308 matches
-
trăită de noi cu prilejul lecturii a determinat și în sufletul poetului o intuiție selectivă a elementelor expresive la care a recurs". Este calea pe care o arată relațiile dintre elementele semnificante și cele semnificate și care duce "spre momentul auroral în care o lume vagă, de gânduri, emoții, reminiscențe, aflată în sufletul poetului, s-a închegat ori s-a plăsmuit într-o făptură strălucitoare, exactă: poemul"6. Pe de altă parte, însă, în această accepțiune, "poemul e gata creat. Și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în umbra lucrurilor reflectate; ea vibrează în umbra pură, ca umbră ieșită la vedere, urma vizibilă a lucrului invizibil. Umbra e marcă a absenței, urmă a prezenței defuncte, a ființei destituite de vreun orizont. Acesta e începutul: absolutul inaparent, imaginea aurorală a unui interval posibil. În el se intră în trecere, nezăbovind decât în umbra urmei, în numele unui sălaș de neștiut 36. Intervalul deschide vederea întrucât el e Deschisul întrevăzut, interfața unui revers. Nu surprinde, prin urmare, imaginea inversă a eclipsării
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei aboliri, doar forma care ar reabilita, fantomatic, un cuprins nevăzut. Nu cu o redare avem de a face, nu cu repunerea în drepturi - și în vedere - a unui conținut derealizat. Darul golului e o donație absolută, preaplinul unei donații aurorale, ceea ce se dă în retragere, atunci când se ia din vedere: "Goliciunea transparentă,/ interioară, de culoarea/ albului sepulcral/ al zăpezii siberiene/ e proprie doar/ sufletelor pierdute,/ odinioară atât de sensibile/ la zgomotul valurilor/ ireal de albastre/ - ecou al unei chemări/ ce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în Câmpiile magnetice, ed. cit., p. 25). 50 Este, cum spuneam, trecerea dincolo, într-un veșnic acolo al începutului care face semn, unde "roiuri de sfinte albine/ miere curg din flori uriașe", traversarea presantă - imponderabilă - a unui prag nevăzut, în timpul auroral al prefacerii: Nu pregeta, treci râul în zori/ cât încă ești ușor" (De dincolo de râu, în op. cit., pp. 27, 28). Nu există însă un loc de trecere privilegiat, căci în această topologie poetică unde e oriunde, urmele sunt amestecate, camuflate
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Solidaritatea grupului: a) motivarea contactului între membri; b) motivarea toleranței reciproce și a rezistenței față de străini; c) perpetuarea sistemului social. Pentru Cioran (1990: 119-120): "În locul comunității organice, cristalizate substanțial, pe care ne-o oferă existența statică a formelor primare sau aurorale de cultură, se înalță dinamismul și mobilitatea formelor de cultură derivate, suprastructurale, complexe, fiindcă încoronează sau amurgesc procese de cultură. Comunitatea este expresia directă și originară a unei existențe naționale, este leagănul sufletului național, în deosebire de existența de masă
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în actualele „viziuni” promise de partide, de Parlament, de Guvern sau de Președinte: la noi, „viitorul începe azi”, cum se spunea sub Ceaușescu. Cel mai adesea, viitorul promis nu supraviețuiește ins... pan... a doua zi, când vine un nou azi auroral, iar viitorul lipsit de memorie începe din nou, iar și iar, ca într-o „veșnic... reîntoarcere”. În esenț..., am descris aici o temporalitate anistoric..., premodern..., aproape primordial..., în care desf...șurarea trecut - prezent - viitor, specific... modernit...ții, este serios periclitat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
eu, așa cum fac locuitorii din aceste ținuturi, când li se naște un copil. Se înduioșează pentru toate suferințele ce vor urma. Merită să suferi oricât ca să atingi o clipă de fericire ca asta, trăită de mine intens în această dimineață aurorală. Lipsă Se aud frânturi de bocete nu departe de colibă. Acum două zile, un om din sat a murit nemântuit, adică fără lumină - cum zice Aia - și toți sunt îngrijorați de năpasta ce se va abate asupra lor. Se tem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
1910 și intitulată De l’androgine. Mă refer la Josephin Peladan, mai bine cunoscut prin ceva rezervat celor puțini ca Sar Péladan, ce-și încheie astfel cărțulia despre acei „adevărați îngeri” din cer, care sunt pentru el androginii: „O, sex auroral, sex definitiv, absolut al iubirii, absolut al formei, sex care neagă sexul, sex al eternității!” La Nazione, 26 mai 1997 șAcest text a fost citit de poetul Roberto Carifi și cu ocazia prezentării romanului la Gabinetto Vieusseux, pe 28 mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ele își exercită vrăjile asupra protejatului lor - un fluid benefic îl străbate, iluminându-l -, deoarece au, în sensul goethean blagian al cuvântului, un demonism primar-magic, capabil să trezească în copil demonismul creator precoce. I. Negoițescu presimte încă din faza lui aurorală, cu o „misterioasă teamă“, prezența demonicului în ființa sa, ca un impuls misterios ce-l îndrumă „în marea aventură“. Reținând din această confesiune diversele referințe la aria demonicului (în legătură fie cu egeriile-surori, fie cu Blaga, fie cu el însuși
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
apăruse încă. Mulțumită lui G. Călinescu s-a putut vedea că, în pofida părerii lui Ibrăileanu, chiar și acolo unde „nu a pus toată arta sa”, Eminescu era el însuși, nu mai puțin „adevărat” decât unde și-o pusese. O prospețime aurorală, un freamăt prevestitor emană din acest flux primordial al postumelor, în care jetul spontan al inspirației se exprimă imediat, fără contur, în versuri prea adesea șchioape și lexic siluit, fără a se opri pentru o mai corectă formulare, ceea ce i-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mea reintrare, timidă încă și lentă, în sfera unei munci intelectuale cât de cât atestată public, mă absorbeau atât, încât disponibilitățile mele rămâneau mai mult virtuale ; primeam în alb, cu încredere și fără grabă, tot ce dădea la iveală euforia aurorală a momentului. La Constantin Noica am văzut prima oară placheta 11 Elegii. El mi-a recomandat-o ca „interesantă”. Tot „interesantă” mi s-a părut într-adevăr și mie, ceea ce era și nu era propriu-zis un elogiu. Mă impresionase frumusețea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
comunicării dintre intimitatea ființei și lume, concepută ca o traversare armonioasă prin peisajele imaginației, stârnite de cuvinte și devenite prilej de încântare, sau, dimpotrivă, ca o înaintare spre expresia rigidă, austeră. Notele generale ale acestei poezii sunt candoarea, discreția, aerul auroral, fragilitatea, reveria, toate exprimând disponibilitatea deschiderii ființei lăuntrice spre lume. Tonalitățile de cantilenă, ca și preferința pentru imaginile florale permit stabilirea unor conexiuni cu poezia simbolistă, obsesia hibernalului și a albului pur, a increatului sugerând apropieri de G. Bacovia sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
definiție critică a poporului român, a moldovenilor în primul rând. Asistăm apoi la discursul lui Kogălniceanu și la alte demersuri, până când s-a simțit nevoia unei limpeziri mai ferme cu privire la realitatea românească. Atunci s-a impus discursul maiorescian. "Asemenea momente aurorale sunt rarisime. Ele au un prestigiu mitic. Tudor Vianu avea dreptate când invoca acel spirit de temeinicie al Junimii, în care critica și construcția mergeau împreună și găseau un climat social disponibil" Să înțelegem că Societatea Juni-mea și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
îndoială, numai că altfel structurate, altfel puse în valoare. Multe s-au schimbat în lume de aproape un secol și jumătate, de când a început aventura Junimii. Mă refer și la ceea ce s-a întâmplat cu generațiile post-junimiste. Pentru că asemenea momente aurorale sunt rarisime. Ele au un prestigiu mitic. Tudor Vianu avea dreptate când invoca acel spirit de temeinicie al Junimii, în care critica și construcția mergeau împreună și găseau un climat social disponibil. Cât despre capacitatea de toleranță și dialog, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
luntrașul” ce bate la porțile nopții, macul, „rug” al sângelui jertfit, violetele martirajului - sunt martori ai Tainelor din adânc, altele, mărturii ale Grației (crinul, „zbor înalt”, „albastră frângere de val”, potir pentru heruvimi „ce lin cad”), semne și amintiri cerești (auroralul mărgăritar, floarea soarelui, „sfântă astră-ntre noi rânduită”). Dar, cel mai adesea, ele stau mărturie pentru ambivalența întocmirii lumești: „zbor de-argint le-adie-n margini crenelate / Iar la sân stuf gros de sânge-nalță foc”. Și, negând greutatea fizis-ului, prin parfumuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
la fel se revelează ritualul inițiatic, ca un corpus de date mistice ce mijlocesc desăvârșirea condiției umane prin repetarea gesturilor primordiale, pline de sens. „Mitul reintegrează omul într-o epocă atemporală, care este, de fapt, un illud tempus, un timp auroral, «paradisiac», dincolo de istorie”; la fel procedează și inițierea, pentru care mitul constituie viaductul cu semnificații. În trăirea magică, nici spațiul și nici timpul nu au uniformitate: „spațiul nu este omogen, ci reprezintă rupturi și spărturi”, din care emerge sacrul, iar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dimensiune una pur accesorie. Cred că recursul la ea e un instrument indispensabil și puternic în construcția acestor filme ; poate că putem conveni în a spune că el e un instrument, nu scopul ultim. Iar când vorbeam despre un moment auroral care survine în final, mă gândeam la două lucruri : întâi, la faptul că mi se pare (dar poate greșesc) că nu a existat până acum cu adevărat în cinematografia românească un astfel de moment ; în al doilea rând, la faptul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
E o boală sufletească, o volup tate morbidă, o viclenie a demonilor. Nu poți trăi fără încetare sub semnul ei, dacă vrei să-ți conservi sănătatea interioară. De o „sfântă ură“ (ura de clasă) s-a vorbit numai în perioada „aurorală“ a comunismului. Există însă, în lumea românească, semnificative categorii de cetățeni care par să-și țină zilele cu un singur aliment: ura îndreptată împotriva cuiva. Nu mă refer la cei care, nemulțumiți de politicieni, legi, curbe de sacrificiu, demagogie și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trendy. Ireproșabil, inexpugnabil, indigerabil. ...Și așa mai departe. Portret-robot De câțiva ani buni, la felurite colocvii și conferințe internaționale, poți întâlni un tip nou de vorbitor, cu o retorică foarte bine prizată în mediile academice de pretutindeni. Exponenții acestei specii aurorale sunt, în general, profesori americani, sau formați în ambianța americană. Ușor de recunoscut datorită unor ticuri comune, ei au reușit să impună standarde didactice și comportamentale universale. Mai întâi, sunt, toți, hiper-relaxați (engl. „informal“). Îmbrăcați sport, vindecați de orice reflexe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
incognoscibilul (Al. Zub). O dorință de cunoaștere și o imensă putere de cuprindere, impulsuri romantice din care se deduc, nu fără temei, acele intuiții predictive ale istoriei manifestate în diferitele ei registre de existență, cu pasiunea pentru origini, pentru zonele aurorale, pentru spațiul legendelor și al mitologiei. Lucrarea sa, se constituie în prima replică serioasă pe care un învățat român o dădea tezelor lui Robert Röesler (reunite în Rumänische Studien în 1871), o vastă construcție care opune negației lui Röesler imaginea
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1726]
-
unde vă regăsiți cel mai mult? Sunt scriitoare, iar asta acoperă totul. Pentru mine nu formula de carte pe care o aleg are importanță, ci un anumit mod de a mă raporta la cuvânt, de a-i recunoaște o valoare aurorală: "La început a fost Cuvântul". Un mod de a crede în puterea bună, constructivă, ori dimpotrivă, distrugătoare, a cuvintelor. Asta stă la temelia scrisului profesionist, cred eu. Încrederea în cuvânt și teama de el. Diletanții se recunosc prin felul necugetat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fost sufletu-mi chiar/ Bisericuța cu altar 100. Peste toate acestea, în biserică, liniștitoare e numai prezența unui Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit 101. Contrastul evident între ceea ce s-ar putea numi pierderea tinereții, cu toată creativitatea sa aurorală, Un zeu scăldat în cerul a mii de rugăciuni 102 și cel de la apogeu, Azi sunt bătrân de tânăr 103, îl readuce pe omul Eminescu acolo-n cimitirul cu cruci risipite 104, în noptosul cimitir ce doarme sub coline 105
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vezi haina să nu strângă, / simtă-se bine mâna dreaptă, stângă, / Dă-mi o înfățișare cât mai protocolară, / să nu mai zică lumea: și ăsta-i de la țară...”. Contrapunctic sunt celebrate universul vegetal, anotimpurile, momentele zilei - toate având conotații de auroral. U. este un sensibil poet al mirărilor și al gesturilor suave, aproape inextricabile; de aceea el și evită să le gloseze, limitându-se la momentul prim, de luare la cunoștință și de încântare. E o poezie exclamativă, nu și retorică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
verb, existența își recapătă sensurile genuine „tari”. Ființă și limbă, existență și sens se nasc simultan și osmotic, consubstanțial și coextensiv. Limba însăși a acestei poezii (mai ales ca lexic, dar și ca sintaxă și ca topică) își recucerește forța aurorală, proaspătă și virilă (nici urmă de pioșenie moleșită în entuziasmul poetului). De aici izbitoarea impresie de simplitate și totodată de noutate a vocabularului său poetic. Cuvintele obștești sunt curățate de zgura obnubilantă și de fatuitatea vlăguitoare de sens rezultate din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
lui I.), nici de podoabe stilistico-retorice. Inversiunile de topică (în maniera latinei), frecvente mai ales în versurile recente, care au un accentuat caracter religios, nu urmăresc facile efecte de pitoresc, ci se întorc, printr-o arheologie a rostirii, la prestigiul auroral al limbii și apropie expresia de esențialitatea și energia plăsmuitoare a logosului. „Vergiliu și latina lui sunt natură”, spune I.-traducătorul, care îl consideră pe autorul Eneidei cel mai mare poet al omenirii tocmai pentru că la el „puterea cuvântului se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]