1,057 matches
-
într-o exprimare statică, atemporală. Ce înțelegeți pe scurt, prin "muzică atemporală"? - Ciclul "Jocuri" nu este poate cea mai tipică folosire a unor principii ale muzicii atemporale, cu toate că a constituit poate "primul caz", ci mai ales "Model Mioritic", cvartetele, "Studiile atemporale". Ar fi vorba în principiu de o muzica ce nu tinde spre o dezvoltare similară unei drame, ce nu "povestește" ceva - "anecdote" literare sau muzicale - ci dimpotrivă, le elimină pentru a pune în valoare elemente mai profunde, care ne-ar
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
voastră Cvartet de coarde. Astăzi compozitorii sunt, în general, mefienți vizavi de acest gen instrumental. Ce v-a determinat să-i fiți în continuare fidel? - Acest "Cvartet nr. 10" - care poartă subtitlul "In Perpetuum" - este un bun exemplu de muzică atemporală. Nu văd motive obiective care ar explica un declin al interesului pentru cvartet - poate cu excepția unor aparente dezavantaje la nivelul timbrului, mai monoton - ci doar o modă. Vorbim de arhetipalitate: patru voci egale, puritatea și omogenitatea timbrului, lipsa efectelor coloristice
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
medieval, dansuri medievale și renascentiste, jonglerie, concerte; De asemenea, duminică 11 august, în cursul zilei în Cetatea Râșnovului, publicul este așteptat la spectacolele Curții Comedianților. Despre Curtea Comedianților Curtea Comedianților este un atelier de creație artistică, descoperire, cultură, un spațiu atemporal în care căutam să ne găsim rădăcinile culturale europene. Acest eveniment readuce în mileniul trei viața și spectacolul trupelor ambulante ale evului mediu, renascentist și baroc, dar și tradițiile acelor vremuri rămase în conștiința populară. Deschiderile Curții Comedianților Atelier închis
Descoperă creaţia artiştilor ambulanţi, la Curtea Comedianților by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77221_a_78546]
-
generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
moarte" (Oraș sigilat în moarte). Pe bună dreptate, N. Manolescu observă că Gabriel Chifu aruncă o ancoră în generația '60. Dar pe cînd tematica și stilistica expresionistă a înaintașilor aveau de regulă o proiecție cosmică, figurau pe un grandios ecran atemporal, bolborositor de procese geneziace și de apocaliptice priveliști, poetul nostru e atras cu precădere de altceva. Și anume de fatalitatea ascunsă în cotidian, de un mecanism ocult care se găsește în structurile vieții curente. Fără a evita să privească înaltul
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus care înseamnă, de fapt, Icoana însăși, adică arhetipul ei, este izvorîtă din substanța dumnezeiască a Mîntuitorului și mijlocită de natura sa materială și omenească. Reprezentarea schematică, atemporală și nemișcată, fără detalii anatomice și fără capricioase sugestii psihologice, trimite fără dubii la spiritul hipostaziat. Care prin Giulgiu și prin Năframă a generat o întreagă lume de imagini, a întemeiat o estetică și a deschis un drum înconfundabil în
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
ale unor poze de ziar, cadre polaroid înfățișându-l pe el pe platou, bucurându-se de atenția fetei de la machiaj, gesticulând spre producător doar de dragul fotografului. Toate pozele datau dinaintea accidentului său, ca și când anii următori ar fi marcat o zonă atemporală, o perioadă ale cărei nevoi imediate depășeau vanitatea. Și totuși, în timp ce se plimba prin apartament, făcând un duș sau schimbându-și hainele, Vaughan era pe deplin conștient de acele imagini șterse, îndreptându-le colțurile ridicate de parcă s-ar fi temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să se înrudească cu locomotivele, mașinile expres de ieri și de azi cu locomotivele și trenurile cu aburi de ieri și de azi. Degeaba mă învârt de colo-colo, mă sucesc și mă răsucesc: sunt prins în capcană, în acea capcană atemporală pe care gările o întind fără greș. O pulbere de cărbune mai stăruie în aerul gărilor, mulți ani după ce toate liniile au fost electrificate, iar un roman care vorbește despre trenuri și gări nu se poate să nu transmită acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rostogolindu-se în aer. Taiorul de care am ajutat-o pe Brandy să se dezbrace e un model Pierre Cardin Space Age de un alb imaculat, fusta dreaptă și cilindrică e neatinsă și aseptică până chiar deasupra genunchilor, jacheta e atemporală și clinică în croiul ei simplu și mânecile trei sferturi. Bluza de dedesubt e fără mâneci. Încălțările ei sunt cizme de lac alb cu vârf pătrat. E-o costumație la care ai asorta ca accesoriu nu o poșetă, ci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
familiei sale. E pur și simplu prea dureros și prea dur și n-am face decât să ne tăiem reciproc dacă am păstra legătura. E amiază. Toate lucrurile lui Clio au dispărut. Mult timp n-am atins nimic. Din nou atemporală, casa era ca un templu secret în vreme ce praful se aduna pe lucruri pe care n-ar fi trebuit să se adune niciodată - periuța ei de dinți și uscătorul de păr și CD-urile nepuse înapoi în carcase și deodorantul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Aș putea să scriu la un roman, plecînd de la tabloul cu cei doi adolescenți pe un țărm increat, de dincolo de țări și de peste mări? Despre un făt-frumos și o fată frumoasă, astralizați deopotrivă? Să scriu la o poveste de dragoste, atemporală, într-un loc care e și nu e România, despre o iubire nu pe paralela 45, ci într-un dulce anonimat hiperboreic?... "un cer de stele dedesubt/ deasupra: cer de stele"? Să las deoparte romanul deghizat în eseu ori eseul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe care o declanșa tranzitul lor, adunând minutele staționării, viteza la pornire, accelerarea până la dispariția la orizont cu regretele șerpuind de-a lungul șinelor, timpul curgea prin Brăila doar cinci ore și un minut pe zi. În rest, orașul era atemporal, o zi dura după toate calculele cât un anotimp și anul cât un deceniu și abia atunci tufa mai înmugurea puțin, ca la următorul Intercity să înflorească exploziv. Era o frumoasă tufă de timp și emana mirosul de trecere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
onomatopeea voluminoasă, sufixul voluptuos, silaba născătoare de silabe, sincopele, contrapunctele, alte urlete în andante, allegro sau staccato, urlete cu personalitate de legătură precum diezul într-o partitură, a liniei melodice care crea universul spațial al urletelor, simfonia reverberată în multisimfonism atemporal cu cea a veșniciei prin conștiența valorii ei de creator suprem, al frângerii cuvântului în gunoi-urlet. Urletele onomatopeice ale gunoierilor turbau prin mușcătura lor câinii, oamenii, cerul era injectat cu viperin, era mai mortal decât veninul, era mușcătura de destin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Sonatei care ne doare frumos pentru că natalul Bărăgan cântă în limba română. Mioara se apropie delicat de Maestrul preocupat de a imortaliza cu inflexiunile melodice corul atenienilor din Oedip, actul al IV-lea. Heterofonia, contopind mișcarea cu nemișcarea, brăzda spațiul atemporal, urmărită cu încântare de toate ființele din apa netedă a oglinzii. Eram în gândurile Povestitorului! Nu vreau să plec, e prea frumos, Mitică! Adun în mine, ți le voi expune pe rând, experiența mea singulară a fost din dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în diferite medii universitare, laice sau teologice. Fără să pot descrie „rețeta absolută”, aș spune că tipul de abordare a temelor combină analiza filologică și perspectiva istorică, pe de o parte, cu dezideratul teologic, pe de altă parte. Las dogmaticienilor atemporali, ce par conectați direct la „bateria” Sfântului Duh, iluzia practicării „teologiei de performanță”. Personal, îmi asum calitatea de felix amator într-un domeniu în care singurii „performanți” rămân îngerii și sfinții. Mă gândeam la început să redactez un Prolog mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
etichetă, simbol, mit. Omul a dispărut, și-a pierdut adevărata și unica identitate în spatele etichetei-stigmat. Teologia l-a transformat pe Iuda Iscariotul, dintr-o persoană aievea, ucenic al Domnului și propovăduitor, o vreme, al evangheliei, într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice încercare făcută de istoricii sau de credincioșii mai puțin „exemplariști” de a reînvia sufletul din spatele acestui stigmat se izbește de platoșa fanatismului de cazarmă ori a scepticismului încăpățânat. În paginile care urmează voi încerca să propun, în pași
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acum (ho aion autos) se caracterizează prin vremelnicie, perisabilitate, efemeritate. Vârsta viitoare (ho aion mellon), dimpotrivă, are toate atributele durabilității: veșnicie, trăinicie, soliditate. Vârsta de acum e alcătuită din succesiunea imperiilor terestre (patru, după Daniel, 4Ezdra și Baruh); vârsta viitoare, atemporală, de fapt, e reprezentată de Împărăția lui Dumnezeu, sub sceptrul lui Mesia. Această vârstă invadează pur și simplu istoria, desființând-o și instaurându-se în locul ei definitiv. Împărăția cerurilor se pogoară brusc, omul neparticipând efectiv la „preluarea puterii”. Metaforic, după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fulgilor care ne-ar putea troieni și scoate pentru totdeauna din timpul și locul de azi. Continuă să ningă, confirmă Dragoș care și-a scos capul de sub învelitoarea caldă pe când o mână continuă să mângâie cu delicatețe coapsele umezite de atemporala sevă a iubirii. Un al doilea cap se ivește și buze fierbinți sorb răcoarea fulgilor de nea până ce alte buze îi topesc și usucă înainte ca cele două capete să dispară din nou în lumea începutului începuturilor. Atanasie... rostește Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
imagine despre sine și despre ceilalți. Ca alternativă la lumea imaginară, în care Bochiș se autoproclamase locuitor unic, s-a instituit, încetul cu încetul, realitatea nemijlocită a spațiului urban, relativismul străzii, viermuiala irepresibilă a semnelor aleatorii. Din artist plastic recluziv, atemporal și grav, Bochiș a devenit artist vizual implicat, provocator și ludic. Salvării proprii prin enunțuri înalte, propoziții ample și semne apotropaice, i s-a substituit pe nesimțite conștiința activă de agent sanitar al spațiului public și mental, de terapeut al
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
inima Rusiei undeva la marginea ei, la capătul lumii, tinerii trăiesc un fel de anamneză, privirile lor au ceva din privirile de lapte ale copiilor căutând un sân, ceva nehotărât, cu un fel de brutalitate reținută în dorință. Această maternitate atemporală transgresează toate frontierele permise și nepermise, inclusiv cea dintre inamici. Bătrâna se duce să facă niște cumpărături în oraș, ceea ce a mai rămas din Groznâi, capitala cecenă, iar în piață întâlnește o altă femeie în vârstă, Malika (Raisa Gichaeva) care
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
o dimensiune dificil de recuperat și de acceptat, aceea a despărțirii pe care o reprezintă moartea. Ceea ce face din filmul lui Sokurov o capodoperă ține și de eliminarea oricărui cadru social, oricărui context ocazional, oricărei istorii, oricărui terț, proiectând în atemporal această unitate indestructibilă, mama și fiul, ca pe o constelație. De aici și sentimentul că tot ceea ce se întâmplă sau mai precis ceea ce se spune este ceea ce numai o mamă și fiul ei își pot spune la despărțire. Intr-un
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
contopire cu transcendența. Asemenea lui Paciurea și, mai ales, lui Brâncuși, Dumitraș evadează din istoria occidentală a sculpturii, din istoria ei clasico-renascentistă, și fuge în protoistorie, în substrat, în Vechiul Testament, în nonfigurativ și în combustia interioară, nondiscursivă, a creației, în atemporal și în iluzia veșniciei. Cu alte cuvinte, coborînd tot mai adînc în preistorie, sculptorul se trezește direct în postistorie. Modernitatea lui se varsă în postmodernitate, timpii diferiți se aglutinează organic, verticala se răstoarnă și devine orizontală, diacronia se preschimbă în
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
pledează pentru buna intuiție sintetică (în spiritul sintagmei călinesciene) a lui Manolescu. Căci, cu câteva sute de pagini înainte, deși cu mult mai puțini ani, unul dintre modelele proxime ale Ninei Cassian e parcurs în aceeași cheie câtuși de puțin atemporală. Nu știu câți dintre criticii literari români vor fi scris despre poezia lui Ion Barbu cu atâta detașare interpretativă. (Manierismul funciar al poemelor zise ermetice e demonstrat, pe urmele unei idei din Despre poezie, foarte plauzibil. Că lucrul n-a fost spus
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
smulge din ceața peliculei alb-negru și se odihnește molcom pe coapsă ori pe unde apucă. Schizoidia unei asemenea viziuni este doar aparentă. Ion Grigorescu, nițel narcisiac, nițel voluntarist în propozițiile plastice, încearcă să concilieze celestul și derizoriul, spiritul și carnea, atemporalul și efemerul în categoria unică a Creației. Corpul însuși, în nuditatea-i mai degrabă fertilă pentru sămînța păcatului, este recuperat ca arhitectură sacră și ca reflex al lui Dumnezeu, după cum sexul nu mai este privit, conform rețetelor curente, dojenitor și
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]