394 matches
-
ruso-polon. În 1926, în timpul Grevei Generale (General Strike), minerii sabotează căile ferate. În 1936, șomerii din toate părțile Marii Britanii organizează un marș al foamei pe ruta Durham (Tyneside) Londra. Comerțul. Pe cît este de axiomatic adevărat că Homo Faber se autodefinește prin muncă (deci prin producție), tot atît de adevărat este că o țară insulară precum Marea Britanie nu poate trăi decît prin comerțul maritim, importînd ceea ce îi lipsește și exportînd ceea ce îi prisosește în orice moment al istoriei sale. Între 1893-1913
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
condiții avantajoase; despărțirea de Țircădău (agresiv, fără vocație de familist) e o opțiune, căsătoria cu Rică (sentimental, fragil, venind dintr-o lume de dincolo de marginile mahalalei În care viețuiește Zița) reprezintă o Împlinire. Mița Baston, din D-ale carnavalului, se autodefinește tot Într-un moment de criză sentimentală. Înșelată În dragoste (și, la rândul ei, Înșală), ea nu recurge la metode obișnuite de manipulare emoțională. Amenință și vrea să se răzbune desfigurându-și amantul; cumpără vitriol, Îi ia urmele ca un
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
timpului. Lipsa tragismului intervine ca o consecință a înțelepciunii (Mă bucur eu, S-ar putea), centrală fiind preocuparea pentru ființa umană, pentru definirea menirii ei: „Totul începe / și se sfârșește în om” (Față în față cu tine însuți). Poetul se autodefinește ca un om al contrastelor, figurând, antitetic, o dualitate: „Eu sunt ca viața: lacrimă și cânt / Eu sunt ca viața: nor și însorire / Eu sunt ca viața: cer sunt și pământ / Eu sunt ca viața: punct și nesfârșire...”. SCRIERI: Cuvinte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
al frustrării, al unei nedreptăți sau injustiții sociale ori politice. El blamează de fiecare dată o instanță sau o autoritate politică, considerând că injustiția nu poate fi înlăturată decât printr-o metodă violentă. Din această cauză, fenomenul s-a și autodefinit ca fiind "tactica ultimei soluții". Cauzele terorismului Cu siguranță că acestea sunt vechi și adânci. La originea lor se află decalajul nord-sud, prăpastia dintre bogații și săracii planetei, prăpastie ce întreține anumite resentimente la nivelul psihicului individual și colectiv. Provocarea
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
Geo Dumitrescu, și editorial în 1976 cu placheta În prelungirea luminii. Mai colaborează la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Poesis”, „Ramuri”, „Contrapunct” ș.a., cu versuri, proză și traduceri din literatura polonă, uneori semnând Mariana Urbanovici. Cu o bună cunoaștere de sine, U. se autodefinește în poezia Lut ars din volumul omonim, apărut în 1984: „Sunt un ciob dintr-un vas, / imposibil de reconstituit”. Dacă s-ar avea în vedere doar titlurile majorității plachetelor sale, În prelungirea luminii, Cratere (1981), Lut ars, Heliante (1987), Febra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
specific cultural, social, geografic etc., aplicabilă aproape oricărei alte societăți. Teoria inițială afirma că lumea dezvoltată se poate extinde în toate spațiile geografice eliberate de comunism - eventual și de alte „isme” - și care îndeplinesc criteriile prin care civilizația occidentală se autodefinește. În cazul Europei de Est, nici nu ar fi fost vorba de o expansiune, ci mai degrabă de o recuperare a vechiului teritoriu geopolitic care aparținuse lumii occidentale și care fusese temporar deturnat de comunism de la istoria sa „autentică”. În
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și societăți precum Georgia, Armenia sau Azerbaidjan în Caucaz. Gândirea în termeni de „civilizație” a propriei identități de către lumea occidentală, pusă de Huntington într-o opoziție agresivă în raport cu civilizațiile înconjurătoare, a forțat deci Europa Occidentală (Europa „celor 15”) să se autodefinească în termeni esențiali, adică în termeni de compatibilitate. Spre deosebire de Națiunile Unite, care acceptă orice varietate a sistemelor de organizare socială și, deci, a civilizațiilor, Uniunea Europeană organizează lumea dezvoltată într-un efort de a menține unitatea de civilizație. Pusă în fața nevoii
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
elitelor și a mecanismelor de redistribuție de tip occidental în societate. Conflictul elitelor potențiale a încetinit procesul și a anulat condiția de prosperitate a populației. Căci elitele în competiție de după 1989 se diferențiau nu numai după modul în care se autodefineau, dar și după mecanismele de redistribuire în favoarea lor pe care le propuneau drept componente ale mecanismului general de redistribuire în societate. Ceea ce le făcea incompatibile, împiedicând un compromis care să pună capăt confruntării dintre ele. Deși diferite, toate mecanismele de
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
manieră și își pierde din prospețime. Simțind capcana, autoarea o va ocoli în celelalte cărți. Urmând cele două fețe ale timpului, rodire și declin, strategia caracteristică optează pentru antifrază, ironie, pentru un fel de „înșelare” sistematică a cititorului. N. se autodefinește chiar drept „cea care aruncă piatra/ în apa liniștită a simțului comun”, iar seducția aceasta este atât de puternică, încât frizează adesea teribilismul. Își construiește poemele din aglomerări vertiginoase de imagini, bogăția realului, polimorf și proteic, transformându-se în densitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
ceea ce face din Biserică axa duhovnicească a istoriei și subiectul sobornicesc al cunoașterii lui Dumnezeu. Pentru Țuțea, cunoașterea revelată este singurul tip de cunoștere autentic. În antropologia creștină, omul nu se caută, nu se intuiește, nu se descrie, nu se autodefinește, fiindcă primește dogmatic, prin credință și har, datele cunoașterii sale. Homo christianus este conștient de faptul că nu se poate autocunoaște și nici nu poate cunoaște total 3. Viziunea Adevărului creștin protejează ființa umană de neliniștile provocate de perspectiva infinitului
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
puteaînțelegerealitatea în schimbare rămâne ca un avertisment în conștiința Sarei. Sunt momente la care ea cu siguranță nu vrea să se reîntoarcă. Ca să consolideze sentimentul de securitate în cadrul familiei, ca să nu mai fie încă o dată trecută cu vederea, Sara se autodefinește în principal în contextul casei și familiei. Este „cea mai mare”, „fata casei”, o fată care primește „multă atenție, multă dragoste”. Când intervievatoarea pune o întrebare legată de problema genului care pare să-i amenințe poziția, Sara se grăbește să
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
mai puțin să gândească o alternativă la aceasta și nici să rezolve eșecul construirii unui model nou de democrație care să concureze credibil sistemul democratic occidental în funcțiune. O asemenea abordare putea fi găsită printre intelectualii comuniști convinși care se autodefineau ca reformatori ai comunismului. Nu cred însă că în România acest grup era prea numeros. Probabil că era format mai ales din comuniștii disidenți, deși cei mai mulți dintre ei se depărtaseră deja de conceptul comunismului. Programul construirii unui „socialism adevărat” nu
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
fiica pe care Alex începuse să a o îndrăgi așa cum Michel îl îndrăgise pe Boaz. Boaz are față de bani o detașare plină de farmec dar nu indiferență. Cine vrea să-mi dea, să știe că sunt bine primiți. Singur se autodefinește ca fiind scrântit la cap sau tâmpit. Își scrie prost scrisorile, eludând orice regulă de ortografie. E pasionat în schimb de optică pe care o studiază cu plăcere. De urât, nu urăște pe nimeni. Iubește în schimb femeile din familia
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
unică și unitară. În realitate Însă, ea nu este așa. Orice individ Își pune mereu Întrebarea, În planul conștiinței sale: „Cine sunt Eu?”. Această Întrebare este dată de nevoia cunoașterii de sine. Întrebându-se cine este, individul caută să se autodefinească și să se autoînțeleagă ca imagine și ca natură, În sfera propriei sale conștiințe. Este, În sensul cel mai exact, o luare de cunoștință despre sine Însuși. În mod egal, și ceilalți se Întreabă, la rândul lor, cine este acela
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
amintind de „visul rău” al lui Al. A. Philippide, dar și de baladescul cerchiștilor sibieni (un text e dedicat lui Ioanichie Olteanu). Apare acum, definitoriu, și tema erotică, glorificând sentimentul devastator, într-un ciclu de sonete intitulat Confesional. G. se autodefinește ca descendent al lui Villon oarecum prin efectul de tabel mendeleevian al elementelor: „Prea-i villonescă viața asta, dar/ Nu-s eu de vină dacă-i villonescă!/ Probabil că era un loc în frescă/ Lipsea un bard ca mine din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
alege scene ieșite din comun. Se evidențiază un anumit specific al atmosferei, o anumită modalitate a prezentării protagoniștilor, bazată pe vorbirea regional-dialectală (dialogul joacă un rol esențial în economia edificiului narativ). C. creează impresia că își lasă personajele să se autodefinească, rolul ei fiind doar acela de a le introduce în scenă. Nu există nici un scenariu prestabilit, evenimentele au loc pur și simplu, personajele intrând și ieșind din aria de observație a autoarei, după voia lor; nimic nu este supus analizei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
masacru de la Brescia. Dar să aprofundăm acest fascism al lor. Se întemeiază el oare pe ideea de Dumnezeu? De Patrie? De Familie? Pe bunăvoința tradițională, pe moralitatea intolerantă, pe ordinea militară adusă în viața civilă? Iar dacă acest fascism se autodefinește încă, cu îndârjire, ca fiind întemeiat pe toate aceste idei, poate despre o autodefinire sinceră? Criminalul Esposti - ca să dau numai un exemplu -, în cazul în care în Italia ar fi reinstituit fascismul, în salve de tun, ar fi oare dispus
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
bunăvoință (fără îndoială, mai ales cei din urmă), au căutat un dialog, s-au reunit pentru a dezbate colectiv problemele care erau esențiale pentru primii și culturale pentru cei din urmă. De aici s-a născut această „cercetare” (după cum se autodefinește). Tinerii „neadaptați” și-au povestit experiențele, cerând implicit ajutor, tinerii intelectuali burghezi i-au ascultat și au încercat să le dea o mână de ajutor. Dacă această cercetare ar fi fost un roman, nu s-ar ști cum se termină
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
luăm viața unui om, dar nici unul care să ne permită să-i luăm moartea: este cruzime pur și simplu"20. Cioran, "acest Nietzsche contemporan", așa cum îl numește Gabriel Liiceanu, încă de la 20 de ani "specialist în problema morții", cum se autodefinește, consideră că viața este ridicolă, deplorabilă, ca o boală, o farsă a naturii, iar sinuciderea, un mod de a face aceasta joacă a divinității suportabila. Cu toate acestea, Cioran nu a încurajat niciodată sinuciderea ca soluție concretă, ci vede în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pentru Cioran a presupus un fel de transfigurare, o renaștere pentru el. Pessoa spunea: "patria mea este limba portugheză". Pentru Cioran, a scrie în franceză a însemnat asumarea unei noi patrii, situație pe care nu a recunoscut-o niciodată, el autodefinindu-se "un apatrid metafizic", desi același Cioran afirmă: "on n'habite pas un pays, on habite une langue". Se autodemolează Cioran? E fariseu? E sincer? Petre Tutea a spus odată că Cioran nu e deloc disperat, "eu cred ca se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
idei s-a desprins cu mari sacrificii intelectuale? Într-un articol pe care l-a publicat în Internet referitor la Cioran, pe care îl numește "iubitor al haosului", Rattia se întreabă: "Cum să-l caracterizezi pe un gânditor care se autodefinește estet al disperării sau curtezan al vidului sau un nefericit prin decret divin sau gropar cu luciu de metafizica sau un mort născut cu clarviziune?"58. Oricum, pentru Cioran, "tragedia omului este de a nu putea trăi în viață, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cât "francezii scriu foarte neglijent, e limba lor, în fond, si ei nu mai cred în limba lor, însă eu, ca metec, am luat-o foarte în serios, toate cărțile le-am scris de cel puțin două ori"93. Se autodefinește ironic un balcanic ajuns la Paris ca să facă exerciții de stil în franceză: "Ce să vă spun? De la Coasta Boacii la chestia asta... a fost un efort teribil, să lupți împotriva temperamentului tău scriind, nu e deloc ușor"94. "De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu are pic de îndoială că Estonia a fost chiar cotropită de ruși timp de 50 de ani, și nu ezită să dea realității un chip adevărat, simplu și fără emfază. Tocmai lipsa de ambiguitate în felul în care se autodefinesc și curajul de a spune lucrurilor pe nume este principala diferență ce separă cele două popoare, care porneau, acum 10 ani, aparent din aceleași blocstarturi, sub lumina crepusculară a unui imperiu muribund. Estonienii sunt uniți în jurul câtorva valori naționale indiscutabile
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
unde fojgăiesc „ucenicii”, gospodinele, lăcătușii și șoferii comuniști, aceștia din urmă școlarizați - în cazurile fericite - la seral sau la fără frecvență. Și, ca să închei descrierea „obiectului cercetat”, mai adaug că această faună cenușie, care are grave probleme în a se autodefini în termeni coerenți și inteligibili, „rezolvă” cu avânt, prin ordine guvernamentale și dispoziții de partid, probleme de limbă și istorie. Rămâi siderat când îl vezi la televizor pe Vasile Tarlev spunându-ți, cu o autoritate și o competență pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
unuia singur.104 Dezbaterile privind difuziunea atrag atenția asupra problemei internalizării normelor. Normele sunt standarde de comportament pentru actorii cu o identitate anume. Normele sunt conectate cu identitățile, cu un sens al sinelui, și arată modul în care actorii se autodefinesc. Întrebarea centrală pe care o explorăm, scrie Jeffrey Checkel, este dacă instituțiile internaționale au abilitatea de a socializa agenții, ținta socializării putând fi statele, politicienii sau cetățenii. Socializarea implică faptul că agenții schimbă logica consecințelor cu logica adecvării.105 Remarcabil
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]