675 matches
-
de la Artemisium, desfășurată în același timp, ajunsese într-un impas tactic, niciuna dintre părți nu reușea să-și adjudece victoria. Flota aliaților a reușit să se retragă în siguranță în golful Saronic unde a ajutat la transbordarea restului de cetățeni atenieni pe insula Salamina. După Termopile, armata persană a început să prade și să incendieze orașele din Beoția care nu li se predaseră, Plateea și Thespia înainte de a continua marșul către cetatea Atenei, care fusese deja evacuată. În acest timp, aliații
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
își începe romanul în localitatea Vitylos (actualmente Oïtylos) din sudul Peloponezului, pe care o descrie ca fiind populată cu pirați și jefuitori de epave. Odată cu traducerea în grecește a romanului "Arhipelagul în flăcări" și publicarea sa în foileton în cotidianul atenian "Kairi" între lunile iulie 1884 și ianuarie 1885, locuitorii din Oïtylos - despre care Jules Verne afirmă în carte că nu știu să citească! - au redactat o petiție-manifest în care cereau oprirea publicării. Scandalul a dat naștere unei serii de articole
Arhipelagul în flăcări () [Corola-website/Science/321312_a_322641]
-
ce jurase că îi va pedepsi și pe atenieni. Milet a fost distrus, iar populația masacrată de perși în 494 i.en. În 490 i.en., trupele persane au debarcat în Grecia, la Marathon, că să-i infunte pe hopliții atenieni. Atenienii i-au atacat și învins pe perși. A survenit un al doilea val de atac persan condus de succesorul lui Darius, Xerxes. La Termopile s-au sacrificat 300 de spartani și 1500 de hopliți că să îi țină pe
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
de atac persan condus de succesorul lui Darius, Xerxes. La Termopile s-au sacrificat 300 de spartani și 1500 de hopliți că să îi țină pe loc pe perși. Atena a fost incendiată de perși. Dar în golul Salamina, flota ateniană a învins decisiv flota persană. În 479 i.en., spartanii i-au învins pe perși la Plateea. Orașele-state greci și-au menținut libertatea și autonomia și au rezistat unui mare imperiu prin consolidarea relațiilor. Au lăsat ruinele templelor distruse de
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
teorie, cetățile erau egale în cadrul alianței, doar unele orașe-state erau privilegiate, iar Atena impunea un monopol, punând bazele unui imperiu ce evita să poarte denumirea de imperiu, considerându-se o confederație de state. Spartanii au urmărit cu neliniște extinderea influenție ateniene. Atenienii chiar deplângeau situația iloților lipsiți de drepturi politice. Revoltă iloților și intervenția eșuată a atenienilor a destrămat relația cu Spartă. În 431 i.en. a început un lung război de 27 de ani lungi și însângerați, denumit în istoriografie
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
supună insula Melos și le-a dat cetățenilor de ales: fie li se alăturau, fie aveau să fie distruși. Melos a refuzat și atenienii l-au devastat în mod brutal. Un comandant spartan, aflat în Siracuza, deși a respins atacul atenian și a trimis pradă Spartei, el a păstrat o mare parte din ea, îmbogățindu-se, fiind găsit vinovat de corupție. În războiul peloponesiac, corupția, imoralitatea și tirania germinau în inima polisurilor. Războiul s-a încheiat în Dardanele, generalul spartan Lisandru
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
Spartei, el a păstrat o mare parte din ea, îmbogățindu-se, fiind găsit vinovat de corupție. În războiul peloponesiac, corupția, imoralitatea și tirania germinau în inima polisurilor. Războiul s-a încheiat în Dardanele, generalul spartan Lisandru blocând și distrugând flota ateniană. Acesta a câștigat cu sprijinul perșilor, vechiul inamic. Atena a capitulat. Zidurile orașului au fost dărâmate, oligarhii au preluat puterea, iar democrații au fost executați. Epoca de Aur se sfârșise cu sinuciderea filosofului Socrate, condamnat de regimul de atunci pentru
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
Dercilide și, din 396 î.Hr., care acționează în Asia Mică, Artaxerxes al II-lea subvenționează și încurajează rezistența antispartană a cetăților grecești, Teba, Atena, Argos, declanșînd războiul corintic (395 - 387 î.Hr.). De asemenea, Artaxerxes al II-lea sprijină reconstrucția flotei ateniene care obține în 394 î.Hr. victoria de la Cnidos asupra celei spartane. Sprijină încheierea, la Susa, a păcii lui Antalcidas (387/386 î.Hr.), numită și "pacea regelui", care punea capăt luptelor din Grecia și confirma suzeranitatea Imperiului Persan asupra orașelor grecești
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
drepturile erau diferite după religie și origini). Dreptul roman inițial ("Jus sanguinis") a fost de asemenea dreptul strămoșesc, dar a dispărut în sec. III, odată cu acordarea cetățeniei romane tuturor oamenilor liberi din imperiu, indiferent de originea și religia lor. Reformatorul atenian din secolul V î.e.n., Clistene, a fost primul care a pus în cauză dreptul strămoșesc, prin care cetățeanul era legat de o familie ("genos"). A fost deasemenea primul care a conceput și introdus Dreptul pământean ("Jus soli") prin care cetățeanul
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
ne dea copiii legitimi și să fie gardieni credincioși ai căminelor noastre." Realitatea era probabil mai puțin caricaturală, citatul menționat neînsemnând că grecii nu aveau scrupule morale, și de aici apelarea în mod curent la prostituate. În acest sens, legile ateniene condamnau aspru în același timp relațiile în afara căsătoriei cu o femeie liberă; astfel, în cazul unui adulter, soțul încornorat avea dreptul de a-l ucide pe amantul prins în fapt, la fel ca și în caz de viol. Vârsta medie
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
adulter, soțul încornorat avea dreptul de a-l ucide pe amantul prins în fapt, la fel ca și în caz de viol. Vârsta medie pentru căsătorie era una înaintată pentru acele vremuri, de 30 de ani pentru bărbați, așa că tinerii atenieni nu aveau de ales dacă voiau să aibă relații heterosexuale, fiind nevoiți să apeleze la sclave sau prostituate. Existența prostituției feminine destinată unei clientele feminine este slab documentată. Aristofan, în celebrul său discurs despre dragoste din "Banchetul" lui Platon le
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
care semnifică „o femeie care practică un viciu nenatural cu ea însăși sau cu o altă femeie”, termen derivând la rândul său din verbul "τρίβω" (tribo - a freca). Din această cauză tribadele erau considerate cele mai vulgare dintre lesbiene. Prostituatele ateniene erau clasificate în mai multe categorii. Pe treapta cea mai de jos a ierarhiei se găseau cele denumite "πόρναι" (pornai), care așa cum indică etimologia sa, provenind din grecescul "πέρνημι" ("pernemi", a vinde) sunt în general sclave, proprietate a unui "πορνοϐοσκός
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
din grecescul "πέρνημι" ("pernemi", a vinde) sunt în general sclave, proprietate a unui "πορνοϐοσκός" ("pornoboskós," proxenet) care literal înseamnă „păstor de prostituate”, ce achită o taxă pe venitul pe care acestea îl produceau. Proprietarul putea să fie doar un cetățean atenian, pentru care această ocupație era o sursă de venit ca oricare alta: un orator din secolul al IV-lea î.e.n. avea chiar două astfel de surse care stăteau la baza averii sale. Teofrast îi așeza pe proxeneți în același rând
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
avea chiar două astfel de surse care stăteau la baza averii sale. Teofrast îi așeza pe proxeneți în același rând cu hangiii și colectorii de impozite, într-o listă cu profesii obișnuite, dar nu foarte onorabile. Pe lângă deținătorii cetățeniei, legislația ateniană permitea și unei categorii de rezidenți străini ("μέτοικος") să fie proprietari de bordeluri. În epoca clasică femeile prostituate erau sclave de origine barbară, dar începând cu epoca elenistică acestora li se adaugă tinerele fete exploatate de tații lor cetățeni și
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
cartiere binecunoscute pentru practicarea acestei activități, cum era Pireu, portul maritim al Atenei, sau Kerameikos (Κεραμεικός), cartierul olarilor din Atena, fiind frecventate de regulă de marinari și cetățenii săraci. Din această categorie făceau parte și femeile din bordelurile de stat ateniene, conform lui Athenaios care-i citează pe autorul de comedii Filemon și pe istoricul Nicandru din Colofon Solon a fost cel care "„a reușit să liniștească ardoarea tinerilor, [...] luând inițiativa de a deschide lupanare în care a adus femei tinere
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
serviciile unei prostituate, fiecare din ei având dreptul să petreacă un anumit timp cu ea. În această categorie mai pot fi incluse și acea categorie de muzicante și dansatoare care erau invitate să anime petrecerile și banchetele bărbaților. În "Constituția Ateniană", Aristotel menționa printre atribuțiunile specifice celor 10 magistrați aleși la conducerea cetății ("ἀστυνόμοι - astynómoi"), sarcina de a veghea ca „cei care cântă la flaut, (fluier), liră și țiteră nu sunt închiriați cu mai mult de două drahme pe noapte”. Oferirea
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
prezența în cetatea sa ideală „... târfele de toate felurile de care sunt, am stabilit să pun capăt industriei lor [...] pentru a rezerva vigoarea virilă a tinerilor noștri pentru noi doamnele.” După cum arată majoritatea surselor antice, prostituatele erau considerate de către femeile ateniene ca o concurență neloială. Într-un registru diferit, Platon, în "Republica", le condamnă pe prostituate ca și pe patiseriile antice, ambele acuzate de a fi introdus luxul și stricarea regulilor în cetatea ideală. Cinicul Cratos din Teba din perioada elenistică
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
pe o simplă piață de trupuri, ci se circumscria "paideia", conceptul educațional ce urmărea cultivarea spiritului uman. Tinerii copii de sex masculin erau mutilați, la o scară foarte de extinsă, prin castrare și transformarea lor în fameni. Solon, celebrul legislator atenian, a reglementat moravurile tinerimii și s-a opus practicării prostituției de către băieții atenieni, dar nu a interzis vânzarea tinerilor sclavi destinați depravării. În "Amoruri" (25-26), Pseudo-Lucian arată în mod expres: Perioada în care adolescenții erau considerați dezirabili se întindea de la
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
urmărea cultivarea spiritului uman. Tinerii copii de sex masculin erau mutilați, la o scară foarte de extinsă, prin castrare și transformarea lor în fameni. Solon, celebrul legislator atenian, a reglementat moravurile tinerimii și s-a opus practicării prostituției de către băieții atenieni, dar nu a interzis vânzarea tinerilor sclavi destinați depravării. În "Amoruri" (25-26), Pseudo-Lucian arată în mod expres: Perioada în care adolescenții erau considerați dezirabili se întindea de la pubertate până la apariția bărbii, pilozitatea unui băiat fiind un lucru extrem de dezgustător pentru
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
aceasta însemna practic să-l privezi pe acel tânăr de viitoarele sale drepturi civice. Acest mod de gândire al grecilor a fost explicat de Eschine, citând din lege articolul referitor la "δοκιμασία - dokimasia" (examenul pe care îl susțineau toți magistrații atenieni înainte de numirea în funcție), care prevedea că un cetățean care se prostitua ('πεπορνευμένος - peporneuménos") sau era întreținut ('ἡταιρηκώς - hêtairêkốs") era privat de dreptul de a vorbi în public, deoarece „acela care și-a vândut propriul său trup pentru ca alții să
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
(aproximativ 495 - 429 î.Hr.) a fost un general, orator și om de stat atenian. A fost conducător al Atenei între 443 și 429 î.Hr., timp în care a inițiat numeroase reforme democratice, care au transformat orașul într-un centru politic, cultural, artistic și economic al lumii grecești. A construit Partenonul, noul Erehteion și altele
Pericle () [Corola-website/Science/299785_a_301114]
-
din Atena a fost înscrisă în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În Grecia Antică, numele Atenei era "Ἀθῆναι" , la plural, fiind legat de numele zeiței Atena (în dialectul atic, Ἀθηνᾶ și în cel ionic, Ἀθήνη ), cu înțelesul „atenienii”. În greaca folosită de Homer, numele orașului apărea în forma de singular ("Ἀθήνη") apoi a luat forma de plural, ca și Θῆβαι ("Thēbai"), Μυκῆναι ("Mukēnai") și Δελφοί ("Delphoi"). Printre atenienii antici circula o legendă care explica felul în care și-
Atena () [Corola-website/Science/296594_a_297923]
-
504 î.Hr, o onoare rezervată doar pentru greci.El a modelat curtea sa după Atena și a fost un patron al poeților Pindar și Bacchylides, ambii dedicându-i poezii lui Alexandru. Cea mai timpurie referință la un "proxenos" (cetățean atenian care avea dreptul de a găzdui trimișii unui alt stat), care a trăit în timpul Războaielor persane (c. 490 î.Hr.) este cea care îl numește pe .
Alexandru I al Macedoniei () [Corola-website/Science/319798_a_321127]
-
Maria-Cristina Andrieș, note și comentarii de Ștefan-Sebastian Maftei, Editura IRI, București, 2004. Aristotel, Poetica, traducere C.I. Balmuș, Editura Științifică, București, 1957. Aristotel, Poetica, traducere, studiu introductiv, comentarii de D. M. Pippidi. Editura Academiei, București, 1965 (reeditare, IRI, 1998). Aristotel, Statul atenian, traducere de Ștefan Bezdechi, Editura Casa Școalelor, București, 1944 (reeditare Agora, Iași, 1992). Aristotel, Protrepticul, ediție bilingvă, text grec stabilit de Ingemar During, traducere din greaca veche, studiu introductiv, sinopsă, note, glosar, bibliografie și anexă de Bogdan Minică și Cătălin
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
se vor apăra în spatele unor ziduri de lemn. Deoarece Atena era un oraș fortificat cu ziduri de piatră, proorocirile i-au pus pe gânduri. Ei și-au abandonat orașul și au lăsat lupta în seama vaselor de lemn ale flotei ateniene. În ciuda faptului că atenienii erau inferiori numeric, ei au fost învingători, iar Nike a fost glorificată.
Nike () [Corola-website/Science/310047_a_311376]