419 matches
-
oară În viață, nu mă gîndesc deloc la mine. SÎnt sută la sută altruistă! Iar toate astea sînt numai pentru binele și confortul pruncului meu nenăscut. Într-una dintre direcții se află stive de pătuțuri de vis și zdrăngănele rotative atîrnate. În alta, zăresc licărirea ademenitoare a cărucioarelor cromate. În fața mea, se află expuse nenumărate costumașe mici, mici de tot. Fac un pas În față, către hăinuțe. Uite ce papucei adorabili cu iepuraș! Și ce gecuțe căptușite, din piele de vacă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Primele stații de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX. Inițial s-au realizat canalizări, care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au făcut din Tamisa un râu mort ce degaja miros pestilențial, încât în geamurile parlamentului au trebuit atârnate cârpe îmbibate cu clorură de calciu. Abia atunci s-a trecut la realizarea de stații de epurare. Tot în Anglia s-au pus bazele monitoringului. Parametrul "consum biochimic de 260 oxigen" CBO5 a fost introdus în 1898 și a fost
Epurarea apelor uzate. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Onea Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1218]
-
pe al meu pe încălzirea din podea. Antidot împotriva insectelor cu purecariță Puneți 2 linguri de ulei de purecariță în 2 căni de vodcă. Agitați bine și aplicați pe piele înainte de a ieși din casă. Antidot împotriva insectelor din casă Atârnați frunze uscate de roșii în fiecare încăpere din casă. Astfel insectele vor fi ținute la distanță. Antidot împotriva moliilor Agățați în dulap buchețele de salvie pentru a ține moliile la distanță. Peștișorul de argint (lepisma saccharina) Puneți crenguțe de calomfir
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
plesnească, aluneca veselă și trufașă, în ținută de sărbătoare, printre navele răzlețe din zona de vînătoare, înainte de a-și îndrepta prova spre patrie. Cei trei marinari din vîrfurile catargelor sale purtau la berete lungi panglici roșii, fîlfîitoare; la pupa era atîrnată, cu fundul în jos, o ambarcațiune, iar la bompres era prinsă falca lungă a ultimei balene omorîte de echipaj. Semnale, fanioane și drapele multicolore, fluturau în greementul corabiei. De-o parte și de alta a fiecăreia din cele trei gabii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să mi se pară ceva sublim, dacă n-aș ști că e vorba de colici, o boală zgomotoasă. Ia un hap, Doamne, ia un hap! Capitolul CXX MIEZUL NOPȚII. PARAPETUL DE LA TEUGA Stubb și Flask, călări pe parapet, leagă ancorele atîrnate acolo. Ă Nu, Stubb, poți ciocăni cît vrei nodul ăla dar n-o să mă faci niciodată să pricep ce mi-ai zis adineaori. Cît a trecut de cînd spuneai taman pe dos? Nu ziceai că pe orice corabie ar naviga
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în mâini este mai puțin utilizată în kinetoterapie. Poziția fundamentală în ortostatism asigură normalizarea tonusului postural, stimulează extensia bazinului și aliniamentul trunchiului, asigură formarea imaginii corporale în condiții statice și dinamice și lărgește orizontul vizual asupra mediului înconjurător. Poziția fundamentală atârnat - corpul este susținut de către mâini. În recuperare, este utilizată poziția atârnat la scara fixă, cu picioarele pe sol, cât și pe banca de gimnastică plasată oblic. POZIȚIONAREA CORECTĂ A PACIENTULUI - Poziționarea terapeutică este o acțiune prin care corpul pacientului este
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ortostatism asigură normalizarea tonusului postural, stimulează extensia bazinului și aliniamentul trunchiului, asigură formarea imaginii corporale în condiții statice și dinamice și lărgește orizontul vizual asupra mediului înconjurător. Poziția fundamentală atârnat - corpul este susținut de către mâini. În recuperare, este utilizată poziția atârnat la scara fixă, cu picioarele pe sol, cât și pe banca de gimnastică plasată oblic. POZIȚIONAREA CORECTĂ A PACIENTULUI - Poziționarea terapeutică este o acțiune prin care corpul pacientului este așezat în acele poziții care asigură un aliniament corect al corpului
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Eu, ministrul C..., adeveresc prin prezenta că muribundul Costache Joagă și-a achitat toate cotele, de la naștere până la moarte”. Cei mai mulți din iarmaroc intrau în plinul târgului gata cinstiți, acasă ori pe la bodegi. Pe șoseaua albă treceau căruțe cu picioare omenești atârnate afară și femei îmbodolite peste gură, pe saci. Oprite pe șanț, trei femei cu un copil mâncau pe un ștergar mămăligă cu ceapă. Mai departe, în fundul șanțului, dormeau doi flăcăi beți. Ieșind din iarmaroc împreună cu pădurarul și nevasta lui
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de aici coborî la mâinile mari, arse de soare, la pantalonii terfeliți și la cizmele jegoase și Înapoi la fața lui roșie. Observă cum rumeneala feței era Întreruptă de dunga albă pe care i-o lăsase pe frunte pălăria Stetson, atârnată acum de unul din stâlpii ce susțineau cortul. — Ei, să bem pentru leu, spuse Robert Wilson. Îi zâmbi din nou și, fără să-i Întoarcă zâmbetul, ea-și privi bărbatul. Francis Macomber era foarte Înalt, foarte bine făcut dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-nroșise și se mișca altfel decât atunci când venise cu lemnele. Adjutantul privi În urma lui și zâmbi. Pinin se Întoarse cu alte lemne pentru foc. Maiorul, care stătea Întins pe pat, privindu-și casca acoperită cu pânză și ochelarii de soare atârnați Într-un cui, Îi auzi pașii pe podea. „Drăcușorul, mă-ntreb dacă m-a mințit“, se gândi. Zece indieni Întorcându-se din oraș noaptea târziu după un 4 Iulie, În căruța mare, alături de Joe Garner și familia sa, Nick trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate bice cu vârfuri plumbuite, lanțuri și alte instrumente de penitență, pe care cei doi paji negri le folosiseră fără cruțare, flagelând trupul cu pielea fină al grecului, care își ispășea astfel cine știe ce păcat îngrozitor săvârșit în alte vremuri, în alte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ceilalți pentru puțin, iar de încep să-i vorbesc de dragoste, dânsa lasă vorba frântă, fără curiozitatea sfârșitului. Se încearcă să doarmă lângă mine, iar eu mă stăpânesc, ca să n-o tulbur. Dar când o simț adormită, cu o mână atârnată și cu gura întredeschisă, nu mă mai opresc. Doarme ușor, sărăcuța, cu lacrimile încă pe ochi, a adormit de îndată. E obosită, tot păzindu-mi supărarea și oboselile mele. Singur privesc marea și cerul. Miercuri. Aseară, pe mal, în așteptarea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Tovărășia noastră fu iute întreruptă: gazdele, doamna și domnul Axente. Amândoi spre 50 de ani. Doamna Zoe Axente, rotundă, galbenă, cu gropițe în obraz, cu gesturi mărunte, cu vocea subțire și vorbele îngrămădite. Domnul Costică Axente, mărunt, întunecat, cu mustățile atârnate. Și unul și altul în clipa aceea numai preocupați să se arate gazde perfecte, să pară imediat că mă cunoșteau și că-mi erau prieteni. Îmi puneau o mie de întrebări, cu toate că nu m-au văzut niciodată, și aprobau orice
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
supuse, ascultător, iar femeia făcu un gest scurt, dar grăitor, arătându-le masa: Ședeți și tăceți din gură, acum am treabă, spuse sau, mai degrabă, porunci, după care le întoarse liniștită spatele ca să se ocupe de foc, deasupra căruia stătea atârnată o oală de fier. Lăsând la o parte vătraiul, se duse în colțul din dreapta al peretelui din fund și începu să scotocească într-o ladă mare. — Acum trebuie să lungesc fiertura, bolborosi nemulțumită. Oaspeții săi se așezaseră în tăcere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate bice cu vârfuri plumbuite, lanțuri și alte instrumente de penitență, pe care cei doi paji negri le folosiseră fără cruțare, flagelând trupul cu pielea fină al grecului, care își ispășea astfel cine știe ce păcat îngrozitor săvârșit în alte vremuri, în alte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mi un kilo de măsline și testeaua asta de co vrigi! (Era singura marfă acceptabilă pe care o vedeam în dugheană.) Neputîndu-mă opri la timp pe povârnișul apucat, cerui superbei domnișoare și restul mărfii din dugheană: o jumătate de cracatiță atârnată strâmb într-un cui. Negustorița îmi servea comenzile cu îndoială, cu un fel de spaimă. Adela fugi pe ușă, lăsîndu-mă cu doamna M..., care o urmă imediat, decentă. - Ai cumpărat și cracatița?! putu abia să articuleze Adela,acum în trăsură
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
timp, la realitate. „Hai, Își spuse ea, termină odată de muls și du-te la treburile tale...“ Însă de la Îndemn până la faptă era o cale destul de lungă, astfel că Mașa, după ce-și șterse mâinile de poală, rămase cu ele atârnate În gol; gândurile Îi zburau când la Țara Sfântă, când la oaspetele care sforăia și acum pe lavița din tindă, când la copilăria ei pierdută În negura uitării... La babulea Tatiana, la tatăl ei, Nicanor, și la mama sa, Fevronia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
celor două buze persista jenant urme de sos de mâncare, mai mult pudră de zahăr desigur dela ultimul dejun. Același costum de haine de proastă calitate, unde pantalonii mototoliți iar reverele dela haină șifonate nu făcea notă discordantă cu cravata atârnată neglijent În jurul gâtului, pătată de resturi de mâncare și unsuroasă de ți se făcea greață - totul atârnând pe el suficient de hazliu...! Nimănui nu i’ar fi trecut prin cap, acest saltimbanc, deține o funcție importantă În Miliția Capitalei. Ura
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
află. Îi era teamă să mai facă un pas să nu aibă vreo neplăcută surpriză. Se frecă la ochi, Încercând să pătrundă cu privirea Întunericul Încăperii. Fu necesare alte câteva secunte ca să realizeze totuși: Încăperea era luminată de un bec atârnat Într-o parte a peretelui și care oferea o lumină destul de palidă. Pardoseala Încăperii din ciment avea crăpături și pete de grăsimi ori de alte ingrediente, În timp ce Întreaga Încăpere nu puteai afla o bancă ori ceva primitiv pentru a te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lăsându-ți o urmă de ruj pe cămașă îți va face ochii să se umezească și atunci vei ști că a meritat să trăiești pentru ea. toamna asta mă obsedează toamna intru în camera de coagulare resturi de frunze stau atârnate, de venele pământii ale primului om m-am săturat de frunze frunze contorsionate frunze îmbrăcate în straie vechi frunze pământii ascunse sub palme frunze care au căzut prima oară frunze cărora le place să moară de vânt poemul acesta e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care rareori îl încercăm. Intrarăm pe peron, și când trenul sosi, îi mulțumii și ne despărțirăm dându-ne mâinile. Era emoționat. - Lung, poate ne mai vedem în viață, rostii. Când trenul plecă, el trecu în spatele gării, mângâie calul, îi lăsă atârnat sacul cu iarbă până ce-l isprăvi, apoi se sui în șaretă și porni, fără vlagă, înapoi, pe drumul lung și prăfuit. Era necăjit, vorbea singur: „Domnule judecător, am vrut să vă spun ceva... ceva ca la despărțire... dar, fir-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
jos. Băiețelul în durligi vorbea cu boii. Noi pășeam în urma ambulanței, apoi rămaserăm mai în urmă. Moșneagul sta neclintit în car. Soldatul negricios îndată își duse mânile în deșerturi și se făcu covrig. Ceilalți cinci-șase oameni umblau domol, cu mânile atârnate, cu capelele pe ceafă. În pădurea de stejari era liniște. Soarele după-amiezii tremura prin rețeaua crengilor. Pe lângă desișuri bogate, printre gropi și printre cioate, ținând poala pădurii, drumeagul urca și cobora, ocolea la dreapta și la stânga, dispărea și se arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în după-amiaza aceea de toamnă, lumina soarelui era îmblânzită de nori groși și pretutindeni mii de orășeni stăteau așezați ca pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure nave. O zarvă amețitoare, un vas care navighează din furtună în furtună și care, uneori, naufragiază, oare nu acesta este chipul unui oraș? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Un bărbat înainta călare pe un cal alb, drept în șa, cu părul fluturându-i pe umeri. O bandă îi acoperea ochiul stâng; celălalt ochi scruta mulțimea, albastru și mândru. Barba blondă, deasă îi ajungea până la piept. La șold avea atârnată o sabie, iar în mână ținea o torță. — Potrivit cărui obicei? repetă cu glas tunător. Îl urma un șir de cavaleri, unii tineri, alții bătrâni, ce mergeau unul lângă altul pe caii lor albi. Toți aveau torțe în mâini. — Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
față, spre adversarul imaginar. — Romanii preferă scutul concav din mai multe motive, explică Proculus. Unul dintre ele este că forma lui curbată îți îngăduie să-l înclini cu ușurință spre interior. Valerius luă scutul și începu să străbată galeria. Furca atârnată deasupra lui îl obliga să țină genunchii îndoiți și să stea aproape ghemuit. Umărul stâng, care sprijinea scutul, cedă după scurt timp din cauza efortului, brațul deveni rigid, iar Valerius nu mai reuși să încline scutul așa cum îi arătase maestrul. — Odihnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]