199 matches
-
sau 6,9 milioane de oameni. Confesiunea majoritară în Ucraina este creștinismul ortodox, ai cărui credincioși sunt împărțiți în trei ramuri: Biserica Ortodoxă Ucraineană, aflată sub administrarea Patriarhiei de la Moscova, Biserica Ortodoxă Ucraineană - Patriarhia de la Kiev, și Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală. Pe locul doi ca număr de credincioși este Biserica Greco-Catolică Ucraineană, care practică aceleași tradiții spirituale și liturgice ca și ortodoxia, și recunoaște primatul papei ca lider al creștinătății. Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene este arhiepiscopul Sviatoslav Șevciuc. În Ucraina există
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
lăsa de asemenea, în baza unui testament, o donație anuală către biserica Sfântul Vasile, de 800 lei, din care 100 se dădeau preotului paroh iar restul erau folosiți la repararea și întreținerea bisericii. În raportul Comisiei Sfântului Sinod al Bisericii Autocefale Ortodoxe Române pentru fixarea parohiilor urbane și rurale, București 1888, la pag. 2- Plasa de Sus, este menționată la nr. 5 Parohia Amza, cu filiale: Bis. Sf. Vasile, Sf. Nicolae (Tabacu) și Capela Sf. Ion Moldoveni. Așadar, la acea dată
Biserica Sfântul Vasile cel Mare din Calea Victoriei () [Corola-website/Science/317281_a_318610]
-
Biserica ortodoxă etipiană (în limba amharică:"Yäityop'ya ortodoks täwahedo bétäkrestyan") este o biserică veche orientală coptă autocefală care s-a desprins de patriarhul copt din Alexandria în 1959. Biserica ortodoxă etiopiană numără 45.000.000 credincioși, ceea ce reprezintă 60% din populația Etiopiei. Biserica mai este cunoscută și sub denumirea de "Täwahedo" ceea ce în limba gî'îz (limba
Biserica Ortodoxă Etiopiană () [Corola-website/Science/317836_a_319165]
-
Biserica din Cipru (, "Ekklisía tîs Kýprou") este una din bisericile autocefale ale comuniunii creștine ortodoxe iar teritoriul său este format din insula Cipru din Marea Mediterană. Biserica este condusă de Arhiepiscopul Noii Justiniane și Ciprului. Deși de-a lungul secolelor insula a fost ocupată de diferite nații, biserica și-a păstrat independența
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
insulei. De atunci, în părțile insulei ocupate de turci, proprietățile ortodoxe, în număr de 514 biserici, capele și mănăstiri au fost mult păgubite. Reședința arhiepiscopală este în orașul Nicosia. Sfântul Sinod este organismul care are autoritatea bisericească supremă în Biserica autocefală a Ciprului. Există cinci eparhii (dieceze) conduse de episcopi aleși și mitropoliți. Acestea sunt: Paphos, Kitium, Kyrenia, Limassol și Morphou. rmite evaluarea dozei de radiații primite de persoana care l-a purtat. 2. Dacă o persoană este supusă mai multor
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
250.000 Biserica Ortodoxă Rusă - 150.000 Biserica Ortodoxă Bulgară - 66.000 Biserica Ortodoxă Siriană- 55.000 Biserica Apostolică Armeană - 35.000 Biserica Ortodoxă Etiopiană Tewahedo - 13.000 Biserica Ortodoxă Greacă - 13.000 Biserica Asiriană - 10.000 Biserica Ortodoxă Ucraineană autocefală - 3.600 Biserica Ortodoxă Egipteană - 3.000 Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Kievului) - 1.000 Altele Biserica Mormonă - 37.159 Martorii lui Iehova - 166.000 Sunniți - 2,5 milioane Aleviți - 410.000 Shiiți - 225.000 Almadiyya- 50.000 Ismailiți - 12.000
Demografia Germaniei () [Corola-website/Science/319533_a_320862]
-
Din cadrul bisericilor ortodoxe antiohieene face parte Catedrala Sfântul George din Londra și un număr de parohii în Anglia. Pe lângă bisericile rusești și ortodoxe grecești,există,de asemenea,Biserici Ortodoxe Sârbe și Bisericii Ortodoxe Ucrainene toate din Londra,precum și Biserica Ortodoxă Autocefale din Belarus,non-canonică. Toate parohiile ortodoxe au fost coptate sub juridicția Bisericii Coptă Ortodoxă din Alexandria de către Papa din Alexandria.Biserica Coptă Ortodoxă din Regatul Unit a fost divizată în trei parohii principale:Irlanda,Scoția și Anglia de Nord;Midlans și zonele
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
al IV-lea. Inițial, Biserica Georgiei făcea parte din jurisdicția Patriarhiei Antiohiei, care îi acordă autocefalia în anul 466. Deși a avut mult de suferit în timpul invaziilor diferitelor triburi tătare din secolele al XIII-lea și al XV-lea, Biserica autocefală a Georgiei a supraviețuit până în anul 1811, când a fost pusă de către autoritatea țaristă sub administrarea Sinodului Bisericii Rusiei. După abdicarea țarului Nicolae al II-lea după revoluția din februarie 1917, ierarhii georgieni au restabilit autocefalia Bisericii lor, care a
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
a lungul secolelor următoare. Întrucât a făcut parte din Imperiul Roman (Bizantin) târziu, creștinismul georgian a fost puternic influențat de practicile din spațiul acestuia. Inițial, Bisericile din Georgia se aflau sub jurisdicția Scaunului Apostolic al Antiohiei. Biserica Georgiei a devenit autocefală atunci când Patriarhul Antiohiei l-a înălțat pe episcopul de Mtskheta la rangul de Catholicos de Kastli în anul 466, act recunoscut de întreaga Biserică. Ulterior, Catholicosul a primit titlul complementar de Patriarh în anul 1010, astfel încât titlul întâistătătorului său a
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
Biserica Ortodoxă a Ținuturilor Cehiei și Slovaciei este comunitatea creștină ortodoxă de pe teritoriul Republicii Cehe și al Republicii Slovacia, cu statutul de Biserică autocefală. Întâistătătorul său este Prea Fericitul Hristofor de Praga și al Ținuturilor Cehiei și Slovaciei, ales la 2 mai 2006. Biserica Cehiei și a Slovaciei are atât o istorie străveche cât și una foarte modernă. Biserica zilelor noastre se găsește în
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
Biserica Antiohiei a fost în primul mileniu creștin una din cele cinci patriarhii ale creștinătății, alături de Roma, Constantinopol, Alexandria și Ierusalim. În zilele noastre este una din Bisericile Ortodoxe autocefale. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit, dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislația otomană (și utilizată până astăzi de succesorii
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
sud moștenitorul Bizanțului și centru ortodoxiei grecești. Fiul lui Nemania, Sabbas, trecea peste arhiepiscopul Ochridei, de care depindea atunci Biserica sârbă, pentru a se adresa Niceei și a primi, în anul 1219, din partea patriarhului din Niceea consacrarea sa ca arhiepiscop autocefal al Serbiei. Doi ani mai devreme, fratele său, Ștefan, primul încoronat, primise coroana regală a Romei. Dobândirea autonomiei ecleziastice constituia un mare avantaj pentru tânărul reagat al Serbiei. Profitul nu era mai mic pentru imperiul de Niceea. Supremația patriarhului de la
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
mare avantaj pentru tânărul reagat al Serbiei. Profitul nu era mai mic pentru imperiul de Niceea. Supremația patriarhului de la Niceea, care a consacrat pe primul arhiepiscop al Serbiei și al cărui nume era menționat pe primul loc în rugăciunile Bisericii autocefale a Serbiei, era un simptom al creditului crescând al imperiului de Niceea. a murit la Niceea, la sfârșitul anuluzi 1221. Pentru a proteja statul împotriva unor eventuale răzmerițe, el, a rămas credincios sieși, u i-a lăsat tronul unicului său
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
să se închine la Poceaev. În timpul ocupației naziste din timpul războiului mănăstirea nu a fost închisă, însă multe obiecte din patrimoniul sau mobil au fost confiscate pentru a nu ajunge în mâinile sovieticilor. În această perioadă a aparut Biserică Ortodoxă Autocefala Ucraineană, sub a cărei juristidictie a ajuns și Lavra Poceaev. După război, rolul ei de avanpost al ortodoxiei a continuat pentru un timp, în condițiile desfintarii Bisericii greco-catolice și reconvertirii forțate a membrilor acestei biserici la ortodoxie. În finalul anilor
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
anul 1919, când ziua de 1 aprilie pe stil vechi a devenit 14 aprilie pe stil nou. Congresul interortodox ținut la Constantinopol în anul 1923 a hotărât îndreptarea calendarului și în bisericile ortodoxe, rămânând însă la latitudinea fiecărei biserici locale autocefale momentul oportun aplicării corecției calendarului. Tot aici s-a hotărât ca data Paștilor în Biserica Ortodoxă de pretutindeni să se calculeze după calendarul iulian, până când toate bisericile ortodoxe autocefale vor adopta calendarul îndreptat, evitându-se astfel diferențele liturgice din sânul
Calculul datei de Paște () [Corola-website/Science/315117_a_316446]
-
și în bisericile ortodoxe, rămânând însă la latitudinea fiecărei biserici locale autocefale momentul oportun aplicării corecției calendarului. Tot aici s-a hotărât ca data Paștilor în Biserica Ortodoxă de pretutindeni să se calculeze după calendarul iulian, până când toate bisericile ortodoxe autocefale vor adopta calendarul îndreptat, evitându-se astfel diferențele liturgice din sânul Ortodoxiei. Biserica Ortodoxă Română a adoptat stilul nou în ședința Sfântului Sinod din 31 octombrie 1923, care a stabilit că ziua de 1 octombrie a anului 1924 va deveni
Calculul datei de Paște () [Corola-website/Science/315117_a_316446]
-
Ionescu și a unor comunități sătești. Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Sârbă nu au adoptat calendarul gregorian. În prezent Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Crăciunul după calendarul gregorian, iar Paștile după calendarul iulian. Biserica Ortodoxă Finlandeză este singura biserică ortodoxă autocefală care sărbătorește Paștile după calendarul gregorian. Biserica Ortodoxă Estoniană, a cărei autonomie este disputată, sărbătorește Paștile de asemenea după calendarul gregorian.
Calculul datei de Paște () [Corola-website/Science/315117_a_316446]
-
conducere ale partidului erau ucraineni. Acest proces a primit un impuls important prin admiterea în cadrul Partidului Comunist al RSS Ucrainene a membrilor partidului ucrainean borotbistilor, un partid independentist și nebolșevic. În ciuda campaniei sovietice antireligioase, a fost înființată biserica ortodoxă națională autocefală ucraineană. Bolșevicii au considerat la începutul guvernării lor că biserica ucraineană este folositoare în lupta împotriva monopolului Bisericii Ortodoxe Ruse, privite cu neîncredere de regim, ca instituție fundamentală a Imperiului Rus. Profitând de aceste circumstanțe, biserica ortodoxă ucrainenă a prosperat
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
epurare. Odată cu stoparea politicii de indigenizare în 1931, a fost declanșată rusificarea tuturor sectoarelor vieții ucrainene. Aproximativ 80% din elita culturală ucraineană (intelectuali, scriitori, artiști și clerici) au fost „eliminați”, executați sau închiși în deceniul următor. Campania împotriva Bisericii Ucrainene autocefale a culminat cu lichidarea ei î 1930, parohiile rămase după arestarea a numeroși preoți ucraineni fiind supuse direct Patriarhiei Ruse. După încheierea luptelor primei conflagrații mondiale, partea estică a fostei provicii austro-ungare Galiția și o parte a Volâniei, care făcuse
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
sprijinul armatei germane aflată în înaintare. Declarația de Independență s-a bucurat de sprijinul imediat al mai multor lideri religioși ucraineni, printre ei numărându-se arhiepiscopul mitropolitan Andrei Șeptițki al Bisercii Ucrainene Greco-Catolice, episcopul mitropolitan Polikarp Sikorski al Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainene și episcopul greco-catolic Grigori Homișin. Convins se pare că grupul lui Stețko se bucură de sprijinul germanilor, mitropolitul a scris o scrisoare pastorală în care îndemna populația să sprijine noul guvern autoproclamat. Mai mult, el declara că salută armata
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
(în ; c. 1175 - 27 ianuarie 1235) a fost un prinț sârb a Zahulmiei și călugăr ortodox, primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe autocefale, creatorul literaturii și legislației sârbe, fondatorul Mănăstirii Hilandaru de pe Muntele Athos și un diplomat. S-a călugărit din tinerețe, primind numele monahal Sava. Numele său secular a fost Rastko Nemanici (în sârbă ). A fost cel mai tânăr fiu al domnitorului
Sfântul Sava () [Corola-website/Science/321302_a_322631]
-
civile bazat pe dreptul român, și legi canonice după modelul Conciliile ecumenice. Scopul era să creeze un sistem legal codificat în micul regat sârbesc și să reglementeze guvernarea Bisericii Sârbe. Însă marea să realizarea a fost înfăptuirea unei Biserici Sârbe autocefale (independente) în calitate de biserică națională a Șerbiei în 1217. Este considerat unul din cele mai importante figuri ale istoriei sârbe și este canonizat și venerat de Biserică Ortodoxă Sârbă. Viața sa și devotamentul său personal pentru poporul sârb au fost interpretate
Sfântul Sava () [Corola-website/Science/321302_a_322631]
-
posesia orașelor Serres și Drama, încercuind astfel Salonicul. În 1224 a desăvârșit cucerirea Regatului de Salonic prin capturarea capitalei acestuia. Încrezător de pe urma acestor repetate succese militare, Theodor a hotărât să se încoroneze ca împărat (în 1225 sau 1227) de către arhiepiscopul autocefal de Ohrid, Demetrios Chomatianos. În continuare, forțele lui Theodor au avansat în zona coastei Mării Egee dinspre Tracia, iar în 1225 a capturat Adrianopolul și regiunile adiacente din Tracia, aflate în acel moment în posesia Imperiului de la Niceea. Îngrijorat de alianța
Theodor Comnen Dukas () [Corola-website/Science/324356_a_325685]
-
tesalonicieni. În realitate sinodul V ecumenic precizează, ce pe langă episcopii patriarhi din Romă, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim să se mai numească arhiepiscopi și episcopii-mitropoliti din Cipru, Neoiustineana, Iberia, Efes și Tesalonic; primi 8 erau proestoși ai unor beserici autocefale, iar ultimii 2 pt importantă orașelor lor de reședință. În regunea ilirica se mențin episcopii la Sirmiu. În aceeasta vreme încetează latinitatea ilirica din cauza încetării latinității imperiale care între 578-602 vine înlocuită cu greaca-bizantina a Bisericii. Din cauza unor surse apusene
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
al Dobrogei de astăzi. În același timp au fost înființate 14 episcopii sufragane în importanțele cetăți din provincia română Scytia. În urmă invaziei slavo-avare, structura administrativă a Mitropiliei s-a dezintegrat, scaunul de la Tomis fiind retrogradat la rangul de Arhiepiscopie Autocefala. După mai multe valuri de migratori care au destabilizat atât viața socială, cât și cea religioasă de la malul mării, și după o reactivare de scurtă durată a mitropoliei în secolul al X-lea, teritoriul va trăi 4 secole dub dominație
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]