199 matches
-
umbră de îndoială asupra faptului că Dumnezeu este de acord întru totul cu luarea în stăpânire a naturii de către ființele umane: "Dumnezeu a făcut omul și a pus în el ca și în toate celelalte animale o puternică dorință de autoconservare și a binecuvântat lumea cu lucruri potrivite pentru hrană și toate celelalte necesare vieții"6. În continuare, vorbește despre superioritatea speciei umane arătând că, dacă Dumnezeu a înzestrat animalele cu instincte și simțuri, omului i-a dat și rațiune pe lângă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
3.1.1. Conceptul de proprietate Concepția lui Locke cu privire la proprietate este cel mai clar exprimată în Al doilea tratat, unde consacră un întreg capitol analizei proprietății. Capitolul debutează cu afirmația filosofului că "odată ce se nasc, oamenii au dreptul de autoconservare și, prin urmare, dreptul la hrană și băutură, precum și la celelalte lucruri pe care le oferă natura pentru ca ei să supraviețuiască"10. În paragraful imediat următor, susține că Dumnezeu "a dat oamenilor lumea în comun", afirmație care, la prima vedere
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
spune: "Viața, libertatea și averea, pe care le numesc la modul general proprietate"13. Problema este că Locke nu rămâne consecvent cu această definiție. Găsim situații în care cele trei (viața, libertatea și proprietatea) sunt disociate, ca atunci când vorbește despre autoconservare 14 sau despre puterea pe care un om o poate avea asupra altui om și care nu poate fi extinsă asupra vieții sau proprietății celui din urmă15. Aceasta ar însemna că nici libertatea, nici viața nu țin totuși de proprietate
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
este aceea de a pedepsi crimele comise împotriva legii. Omul renunță la aceste puteri atunci când devine parte a societății politice; la prima dintre ele renunță întrucât aceasta va fi reglementată de legile pozitive, în măsura în care acestea urmăresc conservarea proprietăților (și implicit autoconservarea); la cea de-a doua putere omul renunță în totalitate, obligându-se în schimb să susțină puterea executivă a societății. Renunțarea la o parte din libertatea naturală este absolut necesară în noua stare (socială) în care omul se bucură de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
supunere absolută față de ordinele fiecărui ofițer superior, iar a nu se supune sau a contesta cele mai primejdioase și mai lipsite de rațiune ordine înseamnă chiar moartea"67. Este vorba aici de o exigență de ordin teleologic, care ține de autoconservarea comunității și de îndeplinirea eficientă a acestui obiectiv. În acest caz, avem aici un exemplu de putere absolută care este în mod rațional necesară, fără a fi însă și arbitrară 68. Ceea ce condamnă Locke nu este prin urmare puterea absolută
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
hoț mă obligă prin puterea armelor să îi dau tot ce am și eu mă supun, atunci îmi dau consimțământul; în acest caz obligația nu provine nici din puterea hoțului, nici din voința mea autonomă, ci din principiul natural al autoconservării, la care se adaugă consimțământul. Acesta este recunoașterea faptului că, într-adevăr, amenințarea hoțului constituie pentru mine un pericol, întrucât nu am puterea suficientă de a mă apăra. Dacă, dimpotrivă, constatând că am mai multă putere decât hoțul, decid să
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
De cive, Hobbes anunță că obiectul științei morale este legea morală sau legea naturii, care pentru el sunt același lucru: condiția dreptății naturale. Dacă obligația provine din legea naturală, ea este obligație față de natură și se manifestă ca dorință de autoconservare: Nu există diferență de natură între obligație și dorință"92. Această poziție a fost interpretată ca un fel de pozitivism juridic 93. Hobbes nu găsește un principiu universal care să facă posibilă o filozofie morală. Rațiunea teoretică este universală, ea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cu sensul de "consimțământ". Acest termen ne permite să înțelegem că, dacă un om își dă consimțământul pentru a se supune unei constrângeri externe sau pentru a realiza împreună cu alții o convenție, el creează o obligație. Când este vorba de autoconservare, obligația provine din necesitatea fizică ori fiziologică, rațiunea căutând numai mijloacele de acțiune; conștiința este un arbitru "arbitrar". 4.3.2. Problema obligației la Locke Așa cum am arătat pe parcurs, în Al doilea tratat despre guvernare raportul dintre obligația politică
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de nevoie. Cu alte cuvinte, caracterul mai "blând" al stării naturale la Locke conduce la posibilitatea de a prefera, la nevoie, starea de natură celei civile. La Hobbes această decizie era nerațională, întrucât revenirea la natură presupunea anularea garanției privind autoconservarea: starea civilă era rezultatul necesar al unui calcul rațional plecând de la caracterul implacabil al pasiunilor. Pentru Locke, starea civilă este un bine, și dacă ea încetează să mai fie astfel, din cauza absolutismului și a tiraniei, starea de natură - adică de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
văzut în Primul tratat, Scriptura nu conține suficiente informații pentru a-i da dreptate lui Filmer. Prin urmare, autoritatea politică trebuie fondată pe consensul moral la care oamenii sunt împinși prin legea naturală. Obligația naturală are două momente: primul este autoconservarea, iar al doilea este caritatea, sau conservarea vieții semenilor noștri. Așa cum a spus Greg Forster, "argumentul celor Două tratate ca întreg constă din doi pași. Primul [Tratat] vrea să arate că nici o persoană particulară nu are autorizarea manifestă de la Dumnezeu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Ibidem, § 93, p. 60. 88 Leo Strauss și Joseph Cropsey, History of Political Philosophy, Rand McNally & Co., Chicago, 1972, p. 470. 89 "Fie că luăm în considerare rațiunea naturală, care ne spune că, o dată ce se nasc, oamenii au dreptul de autoconservare și, prin urmare, dreptul la hrană și băutură, precum și la celelalte lucruri pe care le oferă Natura pentru ca ei să supraviețuiască; fie că luăm în considerare revelația, care relatează despre acele daruri din lume pe care Dumnezeu le-a acordat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nici "creat", nici "interacțional", nici "convențional", nici "tranzacțional", nici "civil", nici "instituțional". John A. Simmons, The Lockean Theory of Rights, Princeton University Press, Princeton, 1992, p. 90. 91 La Hobbes, rațiunea este un simplu calcul al mijloacelor care pot asigura autoconservarea - detaliu ce va fi interpretat ca o dovadă de ateism și de hedonism politic. 92 În capitolul XIV din Leviathan, el a definit dreptul natural ca fiind "libertatea pe care o are fiecare de a uza de propria sa putere
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
legați de sânge și de rasă, erau de primă importanță"421. Kenneth Burke remarcă "pașii retorici extrem de interesanți"422 ai lui Hitler, care pune înfrângerea Germaniei în război, treptat, mai întâi pe seama "otrăvirii morale, vizibile tuturor, [...] a diminuării instinctului de autoconservare [...] care începuseră să submineze fundamentele Poporului și ale Reich-ului cu mulți ani înainte"423, apoi pe seama evreului, expresie exterioară a "păcatului împotriva sângelui și al degradării rasiale"424, cu alte cuvinte, al "decăderii morale"425 care, doar în aparență, reflectă
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
luptei în numele propriului triumf"443. Așadar, arianul "ascultă" legea naturală și se supune ei, în timp ce, firesc, evreul "arogant" își propune să ""cucerească" natura cu ajutorul idealului democrat al egalității"444. Iată cum, grație distorsiunii ad hoc a lui Hitler, instinctul de autoconservare al arianului devine "virtutea" sa, aflându-se în perfectă concordanță cu legea naturală, în timp ce același instinct constituie semnul major al depravării și "viciului" evreiesc, absolut necesar în logica lui Hitler, potrivit căruia evreul, numai pe temeiul "competitivității" sale, poate constitui
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
care vin din lagăr de minciună ori trucări ale realității, dimpotrivă, le acordă credit tocmai pentru că stofa sa bună îi dă discernământ în a alege tipul de oameni cu care să interacționeze. Respinge ca imposibile atrocitățile dintr-un instinct al autoconservării. El ține la ideea sa de revoluție, și dacă ar accepta grozăviile relatate, de la dispariții subite ale unor oameni de calitate până la descrieri detaliate ale unor torturi în numele producției, ori de la furturi la deposedări, ar trebui să se dezică de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
o simplificare. Acest înțeles al cunoașterii se reduce la ceea ce el numește "cunoaștere paradisiacă" sau "cunoaștere de tip I". Cum se știe, filosoful român a caracterizat această formă de cunoaștere drept una în orizontul lumii concrete sau sensibile și în vederea autoconservării. În afară de această cunoaștere, există, în opinia sa, și o cunoaștere care se desfășoară în orizontul misterului și pentru revelare, pe care o numește "cunoaștere luciferică". Aceasta este o cunoaștere ce se desfășoară pe dimensiunea problematicului și a teoreticului, ceea ce înseamnă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
devină una radicală, dar cred că se poate susține și de pe poziții moderate, în etica mediului, dacă vom considera că omul are, totuși, un statut special ținând seama de modul în care este capabil să-și apere dreptul său la autoconservare. În fine, semnalez și o anumită ambiguitate. Dacă omul este constrâns să respecte natura și viața ca valori intrinseci, atunci se naște o ambiguitate în conceperea relației dintre om și natură: omul este considerat, în același timp, atât parte a
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
gonadică și amenoree. Un tratament imunosupresiv reprezintă pentru bolnavul masculin un risc grav de sterilitate temporară sau definitivă. Acest lucru trebuie să 191 constituie obiectul unei discuții sincere cu cuplul înaintea începerii tratamentului. Totuși, poate fi propusă o alternativă prin autoconservarea spermei (acolo unde există centre de conservare a spermei și ovulelor). În Franța, sperma este congelată în paiete în cuve de azot lichid la -196°C, costul conservării fiind suportat de către asigurările sociale în primii trei ani, apoi trebuie să
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
neavertizat adesea de urmările nefaste ale aditivilor de orice natură. (foto 6-8) Locuitorii satului, nu prea mulți la număr, sunt descendenți ai celor mai vechi băștinași, dacii. Condițiile aspre de viață, depărtarea surselor de apă în verile secetoase, spiritul de autoconservare au făcut ca "veneticii" să evite instalarea lor în aceste locuri, unde peșterile erau adesea locul de refugiu în fața pericolelor năvălitorilor. Pământul nu era prea generos pentru agricultură, dar destul de darnic pentru crescătorii de vite, cu toate că, în anumite perioade ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
nu reprezintă un diagnostic formal, sentimentele de vinovăție sînt raportate frecvent de supraviețuitorii traumelor. Acest simptom a fost inclus în DSM-III, dar exclus din ediția revizuită apărută în 1987. Sentimentele de vinovăție au legătură cu comportamentul impus de instinctul de autoconservare, cu faptul că persoana a supraviețuit, spre deosebire de alții, sau cu reacțiile și comportamentul manifestate după eveniment. De asemenea, trauma este urmată adesea de simptome de depresie. Într-adevăr, din criteriile de diagnostic ale SSPT prezentate anterior reiese clar faptul că
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sinele influența eredității, iar supraeul, în esență, influențe venite din partea altor oameni în vreme ce eul este în principal determinat de propria experiență individuală" (vezi 19, p. 26). Freud distinge două categorii de instincte componente ale sinelui: a) instinctele de agresivitate pentru autoconservarea individuală și b) instinctele sexuale pentru conservarea speciei. Dată fiind funcția acestora din urmă servesc specia! creatorul psihanalizei le-a rezervat un rol dominant în dinamica vieții psihice; libido-ul forța și energia cu care se manifestă instinctul sexual pune
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
revolver. Doi ochi mă fixau dintre siluetele copacilor. Cu o mișcare de felină, ochii s-au aruncat În față, iar masa neagră a corpului a prins formă dincoace de ușă. A intervenit instinctul pur; frîiele minții cedaseră. Impulsul meu de autoconservare a apăsat trăgaciul. Vreme de o secundă interminabilă, tunetul s-a izbit de toți pereții, oprindu-se numai cînd În ușă a apărut o torță dinspre care curgeau urlete disperate. Dar pricepuserăm deja, sau măcar bănuiam, În tăcerea noastră rușinată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de sine și al independenței. Standardele contradictorii existențiale întrețin anarhia valorilor și accentuează diferențele dintre diversele categorii sociale. Raporturile interpersonale se degradează și devin dominante variantele lor maladaptative alături de false modele de reușită în viață (Nireștean, 2006Ă. Sunt importante doar autoconservarea, autovalorizarea, performanța și câștigul. Se trăiește doar în prezent, evitarea sau ignorându-se experiențele dezavantajante. Viitorul e important doar pentru a economisi și a putea cumpăra. „Cumpăr, deci exist” reprezintă sloganul individualist al eului gol. Are loc o redimensionare a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
acolo înaintea altui om. În asemenea situații avem însă de-a face cu „reușita în sens larg”, cu răspunsuri de satisfacere instinctivă a nevoii omului de a se întrece cu alt om - și ea fiind o prelungire a instinctului de autoconservare și de competiție intraspecifică. Dar este o conduită generală, existentă la toate speciile. Așadar, este naturală și obiectivă, ca și celelalte. Astfel încât operația reușită (successful operation) poate fi definită drept „ceea ce în mod fundamental satisface sau irită” (what will originaly
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
tendință către activismul imanent” în satele vrâncene, cu o „rezumare a transcendenței” la reprezentările de tipul deus otiosus, precum și o opțiune pentru „introversiune” ținând de „teama de a intra în rândul lumii”, „convingerea în incognoscibilitatea sufletului omenesc” sau „dorința de autoconservare”. Ca „mecanisme de conservare și autocontrol”, activismul și introversiunea concordă cu niște „tendințe caracteristice vrâncenilor prin tradiția lor răzeșească” (cf. Geană, 1987, 442-451). Studiul orientărilor valorice (value orientations) în România (vizând elaborarea unui „atlas al valorilor poporului român”, sub coordonarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]