentul culpabilității sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
totul altceva, ea mă lasă pur și simplu să trăiesc, mă ia așa cum sunt, nu așteaptă nimic de la mine, nu încearcă să mă educe. Bietele lui vorbe nu mă consolează, mai ales că verbul acela folosit la timpul trecut mă asurzește, te-am iubit, te-am iubit, în timp ce el încearcă să îmi explice, mă ridic și mă îndepărtez, deja nu mai sunt alături de el pe canapea, ci îl aștept în depărtări întunecate, depărtări pe care le străbătusem de-a lungul ultimelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
multă lume, galeria se prezenta ca un loft din New York, complet alb și cu țevile de Încălzire sau de apă la vedere, pe tavan. Cine știe cât cheltuiseră ca s-o readucă În halul ăsta. Într-un colț, un sistem de amplificare asurzea asistența cu muzică orientală, niște chestii cântate la sitar, dacă-mi amintesc bine, din alea cărora nu le poți recunoaște melodia. Toți treceau cu un aer distrat prin fața tablourilor, ca să se Înghesuie la mesele din fund și să apuce paharele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar mi-ar fi dor de ciorba de urzici, lobodă și dragavei și de mersul desculță prin livezi ca să le culeg cu Izaura, Păun, Rozmarin. Unde voi cânta eu c-an șatră, cât mă ține gura? În apartament? Să-l asurzesc pe boier și pe cucoană? Să mă bată vecinii? Unde mă voi mai juca? Poate printre blocuri. Dar cu cine? Că Izaura, Rozmarin și Păun pleacă. Cu copii din cartier mă voi juca. Or vrea să se joace cu mine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a spus Dan găsindu-l la studiu. — Mai am puțin fate-meu și intrăm în sesiune. Eu trebuie să învăț cât timp am linște, până nu începe Doremi, adică Teeofana cu programul ei. Fata despre care-mi vorbeai că te asurzește cu vocalizele? O cheamă Teofana? — Aia. Am avut o discuție serioasă cu ea și neam fixat programul de învățare de comun acord. — Mă mir că a acceptat, după cât de căpoasă miai spus că este. — Ideea a fost a ei. Mi-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și i se părea fermecătoare. Rând pe rând o iau la dans pe Teofana. Într-un moment se așează pe scaun, după care izbucnesc toți într-un glas. Să ne cânte Teofana. — Ho!ho!ho!râde Teofana. Vreți să v-asurzesc cu vocalizele mele? Întrebați-l pe Cezar care era gata, gata să-mi spargă geamurile, ca să încetez. Vă știm poveste, se amuză ei. — Cezar, tu vrei să cânt? — Sunt primul care-ți cere acest lucru, ca să-mi faci o bucurie
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ei, uitam de noi, lăsându-ne pe planul al doilea. — Nu-ți face griji, țâfnoasa! Când vei ține un copil în brațe, eu altul, nu va mai putea încăpea în noi atâta fericire. — S-o crezi tu. Când ne vor asurzi cu plânsul, cu strigăte, n-ai să știi pe unde s-o apuci și atunci ai să te răzbuni pe mine, mă vei și lovi poate, mă vei împinge, mă vei arunca la câini, ha! ha!ha!râde Teofana. — Te
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
urîte? În orice pată de igrasie pe un perete în orice împroșcătură de noroi? Își auzi atunci glasul și zâmbi încurcat. Inima începu să i se bată tot mai repede, apoi, pe neașteptate, se opri, și în acea clipă îl asurzi un trăsnet nesfârșit, izbucnit parcă din toate părțile deodată, și înțelese, dar fără să simtă că se cufundă pierzîndu-se într-o albă, suprafirească incandescență... - Sunt nebuni! se auzi exclamând când dădu cu ochii de câțiva trecători zgribuliți, ascunși sub umbrele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
drept, ne-am dat și noi osteneala, îl întrerupse Zamfira. I-am vorbit, i-am povestit. Darie se opri deodată și-i privi pe rând. - Măi băieți, mi se pare mie sau sunt pe-aici milioane de greieri? M-au asurzit... - Sunt greieri, domnule elev, spuse Zamfira. Sunt mulți, dar așa sunt totdeauna la vremea asta... Poate n-ați mai fost de mult pe la țară, vara, adăugă zâmbind. Darie își scosese casca și-l privi câtva timp nehotărât. Apoi, brusc, se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se aprindă stelele și curând după miezul nopții trebuie s-o pornim din nou... Erau, ca de obicei, ascunși în porumbiște, cu pulberea amăruie, mirosind a fum, deasupra lor, vorbind în șoaptă și îndrăznind să ridice glasul numai când îi asurzea larma greierilor. - Este extraordinar cum au rezistat, atâtea zile, interveni din nou Laura. Și este de neînchipuit cum au izbutit să se strecoare printre trupele rusești, cum au reușit să găsească apă, și chiar rachiu, ca să-i spele rana, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
treacă, și atunci parcă soarele răsări din toate părțile, căci lumina îl orbi, și văzu podul pe care ceilalți înaintau din ce în ce mai repede, pod crescut parcă chiar din lumina aceea de aur care-l orbise, și tot în acea clipă îl asurzi o explozie sonoră, nefiresc alcătuită, parcă din sunete de gigantice clopote de cristal, și talgere de alamă, și flaute, și țiuit de greieri. Simți mâna Laurei pe frunte, se auzi strigat, dar nu deschise ochii. - Nu mă trezi, Laura, șopti
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vrea, fără să știe ce face, își descleștă încet gura. În acea clipă auzi trosnituri neobișnuit de puternice în urechi, ca și cum în dreapta și în stânga lui s-ar fi prăvălit, peste stânci, nenumărate vagoane încărcate cu fierărie veche. Dar, deși îl asurzea ecoul exploziilor prelungindu-se la nesfârșit, continuă să-și deschidă gura. Și deodată se auzi rostind: Nu! și repetă cuvântul de mai multe ori. Apoi, după o scurtă pauză, adăugă: Nu mut. Știa că voise să spună: Nu sunt mut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
constituție prea democratică a fost dăruită prea devreme unui popor ce nu apucase să știe ce însemnează libertatea, ce însemnează democrația și care abuza de ele ? Cel ce va umbla peste ani prin gazete, prin memoriile noastre, riscă a fi asurzit de un îngrozitor vacarm : zeflemele și acuze neîncetate ! Un furnicar de siluete grotești, ce nu par, ca păpușile de bâlci, să fie mișcate decât de sforile ambi ției și lăcomiei ! Singuri ne descriem astfel, angajați tot timpul în adversități pătimașe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
șezlonguri, sub umbrele, sau sunt în apa atât de curată de culoare albastru-verzui. Până pe la 9.30, plajele sunt goale, apoi în scurt timp se umplu și devin foarte animate. Apreciez și faptul că nicăieri nu aud muzică ce te asurzește, și nu văd mizerie, resturi aruncate pe plajă sau în alte locuri. Este un nivel de civilizație pe care îl apreciez foarte mult. Apreciez și faptul că bisericile, cu excepția orelor amiezii, sunt deschise și destul de îngrijite. Este atât de reconfortant
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o mare criză conjugală, și strigase împotriva lichelei de Lică, ce trăia pe spinarea lor și pe care-1 amenința că-1 va da afară ca pe un cerșetor, fiindcă nu se putea ști dacă într-o zi nu va fura! Lina, asurzită de refrenul permanent a! "casei", zbătută între pretențiile lui Rim și între pretențiile lui Lică, deprins să fie alimentat, adoptase, în sfârșit, proiectul cumpărării. In fond ea se temea de acea achiziție; econoamă și fricoasă, nu cuteza să riște tot
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a numerelor din program, nici de atitudinea asistenților în pauze. O rumoare de mătase și delectare o cuprindea în semnificația ei satisfăcătoare. Era palpitul ușor al doamnelor repercutat de rochiile de taffetas și creps de Chine. Numai zgomotul aplauzelor, deși asurzit de morfinizarea ei, ca trecut printr-un frunziș de pădure, îi da o neliniște care o făcea să-și ascundă capul parcă în broboade, pentru a-1 feri de vuietul uniform, dar iruptiv. Aplauzele îi mai dau impresia asemănătoare cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făcut mai rău decît tot ce făcuseră înaintea lui Amoriții, și pentru că a făcut și pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui, 12. iată ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Voi aduce peste Ierusalim și peste Iuda nenorociri care vor asurzi urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele. 13. Voi întinde asupra Ierusalimului frînghia ca asupra Samariei și cumpăna ca asupra casei lui Ahab: și voi curăți Ierusalimul, ca o farfurie, care se curățește, și se răstoarnă cu fața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
schimbăm stilul și să mergem în altă parte“. Iar altul răspundea: „Nu mai e alt loc. Ceainăria Galloway’s e prea burgheză, plină de oameni de afaceri, suporturi de umbrele și capete de cerbi. Shangri-la are un tonomat care te asurzește și, oricum, e plină de golani. Lui Amstrong i-au tăiat fața acolo. Nu, chiar e un loc mizerabil, dar altceva nu avem. E în centru, cinematograful e la îndemînă și, cel puțin, este o schimbare în comparație cu ce-avem acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spate și rînjea în gol la tavan. Fără să-și miște membrele, alunecă brusc spre Lanark un centimentru sau doi pe podeaua lustruită și apoi lumina se stinse. întunericul și tăcerea erau atît de profunde, că o clipă Lanark fu asurzit de zgomotul propriei respirații. Apoi îl auzi pe Gloopy spunînd: — Oamenii ar trebui să fie drăguți unul cu celălalt. De ce nu putem și noi doi... Cuvintele îi fură retezate de un curent ca de gheață care mătură dintr-odată podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mea, așa că mi-a violat urechile, la fel ca tine. Nu ți-am violat urechile. — Atunci de ce țipi? N-am țipat! — Nu te isteriza. — Nu mă isterizez. — Evident că nu ești calm. Lanark izbucni: — Cum să fiu calm, cînd... Și asurzi din cauza reverberației din domul îngust. își încrucișă brațele și așteptă înverșunat. Rumoarea se stinse, preschimbîndu-se într-un sunet metalic, prin care răzbătea, poate înu era sigur), ecoul unui hohot de rîs. — Vrei să plec? întrebă el în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un pod, dar nu ar fi trebuit să fiu arestat înainte să susțin cauza Unthank-ului! Unthank-ul este distrus fără nici un fel de înțelegere deschisă, sînt distruse casele și slujbele oamenilor, am început să ne urîm, Discontinuitatea merovicnică este amentințată... Fu asurzit de un babel de rîsete și conversații. Un șir de bărbați înveșmîntați în negru stăteau în spatele lui Weems, și Lanark văzu cum doi se îndreaptă spre el, ocolind cortul. Picioarele îi tremurau atît de tare, că se așeză. Voci cereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de rușine cu pălăria mea cu tot aveam un curaj nebun am recitat : „poate chiar sunt și ce dacă sunt ?“ ei i-a plăcut simțeam că începea să mă simpatizeze eram disperat improvizam aiurea eram; nenorocit cu pălăria aia mă asurzeam recitând umblam; pe poante în jurul fetelor mă simpatizau recitam : „ziceți voi așa de mine vă dă mâna fiindcă sunt un alb nenorocit ultimul alb din mileniul acesta care e ultimul pe când; voi sunteți roz verzi și albastre ultimul; alb al
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Când vine sara din sat Nu coată cine-i în pat Ci se culcă și su pat, Câte pene sunt în pat Toate cad la el pe cap. 255 Bărbatu mi mut și surd - Eu mă rog lui Dumnezeu S-asurzească și mai rău Să n-audă ce zic eu. 247 {EminescuOpVI 248} 256 Mă mână mama la moară Mă-ntîlnii cu o fecioară, Mă țipai să o sărut Ea mă puse la pământ. 257 Zise mama cătră mine, Să nu dau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sudoare. Energia președintelui-mareșal era inepuizabilă. Frazele se succedau alert, iar miniștrii săi, care îl înconju rau respectuos, în ținutele lor sobre, aprobau sever fiecare dintre afirmațiile sale, neuitând să râdă atunci când mareșalul alegea să rostească una dintre glumele sale favorite. Asurzit de această oratorie vulcanică, Tintin cerceta sceptic personajul din fața sa, ca și cum ar fi încercat să treacă cu privirea dincolo de această cortină verbală. — „Da, da, este o mare bucurie pentru Azania să vă primească”, continua președintele-mareșal, în vreme ce șambelanul său îi pregătea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce se desfășura imobilă numai pentru că așa stătea În puterea lui să vrea și să facă. Dacă ar fi Încetat, atacând o altă notă, s-ar fi auzit un fel de smulgere, cu mult mai răsunătoare decât rafalele care Îl asurzeau În acest timp, iar ceasurile ar fi reînceput să palpite, ca de tahicardie. Jacopo dorea din tot sufletul ca omul acela de lângă el să nu comande repaus - aș putea să refuz, Își zicea el, și ar rămâne așa pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]