206 matches
-
regatele slave. Micile regate grecești și latine din Balcani, ca și țările din sud trebuiau să intre în imperiul recucerit; aceasta rezultă din importanta ordonanță a politicii ecleziastice din anul 1272, prin care Mihail al VIII-lea dorea să retragă autocefalia Bisericilor sârbe și bulgare și, urmând exemplul lui Vasile al II-lea, de a supune Bisericile slave din sud arhiepiscopiei grecești din Ohrida. Alianța matrimonială cu Serbia nu se concretiza, deși negocierile erau foarte înaintate. Mihail al VIII-lea reușea
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
diferite nații, biserica și-a păstrat independența. Actualul întâistătător este Arhiepiscopul Hrisostom II al Noii Justiniane și Ciprului. Creștinismul a fost adus în Cipru de către Apostolul Barnaba în sec. I. Apostolul Marcu este considerat a fi primul Episcop al Ciprului. Autocefalia Bisericii din Cipru a fost stabilit în anul 431 la Sinodul din Efes, ignorând dorința Patriarhului Antiohiei de atunci. Acest statut a fost confirmat de împăratul roman Zenon în anul 478; acesta a permis Arhiepiscopului "trei privilegii, și anume: să
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
greacă. Bazele creștinismului au fost puse în timpul primului imperiu bulgar, sub conducerea lui Boris I, la mijlocul secolului al IX-lea, deși își are rădăcinile în Balcani , încă din secolul I și de la misiunea Apostolului Paul. Ridicarea Imperiului Bulgar a determinat autocefalia Bisericii ortodoxe bulgare, în 919, devenind astfel prima nouă patriarhie care s-a alăturat pentarhiei inițiale. Biserica ortodoxă bulgară este cea mai veche dintre bisericile slave ortodoxe și a avut o influență considerabilă asupra lumii slave ortodoxe, datorită bogatei activitații
Religia în Bulgaria () [Corola-website/Science/319642_a_320971]
-
de vedere istoric, adoptarea creștinismului de către regatul Georgiei (Iberiei sau Iviriei) s-a făcut în timpul și prin propovăduirea Sfintei Nina din Cappadocia, la începutul secolului al IV-lea. Inițial, Biserica Georgiei făcea parte din jurisdicția Patriarhiei Antiohiei, care îi acordă autocefalia în anul 466. Deși a avut mult de suferit în timpul invaziilor diferitelor triburi tătare din secolele al XIII-lea și al XV-lea, Biserica autocefală a Georgiei a supraviețuit până în anul 1811, când a fost pusă de către autoritatea țaristă sub
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
al XV-lea, Biserica autocefală a Georgiei a supraviețuit până în anul 1811, când a fost pusă de către autoritatea țaristă sub administrarea Sinodului Bisericii Rusiei. După abdicarea țarului Nicolae al II-lea după revoluția din februarie 1917, ierarhii georgieni au restabilit autocefalia Bisericii lor, care a fost în cele din urmă recunoscută de Constantinopol și de Biserica Ortodoxă Rusă. Conform tradiției, Apostolul Andrei, cel Întâi Chemat a propovăduit creștinismul în Georgia în primul secol al erei creștine. Tradiția mai spune că el
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
anul 1801, Georgia de Răsărit, adică zona Kartli-Kakheti a fost anexată de către țarul Rusiei. Până în 1811, întreaga Biserică a Georgiei a fost absorbită în structurile Bisericii Ruse (aflată în perioada sinodală, după reforma lui Petru cel Mare), punând astfel capăt autocefaliei sale. Odată ce Imperiul rus a început să se dezmembreze, dupa abdicarea țarului Nicolae al II-lea, ca urmare a Revoluției din februarie, ierarhia Bisericii Georgiei a pronunțat unilateral restabilirea autocefaliei acesteia. Această decizie nu a fost acceptată inițial de Biserica
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
sinodală, după reforma lui Petru cel Mare), punând astfel capăt autocefaliei sale. Odată ce Imperiul rus a început să se dezmembreze, dupa abdicarea țarului Nicolae al II-lea, ca urmare a Revoluției din februarie, ierarhia Bisericii Georgiei a pronunțat unilateral restabilirea autocefaliei acesteia. Această decizie nu a fost acceptată inițial de Biserica Ortodoxă Rusă, considerând, odată cu avansul forțelor sovietice, că toți ortodocșii din teritoriile sovietice trebuiau să rămână în jurisdicția sa. Astfel, Biserica Georgiei a fost hărțuită, multe biserici au fost închise
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
fiind uciși în valurile succesive de epurări din următoarele zeci de ani. Când Stalin, pentru a obține susținerea acesteia în lupta împotriva invaziei Uniunii Sovietice de către trupele naziste în 1941, a recunoscut Biserica Ortodoxă, Biserica Rusiei a recunoscut în 1943 autocefalia Bisericii Georgiei. În 1989, aceasta a fost recunoscută și de către Patriarhia Ecumenică. Astfel a fost recunoscută "de jure" o autocefalie care "de facto" s-a exercitat începând din secolul al V-lea. După căderea Uniunii Sovietice și obținerea independenței Georgiei
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
lupta împotriva invaziei Uniunii Sovietice de către trupele naziste în 1941, a recunoscut Biserica Ortodoxă, Biserica Rusiei a recunoscut în 1943 autocefalia Bisericii Georgiei. În 1989, aceasta a fost recunoscută și de către Patriarhia Ecumenică. Astfel a fost recunoscută "de jure" o autocefalie care "de facto" s-a exercitat începând din secolul al V-lea. După căderea Uniunii Sovietice și obținerea independenței Georgiei, Biserica Ortodoxă de aici a cunoscut o mare renaștere. În anul 2002, peste 80% din georgieni se declarau creștini ortodocși
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
256 de preoți și laici au fost executați, iar viața Bisericii a încetat. După al Doilea Război Mondial, Biserica Ortodoxă din Cehoslovacia a început să se reorganizeze, dar fără episcop. În data de 9 decembrie 1951, Patriarhul Moscovei a acordat autocefalia Bisericii Ortodoxe a Cehoslovaciei, dar această acțiune nu a fost recunoscută de Constantinopol, care consideră Biserica Cehoslovacă drept autonomă sub autoritatea sa. Patriarhul Constantinopolului a acordat ulterior un tomos de autocefalie în data de 27 august 1998. Mucenicia episcopului Gorazd
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
data de 9 decembrie 1951, Patriarhul Moscovei a acordat autocefalia Bisericii Ortodoxe a Cehoslovaciei, dar această acțiune nu a fost recunoscută de Constantinopol, care consideră Biserica Cehoslovacă drept autonomă sub autoritatea sa. Patriarhul Constantinopolului a acordat ulterior un tomos de autocefalie în data de 27 august 1998. Mucenicia episcopului Gorazd a fost recunoscută de Biserica Ortodoxă a Serbiei în 4 mai 1961, care l-a proclamat pe Gorazd ca Nou Mucenic. După aceea, pe 24 august 1987, el a fost canonizat
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
independența unei federații democratice Transcaucaziene. Numeroși georgieni, influențați de ideile lui Ilia Chavchavadze și ale altor intelectuali de la sfârșitul secolului al XIX-lea, au insistat pentru independența națională. O mișcare culturală națională a fost întărită și mai mult prin restaurarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Georgiene (12 martie 1917) și prin înființarea unei universități în Tbilisi (1918). Menșevicii georgieni, însă, priveau independența față de Rusia ca prim pas împotriva revoluției bolșevice și considerau apelurile pentru independența Georgiei șovine și separatiste. Uniunea Transcaucazului a fost
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
535 și stabilite principii noi ceea ce însă nu este cazul. Iar cuvântul “obțină” are în textul grecesc sensul e primire echivalentă pe când interpretarea Latină vrea să sugereze dependența de voia episcopului român; de fapt consensul lui Vigiliu este formal și autocefalia Justineanei apare evidență prin dependența arhiepiscopului de propriul sinpd al Justineanei. Contra tezei papale mai pledează și împrejurarea, ca referatul administrative a lui Hierocle din Synekdemos, vorbreste despre Mesia cu Marcianopole, Sciția cu Tomis, Iliric cu Tesalonic, Dacia cu Sardica
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
denumit de greci "cuțovlahi" (κουτσοβλάχοι), era considerat de naționaliștii greci ca fiind grec, iar de cei români, ca fiind român. Spre deosebire de situația din Principatele Unite, unde mitropolitul Bucureștilor și-a luat titulatura de "arhiepiscop-primat" în anul 1859, urmată de recunoașterea autocefaliei de către Patriarhia de Constantinopol în 1885, comunitatea parohială de la Biserica Sf. Treime din Viena nu tindea la vreo autonomie față de patriarhul de Constantinopol. Așa fiind, încercările repetate de introducere a liturghiei în limba română la Biserica Sf. Treime, venite în
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
Autocefalia (sau autoguvernarea - literalmente termenul înseamnă că "își este propriul său cap") desemnează statutul unei Biserici locale din Biserica Ortodoxă al cărei ierarh întâistătător (sau "primat") nu trebuie să răspundă înaintea nici unui episcop de rang superior. Când un Sinod Ecumenic sau
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]
-
un episcop întâistătător (de exemplu un patriarh) eliberează o provincie ecleziastică de sub jurisdicția (ascultarea) sa, cu păstrarea deplinei comuniuni între Biserica provinciei respective și ierarhia de sub ascultarea căreia iese înseamnă că respectivul sinod sau episcop întâistătător acordă Bisericii provinciei respective "autocefalia". Din punct de vedere istoric, autocefalia nu s-a obținut întotdeauna în acest mod. Autocefalia este un concept dezvoltat cu timpul, în cadrul Bisericii. Aceasta înseamnă că el nu făcea parte din modul de organizare inițială a Bisericii, ci a apărut
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]
-
patriarh) eliberează o provincie ecleziastică de sub jurisdicția (ascultarea) sa, cu păstrarea deplinei comuniuni între Biserica provinciei respective și ierarhia de sub ascultarea căreia iese înseamnă că respectivul sinod sau episcop întâistătător acordă Bisericii provinciei respective "autocefalia". Din punct de vedere istoric, autocefalia nu s-a obținut întotdeauna în acest mod. Autocefalia este un concept dezvoltat cu timpul, în cadrul Bisericii. Aceasta înseamnă că el nu făcea parte din modul de organizare inițială a Bisericii, ci a apărut și s-a dezvoltat în timp
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]
-
cu păstrarea deplinei comuniuni între Biserica provinciei respective și ierarhia de sub ascultarea căreia iese înseamnă că respectivul sinod sau episcop întâistătător acordă Bisericii provinciei respective "autocefalia". Din punct de vedere istoric, autocefalia nu s-a obținut întotdeauna în acest mod. Autocefalia este un concept dezvoltat cu timpul, în cadrul Bisericii. Aceasta înseamnă că el nu făcea parte din modul de organizare inițială a Bisericii, ci a apărut și s-a dezvoltat în timp, din motive practice. Deși există multe dispute referitoare la
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]
-
în cadrul Bisericii. Aceasta înseamnă că el nu făcea parte din modul de organizare inițială a Bisericii, ci a apărut și s-a dezvoltat în timp, din motive practice. Deși există multe dispute referitoare la modalitatea corectă de a se obține autocefalia, din punct de vedere istoric și canonic există diferite soluții posibile. Pentru unele Biserici, tradiția recunoaște unor scaune episcopale prestigioase statutul de "întâistătătoare" între eparhiile din respectivele regiuni, pentru cinstirea care li se aducea. Astfel sunt, de exemplu: În alte
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]
-
diferite soluții posibile. Pentru unele Biserici, tradiția recunoaște unor scaune episcopale prestigioase statutul de "întâistătătoare" între eparhiile din respectivele regiuni, pentru cinstirea care li se aducea. Astfel sunt, de exemplu: În alte cazuri, Bisericile locale respective și-au declarat singure autocefalia, care le-a fost ulterior recunoscută. Aceasta a fost situația pentru: Alte Biserici au devenit autocefale mai degrabă prin decizie guvernamentală, fiind recunoscute ca atare de alte părți ale Bisericii. Astfel au fost În alte situații, autocefalia unor Biserici a
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]
-
au declarat singure autocefalia, care le-a fost ulterior recunoscută. Aceasta a fost situația pentru: Alte Biserici au devenit autocefale mai degrabă prin decizie guvernamentală, fiind recunoscute ca atare de alte părți ale Bisericii. Astfel au fost În alte situații, autocefalia unor Biserici a fost decisă de un Sinod Ecumenic. Astfel: În alte cazuri, autocefalia este acordată de o Biserică-mamă unei Biserici-fiice. Astfel: Ideea că Biserica din Constantinopol ar fi singura care are autoritatea de a acorda autocefalia unei alte Biserici
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]
-
pentru: Alte Biserici au devenit autocefale mai degrabă prin decizie guvernamentală, fiind recunoscute ca atare de alte părți ale Bisericii. Astfel au fost În alte situații, autocefalia unor Biserici a fost decisă de un Sinod Ecumenic. Astfel: În alte cazuri, autocefalia este acordată de o Biserică-mamă unei Biserici-fiice. Astfel: Ideea că Biserica din Constantinopol ar fi singura care are autoritatea de a acorda autocefalia unei alte Biserici se bazează pe interpretarea Canonului 28 al Sinodului de la Calcedon (451) care stabilește că
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]
-
În alte situații, autocefalia unor Biserici a fost decisă de un Sinod Ecumenic. Astfel: În alte cazuri, autocefalia este acordată de o Biserică-mamă unei Biserici-fiice. Astfel: Ideea că Biserica din Constantinopol ar fi singura care are autoritatea de a acorda autocefalia unei alte Biserici se bazează pe interpretarea Canonului 28 al Sinodului de la Calcedon (451) care stabilește că Patriarhul Ecumenic are autoritate aspra "pământurilor barbare". Totuși, mulți consideră că respectivul canon se referea la anumite regiuni din jurul vechiului Imperiu Roman, neavând
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]
-
a fi doar o coincidență, fără conținut eclesiologic. Există totuși mult mai multe dovezi istorice care să sugereze faptul că Biserica din Constantinopol are un fel de autoritate misionară în afara teritoriilor definite în mod explicit de către Sinoadele panortodoxe, în ceea ce privește stabilirea autocefaliilor. Această autoritate îi este contestată mai ales de către Biserica Rusiei și de către Bisericile-fiice și Bisericile de sub jurisdicția acesteia, mai ales în virtutea ideii că Moscova ar fi ""A Treia Romă"". În plus, însăși ideea că orice Biserică-mamă poate acorda autocefalia unei
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]
-
stabilirea autocefaliilor. Această autoritate îi este contestată mai ales de către Biserica Rusiei și de către Bisericile-fiice și Bisericile de sub jurisdicția acesteia, mai ales în virtutea ideii că Moscova ar fi ""A Treia Romă"". În plus, însăși ideea că orice Biserică-mamă poate acorda autocefalia unei Biserici-fiice nu se poate susține cu argumente istorice sau canonic, așa cum sunt acestea astăzi. Înțelegerea modernă a autocefaliei este ulterioară perioadei de formare a tradiției canonice, apărând cu câteva secole mai târziu. Astfel încât nu s-ar putea spune că
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]