269 matches
-
Caragiale, ce tocmai descinsese dintr-o limuzină impunătoare, îi trase un picior, lovindu-l cu pantoful strălucitor, de firmă aleasă, în pântece, astfel încât bietul animăluț se rostogolise de câteva ori, abia mai având vlag ă să țipe de durere. Un aurolac, apărut din senin, l-a luat în brațe. În ploaia rece, cățelușul căuta cu boticul căldura de la pieptul boschetarului, sub geaca jerpelită de fâș. Acesta îl mângâia, spunându-i vorbe de alintare într-o limbă pe care numai ei, doi
SÂNUL LUI AVRAAM de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366851_a_368180]
-
Rai pe pământ cine-o are”; „Aici ai vană, ai chiuvetă, ai prosoape... e rai, Maria”; „acum înțeleg de ce îți plăcea să fii bolnav când erai mic”. Descurajarea atinge paroxismul, însă acest stadiu maximal va secunda performanța. Din punga cu aurolac - punga învinșilor - se inhalează, totuși, vise. „Din multe pe care le visăm, multe vor deveni realitate... Dar dacă nu visăm, ce ar putea deveni realitate?”. Realitatea-realitate e prezentă, e cotidiană, e banală. Dar «devenirea», realitatea devenită realitate, comportă realizare - este
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
în gestul periclitării vieții sale, în gestul iertării și își schimbă viciile în virtute. „- Cred că e prost tare. Că odată Mișu a vrut să-i bage cu de-a sila țigarea în gură, sau să-l facă să ia aurolac, dar el mai bine a suportat să-l lovească... să-l bată până i-a curs sânge pe nas și pe gură. E nebun: că pe deasupra, după toate astea, i-a cumpărat un pachet de cafea! I le pune sub
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
simțea mai singur, mai izolat chiar decât în pădurile din împrejurimile instituției.” Pe langă lipsuri, ura, încrâncenare, Vlad are ocazia să trăiască și alienarea produsă de marele oraș. Oraș care îl transformă într-o specie ce poartă un nume inconfundabil - aurolac. De fapt, chiar Criști, tovarășul alături de care fugise, îi spusese: “De la aur vine aurolac.” Și atunci, “lumea în care trăia era vinovată de durerea și răutatea lui? Erau vinovați cei mari, care aveau resurse să-l ajute pe el și
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
lipsuri, ura, încrâncenare, Vlad are ocazia să trăiască și alienarea produsă de marele oraș. Oraș care îl transformă într-o specie ce poartă un nume inconfundabil - aurolac. De fapt, chiar Criști, tovarășul alături de care fugise, îi spusese: “De la aur vine aurolac.” Și atunci, “lumea în care trăia era vinovată de durerea și răutatea lui? Erau vinovați cei mari, care aveau resurse să-l ajute pe el și alte suflete aflate în situația lui, dar nu o făceau? Era vinovată societatea? Era
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
într-o noapte, pe stradă, si se recunosc. Iar revederea îi trezește celui dintâi brumă de sentimente umane uitate undeva, în adâncul inimii sale chinuite. “Amintirea iubirii ei din copilărie îl încălzea, îi dezmorțea sufletul, degerat în nopțile când sorbea aurolac. Dacă o întâlnise, în sfârșit, după atâta timp și ea nu-l mai iubea, simțea că s-ar fi prăbușit.” S-ar fi prăbușit, din simplul motiv că relația această de rudenie, suplinește pentru el o altă lipsa. Aceea a
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 239 din 27 august 2011 Toate Articolele Autorului DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de Ștefan Lucian MUREȘANU Cuvinte cheie: superrealism, romancier, privațiuni, mafie, drogat, aurolac, egoul, fiind, cerc strâmt, teluric, energii, cosmic, stigmat, real. 2. Supliciul egoului Dialogul aparent banal, din romanul superrealist, scoate la lumină o întreagă cercetare antropologică a supliciului la care cuvântul este supus și apoi expus, într-o ireală prezentare a
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > APROAPELE MEU, AUROLACUL Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Aproapele meu, Aurolacul Moto: „și iartă-ne nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” Ultimele clipe ale Bătrânului An zburau îngrozite de inerentul lui
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > APROAPELE MEU, AUROLACUL Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Aproapele meu, Aurolacul Moto: „și iartă-ne nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” Ultimele clipe ale Bătrânului An zburau îngrozite de inerentul lui sfârșit. Nemilosul Timp îl târa în ultima zi, ca pe un leș. Toate minutele și secundele sale, ciufulite
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
noastre gazde, învăluiți în aburii euforici de vise și speranțe ale Noului An, abia sosit în viața noastră. Însă, pe scara blocului, ne-am împiedicat de un tânăr frumos, trântit pe trepte, căzut și el în extazul aburilor euforici de..aurolac. O clipă, numai o clipă, am fost derutat. Atât de aproape de noi, o ființă omenească se droga și ea? Da! Numai că visele cele roz, el le căuta în punga generoasă de aurolac. Pentru că Timpul fusese zgârcit și răutăcios cu
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
și el în extazul aburilor euforici de..aurolac. O clipă, numai o clipă, am fost derutat. Atât de aproape de noi, o ființă omenească se droga și ea? Da! Numai că visele cele roz, el le căuta în punga generoasă de aurolac. Pentru că Timpul fusese zgârcit și răutăcios cu acest nefericit tânăr. De ce nu i-a dăruit și lui o mânuță de vise din acel Viitor întunecat? De ce l-a persecutat, că avea de unde? Îmi spuneți că nu este de vină Timpul
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
plângându-l disperate, în acea muțenie de pește curățat de solzi. Am încercat să mângâi disperatele speranțe din jurul lui, să le alin durerea, dar au sărit pe mine revoltate, reproșându-mi că eu sunt vinovat de ce i se-ntâmplă tânărului aurolac. Le-am răspuns stupefiat: cu ce v-am greșit stimate speranțe părăsite? Nici măcar nu-l cunosc pe dumnealui. -Nu-l cunoști? Cum ți-ai permis să mănânci somon și curcan, să bei șampanie, să benchetuiești nepăsător și egoist alături de dragul nostru
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
nostru flăcău, flămând și părăsit de toți cei ca tine, furându-i... -Ho, că n-am furat nimic, nimănui! Dimpotrivă, acest individ a intrat fraudulos în acest bloc, unde își permite să facă mizerie cu sticluțele și pungile lui de aurolac. Pe deasupra, s-a trântit aici, să-mi blocheze trecerea mea în Noul An. Eee! Am să reclam la poliție, să-l ducă... -Unde să-l ducă? sar furioase și jignite speranțele tânărului. Dacă te consideri un cetățean onest și bun
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
disperații și azvârliții de...soartă, ce să fac cu ei, că sunt din ce în ce mai mulți. -Dar noi nu ți-am spus să-i strângi pe toți, ci să ajuți pe cel din fața ta, care este atât de aproape de tine. Aproapele tău, aurolacul! Vă închipuiți că speranțele tânărului îmi tulburaseră conștiința și-mi blocaseră orice urmă de luciditate. Pe moment, mi-a venit stupida idee să-l ridic și să-l iau acasă la mine (eram cu mașina). Îmi ziceam că voi încerca
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
totuși, îi iubeam pe amândoi. Doamne, învață-mă ce să fac pentru ei, ca să am dreptul la împlinirea speranțelor mele în noul an? Doar să mă rog și să-i las în grija Ta? Năstase Marin Referință Bibliografică: APROAPELE MEU, AUROLACUL / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1463, Anul V, 02 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
a asigurat și o acoperire veridică, o firma internațională care se ocupă de soparta animalelor defavorizate de soartă! Dar umanitatea își vede de ale ei, insensibilă la cruelitudinea ființei umane: „Noaptea înainta înspre ora 000. Insomniacii, noctambulii, târfele, peștii, chefliii, aurolacii, toată fauna aceea nocturnă, era în plină activitate. Terasele făceau afaceri fabuloase, orașul vuia de muzică și de zgomotele acelea nelămurite care-i dădeau un farmec ascuns.” Bandiții îl recuperează pe corean: „-Dong, vrem să aflăm anumite lucruri de la tine
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
ordinea și oameni needucați, care aruncă gunoaie pe stradă. Mijloacele de transport în comun sunt un alt subiect fierbinte, în unele dintre ele, în mijlocul Bucureștiului, vara, în zone centrale, îți este frică să călătorești. Este o adevărată fauna, compusă din aurolaci și drogați, oameni pe care controlorii de trafic nu ii găsesc, culmea, niciodată. Ar mai fi de descris universul pitoresc al străzilor pline de vânzători de flori, care aleargă cu marfă și se ascund pe la colțuri, după care reapar nestânjeniți
PATRIMONIUL NATIONAL SOS de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353236_a_354565]
-
o gară și căutam să găsim niște copii ai străzii, în scopul de a aduna informații pentru roman, soțul meu m-a oprit și mi-a zis: „Ligia, tu trebuie să privești aici! M-am uitat și era un copil „ aurolac” ce dormea pe niște cutii de carton. Era vară, dar el era îmbrăcat într-un palton gros.” Celui care ne însoțea nu i s-a părut o imagine foarte grăitoare și că mi-ar fi de folos în relatarea romanului
ATUNCI CÂND ROMANELE PE CARE LE SCRII SUNT IMAGINAŢIE BRODATĂ PE REALITATE. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352652_a_353981]
-
își zice, convins că e mai bine să ferească potecile lor...Se lasă seara și grăbește să ajungă la adăpost. Îi e teamă să treacă printre barăcile alea dărăpănate noaptea. De câini. De câini îi e frică dar și de aurolaci...de ''trocații'' ăia, că a auzit destule...Ăia, când sunt ''luați'', păi sunt în stare să-ți dea-n cap din nimic...Se teme de multe, dar cel mai tare să rămână singur...Ar pleca de aici altundeva, dar nu
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
mort. Nicușor a avut noroc: n-a apucat să se împută... El, pute deja. Până mai ieri-alaltăieri, mai mergea cu tramvaiul să se încălzească... Acum, îl dau oamenii jos și-l rușinează. Îi zic cum le vine la gură: împuțit, aurolac, bețiv nenorocit...Coboară. N-au dreptate! Nu-i bețiv, nici aurolac. Au dreptate! Este nenorocit, împuțit... Au dreptate: pute...Coboară și gerul il înhață-n colți de gheață. Viscolește. Iarna este-n dreptul ei divin! E timpul ei. E la
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
El, pute deja. Până mai ieri-alaltăieri, mai mergea cu tramvaiul să se încălzească... Acum, îl dau oamenii jos și-l rușinează. Îi zic cum le vine la gură: împuțit, aurolac, bețiv nenorocit...Coboară. N-au dreptate! Nu-i bețiv, nici aurolac. Au dreptate! Este nenorocit, împuțit... Au dreptate: pute...Coboară și gerul il înhață-n colți de gheață. Viscolește. Iarna este-n dreptul ei divin! E timpul ei. E la locul ei. El, Dănuț nu-i la locul lui. Acasă, ai
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
după ce pleacă, poate să aleagă și el ce rămâne. Și rămâne destul! După ce a murit Nicușor, a rămas cu ei, cu câinii. Și sunt tovarăși de nădejde! Nu-l lasă să mănânce înaintea lor, dar îl apără de multe: de aurolaci, de miliție (când simt polițiștii latră ca țicniții!), de țigani! La țigani latră mai urât decât la milițeni. De hoți... Nu că ar avea ce fura hoții de la el, dar pot da vina pe el. Și cățeii, îi spun în
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
de oameni dansau în piețele publice, mărșăluiau fericiți și fluturau drapele ... și mi s-a făcut rău la gîndul că toată acea mulțime va fi în curînd scoasă din făgașul ei și aruncată printre lăzile de gunoaie și prin canalele aurolacilor, care sînt ca o pată pe obrazul umanității. Ce face societatea? Orice altceva, numai de acești oameni defavorizați de soartă nu se ocupă. E și greu. Structura firească a umanității este familia, dar familia se dezorganizează, copiii fug de acasă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
lupilor în piei de oaie! Voi, diavolii democrației Impusă prin glonț și otravă Credința-n lumea veșniciei E crima voastră cea ma gravă Voi, diavoli ai globalizării Care-ați uitat de toți săracii Ne cântați oda disperării Și-ați înmulțit aurolacii! Voi, diavoli stăpâni pe tenebre Ne-ați amăgit cu viitorul Și-n închisori, în strai de zebre, Să preamărim Mântuitorul! Voi, diavoli cu falsă credință Avizi de aur și putere Ne-ați dus la prag de umilință Și ne-ați
UN ATEU CATRE DIAVOLI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/359008_a_360337]
-
e teamă că autoritățile nu au ce să facă, fiind vorba de bunul simț colectiv. Voi, cei care citiți, nu faceți așa, dar fiți voi cei care semnalați aceste anomalii celorlalți. Poate nu sunteți atât de puțini. Mai țineți minte aurolacii de la metrou? Lipsa de bun simț ne face viața grea, exemplul elocvent este cu autobuzele Mercedes, care au ajuns în timp record mizerabile. La fel și cu tramvaiele pline de cerșetori, de oameni ai străzii. Până la urmă, la metrou, ideea
Da, Metrorex e iresponsabil, dar și noi suntem nesimțiți. În zece ani, n-am auzit pe nimeni să strige împreună cu mine: „Pardon, se merge pe stânga, se staționează pe dreapta!” () [Corola-blog/BlogPost/338389_a_339718]