12,559 matches
-
definitiv numele de familie, fiindcă celelalte două sînt prenumele ei! V-am mai spus, avea părul blond, cîrlionțat, nu lung, în genul “retro” al vechilor vedete de cinema. Într-o după amiază mă întorceam de la spital. Din sens contrar venea autobuzul Fălticeni-Probota. Era pe la cinci. Mergeam trist, sfîșiat de lumină. Mi-am ridicat capul și am zărit-o pe Celesta Tenzi la geamul autobuzului, privind în gol, disperat, cu fața literalmente desfigurată de singurătate. Pentru o clipă m-a zărit și
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
al vechilor vedete de cinema. Într-o după amiază mă întorceam de la spital. Din sens contrar venea autobuzul Fălticeni-Probota. Era pe la cinci. Mergeam trist, sfîșiat de lumină. Mi-am ridicat capul și am zărit-o pe Celesta Tenzi la geamul autobuzului, privind în gol, disperat, cu fața literalmente desfigurată de singurătate. Pentru o clipă m-a zărit și ea și, brusc, gura, ochii, obrazul s-au deschis într-un surîs nesfîrșit de cald, de bucuros. Cred că nu v-am spus
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
cu totul străin de mine, la brațul tânărului meu soț, proaspăt absolvent al Politehnicii de la Timișoara. Nu știu pe ce străzi am umblat în acele zile ale debutului meu bucureștean. Nu știu nici cum am ajuns, după o călătorie cu autobuzul, într-un loc din afara Capitalei, care mi s-a părut a fi la marginea lumii. Am coborât. Dincolo de șosea se întindea un câmp neîngrădit și pustiu. În depărtarea șoselei care ducea spre Pitești am deslușit o clădire singuratică, de partea
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
baie printre borcanele și cratițele cotoroanței, mă bărbieream într-o oglindă răpănoasă pătată cu bulion și ochiuri de grăsime, mă dichiseam în fugă, Cornelia îmi pregătea pachetul cu sandvișuri, un măr și ce se mai găsea prin casă, pe urmă autobuzul 38, doar eu, șoferul și doi-trei muncitori de la Regie, eram năuc de somn, mă străduiam, printre hurducături, să reconstitui fantasmele de peste noapte - merita, visam întotdeauna îngeri -, în fine gara exalând mirosuri grele, găseam acceleratul tras la linia a șasea, urcam
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
că era izvorul acelei arome zăpăcitoare a trupului său. Era, poate, o iluzie sau o obsesie olfactivă, dar m-am gândit serios să vând apartmentul, și aș fi făcut-o fără îndoială dacă n-aș fi recunoscut, în stația de autobuz, pe umerii unei tinere femei, unul din taioarele Lisei. Un taior negru, cu nasturi mari de sidef, pe care Lisa nu reușea aproape niciodată să-l asorteze fie cu ultima ei coafură, fie cu o fustă, fie cu pantofii. Tânăra
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Ploaie monotonă și rece de primăvară care întârzia după o iarnă haotică. Dar cum întreaga țară era un haos, nu se putea face nimic. Imobilizat în pragul ușii de la intrare a Institului, cântăream riscurile de a fugi până la stația de autobuz, al cărui orar era pentru mine o enigmă desăvârșită. Plecat o jumătate de oră mai devreme, în același timp cu mica delegație care urma să întâmpine la aeroport câțiva universitari și cercetători americani sau australieni, aș fi putut să găsesc
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
o jumătate de oră mai devreme, în același timp cu mica delegație care urma să întâmpine la aeroport câțiva universitari și cercetători americani sau australieni, aș fi putut să găsesc un pretext oarecare și să cobor la prima stație de autobuz sau de metrou, dar perspectiva de a mă enerva mă făcuse să renunț. Aveam oricum să-i întâlnesc spre seară, fiindcă tot Institutul fusese obligat să participe la o recepție de bun venit. La începutul haosului, la volanul mașinii personale
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
să frisonez. Ultima umbrelă mi se stricase cu câteva zile înainte și neglijasem să cumpăr alta, a patra într-o lună; importate din Taiwan și vândute la prețuri piperate, umbrelele mă amărau la fel de mult ca și capriciile timpului. Am văzut autobuzul venind, oprindu-se la colțul străzii și plecând. Revopsit complet în galben, o cămilă pictată sub geamuri, rula pe banii Mesiei cu o mie de capete. Resemnat, am aprins una din țigările rău mirositoare fabricate încă în țară și m-
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Pop Când s-a hotărât să publice o antologie din poezia sa, în colecția de “Ediții definitive” a Editurii Vinea (Inima ca un pumn de boxeur, 2000), Nora Iuga a găsit de cuviință s-o inaugureze cu ciclul, atunci inedit, Autobuzul cu cocoșați. Miza pe faptul de viață cotidian, sugerată de acest titlu, - spațiul poetic e, nu-i așa, ce al “transportului în comun”- se asociază aici înclinației deja atestate de restul operei spre fantazarea grotescă, cu conștiința statutului degradat al
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
și mai contemporanul nume generic “american”, banalizat, - este aici masca (masculinizată) a eului precar, “handicapat”, scos din principiu din poziția de protagonist al vreunui spectacol solemn și grav al “personalității” (“ce sam sunt și eu / mi-am lăsat personalitatea / în autobuz pe scaunul de lângă fereastră / ea nu se vede dar se simte / e caldă și moale / ca o plăcintă cu brânză / voiam să ți-o dau / să guști din ea”). Postura căutătorului de absolut, “metafizică”, îi este ca și interzisă, - și
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
călătorit cu trenul care gemea de călătorii estivali. Legănată de roțile elegantului vagon de dormit, am împărțit cușeta cu fetița mea și guvernanta ei. Mergeam spre o țintă necunoscută pînă atunci dar atrăgătoare. Din gara Bazargic ne-a luat un autobuz și ne-a lăsat într-o gară mică de pe peronul căreia ochii mei au deslușit marea. Totul era miraculos. Lumea, oamenii, expresia lor, graiul lor, totul făcea parte dintr-o arie geografică inedită. Lumea circula prin așezarea orientală, curgînd ca
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Când vin de la cursurile de regie artistică, am toate simțurile ascuțite. Și pot să spun: ah, cârnați cu sosuri! Cred că aștept niște pachețele de primăvară! Dar sunt zile când mi se scurge ploaia în adidași și-am stat în autobuz cu spatele în sensul mersului. Și-atunci - "dă-le-ncolo de prăjeli, că doar nu stau după liftul următor!" Și ca o constatare: când sunt prost dispusă, vine mereu liftul cu prăjeli! Dar ce mă fac dacă vine de dimineață
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
spanioloaicele și ne-am pupat pe obraji, pe frunte, pe gât, în păr. Iar Jana plângea pe umărul unui belgian chel. Și pe urmă s-a făcut totul clei, mi s-a scurs machiajul și-am dormit în metrou, în autobuz și în mers. M-am trezit abea la cămin, când am ieșit din lift și mi-am dat seama că n-am fost atentă la miros. Și când l-am văzut pe Koen c-o ceașcă de cacao: "Waarom căutați
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
literatură scrisă pînă acum ca un uriaș aparat hyper-textual. În proza postmodernă românească de dinainte de ’89, Ion Manolescu descoperă de altfel cîteva exemple convingătoare de hyper-textualitate: volumul de povestiri Efectul de ecou controlat al lui Mircea Nedelciu sau romanul colectiv Autobuzul cu însurăței. Merită citită cartea aceasta pentru că e prima replică avizată la scepticismul cu care au fost în genere primite la noi cărțile pe suport electronic. Merită iarăși citită pentru sugestiile și prognozele ei. Si nu în ultimul rînd pentru că
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
cucerească întreaga asistență, suplinindu-i cu umor pe translatori (insuficient de mobili) și dovedind că știe nu numai româna, ci și franceza, engleza și rusa. La despărțire, toată lumea vrea să-i strângă mâna. în dimineața zilei următoare scriitorii urcă în autobuze și pleacă de la Neptun. Festivalul ia sfârșit, într-o atmosferă de melancolie. Este ca și cum într-o sală somptuoasă s-ar stinge candelabrele. A fost totul frumos. Și productiv sub raport cultural. îl întreb pe Eugen Uricaru ce impresie îi face
Festivalul internațional "ZILE ȘI NOPȚI DE LITERATURĂ" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14757_a_16082]
-
de-ai fi știut să minți, bătrână May. Tăcerea țara în care ajunsese era o țară a tăcerii. Oamenii vorbeau puțin, încet și calm. Era o plăcere să-i asculți, fără să-i înțelegi. Tăcerea îl însoțea peste tot: în autobuz, în metrou, la serviciu - unde sarcinile i se indicau în scris, prin poșta electronică. Un clopot abia auzit bătea orele la biserica din cartier, dar mașinile nu claxonau niciodată. Târziu, după ani, când reușise să-și cumpere o mașină de
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
friguroasa. Scaunul tremura de vînt. O lumină ciudată, sosita dintr-o singură parte a cerului, albă, trecută prin filtre de lapte, îmi cade pe mîna și foaie. Am părăsit puțin "fortăreața". Pe insulă, ca de obicei, goana haotică a tramvaielor, autobuzelor, oamenilor. La anticariat, pe Lapusneanu, cele două vînzătoare mănîncă enorme felii de pîine cu parizer și rîd în neștire. Întors, trag scară după mine (casă scărilor!), îmi controlez cuvintele cu trei țevi, le curat îndelung. Număr butoiașele cu pulbere. Mă
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
se joace. “Păi, când?”, zice făcând ochii mari, a mirare. “De la 14 la 18 am școală, seara învăț, iar dimineața îmi fac temele și mă duc la Palat”. De dus, se duce singurică, fiindcă mama e la lucru. Ia tramvaie, autobuze și se duce. În seara în care am cunoscut-o avea de cântat la TVR și la un spectacol organizat de BCR. A doua zi dimineață, iar avea de mers la TVR. Peste câteva zile, iar un spectacol. Exact în
Lumea ca un cântec by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21305_a_22630]
-
culcat la loc. E păcat să-și trăiască viața într-o zi de lucru. Se păstrează. Nu-i întreba pentru ce. Nu merită deranjul. E o formă blândă de criogenie. Ai văzut ce frumos știu să rânjească? Deschide ochii. În autobuze, pe stradă, în mașini, în metrou, în tramvaie oamenii dorm. Ca niște baloane de săpun care se bucură de schimbarea climatică pentru că le produce puțină dilatație. Acele, unghierele și forfecuțele ar trebui interzise pe toate mijloacele de transport în comun
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
totul este să vrem acest lucru. Dacă aș avea ocazia să plec din România cred că aș accepta Citeam într-o revistă despre cum a luat ființă Dropbox, cum se plimbă el băiatul ăsta Drew Houston student la MIT cu autobuzul și își tot uită el stick-ul acasă. Cum a conceput el chestia asta că poți avea un “stick” pe internet, cum au început să roiască investitorii în jurul lui. Trimite la noi un student să ceară finanțare unor oameni înstăriți. Oh
Modelul american by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82400_a_83725]
-
centru să coste 10 lei, iar taxa de intrare în centru 300 de lei pe lună. Un București în care șoferii care blochează trotuarele sunt reclamați de către pietoni, amendați de către Poliție și executați prompt de Fisc. Un București în care autobuzele și taxi-urile ar avea benzi speciale pe aproape toate arterele. Dar probabil că Primarul care va încerca vreodată să impună asemenea măsuri va sfârși linșat. Știu ce-o să ziceți despre van Groningen. E olandez... Îi convine să vorbească. Să
Problema parcărilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82544_a_83869]
-
Colțea) și mai sunt și bugetari cu 1000 ron care merg în centru din joi în Paste cu mașina. Ar da ei 300 ron pt 2 zile pe săptămână pt asta sau ar alege să meargă iar cu 381, un autobuz cu foarte mulți aurolaci? Aia care sunt nesimțiți și nu lasă spațiu pe trotuar pt pietoni sunt aia care nu-s vreodată pietoni pt că ei nu-și dau fundul jos din mașină. Eu propun să se facă parcări pt
Problema parcărilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82544_a_83869]
-
cu untura sau smântână e sfânt. Etalonul frumuseții este rotunjor, să aibă omul pe ce pune mâna. Iar mai nou, se duce copilul la fast-food în weekend sau pentru recompensare. Mișcare? Numai să se certe cu vecinul, cu pasagerii din autobuz, cu șoferii în trafic. Atunci se gesticulează și se antrenează mușchii limbii. Va fi greu să se schimbe obiceiurile, foarte greu. În primul rând, dacă mănânci din când în când ceva junk-food de pofta nu se întâmplă nimic. În rest
Crescuţi cu zăhărelul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82578_a_83903]
-
nu ieșeau din casă, decât eventual la serviciu în ora maximei aglomerații de dimineață, și înapoi acasă în cealaltă oră de maximă aglomerație. Ei erau în regulă prin simplul fapt că nu stăteau în calea nimănui. Într-o stație de autobuz erau mai mulți oameni de câți poate aduna astăzi un partid la un miting. Până la urmă dispăreau cumva și la căderea nopții orașul rămânea pustiu. De stâlpi se lipeau drapelele ude rămase acolo de la ultima sărbătoare națională. E reconfortant să
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
că s-a terminat și fetele s-au oprit din plîns și ne-am dus pe țărm și Zveruța a început să rîdă. Lacrimile nu s-au uscat Lacrimile nu s-au uscat pe obrazul fetei care urcă acuma în autobuz. E la modă să speri? Pajura fumegă. Scînteia fumegă. Dimineața fumegă ca o cîrpă aprinsă azvîrlită pe geam. O fată cu lacrimi calde pe obraz urcă pe scara pe care sînt eu. Ștrumfi care plîng, ștrumfi care visează Arată-mi
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]