176 matches
-
culturală pe care, blagian vorbind, o putem numi elefantiază axiologică. În termenii unui Disneyland cultural, avem de-a face cu strategii de marketing prin care sfera culturii aspiră mereu la legitimare și la un loc confortabil și incontestabil în Panthéon-ul atemporalității. Cum știm, nici Eminescu, cu opera lui, nu a fost ocolit de vîrtelnița estetică a ierarhiei valorice, nenumărate fiind vămile care, pînă azi, au (re)semnificat, au filtrat și au deformat prin variate grile sensurile gîndirii sale. După Decembrie 1989
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
fapte distincte prin natura lor. Cele două aspecte ale culturii nu reprezintă două etape succesive ale culturii unei etnii, căci, deși este prima care se manifestă din punct de vedere cronologic, cultura minoră poate dăinui mai multe milenii, dînd impresia atemporalității, fără a-și transforma în mod fundamental structura. Ca atare, cultura minoră nu este întîia vîrstă a unei culturi, cum este copilul minor, care se maturizează încetul cu încetul, ci ea poate să dăinuiască și să se perpetueze în mod
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și a fost incontestabil Înrâurit de lirica și filozofia germane, Eminescu a rămas un „om al pământului“ și al esențelor elementare (pe care de altfel romantismul german nu le contrazicea câtuși de puțin). El trăiește cufundat Într-un soi de atemporalitate, aproape dizolvându-se În cosmos, În natură și Într-o istorie imobilă, impermeabilă la modernitate. Este naționalist și „reacționar“ (În toate sensurile, inclusiv politic). Unele dintre versurile lui, dar mai cu seamă articolele politice (a fost redactor la ziarul conservator
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
genericul „Belarusia - înfruntând secolele și frontierele”. Nu că m-aș da în vânt după clasicii locului, dar e singura posibilitate de a ieși din oraș, de a mai vedea și altceva decât Minskul - acest oraș suspendat într-un fel de atemporalitate sinistră. Călătorim cu autobuzul, cam vreo două ore, printr-o regiune agrară. Pășuni și fânețe, cât vezi cu ochii. Satul scriitorului e un fel de cătun format din căsuțe de lemn presărate pe o suprafață întinsă, cu râulețe și sălcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Deși întâmplate de curând, gesturile flăcăului intră odată cu imperfectul sub semnul miticului care se revarsă. Timp de baladă prin excelență, imperfectul creează la nivel poetic nedeterminatul. La nivel stilistic, acest timp imperfectiv al trecutului a câștigat în limba română implicația atemporalității. După pregătirea calului htonian și psihopomp, flăcăul își continuă traseul inițiatic: „De trei ori senvârtejea,/ Pe drum pustiu apuca,/ Se ducea ce se ducea,/ Pân' la calea jumătate”. Întoarcerea din drum de trei ori asigură tânărului posibilitatea de a regăsi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cum vom vedea în baladă mai departe, pietre ciudate care, potrivit lui Wunenburger, dau naștere sentimentului sacrului. Personaj specific genezei, șarpele lui Iovan este similar lui Midgard din cosmogonia germanică și lui Ananta din filosofia orientală, căci înconjoară axa lumii. Prin atemporalitatea sa, „hala” este și legătura cu strămoșii mitici, aspect relevat de piatra de pe care apare, posibil „substitut al corpului” în care se întrupau sufletele morților, după Mircea Eliade. Asocierea se întâlnește în numeroase culturi arhaice, în care șarpele este considerat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înspăimântător, mijlocul de locomoție, ca simbol al sferei din care vine voința combativă fiind crucial: „Cărucioara Sâliei,/ Coș mare de jidăvoaică;/ Căpățâna de la roată/ Sînt dește de jidăvoaică...”. Impresia sporită „de sinistru și de funebru” se încarcă și de sugestia atemporalității acestei apariții terifiante, știut fiind că pământul a fost mai întâi locuit de uriași („jidovi”). Este Sâla vinovată de dispariția lor, sau pur și simplu și ei au încercat să o răpună pentru a echilibra Lumea și au pierdut? Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cazul unic, de ales, al feciorului lui Vioară. „Vidra bătrână” nu este descrisă în baladă direct, textul limitându-se la conturarea funcției ei primordiale. Colindele de năvodar „accentuează trăsăturile monstruoase ale animalului”, în timp ce în textele aflate aici în discuție, doar atemporalitatea îi sugerează însemnătatea mitică. Vânătoarea și pescuitul „Pețitul eroic”, după sintagma lui A. Fochi, se materializează cel mai adesea într-o confruntare cu forțele primordiale, ca dublă întemeiere: a familiei pe care și-o va putea face voinicul după victoria
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
definită de forța germinativă înainte de ordonare. Erotismul diafan (sexualitatea constituie una din revelațiile ce au loc în timpul inițierii) este și el în stare latentă, aseme¬nea materiei. Situarea în planul înalt, culoarea în tonuri de gri a bourului (indiciu de atemporalitate) și coarnele aurii trimit aici la o ipostază uraniană, specifică boilor care trag soarele pe cer. Ființă solară, de asemenea, Sur Vultur, din basmul cules de D. Stăncescu, sugerează aceeași vechime primordială, a unei ființe martore la geneză. O colindă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
contradictorie, se exprimă prin aceea că la începutul activității sale literare a folosit subiecte și imagini biblice, mai târziu a căutat în Biblie valori morale care să corespundă timpului său, pentru ca, în cele din urmă, să se convingă definitiv de „atemporalitatea veșniciei” și de faptul că acțiunea sufletului omenesc trebuie să fie îndreptată de la întuneric spre lumină. . Revenind la subiectul propus pentru dezbatere, se poate spune că a vorbi despre aspectele etice din opera lui Cehov este și ușor, dar și
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
de film, la New York decorul părea mult mai asemănător teatrului Nô! Ciudat, dar spectacolul newyorkez arăta mai japonez decât cel din Tokyo. Acțiunea se petrecea pe o punte din lemn de cireș fin șlefuit, ce dădea impresia de vis, de atemporalitate. În față, la rampă, actorii jucau realist, dar, ajungând pe pod, era ca și cum ar fi intrat Într-o altă realitate, În contact cu un alt tempo. Lacul nu era vizibil, ci doar sugerat În imaginație. La Tokyo, scena scrisă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pentru a putea distinge și cea mai vagă licărire personală În Întunecimea impersonală dintre extremele vieții mele. Faptul că această Întunecime este produsă doar de zidurile timpului ce mă despart pe mine și pumnii mei zdreliți de lumea liberă a atemporalității este o convingere pe care o Împart bucuros cu sălbaticul pictat În cele mai țipătoare culori. Am călătorit Înapoi În gând - și gândul se Îngusta tot mai mult, fără speranță, pe măsură ce Înaintam - Înspre regiuni Îndepărtate unde am bâjbâit În căutarea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu cred În timp. Îmi place să-mi strâng covorul fermecat după folosință, În așa fel Încât să suprapun o parte a modelului peste alta. Vizitatorii n-au decât să se Împiedice. Și bucuria cea mai mare a senzației de atemporalitate - Într-un peisaj ales la Întâmplare - o am atunci când mă aflu printre fluturi rari și uzinele lor de hrană. Pentru mine este un extaz și În spatele extazului mai e ceva, greu de explicat. Este ca un vacuum momentan În care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și unde există această sintagmă. N-ai auzit-o? M.M.: Am auzit-o, categoric. Este una dintre multele expresii care ne arată că pe noi nu ne interesează istoria și prezentul, ci un fel de veșnicie perpetuă, un fel de atemporalitate absolută a Bisericii în raport cu lumea și în contradicțiie cu Evangheliile. O.Ș.: Ce să facă o femeie când se căsătorește și primește o asemenea învățătură? M.M.: Când cineva trebuie să se supună tot timpul gândește-te că altcineva trebuie să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
e puțin structurată în sensul unei mișcări conștientă de sine. Al doilea motiv e ortodoxia: spațiul ortodox e unul foarte puțin reformist, puțin sincron cu istoria, nu ține cont de felul în care se dezvoltă lucrurile, cultivă un fel de atemporalitate, e într-un dialog cu veșnicia care nu ajută deloc transformarea socială la nivelul comunităților de enoriași, acestea fiind, la vremea lor, focarele societății civile. Societatea civilă, din Occident, plecând de la ele s-a structurat, comunitățile de enoriași au început
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
unor asemenea maniere de a imagina trecutul național sunt procedee prin care „suspendarea gândirii” și acceptarea clișeelor, uneori motivate ideologic, au fost intens încurajate, procedee în care birocrația a excelat. Un exemplu de dată recentă, din păcate, ilustrează reminiscențele acestei atemporalități în gândirea istorică românească în chiar rândurile Academiei Române: „Teritoriul unei națiuni reprezintă suportul unui întreg sistem de relații de intercondiționare, care se răsfrâng în activitățile umane, în desfășurarea evolutivă a vieții”. „Teritoriul națiunii, scena pe care se dsfășoară, etapă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
național constituie o parte integrantă a propriei sale existențe”. Ar fi prea mult și, în orice caz, o alăturare nefericită dacă am pune existențialismul, în special cel heideggerian, ca fiind una dintre sursele de inspirație în conturarea ontologiei naționale în atemporalitatea etnică a ființei naționale. Deși se poate observa folosirea unor cuvinte din registrul unor curente filozofice dragi protocroniștilor în scrierile lor, inserarea acestora, denumită de Katherine Verdery „apropriere genealogică”, în argumentarea propriilor opinii despre cultura națională nu face posibilă stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din clișee, acea America de filme cu împușcături și indivizi tatuați, urmăriri în mașini, detectivi particulari, polițiști angelici și criminali feroce. Și totuși, dincolo de priză la actual, dincolo de circumstantialitatea inevitabilă pentru orice parodie, românul lui Codrescu plutește într-o stranie atemporalitate, sau mai bine spus într-o transtemporalitate absolută, în care totul e posibil. Nucleul povestirii e compus din două personaje feminine, Felicity, o creola din New Orleans, orfana, crescută de o bunica nebună racolata de o sectă religioasă, si Andrea
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
deplin pe toate meleagurile lumii, de oricine este animat de vibrația Evidenței Absolute”. (Basarab Nicolescu) „De fapt, lumea lui Silviu Oravitzan chiar asta este: un traseu, o deplasare imperceptibilă și continuă de la materie la spirit, de la animația istorică la statica atemporalității. Vehiculul acestui zbor planat prin spațiul nesfârșit al expresiei artistice este tocmai fasciculul de lumină care pornește din spațiul picturii Occidentale, din acela renascentisto - baroc cu precădere, și se prăbușește, mântuit de orice convenție calendaristică, în lumina taborică a Răsăritului
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
alte regiuni. Temele povestirilor au devenit parte a folclorului multor țări și exprimă imaginația colectivă a mai multor culturi. Deși multe dintre povestiri îl ilustrează pe Nastratin în satul său natal, ele fac referire la concepte care au o oarecare atemporalitate. Acestea înfățișează un tip de înțelepciune populară viguroasă care triumfă în fața tuturor încercărilor. În zilele de astăzi, poveștile lui Nastratin sunt răspândite în numeroase regiuni și au fost traduse în multe limbi. Unele regiuni și-au dezvoltat independent un personaj
Nastratin Hogea () [Corola-website/Science/313305_a_314634]
-
Aceste steriotipii vizează și construcția personajelor, care îndeplinesc o serie de roluri specifice basmului: eroul, personajele ajutătoare, antagonistul eroului, fata de împărat (personajul căutat). Întâlnim și o serie de numere și obiecte magice. Coordonatele acțiunii sunt vagi, nedefinite, datorită convenției atemporalității și aspațialității Modalitățile de realizare a oralității stilului sunt: Modalitățile de realizare a umorului sunt: Personajele sunt purtătoare unor valori simbolice corespunzătoare antitezei dintre bine și rău. Specific basmului cult este modul în care se realizează individualizarea personajelor, în primul
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
poezia contemporană într-un impas fals obiectiv, la o degradare a rostirii poetice. Valentin Tașcu-, Patosul interior al elegiei”, revista Tribuna Drept semn al stăpînirii universului său existențial, Emil Dreptate poate duce obiectivarea pînă acolo unde bornele timpului se numesc atemporalitate: Foșnet abia deslușit/ Lumina invadează/ Cer după cer/ Și apune în calendarele pietrelor.(Pe mari coloane), ori veșnicie: E veșnică numai tăcerea... (E veșnică numai tăcerea). Încercat de trecătoare toamne, cu cerul scrutat adînc din ochi fosforescenți, ori mînat de
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
fel ca și suruburile, dar pentru exterior preferă penele de lemn. Folosirea lemnului îl pune pe Roman alături de cei mai cunoscuți sculptori români pentru publicul britanic- Brâncuși și prietenul lui Roman, răposatul Paul Neagu . Simplitatea, demnitatea și un sentiment al atemporalității rămân semnele distinctive ale artei sale, asociate cu o conștientizare modernă, armonizată psihologic, a comediei și tragediei condiției umane. John McEWEN Interviuri
Mircea Roman () [Corola-website/Science/316901_a_318230]
-
un roman din 1969 scris de Eugen Barbu. “Segmentul de deschidere a textului definește exact calitatea unui timp istoric a cărui „imprecizie” a putut produce „impresia” basmului, multi cititori ai românului confundînd absența deliberată a unor indici de cronologie cu atemporalitatea povestirii în care fantasticul constituie marca să specifică; lipsa numelui Principelui, ca și aceea a datelor istorice, scoate textul din sfera „românului istoric”, dar, pe de altă parte, prezența unor informații „verificabile” (locuri, case, străzi, palate, modul de a se
Princepele () [Corola-website/Science/322716_a_324045]
-
fantastică și imaginară cu personaje, animale și obiecte surrinzătoare, uneori chiar neliniștitoare. O opera onirică, întudică partial cu Suprarealismul, dar cu o dragoste penru detaliu și pentru scenele de interior care amintește de pictorii olandezi. Tablopurile lui au forță și atemporalitate, impunându-se ca niște imagini venite din noaptea timpurilor și care vor continua să trăiască și după vremea noastră. Lucrarea Dante din licitație, datată 1987, este estimată la3.500 - 4.500 de euro Figurează în expoziție și uleiul pe pânză
Cum se vede omul contemporan, în viziunea lui Baba, Câlția, Ilfoveanu, Ciucurencu, Paul Neagu, Adrian Ghenie… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105464_a_106756]