331 matches
-
împreună cu el îi cercetezi toate încăperile și cotloanele. Descartes era însă absolut singur cînd și-a început explorarea de sine și nu uită din cînd în cînd să atragă atenția că e vorba de un exercițiu personal. Combinarea acestei însingurări autoimpuse, metodice oarecum, cu «eul», a atras calificarea filosofiei cartesiene ca fiind, finalmente, solipsism. Dacă e să corelăm starea de fapt în care spiritul cartesian se descoperă pe sine, concluzia la care el ajunge și etimologia cuvîntului solipsism, avem toate motivele
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în lecțiile de educație fizica, astfel: I.4.1. Obiective operaționale recreativ - distractive satisfacerea necesitații de recreere si de distracție prin inducerea imediată a “stării generale de bine” prin joc și mișcare; satisfacerea necesitații de întrecere în echipă cu reguli autoimpuse; formarea și satisfacerea necesitații de a câștiga prin mișcare și joc; satisfacerea necesității de a acționa autonom; satisfacerea necesității de a acționa individual în fața colegilor de echipă sau de clasă, mutarea centrilor de interes psiho-social în timpul zilei de scoală. I.
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
la nivel central, combaterea stresului; combaterea sedentarismului prin joc, realizând refacerea neuromotorie la nivel periferic; activarea marilor funcțiuni ale organismului prin joc, odată cu menținerea și întărirea stării de sănătate generală; combaterea stărilor psihice negative printr-un joc de mișcare autonom, autoimpus în scopul de a induce cu ușurința în „starea generala de bine”. I.4.3. Obiective operaționale privind formarea caracterului si personalității formarea și consolidarea trăsăturilor pozitive de caracter si personalitate; formarea și consolidarea deprinderilor de a acționa în echipa
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
Bisericii Sfântul Gheorghe Nou. Pelerinii au îmbrăcat cu lumânări (candele de stearină, mai exact) câteva cruci de piatră din curte, pridvorul acesteia etc. Senzația mea finală era că aveam de-a face cu un pelerinaj tânăr, Un rând calm, ordine autoimpusă care tocmai se construiește, se caută în permanență, negociindu-și identi tatea proprie. Un semn mi s-a părut a fi și faptul că nu existau toalete publice sau ceva asemănător, prevăzute în dispozitiv, cu toate că așteptarea și numărul de pelerini
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
spațialitatea rândului este dată de un cordon greu de catifea roșie, susținut de piloni de alamă. Cei prezenți acolo ridică cordonul de protecție cu un gest firesc, natural, intră și ies din rând după dorință, dar se păstrează o ordine autoimpusă, fără aportul forțelor de ordine. Atunci când depun acatiste sau pomelnice la raclă, credincioșii „avansează” preotului pre zent acolo, chiar înainte de a fi miruiți pe frunte, fie două-trei bancnote mici de un leu, fie o hârtie albastră de 5 lei sau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fiecare reporter care-l solicită. „Iată, am pus pe picioare un nou pelerinaj”, pare a spune zâmbind în fața camerelor. În fine, absența jandarmilor dă naștere unui rând mai „fluid”, mai puțin tensionat, iar sentimentul acesta de libertate și de disciplină autoimpusă cred că-i atrage pe cei prezenți. Împrejurimile bisericii au fost transformate în loc de parcare și încă unul foarte solicitat, având în vedere aglomerația teribilă din zonă. Ca în jurul oricărei resurse foarte disputate, acolo s-a format o mică industrie locală
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
prilej de socializare, de distracție. Cum reacționau pelerinii gadjo din jur în fața acestei stări de fapt ? Citeau preocupați acatiste și cărți de rugăciuni la lumina slabă a iluminatului public, adunați în microgrupuri de patru-cinci persoane, cântau cântece religioase. O segregare autoimpusă în interiorul rândului, pe care nu am întâlnit-o niciodată la Iași. În perioada anterioară hramului, pe rețelele sociale și pe e-mail a circulat o „invitație la pelerinajul nocturn al «decrețeilor» din România”, la care erau chemați să participe „îndeosebi cei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
jurnalul de seară și „directul” aferent. „Rândul copiilor”, pe care l-am descris anterior, pornește acum de la racle și se întinde până pe strada Patriarhiei, pe sub bolta de acces în curtea interioară. Nu este încadrat cu garduri de metal, ordinea este autoimpusă, dar starea de agitație din interior este mare, observabilă din exterior. Compoziția lui de la această oră este una aparte : multe familii tinere, urbane, cu unul sau doi copii, femei de etnie rromă cu mai mulți copii, uneori chiar și cinci-șase
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dintre greco-catolici și ortodocși sunt foarte prezente în felul lor de a relata istoria icoanei miraculoase și a mănăstirii. Simt cum încearcă să-mi menajeze susceptibilitățile legate de propria mea confesiune, de „legea mea”, cu alte cuvinte, un ecumenism discret, autoimpus. O piatră rotundă și grea, ca un ou de găină, proiectată de unul dintre cauciucurile microbuzelor care urcă panta, o atinge năprasnic pe pelerina Ana chiar în rotundul gleznei, mai să se prăbușească la pământ de durere, așa că sunt nevoit
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pelerinaj. Pornind de la afirmația lui Victor Turner care remarcă „creșterea graduală a sacralității pe măsură ce pelerinul avansează de-a lungul drumului”, Jill Dubisch arată că, în pelerinajele ortodoxe din Grecia, codurile vestimentare sunt o combinație între directivele Bisericii oficiale și atitudinea autoimpusă a pelerinilor (Dubisch, 1995 : 127). În cazul rândului de așteptare, am remarcat cum ținuta pelerinilor devine din ce în ce mai strictă pe măsură ce aceștia se apropie de raclă pentru atingerea moaștelor, scopul final al călătoriei. Un acoperământ de cap, scos în ultima clipă din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și glezna). Cu toate că este dificilă o estimare exactă a locului de proveniență, marea majoritate a acestora sunt rromi căldărari, originari din localitățile Ciurea, Grajduri, Ivești și Livești. Este vorba de un grup cu sedentarizare târzie, identitate etnică foarte bine prezervată, autoimpusă, conviețuind în grupuri compacte, într-o bună conștiință a tradițiilor și stăpânire a limbii (Gräf, 2008), care acum se ocupă cu recuperarea și comerțul cu metale feroase și neferoase. Cum prețul acestora a explodat în ultima vreme pe piețele internaționale
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
că rândul se constituie la un moment dat într-un sistem sociofuncțional, cu propriile norme de reglare a conflictelor, cu alocare sau anulare de drepturi în cazul absențelor, impunere de sancțiuni etc. O categorie aparte este studiul normelor de comportament autoimpuse care intră în vigoare când individul se înscrie în rând, precum și managementul intruziunilor (cutting in line) (Schmidt, Dubé, Leclerc, 1992). Lectura unor astfel de cercetări punctuale mi-a fost ulterior foarte utilă pe teren în înțelegerea și decriptarea unor conflicte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
metamorfoze ale faptului literar. Acest lucru a dus la recunoașterea tardivă a literaturii-mărturie ca producție literară. Este important de menționat faptul că memoria foștilor deținuți funcționează diferit. Unii au povestit că perioada detenției a fost urmată de uitare, fie necesară, autoimpusă, fie spontană, iar alții vorbesc despre incapacitatea de a uita, despre tulburarea și coșmarurile care au însoțit această experiență. Mulți dintre supraviețuitorii-martori încearcă să uite experiența lagărului, iar alții nu numai că nu pot sau nu vor să uite, dar
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Cuvântul „cruzime“, folosit de Artaud, e de obicei foarte prost Înțeles. Nu cred că el l-a gândit cu sensul de baie de sânge, sadism sau violență de dragul violenței. Cruzimea Înseamnă cruzime față de sine Însuși, rigoare, determinare absolută. O violență autoimpusă cu intenția de a depăși o stare confortabilă, pentru a putea atinge adevărul, prin efort și suferință. Un act radical, de care nu mulți suntem capabili. În Jarry, el a văzut un aliat de drum, căci dedesubtul șocului obscen adresat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că lumea s-ar asocia pentru competiție, nu aș fi plecat. Am încercat mult să fac ceva înainte să iau decizia asta. V.A. : Încep să înțeleg că alegerea Berlinului e un fel de exil pentru Alina Mungiu-Pippidi ? Un exil autoimpus, ca la Caragiale ? A.M.P. : Cu certitudine că eu n-am vrut să plec niciodată. În 2006, am primit invitația să aplic la o poziție acade‑ mică la Oxford, care avea ca focus Europa Centrală și de RĂsărit. Acolo aveam
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la Kiev par a desemna Divinitatea ca protagonistă absolută a tabloului kievean, pășind prima în întâmpinarea omului și operând schimbări în sufletul său, în care coboară automat liniștea, în timp ce la schitul Kitaev este vorba nu de liniște, ci de tăcerea autoimpusă de către călugări, ca o ieșire în întâmpinarea Divinității și o ascultare interioară a glasului acesteia în om. La Lavra Peșterilor din Kiev, liniștirea este darul lui Dumnezeu pentru om, în timp ce în micul schit Kitaev, tăcerea este o jertfă de laudă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
niciodată. De aceea, își dăruiește fiecare clipă a zilei altora, păstrându-și pentru sine doar nopțile, în care citește și traduce. În timp ce, părintele Serghi e convins că pârâul acesta limpede existent în el, izvorăște chiar din sine, rod al desăvârșirii autoimpuse și riguroase, și trăiește cu teama că împărțindu-l oamenilor îl va vedea secând pe vecie. Paisie Velicikovski, slujindu-i pe oameni, îi slujește lui Dumnezeu, în timp ce Serghi simte că însuși Diavolul transformă jertfa sa către Domnul într-o faptă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
București). Debutul lui G., remarcat și de G. Călinescu în „Viața literară”, a însemnat doar un exercițiu de digitație pentru cel care, peste aproape patru decenii, își va schimba și stilul, și maniera, dar mai ales tonul. După o pauză autoimpusă, poetul revine cu volumul Arderea etapelor (1968), succedat la intervale scurte de alte noi cărți de versuri. Nimic (sau aproape) nu mai amintește de romanticul întârziat de odinioară, poetul dovedind odată cu înaintarea în vârstă nu doar o vitalitate (uneori exacerbată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
Concluzii / 157 Bibliografie / 161 Abstract / 165 Résumé / 171 Introducere Ideea acestei cărți a apărut în urmă constatării că Relațiile Publice 1 nu au un statut bine configurat printre disciplinele și profesiile din România. Bibliografia deja existența, precum și constrângerile (impuse sau autoimpuse) exercitate asupra organizațiilor de a-si inventa departamente de comunicare ar fi trebuit să asigure o mai bună cunoaștere a domeniului. Însă observațiile personale ne-au arătat, nu o dată, că nu doar bună cunoaștere, ci și buna recunoaștere, în sensul
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
anterioare, întrucât toate sunt aplicabile, dar într-o manieră de tipul "ori, ori". Cu alte cuvinte, perspectiva managerială asupra culturii are în centru o entitate organizația ale cărei fenomene ("materiale" și "culturale") trebuie administrate conform obiectivelor de performanță impuse sau autoimpuse. Perspectiva "societala" ignoră organizația, pentru a pune în centrul schemei trăsăturile culturale ale mediului în care organizația își desfășoară activitatea. Pe bună dreptate, cele două perspective sunt nu numai contrare, ci și contradictorii, atâta vreme cât trebuie să optam între surse mai
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
nu degeaba se vorbește despre cele mai eficiente, dacă se poate spune așa, cazuri de manipulare (spălarea creierului sau alte formule) ca fiind rezultatul îndepărtării celorlalți din conștiința subiectului, fie că aceasta se petrece în condiții de recluziune forțată sau autoimpusa. Din perspectiva noastră, prin comunicare în general și prin comunicarea în RP, în special, stabilim definiții ale raporturilor noastre cu realitatea exterioară și cu ceilalți actori din mediul social, negociind permanent ceea ce este acceptabil sau inacceptabil din punct de vedere
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
de practici care iau forma unor scheme sau "figuri" de comunicare. Deseori este subliniată nevoia de comunicare într-o organizație sau între această și mediul exterior, dar se pierde din vedere că aceasta nu este un obiectiv, cumva impus sau autoimpus, ci o stare de fapt de la care trebuie pornită analiza. Nimeni nu poate să nu comunice, ne reamintesc membrii școlii de la Palo Alto, si, de aceea, a spune că a comunica este totul, nu este decât un truism, nu un
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
Teologie..., p. 200. 94 Cf. Tillich, op. cit., p. 320. În eseul CE este Iluminismul? Kant răspunde: "Iluminismul este eliberarea omului de propria tutelă. Această tutelă este incapacitatea omului de a face uz de propria rațiune fără ghidarea altuia. Tutelarea este autoimpusă când cauza ei nu constă în lipsa rațiuni,i ci a curajului de a o folosi fără îndrumarea altuia. Sapere Aude! Îndrăznește să folosești propria rațiune acesta este motto-ul Iluminismului." Alături de rațiune, Kant vede în autonomie și armonie celelalte două
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
mult mai multe. A.B.Cum arată o zi din viață Dumneavoastră? Atunci când scrieți, aveți nevoie de anumite lucruri? Știu eu, o parte anume a zilei sau nopții, anumite obiecte preferate... În ultimul timp scriu roman, așa că urmez un program autoimpus. Mă trezesc pe la 4,30 și scriu câteva pagini până pe la 7,30 când plec la serviciu, unde lucrez că psiholog. Nu mai scriu cu stiloul, ci direct pe computer. Îmi beau cafeaua la acea ora când încă nu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de pe poziții analitic critice, trebuie s observm c, mai ales în cursuri, dar chiar și în Explicarea omului, nu lipsesc limitele datorate timpului agitat în care a trit și lucrat Mihai Ralea, supus la tot felul de constrângeri (impuse ori autoimpuse, cum nu lipsesc nici scprile, ba chiar inexactitțile de informare inerente condițiilor în care au fost redactate, multe rmânând și astzi în afara unor preocupri de valorizare și, deci, nesupuse corecturilor firești, revizuirilor sau valorificrii. Din unghiul de vedere critic, fr
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]