318 matches
-
crime imaginare? Sau culpe de care cine ne acuză și cu ce drept? Al ingratitudinii istorice? Eu vreau să vă fac să vă „autoanalizați” pentru ca cei care vă recunosc autoritatea de șef al Mișcării și nu și-au făcut această autoanaliză, să capete dezlegare de la dumneavoastră să și-o facă. Atunci domnule colonel, dacă în închisoarea Aiudului mai există și astfel de oameni care ar depinde de o astfel de „dezlegare” din partea mea, cum ziceți dumneavoastră, că ar depinde, atunci eu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aranjase, în amănunt evadarea și el n-a vrut să plece, ca să-si continue drumul jertfei. Era ceea ce trebuie și eu să fac „jertfa” orgoliului meu pentru cei mulți. De altfel cred că toată lumea va înțelege, că niște declarații sau autoanalize, cum sunt numite, în condițiile de temniță și de tortură, neîntreruptă, chiar legal sub orice legislație din lume nu au nici o valoare, fiind lovite de nulitate. în situația în care sunt mai am o singură datorie de îndeplinit, față de Legiune
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
închisoare. Liberi fiind vor putea fi de folos familiilor lor, marii familii legionare și neamului românesc, aflat într-o așa de mare suferință. Pentru completarea capitolului acestei „reeducări” vom da câteva mărturii a unor martori, care au asistat la momentul autoanalizei lui Nicolae Petrașcu respectiv, pregătit de Crăciun cu mare grijă cu difuzoare în toată închisoarea și fabrica, dar în special la Zarcă. Iată ce spune Maxim Virgil, unul din cei mai compleți legionari, înduhovnicit, scriind în numele adevărului la pag. 399
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
auzit nimic de regimul de stat la marginea patului în tot timpul zilelor sub amenințarea unor pedepse ucigașe. Toate acestea le suportau alții nu el, care se bucura de condiții complet diferite, ceea ce justifică părerea unora că a servit administrația. Autoanaliza lui Nicolae Petrașcu este intitulată malițios „Spovedania costobocului, pag. 530-531 din Garda de Fier: a făcut o analiză deschisă, sinceră și amănunțită a evenimentelor trecute, peste care a tras o lespede de piatră. A făcut un drum la Cluj și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
balcanică, profitând de faptul că legiunile romane erau angajate în lupte grele cu marcomanii. În anul următor în luptele lor cu vandalii dispar și nu mai sunt pomeniți de istorie). La pagina 542 din Garda de Fier Pandrea continua subiectul autoanalizei lui Nicolae Petrașcu cu alte câteva considerațiuni: Capitulare în fața patriei Referatul politic de dizolvare a Gărzii de fier, ținut de către profesorul Nicolae Petrașcu în zilele de 17 și 18 octombrie 1963, la Aiud, în fața sutelor de legionari din sală și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lumina tiparului. (Aiud 18 octombrie 1963) Recunoașterea calităților lui Nicolae Petrașcu de acest dușman neînduplecat, ca toți marxiștii, este pentru noi, un elogiu involuntar adus omului și Mișcării Legionare. Din mărturiile lui și ale altora rezultă că în adevăr această autoanaliză s-a compus de fapt din două părți: prima parte istorică, presărată cu anumite critici la adresa unor fapte din trecut, critici care circulau curent în mediile legionare și a doua parte cu dezlegarea pe care o dă tuturora să procedeze
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
părți: prima parte istorică, presărată cu anumite critici la adresa unor fapte din trecut, critici care circulau curent în mediile legionare și a doua parte cu dezlegarea pe care o dă tuturora să procedeze, de aici înainte în conformitate cu propria conștiință. Această autoanaliză va fi totuși, până în clipa morții, amărăciunea vieții bravului luptător. Toți cei de față au înțeles frământarea sufletească a conducătorului lor și nimeni nu a discutat-o în termeni nefavorabili. Erau convinși că nu teama de moarte sau de suferințele
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
unii camarazi, era tocmai intransigența lui, care antrena în mod tacit fără să fi transmis vreun ordin sau dispoziție, în acest sens, toată masa legionară. Pentru a-i dezlega de jurămintele depuse, el a dat în cele din urmă acea autoanaliză, prin care lăsa libertatea fiecăruia să procedeze cum va crede de cuviință. Deci nici această autoanaliză nu putea fi incriminatorie nici pentru ochii lui, nici ai altora. Acest raționament ne conduce la anularea ipotezei suicidului de deviantă. După Stengel, izolarea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ordin sau dispoziție, în acest sens, toată masa legionară. Pentru a-i dezlega de jurămintele depuse, el a dat în cele din urmă acea autoanaliză, prin care lăsa libertatea fiecăruia să procedeze cum va crede de cuviință. Deci nici această autoanaliză nu putea fi incriminatorie nici pentru ochii lui, nici ai altora. Acest raționament ne conduce la anularea ipotezei suicidului de deviantă. După Stengel, izolarea socială joacă un rol foarte important și s-ar putea înscrie ca o cauză principală a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
afirmație a lui Dilthey pare a intra în contradicție cu o alta, pe care abia am citat-o: cea referitoare la faptul că teoria cunoașterii "își are fundamentul în introspecție". Aici este vorba însă despre introspecția pur subiectivă, despre o autoanaliză în care omul se privește exclusiv pe sine, doar în prezent (vezi supra nota 2 despre "iluzia prezentului care tinde să se eternizeze"), ignorând categoria mobilă a istoricității, pe când acolo era adusă în discuție introspecția obiectivată prin raportare la ceilalți
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
O meditație asupra destinului evreiesc, punctată de situații diverse, inclusiv de secvențe „epice”, de scene văzute, probabil, de S. însuși în timpul studenției și, poate, unele parcurse de el, ca victimă a sălbăticiei antisemite. Mai numeroase decât „evenimentele” sunt discuțiile, reflecțiile, autoanalizele. De două mii de ani este un roman ideologic tipic. În interpretarea naratorului, „esența antisemitismului nu este nici de ordine religioasă, nici de ordine politică, nici de ordine economică”, ci „pur și simplu de esență metafizică”. Proiectând o aberație cu evident
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
remarcați în diverse cercuri literare sau ale unor tineri premiați la concursuri regionale ori naționale (rubrica „Anii de ucenicie”). Ceva mai sărace, paginile de proză cuprind totuși texte notabile, cum sunt fragmentele de roman ale lui Dumitru Țepeneag (Europa! Europa!), autoanalizele textualist-eseistice ale lui Gheorghe Crăciun (Lepădarea de piele, Biografie și text), un fragment de roman al lui Gheorghe Izbășescu (Salonul de vară), povestirile lui Radu Macrinici și Dan Perșa, notele de călătorie ale lui Dorin Speranția. Variată și dinamică este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290721_a_292050]
-
pe care îl străbăteam în întregime, de la vechiul pod Mărășești până la intrarea în marele parc, pășind fără grabă căci erau în primul rând plimbări de reflecție, de analiză a evenimentului pentru mine major ce de-abia mă marcase (exmatricularea), de autoanaliză (greșisem?), de prospectare a viitorului (ce-mi rămânea acum de făcut?). „Să mă plimb și să mă gândesc” reprezenta pentru tânărul de 22 de ani care eram pe atunci și care se trezise, pe neașteptate, într-o cu totul altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
280 pp., Lire 27. 000) va stârni discuții prin originalitatea cu care a fost conceput. Dracula al lui Mincu se povestea pe sine din adâncurile unei celule săpate sub apa Dunării, ilustrând cruzimile vieții lui printr-o bizară formă de autoanaliză psihanalitică. Ovidiu al său, în mod asemănător, îi încredințează unei misterioase iubite, pe jumătate infirmieră și pe jumătate magiciană, adevărul pe care toți ar fi voit să-l cunoască în privința adevăratelor motive ale fugii sale din Roma. S-a presupus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a vampirului, a cărui biografie re-vizionată a dat-o el însuși la tipar (Jurnalul lui Dracula, tot la Bompiani), acum câțiva ani. Prin jurnalul ex-prințului beznelor, Mincu a dislocat critica, atrăgând figura istorică a acestuia într-o bizară formă de autoanaliză psihanalitică; prin acest nou pro-memoria în formă epistolară (cu inevitabilă fragmentare însă, impusă de opțiunea narativă), el reușește mult mai mult. Îl denaturează pe poetul sexului, îi schimbă conotațiile cântărețului hedonismului terapeutic și al lejerității, neagreat de Augustus, dă peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în spiritul originarelor Metamorfoze ovidiene - și, pe de altă parte, proiectul de a include omul în limbajul materiei, facându-l să ia act de corporalitate, de suferință, de moarte, dar și de contururile unei metempsihoze (fie și în funcție psihoterapeutică de autoanaliză), capătă profilurile unui anume suprarealism magic. Mai precis, aș dori să spun că mi-au revenit în minte delirurile lui Salvador Dali din al său Jurnal al unui geniu: și acolo prezența unei zeițe ocrotitoare (Gala, soția pictorului; Aia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lucrările pe care le public, un fel de scrisori deschise, unde, pe lângă lipsa talentului, a răgazului de a gândi și compune, se amestecă aceeași jenă față cu publicul de care mă desparte o prăpastie, sentiment datorit probabil amorului propriu, timidității, autoanalizei și nesociabilității mele”. Adevărul este că articolele și studiile lui propriu-zise, nu „de serviciu”, sunt „necalofile”, scrise nu în pripă dar repezit, se simte asta, în pas cu mersul gândului, fără căutare dar cu găsirea cel mai adesea a sintagmelor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un vis al tău...“ Și în Șarpele întâlnim acest concept, unde accentul narațiunii este pus și pe refacerea cuplului originar. Analiza introspectivă atitudine prin care persoana încearcă să pătrundă și să înțeleagă propriul său proces psihopatologic, ceea ce este diferit de autoanaliză, care vizează cauzele inconștiente. Întâlnim acest tip de analiză în: Nopți la Serampore, Nouăsprezece mii de capete de vite, O fotografie veche de 14 ani... Beatitudine - (cf. lat. beatitudo „fericire“; și fr. béat „calm, fără grijă“) „Beatitudinea este o stare
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
trebui deci să mă limitez, însă viciul curiozității nu suportă disciplina. Mi-ar fi și mai rușine să nu cunosc „toate cele ce sînt”, chiar dacă multe din ele sînt, clar, derizorii. în ciuda reproșurilor pe care le conține, probabil nici această autoanaliză nu mă va corecta. *Pregătirile pentru Duminica Mare au trecut în urma celorlalte treburi gospodărești, pentru că Lucica fiind mai mult singură, pe acestea n-are cine să le facă. Radu, ca și cum n-aș fi la dînșii, s-a întors amețit de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vorbește tuturor acelora care au curajul să pășească pe el. Nu cred că poate fi un drum simplu de turism montan sau de simplă călătorie la câmpie. Drumul acesta modelează conștiințe, scutură voințe slăbite și le întărește, te provoacă la - autoanaliză, te învață lucruri elementare pe care nu mai știi să le apreciezi la justa valoare, te face să redevii om, să înaintezi nu numai pînă la Santiago sau la Finistere ci mai ales pînă în adâncimile sufletului și conștiinței proprii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Cum iubim (1896), personajele - intelectuali idealiști, hipersensibili, victime ale mediului social și ale visului lor de iubire absolută - nu capătă consistență. Intim (1892) este un jurnal, cuprinzând notații ale stărilor interioare, impresii de natură, comentarii pe marginea cărților. Paginile de autoanaliză descoperă un singuratic ce află în natură un izvor de seninătate și de împăcare. Sufletul tăcut al arborilor și florilor sugerează, ca la simboliști, melancolii aproape omenești. Expresia este poematică. Raicu Ionescu-Rion și G. Ibrăileanu i-au reproșat intimismul mic-burghez
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
cineva și să nu-i fi antipatic altcuiva. Performanța și caracterul moral al omului au fost vânate în comunism și total ignorate în ce avem de la ’89 încoace. Ca să vă dați seama cât e de gravă situația, făceți-vă o autoanaliză. Răspundeți-vă sincer la câteva întrebări. Ce aș face dacă aș fi ministrul transporturilor și vine Bechtel și îmi oferă 2 mil. de $ ca să fac tot posibilul să dau contractul lui Bechtel? Sunt funcționar public într-o primărie și vine
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de pudoare; e) Depresia și plictiseala; adolescentul trăiește adesea dureros aceste schimbări ale persoanei sale; ele se pot manifesta prin stări de oboseală, tristețe, depresie; f) gustul și analiza sentimentului de a nu fi înțeles sunt specifice pubertății și adolescenței; autoanaliza dezvoltă interogații care generează angoasa, mult mai accentuată la fete decât la băieți; de aici și impresia că tânărul nu este înțeles de nimeni, de familie, de societate, starea de anxietate și izolare, de solitudine; g) Sentimentul de libertate; nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de alertă mecanismele de apărare biologică sau emoțional-afectivă ale individului. k) Psihoigiena afecțiunilor iatrogenice Psihoprofilaxia stărilor iatrogenice este deosebit de importantă și pune probleme speciale, legate în primul rând de „terenul psihologic” al bolnavului, caracterizat printr-o mare sensibilitate, tendința la autoanaliză și interpretare patologică a stărilor sale fiziologice, toate dezvoltate pe un fond de sugestibilitate crescută. Acestea favorizează dezvoltarea unor forme de „patologie indusă sugestiv”, cu caracter trenant, atipic și adesea cu consecințe grave pentru starea de sănătate mintală a persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Palty”. S.A. debutează editorial târziu, în 1994, cu proza de factură modernă Poate mâine..., caracterizată de o observație percutantă, sensibilitatea asociindu-se cu luciditatea. Modalitățile de relatare (monologul, fragmentele dialogate, povestirea la persoana a treia) favorizează schimbarea unghiului de analiză, autoanaliza și, mai ales, observarea personajelor din diverse perspective. Prozatoarea împrumută formula jurnalului pentru a susține miza autenticității, incluzând astfel fapte, note de lectură și reflecții cotidiene, iar dramatismul este accentuat de interogații neliniștitoare. Tensiunea narațiunii provine și din intercalările temporale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]