653 matches
-
mai mare autenticitate a mărturiilor. Mai mult, există opinii conform cărora Platon a pus pe seama lui Socrate unele dintre propriile sale opinii. Xenofon s-a numărat printre cei ce i-au urmat lui Socrate și au fost numiți socratici. Era atenian, modest și cu un aspect plăcut. A fost primul care a luat însemnări și a redat convorbirile cu Socrate ("Amintiri"). A fost exilat de atenieni pentru că își oferise serviciile Spartei. A scris mai multe cărți (între care "Amintiri" și "Apărarea
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
ar fi fost inspirat de această perioadă. A avut două căsătorii (Myrto și Xantippe, renumită pentru răutatea sa). A avut trei fii. Era sărac, umbla desculț și nespălat, deși a existat și aluzia că s-ar fi înrudit cu aristocrația ateniană. Figura sa nu era dintre cele mai plăcute (exoftalmic, cu nasul turtit și cârn, cu nări mari, buze groase și cărnoase, expresie arogantă, mers legănat). Avea o bună pregătire fizică și era un bun luptător. În armată a fost pedestraș
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
mai plăcute (exoftalmic, cu nasul turtit și cârn, cu nări mari, buze groase și cărnoase, expresie arogantă, mers legănat). Avea o bună pregătire fizică și era un bun luptător. În armată a fost pedestraș (hoplit) și a servit în trupele ateniene angajate în luptele de la Potideia, Amphipolis și Delion (anii 432, 429, 424). I-a salvat pe Xenofon și pe Alcibiade. Era un om independent și mândru, nu primea daruri, era ordonat și cumpătat. A făcut parte din Sfatul celor 500
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
faptul că se rezuma la a vorbi cu oamenii, a-i ajuta să formuleze noțiuni corecte. Nu primea bani. Era cel mai sofisticat dintre sofiști. Socrate socotea că Anytos nu este capabil să-și educe proprii copii, nicidecum pe tinerii atenieni (așa cum pretindea). În "Norii", Aristofan instiga împotriva lui Socrate, care ar fi îndrumat greșit tineretul, era sofist, submina moralitatea. Cele două capete de acuzare n-au fost decât pretexte. Socrate spunea: "cred în propria mea rațiune și deci, cu atât
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
după ce tânărul devenea un bărbat matur, putea fi justificată public numai cu ajutorul unei legături educative speciale pregătite de către filosofie (A. Cornea). Încercarea lui Platon de a asocia într-o relație justificativă filosofia și homosexualitatea reprezintă o abatere de la morala standard ateniană; această situație se punea în opoziție cu cetatea; în actul de acuzare a lui Socrate este scris că "îi corupea pe tinerii bărbați". Cum reușea Platon să justifice iubirea perenă? Socrate știa că cele două acuzații, precum și altele i se
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
cu care a primit continuarea colecției „Seminar. Teorie Politică” cu acest volum dedicat surselor platoniciene ale filosofiei politice. Coordonatorii Cuprins Argument ..................................................................................................................... I. ANTOLOGIE DE TEXTE Fragmente de referință ale filosofiei politice platoniciene ........................................... 1. Critica tiraniei Celor Treizeci și a democrației ateniene (Scrisoarea a VII-a, 324c-325c) 2. Numai unirea necesară dintre filosofie și politică ar putea îndrepta statul (Scrisoarea a VII-a, 325c 6-326b 4) 3. Străvechea Atenă ca model și incarnare a statului ideal (Timaios, 23d-24d) 4. Asimilarea omului politic
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Borza Platon, politica și spiritul „totalitarismului estetic” .................................................. III. ANEXE Bibliografie selectivă Index al pasajelor citate din opera lui Platon, de Adela Cîmpean Prezentarea autorilor studiilor și a colaboratorilor Summaries ANTOLOGIE DE TEXTE 1. Critica tiraniei Celor Treizeci și a democrației ateniene (Scrisoarea a VII-a, 324c-325c) Constituția Cetății, pe atunci în vigoare, fiind respinsă de multă lume, din diferite motive, s-a petrecut o schimbare. În urma acestui eveniment, a apărut o Adunare de cincizeci și unu de bărbați, cu rangul de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aceste patru forme de degenerare politică sunt forme istorice, bine cunoscute din experiența directă sau indirectă a grecilor. Timocrația este regimul spartan sau cretan, pe care Platon îl prețuia, așa cum îl prețuise și dascălul său, Socrate. Democrația era regimul constituțional atenian puțin simpatizat de filozof, iar celelalte două forme intermediare se întâlneau sau se întâlniseră și ele destul de frecvent într-o cetate sau alta. Încă ceva important: nu numai cetățile propriu-zise, dar și schimbările constituționale de la o formă la alta, de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
oarecare, poate într-un ținut „barbar”, ci este chiar Atena arhaică. Critias subliniază că oamenii minunați despre care va vorbi sunt „cetățeni atenieni adevărați”, strămoșii îndepărtați și direcți ai compatrioților săi. Faptul că relatarea sa provine de la Solon, marele legislator atenian (cu care se înrudea și Platon, de altfel) subliniază caracterul patriotic al acestui restauraționism: nu numai că Cetatea cea bună a existat în trecut, și că ea este o cetate anume, dar, surprinzător, se descoperă a fi chiar Atena. Cititorul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu care se înrudea și Platon, de altfel) subliniază caracterul patriotic al acestui restauraționism: nu numai că Cetatea cea bună a existat în trecut, și că ea este o cetate anume, dar, surprinzător, se descoperă a fi chiar Atena. Cititorul atenian al lui Platon avea de ce să fie mândru, auzind cum strămoșii săi îndepărtați au triumfat asupra atlanților, așa cum era mândru că strămoșii săi mai apropiați triumfaseră asupra perșilor. Adversitatea față de propunerile revoluționare ale lui Platon putea fi astfel diluată printr-
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
auzind cum strămoșii săi îndepărtați au triumfat asupra atlanților, așa cum era mândru că strămoșii săi mai apropiați triumfaseră asupra perșilor. Adversitatea față de propunerile revoluționare ale lui Platon putea fi astfel diluată printr-o imersiune în apele bogate ale orgoliului național: atenienilor nu li se mai cerea să facă un mare pas în necunoscut, ci numai să redevină „ei înșiși”. Mai mult, chiar războaiele medice care făcuseră gloria Atenei secolului al V-lea, căpătau un arhetip străvechi. Și iată cum cea mai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
convins de autenticitatea istoriilor, puse sub autoritatea impozantă a lui Solon, despre Atena arhaică și Atlantida? Sau inventase pur și simplu cu bună știință acest mit (așa cum, să spunem, inventase mitul sufletului din Phaidros) numai pentru ca, prin apelul la patriotismul atenian, teoria sa politică să devină mai plauzibilă, cel puțin pentru publicul atenian? (Acest motiv retoric este suficient?) Nu scrisese chiar el, în tinerețe, în dialogul Menexenos, că e foarte ușor să te acoperi de glorie și să devii credibil dacă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Atena arhaică și Atlantida? Sau inventase pur și simplu cu bună știință acest mit (așa cum, să spunem, inventase mitul sufletului din Phaidros) numai pentru ca, prin apelul la patriotismul atenian, teoria sa politică să devină mai plauzibilă, cel puțin pentru publicul atenian? (Acest motiv retoric este suficient?) Nu scrisese chiar el, în tinerețe, în dialogul Menexenos, că e foarte ușor să te acoperi de glorie și să devii credibil dacă îi lauzi pe atenieni înaintea atenienilor? Nu cred deloc că Platon juca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de fier tiraniei. Platon, conștient că explicarea imboldului vitalității colective care duce la îmbunătățirea sau degradarea unei societăți este dificilă, pentru a masca uneori lipsa de soluții clare, dar mai ales pentru a deruta ochiul atent al cenzurii proprii societății ateniene, își învăluie descrierea degradării politice în limbaj poetic, apelând la discursul Muzelor, ca la o sursă de autoritate tradițională, și așază evoluția kosmos-ului ca responsabilă a ordonării. Principala cauză a degenerării, atât a cetății, cât și a sufletului, ca motive
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de a lipsi, iar acestea sunt o sursă interpretativă pentru situația politică a vremii, deloc lipsită de rezultate interesante. Trecerea de la atitudini nostalgice și iconoclaste față de autoritatea paternală la entuziasmări și înspăimântări față de vigori filiale caracterizează tensiunile generate de democrația ateniană, datorită egalitarismului apărut. Totuși, aceste tensiuni și importanța care li se acordă, în special în operele filosofice și cele dramatice, nu argumentează decât ideea că autoritatea paternală era departe de a putea fi depășită, iar scăpările „fiilor” nu pot fi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
credem, suficient de evidentă relativitatea acuzei de totalitarism aduse lui Platon cât timp particularitățile istorice sunt neglijate. Comparare acestui regim „modern” cu cel al tiraniei, care de data aceasta este departe de a fi un regim utopic, descrisă de filosoful atenian, aduce însă o altă perspectivă. Astfel, tabloul tiraniei, prezentată ca ultima formă posibilă de degradare, ni se arată cu următoarele trăsături: apare într-un moment de degenerare avansată a valorilor și tradițiilor, situație care îi pregătește naiva acceptare pe post
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în ceea ce-l privește pe Socrate din perspectiva metodei). Pe de altă parte, Socrate din Banchetul pune întrebări, are nedumeriri, mai mult de unul singur, pentru că știe că ignoranța celor mulți în privința Formelor invalidează în bloc și convingerile lor morale; atenienii sunt de o moralitate servilă și curajoși din lașitate. Socrate, spun, nu ignora relația, și nici intermediaritatea entității iubirii, e mai lax fără să fie și mai imprecis. Cât îl privește pe Platon, el era mult prea aristocrat pentru a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
558c. Ibidem, 560c-e. Ibidem, 561b. Ibidem, 561e. Ibidem, 562c. Aceste libertăți pe care Platon le critică cu ironie sunt tocmai cele pe care Pericle, în discursul funebru păstrat de Tucidide, le laudă ca fiind cele mai frumoase trăsături ale democrației ateniene. Republica, 563e. Ibidem, 564a. Ibidem, 566b. Herodot, Istorii, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1961, vol.1, cartea a III-a, V,92. Republica, 568d. Ibidem, 569b. Ibidem, 569c-d. Ibidem, 572b. Ibidem, 572c. Ibidem, 577d. Ibidem, 578b. Xenophon în Hieron, 1
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
același fel puterea „până în zorii decadenței de la începutul secolului XX (ibidem, § 2059)”. Istoria, cimitir al aristocrațiilor § 2053. Aristocrațiile nu durează. Oricare ar fi cauzele, este incontestabil că, după un anumit timp, ele dispar. Istoria este un cimitir al aristocrațiilor. Poporul atenian constituia o aristocrație în raport cu restul populației, venetici și sclavi. A dispărut însă fără a avea urmași. Diversele aristocrații romane au dispărut și ele. Aristocrațiile barbare au dispărut. Unde sunt, în Franța, urmașii francilor? Genealogiile lorzilor englezi sunt foarte exacte: mai
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
dificile. La început, Platon nu-i dă lui Eudoxiu chiar locul pe care acesta consideră că îl merită în Academie. După periplul său spre Orient, în cursul căruia îl întâlnește pe faraon, Eudoxiu devine un nume de referință în gândirea ateniană. Platon îi dă apoi mai multă putere, până acolo încât Eudoxiu ajunge chiar să conducă Școala în vreme ce autorul Republicii încearcă să-l convertească pe Denis din Siracusa, în Sicilia - unde duce discuții filosofice în contradictoriu cu Aristip din Cirene... înainte de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu este cetățean atenian - ce oroare!; îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi pe mâncare; se dedă, noaptea, unor practici sectare; îi detestă pe toți ceilalți filosofi; ce-i drept, n-
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reproduce categoriile clasice ale istoriei platoniciene a filosofiei justifică dualismul care opune plăcerile stabile epicuriene plăcerilor dinamice cirenaice. Epicur nu s-a putut mulțimi cu această dimensiune negativă a hedonismului, nici Aristip doar cu măsura instantanee a jubilării. Practica Grădinii ateniene și corpusul doctrinal transmis la Cirene interzic această opoziție factice. Epicur pare să-i datoreze lui Aristip mai mult decât vrea să recunoască și decât se spune acolo unde e predat. Numai aprecierea clipei, pretins cultivate de Aristip și de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea intersubiectivității libere. Cetățeanul atenian conduce comunitatea folosind constrângerea, autoritatea, poliția? Cel din Samos face apel la prietenie. Platon se află la originea totalitarismelor moderne îa se citi sau reciti textele lui Popper)? Epicur se află la originea rezistențelor dintotdeauna. La țară, departe de lume
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
emanații ale Grădinii. De altfel, magistrul dispune de discipoli cărora le trimite scrisori îprintre care și cele trei păstrate). Regiunea Campania este un punct de pătrundere a acestei gândiri pe teritoriul italic. Poetul satiric Lucilius, de exemplu, evocă niște banchete ateniene la care este vorba de atomi și de simulacre, dovadă că gândirea lui Epicur a traversat Marea Adriatică. La mijlocul secolului al II-lea î. Hr., Alkios și Philiskos, doi greci despre care nu dispunem de nicio informație, își propun să implementeze filosofia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]