173 matches
-
rezultă din relația părinte-copil, acestea oglindind calități interacționale ale comportamentului ambelor părti. Hotărâtoare pentru calitatea de mai târziu a atașamentului este sensibilitatea persoanelor de referință, mai exact reacția promptă și adecvată la manifestările și nevoile copilului. În acest sens, comportamentul atașant ulterior al copilului, reflectă în primul rând interacțiunea cu persoana de referință și mai puțin temperamentul sau caracterul individului. Termenul interacțiune (sinonim: influențare reciprocă) definește comportamentele umane reciproce. Psihologia socială folosește acest termen pentru a se referi la reciprocități sau
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
referi la reciprocități sau condiționări reciproce în context social. John Bowlby a folosit acest termen pentru prima dată în lucrarea sa Despre atașamentul mamă-copil în contextul comportamentului social. Pe fundamentul teoretic al Teoriei atașamentului,cercetătorii au reușit să operaționalizeze interacțiunea atașantă și să o probeze empiric prin testul intitulat Situația neobișnuită ( "Strange situation"). În acest test se cercetează sensibilitatea persoanei de referință , atașamentul copilului și legătura dintre cele două aspecte. Comportamentul specific atașării se dezvoltă în primul an. Până la vârsta de
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
părăsește camera, copiii devin extrem de stresați. Le e teamă atât de persoana necunoscută cât și de încăperea în care se află. Stresul se instalează încă înainte ca mama să părăsească încăperea. Întrucât situația neobișnuită îi înspăimântă, copiii își manifestă comportamentul atașant de la bun început. Schimbul continuu între afecțiune și respingere determină copilul să se manifeste în permanență atașat. Micuțul nu poate aprecia comportamentul și reacția persoanei apropiate într-o situație dată. De aceea el este preocupat în permanență să ghicească în
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
tipuri sunt de fapt strategii cu care copii tind să iși regleze raporturile emoționale față de persoana de referință. Un punct important pe ordinea de zi a cercetărilor din domeniul teoriei atașamentului îl constituie și reacțiile persoanei de referință la comportamentul atașant al copilului, modul în care adultul înțelege comportamentul de atașament al copilului și cauzele pentru care adulții înțeleg în mod diferit comportamentul de atașare a copilului. Dacă la copii cu vărste cuprinse între 12 și 36 de luni comportamentul asociat
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
se definește ca fiind coerentă, acea declarație a peroanei intervievate care descrie experiențele trecute in mod succint, și logic corelându-le la situația lor prezentă. Interviul Atașamentului Adult permite stabilirea unor corelații clare dintre tipul de atașament al copilului si atitudinea atașantă a persoanei de referință. În urma evaluării unei anumite atitudini atașante a mamei gravide testate , s-a putut dovedi clar corelația cu un anumit tip de atașament al copilului. Clasificarea atitudinii atașante a mamei stabilită prin Inteviul Atașamentului Adult, corespunde și
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
care descrie experiențele trecute in mod succint, și logic corelându-le la situația lor prezentă. Interviul Atașamentului Adult permite stabilirea unor corelații clare dintre tipul de atașament al copilului si atitudinea atașantă a persoanei de referință. În urma evaluării unei anumite atitudini atașante a mamei gravide testate , s-a putut dovedi clar corelația cu un anumit tip de atașament al copilului. Clasificarea atitudinii atașante a mamei stabilită prin Inteviul Atașamentului Adult, corespunde și poate fi prezisă în proporție de 80 % cu tipul de
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
clare dintre tipul de atașament al copilului si atitudinea atașantă a persoanei de referință. În urma evaluării unei anumite atitudini atașante a mamei gravide testate , s-a putut dovedi clar corelația cu un anumit tip de atașament al copilului. Clasificarea atitudinii atașante a mamei stabilită prin Inteviul Atașamentului Adult, corespunde și poate fi prezisă în proporție de 80 % cu tipul de atașament al copilului, stabilit ulterior prin „situația necunoscută“ Interviul Atașamentului Adult a permis clasificarea câtorva categorii clare de „atitudini atașante“ ale
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
atitudinii atașante a mamei stabilită prin Inteviul Atașamentului Adult, corespunde și poate fi prezisă în proporție de 80 % cu tipul de atașament al copilului, stabilit ulterior prin „situația necunoscută“ Interviul Atașamentului Adult a permis clasificarea câtorva categorii clare de „atitudini atașante“ ale adulților. Acestor categorii li s-au corelat tipuri de atașament descoperite la copii în cadrul „situației necunoscute“. La bazele acestor cercetări stau premizele teoretice ale lui Bowlby, „modelele internalizate de reprezentare“ adică efectele experiențelor specifice atașamentului. Anumite categorii de reprezentări
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
autonomă, sau și-au dobândit autonomia de-a lungul biografiei prin relațiile cu alte persoane decât cele de referință, cum ar fi cu un partener, sau cu ajutorul sprijinului psihoterapeutic. Ca și părinți, ei reacționează previzibil și potrivit situației, la comportamentul atașant al copiilor lor. Numită și „dismissing“ sau prescurtat „Ds“. Adulții cu acest tip de atașament își amintesc cu greu propria copilărie, ceea ce denotă refularea multor evenimente. Tind să își idealizeze părinții și metodele de educație ale acestora, făra a putea
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
adesea copii care manifestă tipul de atașament dezorganizat. O posibilă explicație ar fi faptul că persoanele de referință care au suferit traume nu pot oferi protecție copiilor lor, însă prin manifestarea de către părinți a unei frici obsesive aceștia activează comportamentul atașant al copiilor lor, care nu pot să își explice atitudinea derutată și înfricoșată a persoanei adulte de referință. Dacă părintele traumatizat își și neglijează copilul,îl abuzează, îi provoacă sentimente de rușine, etc, acesta nu mai este instanță apărătoare a
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
își și neglijează copilul,îl abuzează, îi provoacă sentimente de rușine, etc, acesta nu mai este instanță apărătoare a copilului ci devine însuși sursă de teamă și pericol pentru copil. Și acești adulți își parentifică exagerat copii. Mamele cu atitudinea atașantă de acest tip lasă conducerea relației părinte-copil la bunul plac al copilului. Acest fapt conduce la încălcarea sarcinilor dintre generații, copii simțindu-se adesea obligați să se îngrijească de binele material și psihic al părinților lor. În cadrul cercetărilor legate de
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
care au însemnătate și la vârsta adultă. Una sau mai multe rupturi de relație pot determina copilul să nu mai poată stabili relații apropiate față de nimeni, sau să manifeste ambivalențe puternice în relațiile apropiate. Pe lângă lipsa cu desăvârșire a comportamentului atașant, atenția cercetâtorilor a fost atrasă și de comportamentul atașant nediferențiat, numit și promiscuitate socială. Acești copii nu fac nici o diferență între persoanele de referință, nemanifestând nici un fel de rezervă față de persoane complet străine. Când sistemul lor atașant este activat, aceștia
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
mai multe rupturi de relație pot determina copilul să nu mai poată stabili relații apropiate față de nimeni, sau să manifeste ambivalențe puternice în relațiile apropiate. Pe lângă lipsa cu desăvârșire a comportamentului atașant, atenția cercetâtorilor a fost atrasă și de comportamentul atașant nediferențiat, numit și promiscuitate socială. Acești copii nu fac nici o diferență între persoanele de referință, nemanifestând nici un fel de rezervă față de persoane complet străine. Când sistemul lor atașant este activat, aceștia se comportă aproape similar indiferent de gradul de apropiere
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
desăvârșire a comportamentului atașant, atenția cercetâtorilor a fost atrasă și de comportamentul atașant nediferențiat, numit și promiscuitate socială. Acești copii nu fac nici o diferență între persoanele de referință, nemanifestând nici un fel de rezervă față de persoane complet străine. Când sistemul lor atașant este activat, aceștia se comportă aproape similar indiferent de gradul de apropiere a persoanei aflate în proximitate. În această categorie sunt cuprinși și copii supuși unui risc sporit de accident, prin faptul că aceștia se expun în mod repetat acestor
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
sens, atșamentul de tip nesigur, crește riscul de îmbolnavire psihică. Cu toate acestea, încă nu s-a făcut o asociere clară între anumite tipuri de atașament și categorii psihopatologice recunoscute. La început, Bowlby și Ainsworty s-au concentrat pe comportamentul atașant al copilului normal. De la mijlocul anilor 1980, cercetătorii au început însă, să se ocupe și cu studiul grupurilor expuse factorilor de risc. Din această grupă făceau parte de exemplu, copii mamelor schizofrene sau depresive. De asemenea copii care au fost
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
pacienți cu torticollis spasticus. Este intens discutată și influența pe care anomaliile atașamentului le au asupra bolilor psihosomatice. Introducerea categoriilor dezorganizată, de tip-D ( Main) și ambivalent-evitantă,de tip- A/C ( Ainsworth) a permis o predicție mult mai precisă a comportamentului atașant. Înainte ca aceste clasificări să fie făcute, copii ieșeau în evidență doar prin comportamentul lor ce se abătea de la atașamentul sigur. De exemplu, baieții pot fi încadrați mult mai des în categoria evitant-ambivalentă decăt fetele, în cazurile de abuz grav
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
doar prin comportamentul lor ce se abătea de la atașamentul sigur. De exemplu, baieții pot fi încadrați mult mai des în categoria evitant-ambivalentă decăt fetele, în cazurile de abuz grav, chiar dacă gravitatea abuzului nu diferă la cele două grupe. Cercetătorii comportamentului atașant, au descoperit că mamele care își negijează copii, nu le oferă acestora suficienți stimuli și reacționează mai puțin la semnalele copiilor, tulburănd în felul acesta interacțiunea normală mamă-copil. Acestea au un comportament sărac în diversitate și lipsit de veridicitate în
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
identitatea spirituală, să se maturizeze”". Deși scria că filmul „se vrea poetic, dar adesea ajunge să fie doar poetizant”, profesorul Florian Potra considera că "Întoarcerea lui Magellan" este „simpatic, în sensul originar al termenului, adică obține simpatia privitorului, are ceva atașant, are farmec”. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman scria că "Întoarcerea lui Magellan" este cel mai valoros film al Cristianei Nicolae, un «film de autor» și un debut promițător. Filmul Cristianei
Întoarcerea lui Magellan () [Corola-website/Science/329019_a_330348]
-
personaje puternice, cu tentante jocuri între aparențe și esențe (însuși titlul vine din zona aparențelor), cu bine plasate accente psihologice în investigarea universului intim al doctorului Palaloga, eroul povestirii cinematografice”. Criticul aducea elogii filmului, lăudând firul său psihologic și personajele „atașante” create de Irina Petrescu, Iurie Darie și Virgil Ogășanu (care „dintr-un confesor indiscret devine un alter-ego al doctorului Palaloga, zona luminoasă a conștiinței sale, autoironia lui purificatoare”). „Construit, o parte, pe un gradat suspense psihologic, filmul se concentrează asupra
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
Cantacuzino-Enescu - feminitatea labirintică, de budoar imperial, cabinete politice cu anvergură continentală și etajări politice cu multiple strategii” el îi opune în Elisabeta Rizea și Anița Nandriș-Cudla două modele de „putere trupească și măreție sufletească, povestind la fel de convingător infernul, pe cât de atașant ne prezentaseră cele dinainte fragmentele unor destine paradisiace”. Tania Radu a scris despre valoarea literară excepțională a cărții.
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
și plenipotențiar al României pe lângă Sfântul Scaun. Cărțile care ne-au făcut oameni „În 2007, odată cu Cartea cu bunici, începea la Humanitas una dintre cele mai substanțiale și pitorești suite de cărți exemplare. Volume colective, lucrate cu delicii calofile și atașantă finețe evocativ-confesivă, ele au fost dedicate caselor, cărților, muzicii, simțurilor și reveriilor gastronomice, inclusiv Bucureștiului, umilințelor din comunism și chiar aventurilor militărești ale vieților noastre. Iată că, după ce ani de-a rândul am prezentat, ca oaspete pe micul ecran, câte
Un popas în lumea cărților by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105693_a_106985]
-
tinerii Tania Popa, Valeriu Andriuță, Anca Androne, sau pînă la consacrații aflați într-o formă de zile mari (Dorel Vișan, Coca Bloos, Tora Vasilescu, Eugenia Bosânceanu), sau pînă la Ioan Gyuri Pascu, autentic prin definiție, aici cu un umor mai atașant ca oricînd! E limpede că, într-o filmografie, formula de construcție a Occidentului (lungmetrajul ca o sumă de "respirații scurte", un șir de "matrioșe" dramaturgice, rotunde ca niște scurt-metraje) nu merge decît o dată. Ce va urma, nimeni nu poate ști
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
trei unghiuri diferite), tema "tineretului debusolat și sceptic"față cu străvechiul mit autohton al salvării prin "plecare". Dintr-o memorabilă galerie de personaje: un tînăr absolvent de silvicultură, sărac și cumsecade, jucat de Alexandru Papadopol cu aerul lui de dezorientare atașantă; o educatoare decorativă (Anca Androne), sedusă de mitul Occidentului, exasperată de promiscuitatea sărăciei; o fată alintată, poetă amatoare și păguboasă profesionistă (cu farmecul Taniei Popa); un colonel vulpoi bonom în prag de pensie (Dorel Vișan, excepțional) și în triunghi conjugal
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]