325 matches
-
și "a aduna" cifrele, ca la numerația romană. De exemplu HΔΔΓII</font color> reprezintă 100+10+10+5+1+1 sau 127. De regulă simbolurile sunt scrise în ordine descrescătoare, dar nu întotdeauna. În aceeași perioadă în care grecii din Atica foloseau "sistemul acrofonic atic", celelalte "polisuri" și-au dezvoltat sisteme de numerații proprii bazate pe aceleași principii și având aceleași caracteristici cu acesta. O taxonomie completă, care să cuprindă "toate" sistemele de numerație catalogate a fi de acest tip și
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
ca la numerația romană. De exemplu HΔΔΓII</font color> reprezintă 100+10+10+5+1+1 sau 127. De regulă simbolurile sunt scrise în ordine descrescătoare, dar nu întotdeauna. În aceeași perioadă în care grecii din Atica foloseau "sistemul acrofonic atic", celelalte "polisuri" și-au dezvoltat sisteme de numerații proprii bazate pe aceleași principii și având aceleași caracteristici cu acesta. O taxonomie completă, care să cuprindă "toate" sistemele de numerație catalogate a fi de acest tip și adoptate de diferite "polisuri
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
27 de semne: cele 24 de caractere ale alfabetului Ionian plus încă trei caractere arhaice provenite fie dintr-un alfabetul grec anterior, fie împrumutate dintr-un alfabet al altui popor: "digamma", "koppa" și "sampi". În mod uzual, sistemul de numerație atic este cunoscut sub mai multe denumiri: Descrierea sistemului atic. Fiecărei litere a alfabetului i s-a asociat o cifră și se utilizau primele nouă litere (1,2,...,9)</font color> pentru "unitățile simple", următoarele nouă (10,20...,90)</font color
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
Ionian plus încă trei caractere arhaice provenite fie dintr-un alfabetul grec anterior, fie împrumutate dintr-un alfabet al altui popor: "digamma", "koppa" și "sampi". În mod uzual, sistemul de numerație atic este cunoscut sub mai multe denumiri: Descrierea sistemului atic. Fiecărei litere a alfabetului i s-a asociat o cifră și se utilizau primele nouă litere (1,2,...,9)</font color> pentru "unitățile simple", următoarele nouă (10,20...,90)</font color> pentru "zeci" și ultimele nouă (100,200,... ,900)</font
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
1906 va alterna engleza cu portugheza, cantonîndu-și scrierile fundamentale, în limitele limbii materne. Continuă însă, la Lisabona, să scrie și să publice mult în engleză. Reunite, aceste texte compun volumul XI, Poemas Ingleses, din Obras Completas de Fernando Pessoa, Editura Atica, Lisabona, 1974. Cităm aici, unul dintre cele mai frumoase Sonete scrise, în limba engleză, de Pessoa. XV Stîngaci ca pețitorul ros de teamă Năuc de nu-i iubit, deși iubește. Tînjind pe jumătate să dea seamă De ce, probînd, se teme
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
dezvoltarea limbii Koiné ca lingua franca a elenismului, era împărțită în mai multe dialecte. La fel, limba greacă modernă este împărțită în mai multe dialecte, majoritatea derivate din Koiné. Autori importanți, care au scris în dialecte individuale, sunt Tucidide pentru atică, Herodot și Arhiloc din Paros pentru ionică, Alcman și Ibycus din Rhegium pentru dorică, Sappho și Alceus pentru eolică (lesbiană), Corinna din Tanagra pentru boiotic. Thesalicul și arcado-cipriotul nu au fost niciodată dialecte literare și sunt cunoscute doar din inscripții
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
lingvistice. Însușirile individuale sunt rareori distinctive, ci împărtășite de diferite alte dialecte. Astfel, selectarea unui grup este, într-o anumită măsură, arbitrară. Totuși, lingvistul care definește grupul, începe, de obicei, de la o clasă geografică și un centru, cum ar fi atica și centrul Atena. Lingviștii care au făcut aceste diviziuni au luat în considerare reputația și credința politică a vorbitorilor antici; de exemplu, grecii antici înșiși au recunoscut o distincție între dorieni și atenieni. Într-o oarecare măsură, fiecare oraș mare
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
cultura și limba de unde provine) a fost, într-o formă preistorică, Poseidăwōn, la genitiv Poseidăwonos, la dativ Poseidăwoni, etc. Pierderea lui w intervocalic a dat Poseidăōn, găsit in miceniană și greaca epică. Ionicul a schimbat "a" în "e": Poseideōn, în timp ce aticul a contras cuvântul la Poseidōn. La alte dialecte: corintineanul Potedăwoni, a devenit Potedăni și Potedăn; boioticul Poteidăoni; în cretană, rhodiană și delfică, Poteidăn; în lesbiană, Poseidăn; în arcadiană, Posoidănos; în laconiană, Pohoidăn. Din aceste dialecte, poate fi ușor văzut că
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
a moștenit seria (de exemplu) ei, oi, i, care sunt e,-, o- și gradul "zero " al diftongului. Ele puteau să apară în diferite forme verbale: leipo "eu plec", leloipa "eu plecasem", elipon "eu am plecat", sau ca bază a dialectizării: aticul deiknumi "eu arăt" și cretanul diknumi. Dialectele limbii grecești vechi au fost un rezultat al izolării și comunicării sărace dintre comunitățile care trăiau în teritorii despărțite. Nici un istoric general grec nu uită să sublinieze influența teritoriului asupra dezvoltării orașelor-state. Deseori
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
drept rezultat disimilația limbilor fiice. Această fază nu a apărut în greacă; în schimb, dialectele au fost înlocuite de greaca standard. Populația aflată în creștere și comunicarea au adus vorbitorii mai aproape și i-a unit sub aceleași autorități. Greaca atică a devenit limba literară de pretutindeni. Buck spune: În primele câteva secole dinaintea erei noastre, dialectele regionale le-au înlocuit pe cele locale: greaca Koine nord-vestică, Koine dorică și, desigur, Koine atică. Aceasta din urmă a ajuns să le înlocuiască
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
și i-a unit sub aceleași autorități. Greaca atică a devenit limba literară de pretutindeni. Buck spune: În primele câteva secole dinaintea erei noastre, dialectele regionale le-au înlocuit pe cele locale: greaca Koine nord-vestică, Koine dorică și, desigur, Koine atică. Aceasta din urmă a ajuns să le înlocuiască pe celelalte în vorbirea comună, în primele secole ale erei creștine. După despărțirea Imperiului roman în cel estic și vestic, a început să domnească cea mai timpurie greacă modernă. Distribuția dialectală era
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
comună, în primele secole ale erei creștine. După despărțirea Imperiului roman în cel estic și vestic, a început să domnească cea mai timpurie greacă modernă. Distribuția dialectală era, atunci, astfel: Tsakoniana este singurul dialect grecesc modern, care nu descinde din atică sau Koiné.
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
(în greacă Σπάρτη, "Sparti", în dialectul atic și Σπάρτα, "", în dialectul doric), sau Lacedemonia (Λακεδαίμων, "Lakedaimon") a fost un oraș-stat din Grecia antică, în peninsula Peloponez, situat pe râul Eurotas. Sursele care alimentează istoriografia spartană sunt presărate cu viziuni idealizate. Sparta a fost înființată în secolul al
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
renunțat la acest plan și s-au retras în spatele Termopilelor, unde l-au lăsat pe regele Leonidas în fruntea unei trupe mici, care a rezistat eroic invadatorilor. Puternica flotă persană a înaintat în golful de la Salamina, în timp ce infanteria persană ocupa Atica și incendia Atena, părăsită cu totul de locuitorii săi. Flota a fost însă în cele din urmă distrusă, iar Xerxes a fugit la Sardes pentru a scăpa cu viață (29 septembrie 480 î.e.n.), lăsând generalului său, Mardonius, sarcina de a
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Marea Egee în fruntea unei flote de 600 de corăbii, după mărturia lui Herodot punctul de plecare al uriașei flote fiind insula Samos. În nici una din insulele Ciclade nu au întâmpinat rezistență. Apoi s-au angajat pe cursul canalului care separă Atica de Eubeea. Coloniștii din Atica așezați aici în calitate de cleruhi au sărit în ajutorul Eretriei, dar o apărare comună, atico-euboică, n-a fost organizată. După o rezistență eroică, Eretria a capitulat, iar locuitorii cetății au fost înrobiți. Rămânea acum pedepsirea atenienilor
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
de 600 de corăbii, după mărturia lui Herodot punctul de plecare al uriașei flote fiind insula Samos. În nici una din insulele Ciclade nu au întâmpinat rezistență. Apoi s-au angajat pe cursul canalului care separă Atica de Eubeea. Coloniștii din Atica așezați aici în calitate de cleruhi au sărit în ajutorul Eretriei, dar o apărare comună, atico-euboică, n-a fost organizată. După o rezistență eroică, Eretria a capitulat, iar locuitorii cetății au fost înrobiți. Rămânea acum pedepsirea atenienilor. Traversând canalul, perșii debarcă în
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Primejdia era iminentă, când un ajutor neașteptat s-a ivit în persoana lui Miltiades cel Tânăr, dușman neîmpăcat al perșilor și al lui Hippias. Întorsîn patrie, însoțit de numeroși soldați, el este ales pe dată strategos al tribului său din Atica. Dar și atenienii luau în acest timp cu înfrigurare măsurile necesare, cerând ajutoare de la lacedemonieni (care n-au putut veni din cauza unor opreliști religioase) și de la plateeni care s-au raliat celor 9000 de soldați cetățeni cât putuse Atica să
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
din Atica. Dar și atenienii luau în acest timp cu înfrigurare măsurile necesare, cerând ajutoare de la lacedemonieni (care n-au putut veni din cauza unor opreliști religioase) și de la plateeni care s-au raliat celor 9000 de soldați cetățeni cât putuse Atica să strângă. Polemarhul din acel an faimos, 490 î.H., era Callimachos, un om ponderat, care a înțeles că nu are decât de câștigat de pe urma experienței îndelungate a lui Miltiades. Tot el a fost acela care a influențat Adunarea cetățenească
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
De data aceasta invazia al cărei scop era cucerirea Greciei Balcanice, urma să depășească Hellespontul și apoi, trupele de uscat, susținute de cele maritime care înaintau de-a lungul coastelor Traciei, Macedoniei și Greciei aveau ca primobiectiv să pătrundă în Atica. Acest plan strategic a fost adus la îndeplinire, însă sfârșitul expediției a fost cu totul altul decât cel scontat de Xerxes. În toamna anului 481 î.Hr. Xerxes a venit de la Susa la Sardes, unde și-a stabilit cartierul general și
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
si oamenii săi au luptat eroic până ce au fost doborâți de numărul covârșitor al perșilor. Vestea despre bătălia de la Termopile a produs o impresie profundă în rândul aliaților, iar flota greacă s-a grăbit să ajungă în apele teritoriale ale Aticii, prin strâmtoarea Euripos. Drumul spre sud era acum deschis pentru Xerxes (luna august, 480). Teba, și așa bănuită de "medism" (atitudine favorabilă pentru perși, confundați cu mezii) nu a depus nici o rezistență. Intenția lui Xerxes de a jefui tezaurele de la
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Xerxes de a jefui tezaurele de la Delfi nu a fost încununată de succes: o apărare organizată pe înălțimi-atribuită de tradiția legendară unor eroi locali-a reușit să-i alunge pe jefuitori, prin prăbușire de bolovani și stânci. Totuși, calea spre Atica era liberă. Temistocle și colegii săi au decis evacuarea Atenei. Majoritatea populației civile a fost transportată la Egina, Salamina și Troizen. Consiliul Areopagului a distribuit în aceste grave momente de criză câte 8 drachme pentru cei care s-au îmbarcat
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
scop, l-a trimis pe regele Alexandros al Macedoniei la Atena, cu propuneri avantajoase. Ofertele comandantului persan au fost respinse cu demnitate, dar la Sparta nu apăreau semne că fruntașii politici laconieni înțeleg primejdia. Abia când Mardonios a reapărut în Atica, după dezbateri care au durat 10 zile, după insistenta cerere de ajutor a unei ambasade sosite din partea Atenei, Megarei și Plateei, abia atunci guvernământul laconian s-a decis să trimită trupe dincolo de Istm. Aceste contingente erau formate din cetățeni spartani
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
prin pilaștri. Pe fațadele laterale forma golurilor este asemănătoare. La interior, în partea centrală clădirea are o sală mare, acoperită cu o cupolă. Partea centrală a cupolei este mai înaltă și are o balustradă, care deasupra intrării principale prezintă un atic arcuit. La inaugurare, clădirea avea nouă săli pentru expunere, iar în 1910 arhitectul Kálmán Rimanóczy junior a mai adăugat cinci. Din acestea trei sunt la demisol.
Palatul Copiilor (Oradea) () [Corola-website/Science/313372_a_314701]
-
au separat proto-greaca de limba proto-indo-europeană includ: Pierderea lui "*s" prevocalic nu a fost completă, fapt evidențiat prin "sus" "a semăna", "dasus" "dens"; "sun" "cu" este un alt exemplu, contaminat de proto-indo-europeanul "*kom" (latină: "cum", proto-greacă: "*kon"), devenind cuvântul homeric/atic vechi "ksun". Schimbările fonetice între protogreacă și miceniană includ: Aceste schimbări fonetice sunt deja complete în miceniană. Pentru schimbări care au afectat majoritatea sau toate dialectele mai târzii, vezi Limba greacă veche. Dativul proto-indo-european, cazurile instrumental și locativ s-au
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
HIBRIDITATE, IDENTITĂȚI CULTURALE, Metisaj, SOCIALIZARE Trăsături identitaretc "TrăsĂturi identitare" Φ Difuziune/difuzionism, ETNICITATE, IDENTITĂȚI CULTURALE, NAȚIONALISM Triadă republicanătc "Triadă republicană" Φ FRATERNITATE Tribtc "Trib" Împrumutat de la instituțiile politice ale Antichității (cele douăsprezece triburi ale lui Israel, cele zece triburi din Atica sub Clistene, simbolizate de eroi locali), termenul are o semnificație În istorie și alta În științele sociale. În lumea romană, tribul este o diviziune administrativă a poporului. Tribunul este magistratul tribului; tribunalul este estrada pe care sunt așezați magistrații ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]