555 matches
-
dialogurile lui Platon -, dar într-o postură abracadabrantă: sub un morman de blănuri, învelit în niște pături... Asemenea simulacre de lux, de moliciune - un păcat grecesc -, de abandon, de delăsare te fac să te gândești nu atât la cursul unui atenian auster, care proslăvește virtuțile ascetice, rigoarea și virtutea virtuoasă, cât la scenografia unui artist care, de altfel, nu și-a ascuns niciodată gustul pentru bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lăsarea serii? Prieten al celor puternici? Când, unde și cu cine? Spre deosebire de Platon, el n-are la activ nicio practică lingușitoare, de curte, pe lângă vreun Denis al momentului ... Mai aproape de adevăr: Epicur nu era, într-adevăr, un cetățean de vază, atenian de viță aleasă, ci fiul unor oameni săraci, originar din Samos, o insuliță-satelit înfeudată cetății; de asemenea, n-a strălucit prin referințe reverențioase la predecesorii săi mai vechi, e drept, dar, pe de altă parte, tot lui i se reproșează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
A murit puțin după 518. Prin 490 (invaziunea vandalilor din 484 e menționată ca un eveniment recent) a compus un dialog de tip platonic intitulat Teofrast, sau despre nemurirea sufletelor și învierea trupurilor. Interlocutori (acțiunea se desfășoară la Alexandria) sunt atenianul Teofrast, alexandrinul Egipt și sirianul Euxiteu. Egipt nu face altceva decât să deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfârșit, este acceptat și de Teofrast. E un dialog bogat în citate și în aluzii la literatura clasică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
A murit puțin după 518. Prin 490 (invazia vandalilor din 484 e menționată ca un eveniment recent) a compus un dialog de tip platonic intitulat Teofrast sau despre nemurirea sufletelor și învierea trupurilor. Interlocutori (acțiunea se desfășoară la Alexandria) sînt atenianul Teofrast, alexandrinul Egipt și siriacul Euxiteu. Egipt nu face altceva decît să deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfîrșit, este acceptat și de Teofrast. Bogat în citate și în aluzii la literatura clasică, dialogul apără doctrina
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Putem afirma că dintre toate sporturile, fotbalul este, fără îndoială, cel mai vechi sport. Ne-ar putea contrazice iubitorii atletismului, aducând drept mărturie Olimpiadele antice, sau chiar cursa soldatului de la Marathon, cel care în anul 490 Î.Ch. a adus atenienilor vestea victoriei asupra perșilor. Fotbalul este singurul joc sportiv în care omul se lipsește de aportul mâinilor, excepție făcând numai repunerea mingii de la margine, pentru care s-a cerut, în organismele abilitate modificarea acestei reguli de joc. Acest dispreț pentru
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
teamă (1 Apol. 5); natura adevăratului Dumnezeu este însă rațională. Teama și rațiunea (8(≅Η) se confruntă de‑a lungul întregii istorii. Socrate este primul care a îndrăznit să denunțe tertipurile demonilor, dar aceștia au reacționat prompt ridicându‑i pe atenieni împotriva înțeleptului. La fel s‑a întâmplat cu Isus, Logosul întrupat. Mântuirea devine posibilă tuturor oamenilor, greci sau păgâni, în virtutea faptului că un 8(≅Η ΦΒγΔ:∀ϑ46Η există ascuns în adâncul sufletului fiecăruia. Această „sămânță” iese la lumină în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de judecata răspândită a lui Cicero („Socrate a coborât filosofia din cer pe Pământ, introducând-o în case și în piețele publice”), care pare un frumos elogiu; însă lauda ciceroniană nu este decât una dintre exclamațiile admirative ale acelor gură-cască atenieni din jurul lui Socrate - cei care, în 399 î.Hr., l-au condamnat la moarte și l-au îndemnat să bea cucută 3. Fiul sculptorului Sophroniskos și al moașei Phainarete, atâta vreme cât a fost în viață, a săvârșit însă o operă teoretică și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tulburătoare prin semnificațiile etice, epistemice, mathetice și pedagogice pe care le transmite. Pretextul este următorul. Într-o zi, un tânăr megarian, pe nume Eukleides 7, asistă întâmplător la transportul dinspre Corint spre Atena a unui brav soldat, rănit și muribund, atenianul Theaitetos 8. Susținându-l, Eukleides află că, în adolescență, Theaitetos avusese o întâlnire revelatoare cu Socrate, care îi modificase întregul mod de a gândi și de a fi, transformându-l într-o personalitate (kalo" kai agato")9. Era, probabil, vorba
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de Socrate; și un anume Lykon, orator cu oarece renume. Cei trei acuzatori au procedat astfel în virtutea instituției sicofanților (sukofanth"= „delatori”), introdusă cu câteva decenii în urmă. Nici una dintre acuzații nu era pe deplin îndreptățită, după cum și-au dat seama atenienii imediat după ce Socrate a băut paharul de koneion (cucută) și au argumentat de-a lungul veacurilor sute de comentarii. Textul fundamental la care se referă toți este Apologia Swkratou" (Apărarea lui Socrate), un monolog atribuit de Platon lui Socrate, pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
brutală conferită de H.-I. Marrou lui symposia; Marrou nu îl agrea pe Platon și nici „obiceiurile grecești” care însoțeau banchetele. Socotesc util să lămuresc aici ce erau, de fapt, acestea. Încă din secolele V-VI î.Hr. se statornicise la atenieni obiceiul ca „societatea bună” să se adune seara pentru a lua masa în comun. Această cină - devipnon (déipnon) - era, în sine, una cât se poate de obișnuită; era urmată, imediat după ospăț, de o ceremonie religioasă și, apoi, de băutură
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu este suficientă pentru a funda autoritatea. • Procedee „absurde”, „iraționale” de decizie. Chiar și în colectivitățile carecultivă un grad ridicat de raționalitate, teoretică și pragmatică, putem găsi practici de decizie în probleme, adesea de importanță crucială, care par absurde,iraționale. Atenienii, alături de procedura democratică de decizie (ai căror autori necontestați sunt), recurgeau și la proceduri ca tragerea la sorți (zarurile, considerau ei, exprimă voința zeilor) sau consultarea oracolului de la Delphi. Romanii, poate cel mai pragmatic popor din Antichitate, recurgeau pentru decizii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la Areopag, și au zis: Putem să știm care este această învățătură nouă, pe care o vestești tu? 20. Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să știm ce vrea să zică aceasta." 21. Căci toți Atenienii și străinii, care stăteau în Atena, nu-și petreceau vremea cu nimic altceva decît să spună sau să asculte ceva nou. 22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, și a zis: "Bărbați Atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
mă simt vinovat. Pilade!” „Și stupidul?” „A. Stupidul nu greșește În comportament. Greșește În raționament. E ăla care zice că toți câinii sunt animale domestice și toți câinii latră, dar și pisicile sunt animale domestice, deci latră. Sau că toți atenienii sunt muritori, toți locuitorii Pireului sunt muritori, deci toți locuitorii Pireului sunt atenieni.” „Fapt care-i adevărat.” „Da, Însă din Întâmplare. Stupidul poate să spună și ceva just, dar din rațiuni greșite.” „Se pot spune lucruri greșite, e de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
al acestui stat. Trebuia ca Cirus să-i găsească pe perși nemulțumiți de stăpânirea mezilor, iar pe aceștia să-i afle moleșiți și slăbiți de o pace îndelungată. Tezeu nu putea să-și dovedească însușirile, dacă nu-i găsea pe atenieni lipsiți de unitate. Așadar, prilejul favorabil a îngăduit acestor oameni să reușească în acțiunile lor, iar însușirile lor strălucite i-au făcut să recunoască întotdeauna prilejul favorabil; astfel țara lor a fost înălțată și a devenit pe deplin fericită. Aceia
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
dacă, după cum am spus, trebuia ca poporul lui Israel să fie sclav în Egipt pentru ca virtutea lui Moise să fie cunoscută; și dacă, pentru a cunoaște spiritul măreț al lui Cirus, trebuia ca perșii să fie asupriți de mezi, și atenienii risipiți pentru ca Tezeu să și arate marile lui merite; tot astfel acum, când vrem să ne dăm seama de însușirile unui spirit italian, înțelegem că Italia trebuia să fi ajuns în situația extremă în care o vedem astăzi; trebuia ca
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
să ne dăm seama de însușirile unui spirit italian, înțelegem că Italia trebuia să fi ajuns în situația extremă în care o vedem astăzi; trebuia ca ea să fie mai sclavă decât evreii, mai înrobită decât perșii, mai risipită decât atenienii; trebuia să fie fără conducător, fără orânduire, învinsă, jefuită, sfâșiată, cotropită, și să fi îndurat nenorociri de tot felul. Și, cu toate că până astăzi s-a arătat într-adevăr cineva care părea că aduce o rază de speranță, încât să poată
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
-l achita. Înainte de asta, Socrate nu pregetase să pună în cauză multe adevăruri comode și, probabil, între cauzele atât de încîlcite ale celebrului proces a jucat un rol important și faptul că filosoful a sfârșit prin a-i contraria pe atenieni. El a depășit "măsura", a mers "prea departe", a dorit sau a spus "prea mult", iar această îndrăzneală care periclita limitele concetățenilor săi nu i-a fost iertată, ducîndu-i, în cele din urmă, în fața tribunalului și a paharului de cucută
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scenă din tragedia la care tocmai lucra, Oedip la Colonos. Iar judecătorii, nu numai că l-au achitat, l-au însoțit până acasă în semn de admirație. Dar se pot da, știu, și alt fel de exemple. Într-o dimineață, atenienii au ieșit pe plajă să ia scoici pe care regula era să le depună în urnă. Dacă aveau să fie mai multe cele pe care scria numele său, Aristide trebuia să plece în exil. Când s-a ajuns la vot
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ieșit pe plajă să ia scoici pe care regula era să le depună în urnă. Dacă aveau să fie mai multe cele pe care scria numele său, Aristide trebuia să plece în exil. Când s-a ajuns la vot, un atenian care era analfabet i s-a adresat chiar lui Aristide, neștiind că era el, rugîndu-l să-și scrie propriul nume. Acesta l-ar fi întrebat: "De ce vrei să-l trimiți pe Aristide în surghiun? Ți-a făcut ceva?" " Nu mi-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și pot face din antichitate un timp arbitrar, din care să iau ce-mi lipsește. De fapt, nu cred că mă contrazic. Dacă Alcibiade, impetuosul comandant militar, aventurier și seducător pe care Atena l-a adorat, i-a trădat pe atenieni în favoarea spartanilor, apoi pe spartani în favoarea perșilor, apoi pe perși în favoarea atenienilor (și, dacă perșii nu l-ar fi asasinat, șirul trădărilor ar fi continuat, probabil), fără să scadă în ochii contemporanilor, de ce n-am avea dreptul și noi romanticii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ce-mi lipsește. De fapt, nu cred că mă contrazic. Dacă Alcibiade, impetuosul comandant militar, aventurier și seducător pe care Atena l-a adorat, i-a trădat pe atenieni în favoarea spartanilor, apoi pe spartani în favoarea perșilor, apoi pe perși în favoarea atenienilor (și, dacă perșii nu l-ar fi asasinat, șirul trădărilor ar fi continuat, probabil), fără să scadă în ochii contemporanilor, de ce n-am avea dreptul și noi romanticii să "trădăm" orice rigoare obișnuită, acționând după logica paradiselor pierdute pe care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
religiunile politeiste confundă și schimbă adeseori înțelesul și atributele zeilor lor, că fiecare popor, fiecare oraș chiar aveau câte un zeu favorit, care covârșea în curând pe toți ceilalți în însemnătatea ce o dobândea pentru mintea poporului. Astfel găsim la Atenieni pe Pallas-Atene sau Minerva, la Romani pe Mart și așa mai departe. În Egipet fiecare nomă adora un zeu deosebit. Tracia, regiunea vinului, adoptase ca zeu național pe Dionisos. Pe acesta îl confundau cu zeul cel mai mare Zevs sau
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
marea la capătul tablei ca de șah întunecat a caselor, era o mărturie a ceea ce este neliniștitor și fără de odihnă în lume. Și doctorul Rieux, care privea golful, se gândea la acele ruguri despre care vorbește Lucrețiu și pe care atenienii loviți de ciumă le ridicau în fața mării. În timpul nopții acolo erau duși morții, dar nu era loc suficient, și cei în viată se băteau cu lovituri de torțe pentru a le face loc pe rug celor care le fuseseră dragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
găsit și un altar pe care este scris: „Dumnezeului necunoscut”» (Fap 17,22-23). Nu trebuie să subestimăm această constatare a apostolului Paul și nici nu trebuie să ne închipuim că este vorba doar de o încercare de a capta atenția atenienilor. Este un fapt știut că cei din vechime, în păgânismul lor, erau foarte pioși, atât de pioși încât nu voiau să ignore existența vreunei divinități necunoscute care ar fi putut să se întristeze fără ca ei să-și dea seama. Este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
planurile, sau nu este nimic. Atâtea războaie s-au gândit inițial în biblioteci. Culturile mari se împlinesc pe toate planurile; în colțurile lor de stradă se reazemă războinicul de înțelept. Neamurile care n-au tot n-au nimic. Pe timpul când atenienii au plănuit expediția de cucerire a Siciliei, se puteau vedea zilnic în piață grupulețe care demarcau pe piatră contururile insulei. Este, acesta, un caz tipic al aspectului cetățenesc al imperialismului. Acel imperialism care nu ia forme cetățenești nu este autentic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]