2,315 matches
-
băuturi rare, care lui Marcel nu i se păreau nici noi și nici scumpe: cu ajutorul lui, Olga a reușit să învețe să fumeze, putând să arunce cu dezinvoltură, în văzduh, în cercuri concentrice, fumul parfumat al unor țigări cu etichete aurite. La toate acestea, se adăugase și tandrețea lui Marcel, care n-a mai scos-o din prințesa mea! Ce mai, Olga a trăit cele mai fericite clipe din viața ei. Marcel se dovedise a fi un tânăr plin de farmec
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
om, cea mai frumoasă de altfel din întreg cimitirul (o așa statuie și-ar fi comandat și el pe eventualul mormânt dacă timpurile erau timpuri și lumea lume). Pe plăcuța de marmură neagră se mai zăreau încă numele cu litere aurite: Emerik Soukal 18121890; Erika Soukal 18301910; Alberta Soukal 18451866; Carol Kelemen 1885-1967; Magda Kelemen 1892 1975 și Adalbert Kelemen 19011920. Deasupra ultimelor nume era o fotografie cu o pereche tânără în haine de epocă. Probabil Carol, un bărbat între două
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bate ora cinci după-amiază și tu n-ai terminat cu lamentările,, ,,Bunicului meu i-au fost furate trei kilograme de aur, colecția de sculpturi din bronz, picturi scumpe, cinci covorașe de rugăciune vechi de câteva secole, tacâmurile rusești din argint aurit, o panoplie cu arme și o colecție de monede, impresionantă. Toate În numai trei ore, când Întreaga familie era la teatru,,. Nici astăzi nu pot pricepe sălbatica golire a casei. Trei generații au rămas atunci, cum s-ar spune, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un păr lung și auriu - eu prefer femeile cu părul lung - pe care de obicei îl poartă într-un coc de modă veche, iar epitetul „auriu” este cel mai potrivit pentru întreaga ei înfățișare. Arată ca un obiect de preț aurit peste care timpul a așternut patina stinsă și blândă a razelor de lună; sau, făcând o comparație mai relevantă, Antonia ar putea fi asemănată cu jocul razelor de soare reflectate de apă pe o veche pardoseală venețiană, căci există totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
oprit în prag. În fața ușii se afla un pat dublu enorm a cărui tăblie era împodobită cu trandafiri aurii. Așternutul alb ca zăpada era desfăcut. De o parte și de alta a patului două lămpi așezate pe sfeșnice, de asemenea aurite, asemănătoare celor bisericești, aruncau o lumină blândă. Peste covorul indian alb erau aruncate din loc în loc mici carpete persane trandafirii. Am pășit înăuntru. Palmer ședea pe marginea patului. Purta un halat gălbui, dintr-o mătase chinezească brodată și, era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
zile mari. — Am Înțeles: Britz, Vogelsang, Chérie, muncitorii de la șantier, de peste tot... nume multe, martori mulți. Asta e bine. Își dădu la o parte agenda cu spirală. Părea că am scăpat basma curată, cel puțin pentru moment. Clicăind cu stiloul aurit În dantura sa, inspectorul părea să cântărească alternativele. Trecu un minut, apoi Încă unul. În sfârșit, Îndreptându-și spatele, deschise servieta și scoase un dosar. — Da, deci ne-am Înțeles, domnule Knisch, nu-i așa? Aveți o... Cum să formulez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu niște... — Labii? Vocea Dorei suna neîncrezătoare. — Uită-te aici. Complet jenat, am ridicat cheița și am deschis caseta. Interiorul era căptușit cu catifea purpurie, și era destul spațiu pentru două rânduri a câte opt țigări. I-am arătat scrisul aurit, brodat pe elasticul care ținea țigările la locul lor. — Cutia Pandorei, citi Dora. Fabricat În Anglia de firma H. E. Faist & Bros. Când am văzut-o, fără să vreau, m-am gândit la tine. I-am Întins cheia. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
viguroasă, pe care o controla cu o delicatețe surprinzătoare. L-am găsit Într-un salon oriental, cu un etaj mai sus, scufundat Într-un scaun voluminos, capitonat cu catifea, picior peste picior, ca un turc, sorbind cafea dintr-o ceașcă aurită. În picioarele mari și goale purta niște pantofi tociți de lac. Lângă el stătea Kurt Gielke, extraordinarul său asistent și, totodată, partener de viață, cum mi s-a spus mai târziu. Cancelarul Sănătății ne Întinse o mână sănătoasă, acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zărind un balonzaid maroniu dispărând prin fața geamului și două mâini Încleștate. Dar nu-i era milă de domnul Eckman, pe care-l urmâri iar În imaginație de la birou În apartamentul lui foarte modern, În toaleta strălucitoare, În baia cu argint aurit, În salonul cu tapiserie luminoasă, unde nevasta lui stătea și cosea, cosea, făcând veste, pantaloni, bonete și ciorapi pentru Misiunea Anglicană. Domnul Eckman era creștin. Cât era linia ferată de lungă, coșurile Înalte scoteau flăcări. Dogoarea lor nu pătrundea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să convingă un robinet să sloboadă ceva apă caldă Într-o chiuvetă nisipie, ținea o Biblie legată de tronul de la baie. Cel puțin așa i se spusese. Mare și hărtănită și foarte „de familie“ printre robineții și prizele argintate și aurite, ea oferea fiecărui bărbat ori femeie care cinau În acel apartament ocazia să ia cunoștință de creștinismul domnului Eckman. Nu era nevoie de aluzii discrete privind mersul la biserică sau la capelanul ambasadei, ci doar un „Vrei să te speli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dar când se așeză lângă Isaacs, pe bancheta din față, se Întoarse și-i zâmbi larg, spunându-i: N-am o carte de vizită, dar mă cheamă Stein. Apoi, rebegit de vânt, se văzu urcând o scară cu balustradele argintii aurite, iar ea aștepta În capătul scării, avea o mustață mică și arăta spre o femeie care ședea și cosea, cosea, cosea, și-l anunță: — Ți-o prezint pe doamna Eckman. Coral Musker Își scoase mâna de sub pătură ca să protesteze, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fereastră și la femeie, trecu În revistă fără grabă Încăperea În care se afla, dar fiecare amănunt se așeză ordonat la locul său În memoria lui: ulciorul cu apă și ligheanul pe lavoarul de culoare vineție, oglinda ciobită, cu ramă aurită, patul de fier, oala de noapte, scena biblică Înrămată. Spuse: — Mai bine să lași fereastra deschisă. În caz că se Întoarce stăpânul tău. O voce slabă și șocată răspunse: — Nu pot! Oh, nu pot! Se Întoarse spre ea cu un aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca aburul. Fusese datoria lui față de Dumnezeu. Se corectă singur: față de un dumnezeu. Un dumnezeu care coborâse pestre stranele aglomerate, sub un baldachin strălucitor și mâncat de molii, un dumnezeu de dimensiunea unei monede de o coroană, prinsă În cadru aurit. Era un dumnezeu cu două fețe, o zeitate care-i consola pe cei săraci În supărarea lor când Își ridicau ochii spre pogorârea lui printre coloane și o zeitate care-i convinsese, În numele unui viitor nesigur, să-și Îndure durerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și răspicat. — Oh, haideți, domnule Myatt, nu sunteți puțin cam dogmatic? spuse Stein, cu o urmă de stânjeneală. — Probabil că da. Presupun, spuse Myatt, oprindu-se În mijlocul Încăperii, cu spatele la Stein, dar cu trupul lui Stein reflectat până la genunchi În oglinda aurită, că a mers cu negocierile mult mai departe decât mi-a spus mie. — Oh, negocierile! Imaginea din oglindă a lui Stein era și mai stânjenită decât vocea sa. — Acestea au fost, desigur, Încheiate. — V-a spus dumneavoastră că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de toaletă a lui Phoebe semăna cu un Încântător dormitor de oaspeți. O canapea mică, Împodobită cu bumbac alb imprimat cu trandafiri galbeni, era așezată Îmbietor la un capăt al Încăperii. Deasupra chiuvetei atârna o oglindă mare, scumpă, cu rama aurită, iar În fața ei era o vază imensă cu trandafiri galbeni. Mormane de migdale acoperite cu glazură de zahăr galben erau Îngrămădite pe farfurioare de argint. Sticluțe cu apă aveau etichete cu cuvintele EAU BÉBÉ tipărite cu scris argintiu. Totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dai seama că e un fals grosolan, realizat cam cu vreo cinci ani În urmă. Gerski părea să cunoască pe toată lumea În restaurant. Făcuse rost pentru noi de una dintre cele mai bune mese - la parter, În fața unei uriașe oglinzi aurite, de unde vedeau lumea care intra și ieșea. Ne așezaserăm de doar câteva minute când o puștoaică - nu putea să aibă mai mult de șaptesprezece ani - ni s-a alăturat la masă. Oksana era iubita lui Gerski - iubită fiind un termen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se numește Helen Hoover Boyle. Ai scăpat, zice, de acțiuni, cum ți-am spus? Capitolul 9 E același birou în stil baroc. Potrivit fișei de însoțire dactilografiate, este din lemn de pin lăcuit negru, cu scene persane incrustate în argint aurit, picioare rontunjite la strung și tăblii laterale bogat ornamentate cu arabescuri și cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic, apoi spre sânga, în dreptul unei sofale în stil federal, dar am ajuns înapoi. Helen Hoover Boyle pune degetul pe intarsiile de argint aurit, pe curtenii persani acoperiți de patină, și zice: — Habar n-am despre ce vorbiți. I-a omorât pe Baker și Penny Stuart. I-a sunat pe mobil în cursul zilei dinaintea morții. Le-a citit amândurora descântecul. — Dumneavoastră credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
picioare în formă de clepsidră sau cu panouri tapisate. Nu se termină nici dincolo de punctul în care coridoarele cotesc. Șifoniere în stilul barocului târziu. Tot nu se mai termină mobilele din lemn de arțar. Intarsii de sidef și de alamă aurită. Ecoul pașilor noștri pe ciment. Pe acoperișul de oțel răpăie ploaia. — Nu vă simțiți, cum să spun eu, copleșit de istorie? zice ea. Scoate cu unghiile ei roz un inel de chei din geanta asortată în alb și galben. — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lustruit, și zice: — Țineți-o nemișcată, vă rog. Țin de ușă, în timp ce meșterește un moment pe interiorul ei, iar broasca și mânerul ușii se desprind și-mi cad la picioare. În câteva clipe a luat mânerele și ornamentele de alamă aurită, tot ce e metalic, în afară de balamale, și le-a pus în poșetă. Așa, despuiat, șifonierul arată schilod, orb, castrat, mutilat. De ce face asta? o întreb. — Fiindcă îmi place piesa asta, zice. Dar nu vreau să mă număr și eu printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-i atârnă de umărul ascuțit. Scoate o carte de vizită și-și plimbă ochii de la carte la telefon, formând un număr; butonașele verzi se aprind în penumbră. Verde aprins pe fondul roz al unghiei ei. Cartea de vizită are chenar aurit. Își îngroapă telefonul în părul roz, adânc. Zice în telefon: — Da, sunt pe undeva prin minunatul tău magazin și mă tem că nu o să reușesc să găsesc ieșirea singură. Se apleacă spre eticheta unui șifonier de două ori mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că nu o să reușesc să găsesc ieșirea singură. Se apleacă spre eticheta unui șifonier de două ori mai înalt decât ea. Zice în telefon: — Sunt lângă... - și citește - un șifonier neoclasic în stil Adam, cu cartușe în arabescuri din bronz aurit. Se uită la mine și își dă ochii peste cap. Zice în telefon: — Pe etichetă scrie șaptesprezece mii de dolari. Își scoate picioarele din pantofii verzi cu tocuri înalte și stă cu tălpile direct pe podeaua de ciment, în ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Doamne, de ce i-oți fi zis Monei? Mona o să-i zică prietenului ei și n-o să mai scăpăm în veci. Labirintul de mobile maronii, roșcate și negre, împestrițat de aur și oglinzi, se înghesuie în jurul nostru. Ici, colo sunt incrustații aurite și oglinzi. Cu o mână își răsucește prețiosul inel de pe mâna cealaltă. Diamantul este masiv și colțuros. Îl învârte până îi ajunge în palmă, apasă cu palma deschisă pe tăblia șifonierului și scrijelește o săgeată cu vârful îndreptat spre stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ies cîteva țigări subțiri, lungi, de un cafeniu închis. Curaj! Sînt mai bune, mai rare și mai scumpe decît "Kent"-ul. Mihai întinde mîna după niște cărți, scoate o cutie cu chibrituri, aprinde unul, dar, văzînd în mîna Mariei bricheta aurită, vrea să-l stingă. Femeia face semn să-l mențină și-și apropie țigara de la flacără, prelungind aprinderea pînă ce focul ajunge la degetele lui Mihai și-l frige. Chibritul este aruncat în scrumieră. Maria rămîne cu țigara între buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Tang și după renovări și extinderi în diferite perioade istorice, a devenit un complex imens de construcții. Palatul are o suprafață de peste 20.000 de m2 și peste 20 de săli mari. În cea principală se găsește statuia de bronz aurit a lui Sakyamuni la vârsta de 12 ani. Palatul Potala are un stil arhitectural tipic pentru dinastia Tang, dar combină și nuanțe inspirate din Nepal și India. Arhitectura grădinilor Grădinile imperiale din China sunt lucrări remarcabile de arhitectură. Arta amenajării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]