18,017 matches
-
jocul așezării imaginilor, așa cum îl propune specialistul, și de ochiul cu care privitorul citește acest joc. Privește! - invitația din titlul cărții - comportă mai multe nuanțe decît ai crede la început. Nu ne aflăm în fața unei prezentări canonice de fotografie etnografică. Autoarea simte, de altfel, nevoia justificării față de "specialiștii ultraortodocși" pentru faptul de a fi "gătit" imaginile pentru tipar, prezentîndu-le într-un alb-negru virat. Nici comentariul ce le însoțește nu e unul obișnuit - lipsit practic de termeni de specialitate, el ia tonul
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
unul obișnuit - lipsit practic de termeni de specialitate, el ia tonul unei conversații amicale cu cititorul/privitorul și e gata să devină literatură, chiar dacă nu e greu să descoperi, dincolo de acest ton degajat, privirea specialistului. Iar prima opține necanonică a autoarei e coperta care reproduce fotografia cu numărul de inventar 1907, "uitînd" însă să precizeze orice altceva - titlu, autor, editură. N-ai de ales: a citi/a privi. Ioana Popescu, Privește! Frații Manakia; imagine-Alice Ionescu, documentare Ana Vinea, Muzeul Țăranului Român
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
Gheorghe Grigurcu Simona Popescu își situează cartea închinată suprarealismului în general și lui Gellu Naum în particular sub un titlu care sună a slogan ecologist: Salvarea speciei. Vom ocoli pentru moment sensul patetic-umanist pe care autoarea îl dă sintagmei în cauză, cu gîndul la supraviețuirea speciei umane prin poezie, limitîndu-ne la un tîlc mai modest, de ordin literar. Este oare într-adevăr suprarealismul o specie amenințată cu dispariția precum balenele sau urșii panda? Ne putem îndoi
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
o legătură mai mult sau mai puțin strânsă cu românii, cât și modificările, "evenimentele" semnificative care au loc în critica și literatura română în urma contactului cu opera proustiană. Ambiguitatea - fără îndoială voită, cu trimitere poate și la destinul personal al autoarei - din titlu și subtitlu se dovedește, la lectura cărții, îndeajuns de funcțională, nu total însă, căci cred că mai utilă ar fi fost totuși menținerea maximei deschideri prin renunțarea la subtitlu. Acesta pare a da o sugestie de instalare în
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
ușor, în aparență, de tema centrală, dar de fapt construindu-i acesteia un context mereu imprevizibil. În centrul acestuia, și parcă deplasând brusc și centrul de greutate al cărții, al cărei stil devine unul al notației puternic colorată afectiv: vizita autoarei la Martha Bibescu, memorabilă, impresionantă mărturie; vizita autoarei la Illiers-Combray, prin legendare locuri proustiene. Suntem apoi plimbați prin opera lui Proust, în părțile ei mai puțin cunoscute, sunt schițate câteva noi perspective și, din nou, o călătorie a autoarei, la
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
fapt construindu-i acesteia un context mereu imprevizibil. În centrul acestuia, și parcă deplasând brusc și centrul de greutate al cărții, al cărei stil devine unul al notației puternic colorată afectiv: vizita autoarei la Martha Bibescu, memorabilă, impresionantă mărturie; vizita autoarei la Illiers-Combray, prin legendare locuri proustiene. Suntem apoi plimbați prin opera lui Proust, în părțile ei mai puțin cunoscute, sunt schițate câteva noi perspective și, din nou, o călătorie a autoarei, la Delft de data asta, pe urmele lui Vermeer
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
vizita autoarei la Martha Bibescu, memorabilă, impresionantă mărturie; vizita autoarei la Illiers-Combray, prin legendare locuri proustiene. Suntem apoi plimbați prin opera lui Proust, în părțile ei mai puțin cunoscute, sunt schițate câteva noi perspective și, din nou, o călătorie a autoarei, la Delft de data asta, pe urmele lui Vermeer și a tabloului său Vedere din Delft, la care Proust revine de nenumărate ori în În căutarea timpului pierdut. Este un prilej de evocare a exegezei românești cu privire la acest tablou, dar
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
postbelice ("Copilul trăia eternitatea însăși - pe cînd istoria începuse marea derivă" - Eclipsa inelară), altul cel al însăși istoriei crude, care a distrus, în anii '50, o societate tradițională, a batjocorit valorile umanului în numele unui pretins ideal umanist. Mediul descris de autoare cu o fervoare aparent rece care-i îngăduie lucrătura în amănunt, o acuratețe nu doar psihologică, ci și "sociologică", este al unei zone plurietnice a Transilvaniei, a cărei notă specifică o dau sașii. Comunismul a lovit-o cu o particulară
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
alte numărători. La urmă, cu ochii în pămînt se răspîndeau toți la casele lor. Pe fețele bătute de vînt și soare nu prea puteai citi (gîtul brăzdat de muncă; pe sub guler carnea mai tînără, albă)" (Triumful Paparudei). Așadar, după cum precizează autoarea, "Mișcarea lumii" e "cumpănită pe umeri de copil". Contrastul sporește teroarea cu atît mai mult cu cît copilăria poate fi socotită un analogon al vieții, al candorii fundamentale a tuturor celor ce trăiesc în legea firescului. Copilăria ca o răscumpărătoare
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
un desen în stil naiv, pe care însă n-am reușit să-l descifrez. Prima parte a cărții, Talmeș balmeș-ul adică, pare să fie totuși ceea ce prezentatorul ei (Dragoș Radu-Bucurenci) ne asigură că nu e de fapt, adică un fragmentarium. Autoarea nu neagă că mare parte din aceste texte au apărut în diverse reviste, am citit cîteva dintre ele în Dilema. Felul în care își justifică însă opțiunea de a face o carte din fragmente trebuie să recunosc că m-a
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Nicolau își cîștigau cititori, și eu am fost printre ei, fără ca acești cititori să aibă vreun interes în domeniul respectiv. Textele grupate în rubrica Cotidian și sărbătoare, de pildă, erau întotdeauna mai mult decît o judecată a etnologului, erau, așa cum autoarea explică aici, "un mod de a judeca lumea" de azi. Cu alte cuvinte, autoarea se înscrie în acel tip de intelectual, foarte activ și important în alte țări, care folosește un arsenal specializat, etnologia de data asta, (putea să fie
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
aibă vreun interes în domeniul respectiv. Textele grupate în rubrica Cotidian și sărbătoare, de pildă, erau întotdeauna mai mult decît o judecată a etnologului, erau, așa cum autoarea explică aici, "un mod de a judeca lumea" de azi. Cu alte cuvinte, autoarea se înscrie în acel tip de intelectual, foarte activ și important în alte țări, care folosește un arsenal specializat, etnologia de data asta, (putea să fie foarte bine feminism, imagologie, istoria mentalităților), pentru a "judeca", pentru a face deci un
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
etnologie însă e oarecum derutant și îi va irita probabil pe etnologii "serioși". Metoda ei pare să fie mai puțin o metodă și mai mult o stare, iar cei care vor să învețe ceva despre această știință vor fi dezamăgiți. Autoarea urăște cărțile de tipul "cutare disciplină pe înțelesul oricui" și crede că acestea creează semidocți, printr-un fel de "turism cognitiv" în care se angajează medici și arhitecți în goană după cultură generală. în consecință, alege să le vorbească "studenților
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
mai bine încă este să pretinzi că faci antropologie culturală. Opțiunea mea este alta, prefer să mă consider scriitoare, una preocupată în mod natural de problemele care intră în domeniul etnologiei." Oricine va deschide această carte va vedea repede că autoarea are motive întemeiate să se considere așa ceva. Iată cîteva titluri de articole: "învățăturile mele către fiul oricui", "Două babe, o pisică și ghemul istoriei", " Instantaneu cu veceu, lavabou și covată", "Gînduri despre muncă. Cu și fără respect", "Dumnezeu a inventat
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Nicolau optează să-și pună în scenă judecățile și analizele. Există un permanent efort de personalizare, de biografism în textele ei. De cele mai multe ori judecățile pleacă de la un fapt de viață, de la o întîlnire sau de la o întîmplare pe care autoarea le-a trăit nemijlocit. Una dintre cele mai memorabile ar fi vacanța la 2 Mai din vara lui 1982. Prinsă de o rafală puternică de ploaie în cabina unei toalete de țară, o retirată cum îi spune de obicei, autoarea
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
autoarea le-a trăit nemijlocit. Una dintre cele mai memorabile ar fi vacanța la 2 Mai din vara lui 1982. Prinsă de o rafală puternică de ploaie în cabina unei toalete de țară, o retirată cum îi spune de obicei, autoarea are prilej de reflecție: "Așa că am rămas în privată, modest, privind prin crăpăturile din ușă prăpădul de afară. Un minut, două, trei...După vreo cinci m-am pomenit cu un gînd care mi-a străpuns creierul, pe banii mei!!! Nu
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Părerile critice nu se discută, mai ales ale criticilor tineri care văd în orice deosebire de opinie o formă de cenzură. Nu părerea Luminiței Marcu, diferită de a redactorilor noștri, este însă în discuție. Ne grăbim s-o liniștim pe autoarea scurtului răspuns la o anchetă a Observatorului care n-avea nici o legătură cu premiul acordat de noi. Luminița Marcu ar fi trebuit să știe, înainte de a ne azvîrli în obraz crasa noastră incompetență critică, că există anumite reguli de conviețuire
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
se poate spune că stîngismul este o modă care cîștigă tot mai mult teren printre intelectualii europeni. Volumul Monicăi Lovinescu, Diagonale este, într-un fel, o replică românească la Marea Paradă (de altfel volumul lui Revel este comentat elogios de autoare în cadrul cărții). Aflată la Paris, departe de tumultul vieții intelectuale și politice dîmbovițene, Monica Lovinescu are detașarea și luciditatea necesare pentru a sesiza modul în care se așază accentele în marile dezbateri istorice și ideologice din România. în felul acesta
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
Europa") și veșnic grotescul Corneliu Vadim Tudor cu a sa abjectă „România Mare", ci Gabriel Liiceanu (pentru că editează opera lui Cioran) și Nicolae Manolescu (pentru că îl apără pe Liiceanu)? Cartea Monicăi Lovinescu, Diagonale, este un apel la dreapta judecată. Chiar dacă autoarea este o gînditoare liberală din stirpea lui Raymond Aron sau a Hannei Arendt, ea nu scrie, cum s-ar putea crede, un rechizitoriu la adresa stîngii. Pur și simplu dorește scoaterea ochelarilor de cal de pe ochii istoriei și judecarea oamenilor și
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
află exclusiv cărți de ficțiune: romane, povestiri, povești. O remarcă importantă: majoritatea nu reprezintă opere de ficțiune realistă. Don Quijote, Suflete moarte și Gösta Berling sînt romane de pură imaginație, apropiate de poveștile arabe, de ale lui Andersen sau de ale autoarei daneze cunoscută la noi nu pentru fascinantele Povestiri de Crăciun, ci pentru filmul cu Meryl Streep după Out of Africa. Doar Roșu și Negru, Idiotul și Muntele vrăjit fac excepție. Pînă și Regele Lear e un basm. Dramatic, dar basm
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
de traducere a cărții lui Curzio Malaparte, Kaputt. Contract ce se află în posesia mea, ca soț moștenitor al defunctei, și pe care îl pot pune la dispoziție oricui. Traducerea trebuia înaintată Ed. Tinerama până la 1 august 1992, lucru îndeplinit. Autoarea a încasat și o sumă de bani ce figurează în contractul iscălit de Bogdan Teodorescu, adjunctul Tineramei. Întâmplarea a făcut ca Editura Tinerama să dea faliment. Autoarea, îmbolnăvindu-se grav, nu am mai știut nimic de soarta manuscrisului, până în septembrie
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
dispoziție oricui. Traducerea trebuia înaintată Ed. Tinerama până la 1 august 1992, lucru îndeplinit. Autoarea a încasat și o sumă de bani ce figurează în contractul iscălit de Bogdan Teodorescu, adjunctul Tineramei. Întâmplarea a făcut ca Editura Tinerama să dea faliment. Autoarea, îmbolnăvindu-se grav, nu am mai știut nimic de soarta manuscrisului, până în septembrie 2002, când am dat de o copie a traducerii făcută de Dora Scarlat, care a decedat în octombrie 2001 în urma cruntei maladii. Copie dactilografiată de aprox. 500
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
Aglajei Veteranyi al cărei roman a apărut recent la Polirom a făcut obiectul unui articol din numerele noastre trecute. Interviul luat de doamna Binder completează o biografie tragică și grotescă, la limita senzaționalului. Un alt interviu extrem de reușit în care autoarea reușește să atingă cam tot ce poate spune esențial un scriitor despre viață, e acela luat lui Ismail Kadare, romancier albanez în mare vogă la Paris și împărțind cu România condiția balcanismului constitutiv, așa cum este el, nesuferit și amuzant, evervant
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
luase cu tremur." Și iată cum, prin cele trei făpturi desprinse din proza scurtă a Hortensiei Papadat-Bengescu - antica Sephora, medievala Bianca și moderna proprietară Sofia -, obținem o imagine, fie și parțială, a universului feminin care, tocmai datorită discursivității literare a autoarei, evocă nevoia perpetuă de celălalt, nu ca formă a dependenței, ci ilustrare a completitudinii umane.
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
de trei decenii, între 1905-1939, la "Viața românească", "Adevărul literar și artistic", "Adevărul", "Dimineața". Din succesiunea titlurilor, așa cum sunt adunate laolaltă între coperțile ediției, devine vizibilă unitatea de conținut a textelor și impulsul care le guvernează: cutezătorul spirit critic al autoarei, neabătutele ei virtuți și merite cărturărești, mobilitatea gândirii pe spațiul ideologiei, literaturii, artelor, educației, trăsături în stare să asigure continuitate scrisului în răstimpul diferitelor vârste ale Izabelei Sadoveanu (1870-1941). Care sunt preocupările acestei scriitoare care, la vremea ei, provocase acerbe
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]