482 matches
-
în rândul poporului 99. Curtea din Viena nu dorea o amplificare a conflictului dintre Administrația Bucovinei și stările nobiliare locale. De aceea, a căutat să liniștească spiritele, fără a da însă satisfacție deplină cererii mazililor bucovineni. În acest sens, Consiliul Aulic de Război din Viena făcea cunoscut, la 9 iulie 1779, Comandamentului General al Galiției, că propunerea făcută de nobilii din Cernăuți de a alege trei reprezentanți din rândul lor, care să participe la deliberările Administrației districtuale privitoare la afacerile provinciale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
parte, ideea folosirii unora din nobili ca reprezentanți politici locali, ce aveau încrederea poporului, părea a fi avantajoasă în anumite împrejurări, în care, prin această influență, se putea obține executarea, fără împotrivire, de către supuși, a ordinelor imperiale. Ca atare, Consiliul Aulic de Război nu încuviința măsurile luate de Enzenberg și ordona Comandamentului Galiției să-i trimită pe deputații nobilimii, aflați la Lemberg, înapoi în Bucovina, cu explicația că cererea lor a fost reținută de Curtea din Viena și va fi luată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și secretarul de limbă română Mihalachi Cerniovschi, acuzați de abuzuri în serviciu, fiind numită o comisie de anchetă condusă de feldmareșalul Drechsel. După relatarea lui Enzenberg, mazilii bucovineni fuseseră instigați de unii ofițeri ca Umlau, Schmidebauer etc., precum și de consilierul aulic polonez Johann Döring, care fusese obligat să părăsească teritoriul Imperiului habsburgic 101. Ultimul nu era altul decât șeful lojei masonice "Minerva", înființată la Sadagura de ruși, în timpul războiului dintre 1768-1774 și care a fost subordonată marii loje a Rusiei 102
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
1780, împăratul Iosif al II-lea, luând în considerare anumite rațiuni de politică internațională, ce aveau în vedere poziția strategică a acestei provincii aflate la granița răsăriteană a imperiului, în hotarul Imperiului otoman și ale celui țarist, a cerut Consiliului Aulic de Război din Viena să ia măsuri în vederea reorganizării Bucovinei, în conformitate cu ideile reformismului iosefin. În legătură cu reorganizarea noii provincii, care își păstrase până în acel moment, în chestiunile politice, administrative, sociale și ecleziastice, statu-quo-ul momentului anexării la imperiu, președintele consiliului, contele Hadik
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
chemării la Viena a generalului-maior Enzenberg, în calitate de șef al Administrației militare interimare a Bucovinei, și a lui Wagmuth, comisar superior de război, din Lemberg, care urmau să dea lămuriri asupra organizării viitoare a acestei zone105. În cadrul unei ședințe a Consiliului Aulic de Război din Viena, la 4 aprilie 1780, sub președinția contelui Hadik, s-a reunit comisia formată din general-maior conte von Browne, general-maior baron von Enzenberg, consilierii aulici von Türkheim, Ursini, Razesberg, Luerwaldt, Dürfeld, Weebern și înaltul comisar de război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lămuriri asupra organizării viitoare a acestei zone105. În cadrul unei ședințe a Consiliului Aulic de Război din Viena, la 4 aprilie 1780, sub președinția contelui Hadik, s-a reunit comisia formată din general-maior conte von Browne, general-maior baron von Enzenberg, consilierii aulici von Türkheim, Ursini, Razesberg, Luerwaldt, Dürfeld, Weebern și înaltul comisar de război von Wagmuth, spre a hotărî organizarea viitoare a districtului Bucovinei 106. În discuțiile referitoare la reorganizarea Bucovinei s-au conturat mai multe probleme, concretizate în răspunsurile la cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
spectrul pierderii autonomiei provinciale, are loc intrarea boierului Vasile Balș în viața politică. În acest sens, din Lemberg, la 24 septembrie 1780, feldmareșalul baron von Schröder, șeful Comandamentului Militar al Galiției, avea să-l recomande protecției contelui Hadik, președintele Consiliului Aulic de Război din Viena, ca pe un supus credincios, dispus să îndeplinească mulțumitor sarcinile încredințate, ce putea fi folosit în afacerile civile la noua organizare a Bucovinei. Recomandarea era rezultatul, atât al faptului că era văr cu logofătul cu același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Viena. În calitatea sa de deputat al Bucovinei, reprezentând interesele tuturor stărilor provinciale, Balș s-a deplasat în toamna anului 1780 în capitala Imperiului habsburgic unde, pe 13 noiembrie, în cadrul unei audiențe a înmânat personal contelui Anton Hadik, președintele Consiliului Aulic de Război, în subordinea căruia se afla districtul bucovinean la acea dată, două memorii foarte importante, întocmite de el, cu rugămintea expresă ca acestea să fie prezentate împăratului Iosif al II-lea. Dorințele țării erau înfățișate sintetic autorităților centrale din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Acesta mi-a deschis ochii întru multe, iar mai vârtos pentru purcederea noastră, căci au fost născut și crescut acolo"157. După ce, pe 14 noiembrie, Balș a prezentat personal memoriul contelui Anton Hadik, în calitatea sa de șef al Consiliului Aulic de Război din Viena, în a cărui subordine se afla teritoriul anexat de austrieci, la 23 noiembrie 1780, ultimul recomanda călduros memoriul cu doleanțele stărilor bucovinene, bunăvoinței imperiale 158. Rezoluția imperială decidea ca cele cerute în petiție să rămână in
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
să rămână in suspenso, continuându-se măsurile în vederea alipirii Bucovinei de Galiția, sub un regim civil 159. Totuși, înainte de a hotărî definitiv soarta Bucovinei, Iosif al II-lea s-a hotărât să ceară părerea în această privință și șefului Cancelariei Aulice Reunite Boemiano-Austriece, contele Blümegen, trimițându-i, la 10 decembrie 1780, memoriul în cauză. În nota de răspuns a șefului Cancelariei Aulice, din martie 1781, după lecturarea memoriului lui Balș, acesta preciza că: "Bucovina în nici un caz nu trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
definitiv soarta Bucovinei, Iosif al II-lea s-a hotărât să ceară părerea în această privință și șefului Cancelariei Aulice Reunite Boemiano-Austriece, contele Blümegen, trimițându-i, la 10 decembrie 1780, memoriul în cauză. În nota de răspuns a șefului Cancelariei Aulice, din martie 1781, după lecturarea memoriului lui Balș, acesta preciza că: "Bucovina în nici un caz nu trebuie să fie unită cu altă provincie, ci să fie tratată ca o provincie cu totul separată și pe cât posibil după tradiția și obișnuințele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
planurilor viitoare de expansiune a Imperiului habsburgic spre gurile Dunării și Marea Neagră. În condițiile în care situația provinciei rămânea incertă, pe 5 aprilie 1781, Vasile Balș, în calitatea sa de însărcinat cu afacerile Bucovinei, a înaintat un nou memoriu Consiliului Aulic de Război din Viena, în care aducea completări celui din noiembrie 1780. Noua lucrare a boierului bucovinean reliefa autorităților imperiale, în spiritul ideilor iluministe, că starea de înapoiere din provincie se datora fostei stăpâniri turcești, ce a influențat locuitorii, atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Blümegen, de memoriile lui Balș, precum și de starea de tensiune existentă în noua provincie, ca urmare a agitațiilor mazililor 168, împăratul Iosif al II-lea decidea, pe 20 mai 1781, că districtul Bucovina va rămâne în continuare sub conducerea Consiliului Aulic de Război. Totodată, el cerea Consiliului ca să întocmească un proiect de constituție pentru această provincie, menit să ducă la îmbunătățirea situației sale interne, în care să se prevadă o administrație ușoară și dreaptă, dar profitabilă pentru vistieria imperială. Proiectul urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
adăugând și alte propuneri, rezultate din rapoartele lui generalului Enzenberg, menite să dezvolte economia bucovineană, prin înființarea unor fabrici de postav, sticlă și hârtie, ale căror produse să fie comercializate în Moldova învecinată 170. După discutarea propunerilor făcute în cadrul Consiliului Aulic de Război, generalul Caramelli, în absența contelui Hadik, raporta împăratului Iosif al II-lea, la 15 august 1781, că în privința organizării viitoare a Bucovinei au fost adoptate propunerile privitoare la organizarea clerului și a învățământului, la verificarea dreptului de proprietate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
al domnului Moldovei și, ca atare, un om primejdios pentru autoritățile habsburgice. De aceea, părerea lui era că mazilii nu ar fi trebuit să fie folosiți în chestiunile administrativ-juridice ale Bucovinei și nici în viitoarea organizare a provinciei 1. Consiliul Aulic de Război din Viena a luat măsuri drastice la adresa mazililor care, prin agitațiile lor, tulburau liniștea provinciei, poruncind pedepsirea starostelui Imbault, a ginerelui său Logotheti și a agăi Dumitraș, ca instigatori. În același timp, erau atenționați cei doi Gafenco și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
copiilor de vârstă școlară din provincie, la care să fie atrași și cei din Moldova învecinată 6. Propunerile făcute de boierul Vasile Balș, ca reprezentant al stărilor provinciale, vor fi incluse în proiectul de reforme elaborat în 1781 de Consiliul Aulic de Război. Acesta propunea înființarea în provincie de școli publice gratuite din mijloacele fondului școlar, fapt care "nu numai că nu va întâmpina bănuieli, ci va face plăcere poporului, care va avea ocazia să-și instruiască copiii în mod gratuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
alte întreprinderi; precum și care erau contribuțiile plătite de "mazilii și boierii din Moldova", dacă acestea erau în raport cu averea lor, care erau prerogativele acestora și ce servicii erau obligați să presteze față de domn și față "de comunitate"13. În plus, Consiliul Aulic de Război din Viena i-a mai dat o însărcinare aproape imposibil de îndeplinit, aceea de a obține din partea domnului și a mitropolitului moldovean încuviințarea pentru un schimb de moșii, prin care moșiile Episcopiei de Rădăuți din Moldova ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ședere în Iași de mai bine de două săptămâni, la eșuarea misiunii pentru care fusese trimis. După reîntoarcerea sa în Bucovina, pe 21 decembrie 1781, Vasile Balș îi trimitea din Cernăuți un lung raport în franceză contelui Hadik, șeful Consiliului Aulic de Război, descriindu-i în cele șase pagini ale sale felul în care a decurs misiunea sa în capitala Moldovei, șicanele ce i s-au făcut de către principele Moruzi și care au dus la eșecul misiunii. Pentru a putea da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
capitala Moldovei, șicanele ce i s-au făcut de către principele Moruzi și care au dus la eșecul misiunii. Pentru a putea da explicații mai detaliate autorităților imperiale centrale, el solicita permisiunea de a veni la Viena 18. În nota Consiliului Aulic de Război, adresată la începutul anului 1782 cancelarului Kaunitz, fără a se înțelege prea bine substratul chestiunii, se evidenția doar faptul că, datorită caracterului său mândru și bănuitor, boierul bucovinean nu a știut să profite de întrebările ce i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
răspunsul său, cancelarul Curții și Statului, principele Kaunitz, se declara de acord cu propunerea făcută ca lui Balș să i se refuze permisiunea de a veni la Viena, ca și cu trimiterea unei misiuni militare la Iași20. Ca urmare, Consiliul Aulic de Război îi comunica boierului bucovinean că nu era momentul oportun pentru a veni în capitala imperiului și că necesitățile acelui timp impuneau folosirea sa în Bucovina, în acțiunea de reorganizare a provinciei, unde era așteptat să colaboreze cu Administrația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
august 1781, se stabilea maniera viitoare de organizare a bisericii ortodoxe bucovinene, prin înființarea unei episcopii a districtului Bucovinei și a unui consistoriu episcopal 36. După mai multe tratative purtate cu episcopul Dosoftei de Rădăuți, la 12 septembrie 1781, Consiliul Aulic de Război din Viena a trimis patenta imperială de numire a lui Dosoftei Herescul în funcția de episcop exempt greco-neunit al Bucovinei 37. Instalarea festivă a episcopului în noua sa reședință din orașul capitală a provinciei, Cernăuți, urma să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
episcop exempt greco-neunit al Bucovinei 37. Instalarea festivă a episcopului în noua sa reședință din orașul capitală a provinciei, Cernăuți, urma să fie făcută cu tot ceremonialul necesar, prin strădania Administrației militare a Bucovinei. Cu acest prilej, conform hotărârii Consiliului Aulic de Război, boierul Balș urma să rostească o cuvântare 38. În pofida presiunilor făcute de autoritățile imperiale centrale, datorită a numeroase impedimente, instalarea noului episcop ortodox în Cernăuți avea să mai dureze până la începutul anului următor. Pentru a impulsiona lucrurile, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
că bucovinenii își vor putea practica liber confesiunea lor pe viitor 39. Una din probleme era cea privitoare la înființarea consistoriului episcopal. După cum scria generalul Enzenberg episcopului Dosoftei, într-o scrisoare trimisă prin intermediul boierului Vasile Balș, contele Hadik, în numele Consiliului Aulic de Război, făcea presiuni asupra Administrației Bucovinei, pentru a grăbi punerea în practică a acestei măsuri. Ca atare, episcopul era rugat să se gândească asupra planului de alcătuire a consistoriului întocmit de Balș la începutul lunii ianuarie 1782 și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la reformele preconizate a fi aplicate în provincie, scuzându-se astfel, într-un fel, de ce s-a purtat cu rezerve și precauție cu el și nu i-a comunicat toate ordinele privitoare la reorganizarea Bucovinei, primite de la Viena 59. Consiliul Aulic de Război din Viena a încercat, în mai multe rânduri, să aplaneze conflictul dintre Balș și Enzenberg. Primul a fost sfătuit să-și tempereze accesele de ipohondrie și să nu se ocupe decât de serviciu, fiind asigurat că administrația a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
familiile între ele, în ciuda divizării suveranității"62. Cu toate aceste intervenții, relația dintre șeful Administrației Bucovinei și boierul bucovinean nu s-a ameliorat, dovadă fiind faptul că, pe 22 august 1782, Vasile Balș trimitea din Lemberg o nouă plângere Consiliului Aulic de Război din Viena, prin care reclama persecuțiile la care era supus din partea lui Enzenberg, intrigile țesute de secretarul Mihalachi, care a reușit să-l învrăjbească cu episcopul Dosoftei 63. Secretarul de limbă moldovenească al Administrației Bucovinei, Mihalachi Cernovschi, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]