200 matches
-
neconvenționale, semnate de Radu Vancu, Ioan Mariș, Rodica Braga, Teodor Dună, Cosmin Perța, Mara Magda Maftei, Mihai Posada, Ioan Radu Văcărescu. Multe fraze critice sunt memorabile. Un singur exemplu (din textul lui Radu Vancu): Acestea sunt sensurile discreției poetice ivănesciene: autodefinire prin cufundarea în indefinit, exprimare prin continuă reprimare, ocultare revelatorie a biografiei prin bibliografie, conștiință saturniană a perpetuei evanescențe." l În SCRISUL ROMÂNESC (nr. 7-8/ 2006), Monica Spiridon elogiază, fără nicio rezervă critică, "eseurile" (de fapt însemnările gazetărești despre moravurile
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
întîi un proces de expurgare a normelor pe care le-a preluat de la comunitatea sa. Trebuie să uite tot ceea ce a învățat vreodată de la alții, pentru ca abia apoi, înarmat cu această miraculoasă tabula rasa, să-și înceapă propriul proiect de autodefinire. Hill nu e naiv și nici nu face pe naivul: nu-și închipuie că o tabula rasa există, de la Locke încoace puțini au mai nutrit asemenea năzuințe, dar recomadarea lui este că odată încheiată această uitare tămăduitoare, să decidem noi
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
În foarte puținele intervenții pe vers, pe care ni le-am permis, ca să vedeți cum sună mai bine în pasajele epurate, am vrea să vă fie mai clar ce trebuie făcut peste tot, în restul numeros al poemelor. Iată o autodefinire importantă: "Să nesocotesc, să surprind și să râd./ Este felul în care vă mai pot vorbi". Pe muchie de cuțit acest distih: "Să rupi o pagină din așternut,/ Să pui pe buze o culoare stinsă". Doar în aparență sună frumos
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
gestică unei poezii veritabile, rareori previzibilă, adeseori surprinzătoare. Textele din Eu însumi se impun fie la modul impetuos, iconoclast, de-a dreptul insolent (mai ales în prima secțiune a volumului), fie, dimpotrivă, prin explorarea marginilor unei Singurătăți esențiale; fie prin autodefinire (artele poetice abundă), fie prin "călătoriile în afara eului". De oriunde ar porni, autorul ajunge la același adevăr încorporat scrisului, în regim de intensitate vizionară sau de înțelepciune stoică. Două exemple: "Poezia mea are nevoie de forța unui taur ca să se
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
într-o lucrare destinată a fi citită cu ușurință (stilul autorului, aproape jurnalistic, confirmă o asemenea ipoteză) de mulți. Dar tema este extrem de importantă și, dacă Lucian Boia are un mare merit este acela de a fi semnalat absența unei autodefiniri existențiale naționale și social-culturale. Ceea ce a întreprins D-sa - alături de ceea ce au scris și alții înaintea sa - nu poate constitui decît o inițiativă pasionantă, necesară în cultura noastră. Un început bun, o cale de investigație bine aleasă - dar, din păcate
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
n. m., G.G.ț pentru explorarea cărora instrumentul lui nu e adaptat" (p. 128). Atracția față de zonele obscure ale sufletului la un ins înzestrat pentru gândirea abstractă, căreia nu-i ignoră însă limitele, este în sine remarcabilă, ca și onestitatea autodefinirii, semnalată printr-un citat revelator: "Sunt și eu ce pot". (Re)descoperind această latură a personaltății lui Valéry, Livius Ciocârlie se (re)găsește, inevitabil, pe sine, pentru că tocmai elementele secundare, nesemnificative din punctul de vedere al Spiritului întors asupra lui
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
Fugi amărnicie mai peste coclauri!/ Cândva, dezinvolt, culegeam doar lauri/ Ochii alor mei, cu sclipiri rebele,/ grele de-nțelesuri, mă privesc din stele”. Incertitudinea și destrămarea la scară universală, în formularea Venerei Antonescu, fac casă bună cu emoția unor memorabile autodefiniri „pe drumul amintirii-ntors”; secvențe dintr-o confesiune violentă acreditează tropii sfâșierii lăuntrice cultivați odinioară de marii sonetiști italieni: „Din coșmar în insomnie./ Argint viu. Crispare Vie./ Sub același Ceru-i Ler/ Eu/, Văpaie’n plin ether.” Dacă volumele de acum
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
a fi integru. Suferă de toate bolile și viciile imaginabile. Nu poate ieși singur din el și din natură. Omul nu se poate autodefini. El se definește prin semeni. Constatăm actul individuației, dar nu ne dăm seama cotidian de incapacitatea autodefinirii. Eu, Petre Țuțea, spun ce cred eu despre mine și când rămân singur cu mine uit și unde m-am născut; și în singurătate aș muri de melancolie ca maimuța lui Andreev. Prezența mea e definită de contemporanii mei. Drama
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
din prezent. Considerațiile despre timiditate, de exemplu, despre comportamentul insului timid, despre cauza și consecințele timidității, definesc un concept și trimit totodată la felul de a fi al celui care vorbește despre aceste lucruri, adică la Livius Ciocârlie. Definire și autodefinire, în termeni, aici, aproape tehnici: „Așa cum presupuneți, la originea timidității este carența de energie. Această carență provoacă un reflex de conservare a energiei puține de care dispune individul, adică provoacă o atitudine retractilă, lipsită de îndrăzneală, deloc «bărbătească», în relațiile
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
am trăit: Grădina cu polenuri/ sau pur și simplu plăcerea matinală de-a mă trezi de-a fi” ( Există mecanismul funcționând). Și: „Îmi amintesc uneori (cu efort) iarba de-afară de-acasă iarba din Grădina cu mere” (Mama cu pruncul). Autodefinirea devine tot mai drastică, pe măsură ce cunoașterea potențează Învrăjbita autocunoaștere: „Eu sunt străin. Străinul ce-și scoate/ ca pe un câine În lesă/ corpul viu la plimbare” (Mesagerii). Expediția Întru adevăr, pe serpentinele și În străfundurile sale cu miasme, decupează pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a clasei. „O reincarnare literară? Naratorul rămâne vag. Un sine dispersat În măști multiple, În așteptarea poetului mort și venerat, a cărui viață a fost ea Însăși un stăruitor exercițiu În reprezentare și identitate dispersată. Povestitorul Încearcă În roman o autodefinire prin povestirile celorlalți.” Studenta considera ultimele rânduri ale cărții deconcertante. Prin dispariția din scenă a poetului mort, ideală identitate strămutată, cititorul rămâne doar cu solitudinea naratorului. Autorul este deposedat de caracterele sale și de raportarea la semenul ideal. „Senzație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o cămașă prea strâmtă. Singura mea preocupare din ultimii ani de București fusese să-mi distrug sistematic orice urmă de personalitate. Să nu cumva să devin, Doamne ferește, vreo artistă, vreo intelectuală ori vreo seducătoare sau vreo Penelopă. Orice încercare de autodefinire mi s-ar fi părut un cotlon, o vizuină claustrofobă. Și ca să nu fiu nimic din ce aș fi putut fi, a trebuit să dezamorsez orice polarizare din viața mea, cu prețul stagnării, al anonimatului și al fluturilor care se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
hotărâre în privința altuia, orice preluare în proiect poate să fie o ieșire din granițele proprii, poate să fie o depășire de hotar spre hotarele altuia. Pentru a-mi da hotare, am acum nevoie de hotarele "celuilalt"; "celălalt" este implicat în autodefinirea mea și, ca atare, el este preluat în proiectul meu, în libertatea hotărârii mele. Celălalt, cu libertatea lui sau cu năzuința lui de libertate, și atunci cu acceptarea supunerii lui, se definește, la rândul lui, în cadrul proiectului meu, își primește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește ca sumă a șovăielilor mele, el se disimulează în rețeaua ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei mele, nu cunosc decât supliciul ruminației nesfîrșite: "ce e de făcut?" " Ce e de făcut?" Această întrebare este o siglă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fenomene distincte. Mai mult; ea răspundea unei duble nevoi, obiectiv apărute: nevoii de a redobândi originaritatea gândirii, după ani de monotonie mentală aduși de un materialism dialectic și istoric coborât la rang de manual și de instrument catehic; nevoii de autodefinire, de redobândire a unei conștiințe naționale. De aici succesul și influența pe care, începînd cu anul 1968, l-a avut în România opera lui Noica asupra tinerelor generații de intelectuali. El a avut fericirea de a găsi un debușeu masiv
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
importantă contribuție a mea la viața publică românească. Ambiția mea este să transformăm Institutul de Studii Populare într-un laborator de idei, programe politice și politici publice pentru Partidul Democrat Liberal. În ultimii ani, dreapta a făcut pași importanți pentru autodefinirea doctrinară și instituțională. Acest proces este la început. Clarificarea identității doctrinare a dreptei și reforma instituțională a Partidului Democrat Liberal sunt proiecte care necesită multe eforturi în următorii ani. Solidarizarea resurselor intelectuale pentru realizarea acestor proiecte este o misiune pe
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
după natură sînt rejectate în favoarea unei naturi alter; autoritatea transcendentă e delegitimată și, odată cu ea, sînt refuzate valorile societății întemeiate pe dreptul divin. Tendința de autonomizare, de purificare extrem(ist)ă este, în fond, reflexul disperat al unei nevoi de autodefinire radicală, de identitate „nouă” și „esențială”, în condițiile în care identitatea/reprezentarea tradițională - destabilizată - își pierduse legitimitatea de facto. O pasiune absolutistă, o mistică a imanentului - reacție compensatorie la desacralizarea existenței și a artei, la dizolvarea fundamentelor/reperelor stabile - animă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Titu Maiorescu, mesianismul tradiționalist al lui Nicolae Iorga), se acutizează odată cu avansul modernizării social-culturale și cu apariția „crizelor” de adaptare aferente într-o societate cu mai multe viteze, intrată tîrziu în modernitate, marcată de clivaje identitare și de necesitatea autodefinirii. Dacă în cazul romantic-clasicizantului Vasile Alecsandri conștiința apartenenței la „ginta latină” impulsiona activitatea de mediator a acestuia între cultura franceză și cea română (fără deschideri, însă, către modernitatea postromantică), la antiacademistul Alexandru Macedonski, nevoia afirmării în Occidentul latin modern (Valonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
substratului arhaic traco-get sau neolitic (Dan Botta, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Vasile Lovinescu, Mircea Vulcănescu ș.a.), ai ur-balcanismului (I. Barbu) și ai autohtonismului ortodoxist și antimodern (Nae Ionescu), sub forma complexului de inferioritate sau de superioritate; întreaga dezbatere interbelică privind autodefinirea identitară, tradiția și specificul național stă pe acest complex care o irigă printr-un sistem de vase comunicante. „Complexul periferiei” se va asocia adeseori cu o atitudine antipoliticianistă, antiburgheză și antiliberală, fie ea socialistă, populistă, conservatoare sau reacționară, mergînd de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se exprimă și aici, unde toate tomberoanele s-au transformat în amvoane. În această construcție, sau re construcție, printr-o lirică a măștilor, reiterând, poate, ecouri argheziene din Psalmi și nu numai, sclavul / sluga / bufonul / jumătatea insului, aflat în procesul autodefinirii, al inițierii întru sine, aruncă în luptă un arsenal eclectic de cuvinte - practic, se regăsesc aici termeni din toate registrele limbii române -, întâlnindu-se, conștient sau nu, cu marele poet ale cărui opere sunt amintite mai sus, care, la rându
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
acestea, avantajele spectatorului; terorizat de «haosul» faptelor, nu-l poate salva decât încrederea în rațiomalitatea lumii. Fără această încredere în puterea spiritului nostru de a instaura ordinea, nu se poate obține nimic valabil în istoriografie”. O mai nimerită și fidelă autodefinire pe care el însuși nu și-a propus-o - greu de imaginat! Suntem în 1983, când Alexandru Zub, referindu-se la Miron Costin, spune în volumul Biruita-au gândul: „exprimând dificultatea de a se dedica istoriei într-o epocă în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lui Eminescu i le acordaseră. Ea se confundă cu principiul iubirii, cu legea de a fi însăși și este acaparatoare asemenea unei forțe a naturii. Așa cum reiese mai ales din lirică, feminitatea a reprezentat întotdeauna pentru Eminescu o posibilitate de autodefinire. În opera eminesciană, ea este prezentă în două ipostaze majore: există în primul rând o feminitate carnală, demonică, dar există și o feminitate vaporoasă, de legendă. Dimensiunea care prevalează este însă cea mitică, dimensiune în care este depășită imaginea civică
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
direcție este dată și de problematica autoși heteroidentificării masculinității și feminității. În imaginea de sine a fiecăruia dintre noi, are importanță și cât de mult ne percepem ca posedând masculinitate saufeminitate. Concepția psihologică de tip clasic arată că, cu cât autodefinirea persoanei în termeni de masculinitate-feminitate corespunde mai mult cu trăsăturile și comportamentele ei reale, cu atât mulțumirea de sine e mai mare. Identificarea - în imaginea de sine - cu tipificările consacrate categoriei de sex din care faci parte este o premisă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pentru finalizarea acțiunii începute, de puterea de a rezista diferitelor tentații, stăpânirea abilităților de muncă intelectuală în autoinstruire, de natura și complexitatea scopurilor și sarcinilor propuse, de metodele cunoscute și folosite, • începe cu clarificarea cunoașterii de sine, pentru o bună autodefinire și cu conștientizarea necesității autoeducației în procesul devenirii proprii, • își formulează obiective variate și progresiv de realizat, derivate din valori, • educatul își elaborează un plan de autoeducare de lungă durată, cu elementele necesare, cu stăpânirea și utilizarea metodelor, procedeelor specifice
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
111). Aceasta i-a făcut pe primii constructiviști să insiste pe faptul că studiul ideilor, normelor și al altor tipuri de semnificații necesită o metodologie interpretativă, una care caută să surprindă "legătura dintre semnificațiile intersubiective" care derivă din autointerpretare și autodefinire, și practicile sociale în care sunt înrădăcinate și pe care le constituie" (Kratochwil și Ruggie 1986; Kratochwil 1988/9; Neufeld 1993:49). În mod curios, aceste argumente au fost uitate de unii constructiviști, care se situează pe poziția "convenționalismului metodologic
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]