421 matches
-
Naldini, L. Alici, A. Quacquarelli, P. Grech, trad. de V. Tarulii). Studii: H.I. Marrou (Sant’Agostino e la fine della cultura antica, op. cit.) examinează pe larg această operă. În plus: D. De Bruyne, Saint Augustin reviseur de la Bible, în Miscellanea Augustiniana, II, Roma 1931, pp. 521-606; F. di Capua, Il ritmo prosaico in S. Agostino, ibidem, pp. 607-764; F. Darrell Jackson, The Theory of Signs in St. Augustine’s De doctrina christiana, REAug. 15 (1969) 9-49; H. Hagendahl, Augustine and the
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s De doctrina christiana: A Treatise on Christian Education, „Recherches Augustiniennes” 4 (1966) 97-133; C.P. Meyer, Die Zeichen in der geistigen Entwicklung und in der Theologie des jungen Augustins, Augustinus Verlag, Würzburg 1969; J. Pepin, Saint Augustin et la dialectique, Augustinian Institut, Villanova 1976. Despre utilizarea lui Ticonius de către Augustin, cf. P.C. Bori, La ricezione delle regole di Ticonio, da Agostino ad Erasmo, ASEs 5 (1988) 125-142; G. Gaeta, Il liber regularum di Ticonio. Studio sull’ermeneutica scritturistica, ibidem, 103-124. Continuă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să fie exclusă a priori; de aceea, Augustin găsește nimerit să folosească cu discreție resursele retoricii cu care fusese familiarizat încă de tânăr; ritmul frazei, extrem de variat, servește aceluiași scop. Tocmai acesta este unul din lucrurile de preț ale omileticii augustiniene: atingerea unui uimitor echilibru între simplicitate și elaborarea retorică. Acest echilibru este consecința unei atente discipline, formulată pe plan teoretic de Augustin însuși în Doctrina creștină, unde spune că predicatorul trebuie să-i povățuiască pe ascultători, să placă acestora și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de propovăduire în sânul comunității. Și, în orice caz, nu e de crezut că aceste predici ar fi axate exclusiv pe probleme de etică practică; chiar dacă într-un stil diferit, aici sunt propuse și explicate și doctrine fundamentale ale filosofiei augustiniene ce sunt apoi discutate cu metode mai științifice în alte opere (de exemplu, în aceea despre Trinitate), cum ar fi aceea a funcției esențiale a credinței, necesară pentru a înțelege. „Cu îndreptățire câte unul obiectează: «eu trebuie să înțeleg pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
omului, incapabil să dorească binele și, în consecință, răspândirea răului în lume. Liberul arbitru e considerat de-acum absolut irelevant pentru comiterea binelui în raport cu harul lui Dumnezeu și tocmai acesta va fi unul din motivele principale ale reacției contra doctrinelor augustiniene care s-au înregistrat în cultura creștină din secolul al cincilea. Așadar, așa cum am spus, Iulian începuse să trimită scrisori prin care contesta deciziile conciliului de la Cartagina și respingea doctrinele lui Augustin care stătuseră la baza acestuia. După ce citește epistolele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și a unor precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian care își trage originea din filosofia păgână. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o problemă foarte gravă, aproape insolubilă: aceea a concilierii harului cu liberul arbitru. Dar așa cum bine observă Gilson, pentru Augustin această contradicție nu există deloc. Potrivit lui Augustin, dacă e adevărat că eu posed liberul arbitru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trebuie dojeniți, trebuie doar să ne rugăm pentru ei. În această operă, Augustin consolidează doctrina sa referitoare la predestinarea celor aleși ce își are originea în proiectul divin gratuit și de nepătruns. Și în afara Africii se discuta însă despre doctrina augustiniană a harului care părea foarte nouă (vom vedea în continuare că doctrina predestinării nu a fost întâmpinată favorabil în cercurile culturale din Galia, mai ales în mănăstirile din Marsilia și Lérins. În 428, Augustin a trebuit să răspundă prin scrierea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tradiției culturii creștine, idee apărată de Augustin întreaga sa viață. 16. Activitatea de scriitor a lui Augustin În paginile precedente, accentul a fost pus aproape exclusiv (chiar dacă, din necesități de spațiu, în mod succint) pe importanța, profunzimea și subtilitatea producției augustiniene, pe temele care au animat polemicile sale, pe motivele care au constituit armătura marilor construcții teologice și filosofice. Și se poate spune că drumul pe care merge cultura modernă atunci când se apropie de Augustin este aproape întotdeauna acela al speculației
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conversione, 3 volume, Augustinianum, Roma 1987; Signum pietatis, Festgabe für C.P. Meyer... hrgg. von A. Zumkeller, Augustinus Verlag, Würzburg, 1989; Interiorità e intenzionalità in S. Agostino, Actele primului și ale celui de-al II-lea seminar al Centrului de Studii Augustiniene din Perugia, sub îngrijirea lui L. Alici, Augustinianum, Roma 1990. Amintim, în sfârșit, că „Revue des Études Augustiniennes” (Paris 1954) publică anual un buletin bibliografic dedicat antichității creștine în ansamblul său, și că o parte consistentă a acestuia este rezervată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Perugia, sub îngrijirea lui L. Alici, Augustinianum, Roma 1990. Amintim, în sfârșit, că „Revue des Études Augustiniennes” (Paris 1954) publică anual un buletin bibliografic dedicat antichității creștine în ansamblul său, și că o parte consistentă a acestuia este rezervată bibliografiei augustiniene; și că Academia de Științe din Viena publică în „Sitzungsberichteder Österreichischen Akademie der Wissenschaften” o serie de cataloage ale manuscriselor operelor lui Augustin, fiecare dedicat uneia sau mai multor țări: nn. 263, 1969 și 267, 1970 (Italia: M. Oberleitner); 276
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a făcut mai mult decât îi ceruse Augustin în 415 și, întors din Palestina, a reelaborat materialul adunat, compunând o istorie universală în șapte cărți, de la crearea omului până în epoca contemporană. Nici punctul de plecare n-a mai fost cel augustinian: scriitorul, pornind de la doctrina celor patru împărății, lansată de el, a conceput o istorie în care se manifestă directa intervenție a lui Dumnezeu, și o escatologie milenaristică. Atunci, Augustin n-a mai fost interesat de proiectul lui Orosius și când
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Scripturi privitoare la promisiunile și la profețiile Domnului încă de la începuturile lumii; este parcursă istoria mântuirii începând de la facerea omului și mergând până la eterna fericire a sfinților. Examinând istoria umanității prin prisma realizării promisiunilor Domnului, Quodvultdeus renunță la schema augustiniană a vârstelor omenirii și o înlocuiește cu aceea care cuprinde epoca anterioară Legii, epoca ce stă sub Lege și epoca ce stă sub Har (de aici și împărțirea în trei cărți); a treia perioadă se prelungește în escatologie, divizându-se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
planul operei îl determină să folosească mai ales Cetatea lui Dumnezeu și Predicile. Quodvultdeus l-a citit pe Orosius, de la care împrumută ideea succesiunii celor patru imperii: babilonian, macedonean, cartaginez și roman. Chiar și exegeza biblică este, în esență, cea augustiniană. Nici autorii profani nu sunt folosiți la prima mână, datele fiind luate din Lactanțiu și iarăși din Augustin. În schimb, o situație diferită este aceea a lui Virgiliu, citat destul de des (sunt pasaje din faimoasa bucolică a patra, care nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Galia și a doua la Roma. Ghenadie, de altfel (Oameni vestiți, 84), ne spune că Prosperus a scris câteva epistole papei Leon, al cărui pontificat a început în 440. d) Vocația tuturor oamenilor În atmosfera creată de discuțiile dintre „augustinieni” și semipelagieni, așa cum este reflectată ea de activitatea literară a lui Prosperus, se înscrie și o operă anonimă cu certe calități literare care își propune să examineze Vocația tuturor oamenilor (De vocatione gentium). Autorul acesteia, despre care acum suntem aproape
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imediată a experienței egiptene din Egipt în Galia. Pentru Augustin, separarea de lume nu e niciodată un scop în sine, ci implică o întoarcere în lume pentru a lupta împotriva răului și pentru a apăra Biserica, însă pentru Cassian modelul augustinian nu prezintă nici un interes. Pentru el, raportul cu lumea nu are nici un sens și, din acest punct de vedere, concepția lui Cassian a avut câștig de cauză în raport cu cea a lui Augustin și chiar cu cea a lui Ambrozie. Călugărul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca mortificare a pasiunilor. Dar viața contemplativă este și rezultatul modului în care Cassian corectează doctrina pelagiană, răspândită în vremea sa și combătută de Augustin cu alte mijloace și dintr-o perspectivă complet diferită. Cassian refuză în mod explicit doctrina augustiniană a harului, dar, în același timp, refuză și desăvârșirea propusă de Pelagius. De aceea, și doctrinele lui Cassian au fost definite drept „semipelagiene”, și am văzut deja, analizând polemica dusă împotriva lor de către Prosperus din Aquitania, că erau răspândite în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestei voințe de bine, o îmbărbătează, o incită la mântuire, făcând să rodească ceea ce El însuși a sădit și a văzut răsărind grație eforturilor noastre”, și face și alte afirmații similare care, fără îndoială, nu se împacă deloc cu doctrina augustiniană. Aceasta și pentru că, hrănit cu teoriile lui Origen, Cassian concepe contemplarea lui Dumnezeu ca o operă exclusivă a omului și enunță fraza ce va deveni apoi aproape un slogan al antiaugustinienilor: e un sacrilegiu să crezi că Dumnezeu n-ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în același timp aducerea în prim-plan a necesității contemplației și aprobarea activității ascetice: deși prin Decretul lui Ghelasie, la sfârșitul secolului al cincilea, operele lui Cassian fuseseră condamnate ca „apocrife”, adică neortodoxe, tocmai pentru că erau în contradicție cu doctrina augustiniană a harului, totuși, pentru că ofereau creștinilor un fel de „istorie a monahismului” și o nouă evaluare a vieții spirituale, au fost foarte răspândite în tot Evul Mediu. Au fost traduse chiar în greacă (o onoare destul de rară pentru operele latine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
existența păcatului originar pentru ștergerea căruia a fost necesară venirea Mântuitorului; existența unui nexus care a făcut ca păcatul acela să ajungă până la noi și care constă într-o strânsă legătură între noi și Adam și Eva; tot de origine augustiniană este și condamnarea concupiscenței în cadrul nunții. Însă, o dată cu crearea sa, omul a primit de la Dumnezeu liberul arbitru care este capabil să acționeze și în vederea mântuirii; poate acționa în direcția binelui sau în direcția răului, chiar dacă, după păcatul original, capacitățile potențiale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vorbește Ghenadie. O referire la invazia alanilor din acea vreme ne face să ne gândim la primele decenii ale secolului al cincilea; sublinierea importanței liberului arbitru pentru oameni îl plasează în același cadru cronologic care e acela al dezbaterilor dintre augustinieni și Maeștrii Provensali. De altfel, potrivit lui Ghenadie, ar fi trăit sub împărații Theodosius al II-lea și Valentinianus al III-lea, adică în prima jumătate a secolului al cincilea. Este autorul unui poem în hexametri, compus din trei cărți, intitulat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de către vandali. Arnobiu e autorul unor Comentarii la Psalmi (Commentarii in Psalmos) care conțin o scurtă exegeză alegorizantă a tuturor Psalmilor. Opera e bogată în digresiuni cu caracter doctrinal și polemic prin care sunt combătute diversele erezii și chiar doctrina augustiniană a harului, deși Augustin nu este pomenit niciodată. De aceea Arnobiu aparține largului cerc al așa-zișilor semipelagieni: diversitatea de origine și de formație culturală a exponenților acestui curent dovedește cât de restrânsă este titulatura folosită de obicei pentru ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
respingă ideile patriarhului din Constantinopol, prin scrierea Despre încarnarea Domnului (cf. p. ???). În 431 scrie cele Zece capitole despre har enunțate de episcopii ce au ocupat înainte Scaunul Apostolic (Praeteritorum sedis Apostolicae episcoporum auctoritates de gratia Dei) în apărarea doctrinei augustiniene a harului. Această scriere a fost anexată de Celestin I la epistola trimisă de el episcopilor din Galia pentru a apăra prestigiul lui Augustin, a cărui autoritate era contestată de călugării din Provence. În 439, Leon l-a convins pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
personalitatea cea mai importantă și mai valoroasă; activitatea sa intelectuală a fost orientată în primul rând spre combaterea arienilor și în al doilea rând a așa-zișilor „semipelagieni”, adică a acelor cercuri de intelectuali din Galia care nu acceptaseră doctrina augustiniană a harului și a liberului arbitru; evident, Africa resimțea în mod direct puternica influență a celui mai mare episcop și teolog al său. Fulgențiu s-a născut dintr-o familie de nobili la Telepte, în provincia africană Bizacena probabil în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
structurat în ordine alfabetică*, mai puțin prologul, care introduce tema fundamentală, și epilogul. Între o strofă și alta apare un refren, cântat în cor; textul e bazat pe monorimă pentru că fiecare vers se sfârșește cu sunetul -e ca în modelul augustinian. Bibliografie. Texte: M.G. Bianco, Abecedarium Fulgentii Episcopi Ecclesiae Ruspensis, „Orpheus” n.s. 1 (1980), 166-178; Corona Patrum, SEI, Torino, 1983 (A. Isola). b) Opere contra (semi)pelagienilor Fulgențiu trebuie considerat unul din cei mai importanți continuatori ai lui Augustin în privința polemicii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu erau de acord în totalitate cu episcopul de Hippona, așa cum am văzut: din acest motiv, în Evul Mediu, a fost supranumit și „Augustinus breviatus”. La drept vorbind, episcopul de Ruspe nu dovedește că a aprofundat în mod special tematica augustiniană pe care o propune însă din nou cu multă insistență; pentru el, Augustin este maestrul prin excelență. Nu numai că i-a redus la tăcere pe pelagieni; mai mult, n-a mai lăsat ereziei nici o posibilitate de a mai renaște
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]