307 matches
-
unui grup de activiști, deturnată apoi în beneficiul unui dictator: crearea pe 6 aprilie 1793, a Comitetului Salvării Publice, controlat de iacobini, iar, după aceea numai de Robespierre; crearea pe 7 noiembrie 1917, a Consiliului Comisarilor Poporului, sub controlul din ce în ce mai autocratic al lui Lenin. Iar dacă Robespierre a abandonat „Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului” din 1789 în favoarea domniei Virtuții, Lenin proclamă, în fața Adunării Constituante, pe data de 18 ianuarie 1918, „Declarația Drepturilor Poporului Muncitor” care abolește drepturile omului în Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin închiderea frontierelor, prin cenzură și teroare. La începutul secolul XX, Rusia este un imperiu plurietnic care numără 125 de milioane de locuitori, din care mai mult de 55 de milioane rusofoni, 85% din populația sa fiind țărani. Acest regim autocratic, fără Constituție și fără Parlament este condus de țar și guvernat de cinci instituții: Administrația, poliția politică* (Ohrana), mica nobilime, armata și Biserica ortodoxă. Administrația se bazează pe o birocrație* puțin calificată și foarte coruptă, numărând 225000 de persoane, satele
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
păstrează obișnuința conspirației* și când ajunge la putere și în timpul războiului civil*: el impune mijloacele excepționale, recurge la legea marțială și la starea de asediu. în chiar sânul partidului, figura lui Lenin, deja primordială înainte de 1917, se impune acum ca autocratică. La cel de-al X-lea Congres al partidului din martie 1921, Lenin hotărăște că „a venit timpul să punem capăt opoziției” și interzice exprimarea altor opinii („fracționiste”), mărind cu atât mai mult puterea aparatului intern de partid. La cel
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
utopii* (ea exista și în faza iacobină a Revoluției Franceze) care-și imaginează că este posibil să modifici natura umană. Pentru mulți revoluționari, printre care și Lenin, omul alienat este produsul unei societăți edificate pe baze proaste. Distrugerea vechii societăți - autocratică, burgheză etc. - trebuie așadar să permită să se facă tabula rasa, așa cum cântă Internaționala* și, pe niște baze corecte - socialiste, iar mai apoi comuniste -, să făurească, prin educație, un om nou, înzestrat cu o natură umană „bună”. Astfel, în Literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
primul rând în Germania; aceasta implică imaginarea revoluției pe plan mondial, fapt pentru care a și fost creată Internaționala Comunistă*. Tentativa de a extinde la scara Europei industriale și democratizate a unei teorii și a unei practici concepute pentru Rusia autocratică va fi aceea care va decide strategia lui Lenin între 1917-1923, și apoi aceea a lui Troțki pentru perioada următoare. Totuși, Lenin n-a avut destul timp pentru a trata problemele statului socialist, fiind preocupat mai ales de preluarea puterii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan, Kirghizia, dar și cele ale Pakistanului, Arabiei Saudite, Algeriei, Egiptului sau, mai nou, al Libiei celebrului colonel Gadhafi, care aniversează în curînd 40 de ani de domnie...). Susținerea acordată politicii externe americane le scuză acestora toate derivele autocratice și fascizante. În rest, sunt introduse în oala înfierbîntată a "fascismului islamic" mișcări disparate și aflate adesea în conflict între ele, slujind obiective diferite, în diferite zone ale globului, dar mai ales în preajma resurselor strategice de hidrocarburi... Așa arăta geopolitica
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pe Pămînt slobod." (Hermes Trismegistus) Hosni Mubarak și-a început recent al cincilea mandat la președinția Egiptului. Astfel, în condiții normale, egiptenii vor avea, pentru cel puțin încă 6 ani (peste cei 24 ai primelor mandate), parte de conducerea sa autocratică. Fără a avea personalitatea înflăcărată a unui Nasser sau Sadat, Mubarak este o "mînă forte", în care coexistă curajul și hotărîrea fostului aviator cu rafinamentul diplomatic și abilitatea politicianului. În 1990, sub presiunea unei crize economice profunde, conducerea egipteană a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
obține efecte deosebite în parodierea relațiilor umane prin atribuirea acestora unor insecte. Romanul Insula Sagalin, țara misterioasă a exilaților (1894) ține să atragă atenția atât asupra poeziei aspre a ținuturilor sălbatice ale Siberiei și Amurului, cât și asupra barbariei regimului autocratic țarist și să trezească milă pentru cei surghinuiți, zugrăviți și în măreția, și în ticăloșia lor. Istoria fetei seduse de guvernator și a luptătorului politic exilat în Siberia este construită anume pentru a ilustra ideile autorului. Numai că dialogurile forțate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
acționează în cadrul și în afara cercurilor guvernamentale, sensurile termenilor guan (oficial), gong (public) și si (privat) au rămas indistincte și ambigue. Deprinderile vechi au rămas, observă autorii amintiți. China nu numai că păstrează semnele înnăscute ale sistemului său tradițional de monarhie autocratică, care cere supunere absolută din partea supușilor săi, dar menține și sistemul patriarhal, de clan, care cere același lucru de la fiii și fiicele sale. China suferă astăzi efectele unui stat socialist centralizat. Ea poate fi descrisă ca o "societate de masă
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
al "sacrificului" sau al "capacității-de-plată". Cel din urmă, deși este încă larg aplicat în toate societățile moderne, inclusiv în România, ignoră în mod surprinzător organizarea politică efectivă a acestor societăți, asumând în mod implicit și poate inconștient o ordine instituțional-constituțională autocratica, chiar dictatoriala, în spiritul unei filosofii infantile, total depășite, de tip absolutist. Și cea mai bună dovadă este faptul ca acordăm încă atât de puțină atenție problemei fundamentale a aprobării taxelor și, respectiv, a cheltuielilor publice. Teoria capacității-de-plată, observă Wicksell
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
Petre Andrei (1891-1940) În care se specifică: „Știința și cultura sunt democratice prin tendința lor, deoarece adevărurile la care ajung ele nu cunosc deosebiri de rang social sau avere, ele pot și vor să fie Împărtășite tuturor; dar ele sunt autocratice prin esența lor, căci nu sunt accesibile decât celor aleși, celor bine Înzestrați spiritualicește”. Probabil componentele „autocratice” din domeniul cunoașterii determină pe unii autori să elimine anumite domenii științifice din definiția culturii. Într-o carte recent reeditată, Constantin Noica (19091987
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
la care ajung ele nu cunosc deosebiri de rang social sau avere, ele pot și vor să fie Împărtășite tuturor; dar ele sunt autocratice prin esența lor, căci nu sunt accesibile decât celor aleși, celor bine Înzestrați spiritualicește”. Probabil componentele „autocratice” din domeniul cunoașterii determină pe unii autori să elimine anumite domenii științifice din definiția culturii. Într-o carte recent reeditată, Constantin Noica (19091987) scria: „...cultura e singura zonă a cunoașterii contemporane În care te poți baricada Împotriva matematicilor care cuceresc
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
realizează o evaluare sistematică și o Îmbunătățire a predării, protejând În același timp libertatea academică. • Natura managementului universitar și modul În care sunt luate deciziile diferă de la o instituție la alta, este complexă și alambicată. Se practică stilurile de conducere autocratic, birocratic, anarhic, colegial. Acestor stiluri de conducere le corespund structuri specifice, care diferă de la o facultate la alta. De exemplu, biologii și istoricii aparțin și unor grupuri din afara universității (institute de cercetări), răspund și În fața lor, sunt recompensați și de
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
inerente în planul explicației și predicției. S-a pornit de la ideea că atunci când descriem aspecte complexe, problematice și necategorizabile ale lumii picturale, încercarea de a le oferi coerență le poate face mai dificile și folosirea metodologiei convenționale, cu pretențiile ei autocratice și normative, cu exigențe de claritate și rigoare și cu perspectiva unui repertoriu limitat de răspunsuri nu este întotdeauna soluția cea mai potrivită. În acest sens, au fost valorificate unele orientări post-metodologice care arată că metodele trebuie gândite ceva mai
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
obiectivele și interesele declarate sunt autentic "naționale" răspunzând voinței întregii națiuni sau numai intereselor unor grupuri din cadrul națiunii", "dacă elita conducătoare a statului este unită sau dezbinată", "dacă guvernul național care își propune să promoveze obiectivele respective este democratic sau autocratic" etc. Iar atunci când se observă că un guvern "una vorbește și alta face", să se recurgă la evaluarea "sincerității" guvernului respectiv, luând ca ghid "comportarea". Sunt considerații formulate cu șase decenii în urmă: A.F. Organski, "World Politics", Brooklyn College
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
profesor-elevi, însă cooperare și respect între elevi Climat neangajat caracterizat prin: comportament deschis al profesorului față de elevi, orientat spre elevi, însă gradul de angajare a elevilor este scăzut, nu îl sprijină pe profesor, chiar sabotându-l adesea; comunicare deficitară Climat autocratic caracterizat prin: neîncrederea în relația profesor-elevi, dirijare excesivă, impunere; comunicare deficitară: ascultare negativă/reactivă, amenințări, insultă, critică, atitudine negativă față de elevi Climat autocratic binevoitor caracterizat prin: cooperare între profesor-elevi, elevi implicați în luarea deciziilor; comunicare adecvată: ascultare activă, atitudine pozitivă
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
angajare a elevilor este scăzut, nu îl sprijină pe profesor, chiar sabotându-l adesea; comunicare deficitară Climat autocratic caracterizat prin: neîncrederea în relația profesor-elevi, dirijare excesivă, impunere; comunicare deficitară: ascultare negativă/reactivă, amenințări, insultă, critică, atitudine negativă față de elevi Climat autocratic binevoitor caracterizat prin: cooperare între profesor-elevi, elevi implicați în luarea deciziilor; comunicare adecvată: ascultare activă, atitudine pozitivă față de elevi. Climat democratic consultativ caracterizat prin: relația profesor-elevi bazată pe încredere, cooperare, angajare a ambelor părți; comunicare eficientă, se realizează în sens
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
activitatea după bunul lor plac. Activitatea profesorului se va restrânge, acesta ființând ca un simplu supraveghetor și însoțitor al inițiativelor elevilor. Se ajunge astfel la o fetișizare a raportului profesor - elev, la o disimetrie exagerată în favoarea elevului). * relații de tip autocratic (profesorul este actantul principal, aproape exclusiv, al relației didactice. Raportul este viciat prin unidirecționalitatea lui: doar profesorul comunică, de la el merg ideile, părerile, valorizările; lui îi revine inițiativa comunicării, ele are întotdeauna dreptate (magister dixit). Elevul este privit ca obiect
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
pe elevi să aibă inițiative, stimulează comunicările dintre ei, acordă sprijin, încurajează și le apreciază contribuțiile aduse precum și progresul pe care l-au înregistrat. * Profesorul trebuie să devină, în raport cu elevul, un partener de dialog. * În relațiile profesor-elev trebuie eliminat caracterul autocratic, specific școlii tradiționale, care nu favorizează comunicarea autentică, întreține anonimatul și inhibă elevul, care va fi redus la pasivitate și inerție. * Profesorii trebuie să folosească strategii didactice apte să stimuleze participarea elevilor la activități, să le sporească independența și posibilitățile
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
și Putnam, la realizarea unor comparații cu alte țări est-europene. Obiectivele acestui studiu În ceea ce privește cazul României, sper că acest studiu va așterne lumini noi asupra unei perioade (În mare, anii ’60) considerate În general o paranteză liberală Între două guvernări autocratice staliniste: aceea a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din anii ’50 și cea a lui Nicolae Ceaușescu din anii ’70 și ’80. În general, meritul pentru deschiderea la care a fost martoră România spre sfârșitul anilor ’60 i se atribuie lui Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
de creatorii civilizației Huaxia a revenit acelor state care aveau în frunte personalități care erau capabile să înțeleagă tendința istoriei și să promoveze măsuri îndrăznețe, cerute de evoluția istorică. Acel stat a fost Qing; acesta a pus bazele unui stat autocratic, în care suveranul conducea cu ajutorul acelora care puteau transforma voința în realitate, să aplice legi riguroase introduse, aplicând o serie de reforme radicale, în scopul angajării țărănimii, comercianților, meșteșugarilor, într-o activitate productivă, în scopul îmbogățirii statului și al întăririi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
legi riguroase introduse, aplicând o serie de reforme radicale, în scopul angajării țărănimii, comercianților, meșteșugarilor, într-o activitate productivă, în scopul îmbogățirii statului și al întăririi forțelor sale armate. În timpul dinastiei Qing (221-206 î.e.n.) s-a realizat crearea primului stat autocratic centralizat al Chinei act istoric, meritul revenind primului împărat al acestei dinastii. A fost adoptat titlul imperial Shi Huan-Gdi primul Suveran August 7. În vederea consolidării statului centralizat s-au întreprins, între altele, unele măsuri ca: unificarea tuturor legilor, a instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
prin aceasta câștigarea simpatiei și recunoașterea noii autorități chineze. La 12 februarie 1912, împăratul Duyi și-a dat demisia, precum și președintele Sun Zhoygshan, Yuan Shikai fiind ales, de către Senatul de la Nanjing, în calitate de președinte ad interim, care a garantat că sistemul autocratic nu se va restaura niciodată în China. Președintele ad interim Yuan Shikai a refuzat pretențiile Marii Britanii de a declara independența Tibetului și a dat mandat delegației la tratativele de la Simla din anul 1914 să nu semneze tratatul care prevedea, printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
toate acestea, dar, repet, funcționarea sistemului politic și social nu este una democratică. Cum se explică acest (aparent) paradox? Voi încerca să dau un răspuns, aruncând, mai întâi, o privire în trecut. Secole în șir Rusia a fost un stat autocratic, întreaga putere fiind concentrată în mâinile țarului și ale unui grup de boieri, apoi de funcționari, apropiați lui. Orice împotrivire, oricât de mică, era pedepsită cu moartea. Țarul era mult deasupra muritorilor de rând, iar Biserica rusă îl ungea, la
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
nivel superior de educație. Viziunea eugenistă despre societate conținea premisele unor conflicte, pentru că Încerca să rezolve tensiunile sociale prin crearea unei ierarhii sociale În conformitate cu prioritățile biologice. O astfel de ierarhie ar fi trebuit să permită dezvoltarea meritocrației naturale, Însă structura autocratică, bazată pe controlul de la vârf, pe care o propuneau eugeniștii oblitera, În ultimă instanță, acest scop. O altă inconsistență era conținută În Încercarea de a delimita clar granițele corpului „sănătos” al națiunii de elementele sale „disgenice”. Astfel de granițe erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]