509 matches
-
Uriașii munților), Irina ( Trei surori), Peer Gynt, Gaev din Livada...; despre acesta din urmă, chiar nu ne putem Înfrînge dorința de-a cita părerea autoarei, redactată, din nou, Într-un stil cuceritor: „Într-o postură de saltimbanc al decadenței, cu autoironie dulce-amară, Gaev face elogiul dulapului de cărți și prin aceasta, implicit, a bolii cu transmitere textuală bovarismul. De sub masca unui dandy cabotin și teatral, elogiul lui Gaev țintește, Însă, altceva. Salutul lui este un elogiu [adus-n.n.] frumuseții gratuite
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Uriașii munților), Irina (Trei surori), Peer Gynt, Gaev din Livada...; despre acesta din urmă, chiar nu ne putem Înfrînge dorința de-a cita părerea autoarei, redactată, din nou, Într-un stil cuceritor: „Într-o postură de saltimbanc al decadenței, cu autoironie dulceamară, Gaev face elogiul dulapului de cărți și prin aceasta, implicit, a bolii cu transmitere textuală bovarismul. De sub masca unui dandy cabotin și teatral, elogiul lui Gaev țintește, Însă, altceva. Salutul lui este un elogiu [adus-n.n.] frumuseții gratuite
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de lemn, luminate poetic, subliniind, astfel, poezia luminii decorului din imagine, ansambluri de schițe, ele însele un fel de aparteu al scenografului cu libertățile interioare, aventuri savuroase ale graficii și caricaturii dublate de scurte comentarii pline de haz, ironie și autoironie, schele din fier greu pe care stau, ca într-o vitrină, măști grotești din spectacole, păpuși enorme surprinse, parcă, într-o mișcare subtilă, rafinată, monitoare pe care se derulează încontinuu secvențe montate sau chiar spectacole întregi care poartă semnătura scenografului
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
cenușă, matsuhai, dacă avem noroc, va pluti, în rotiri de neprevăzut, în măruntaiele cuptorului (alchimic, suspinam cu nesfârșită langoare, cuvânt pe care el l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și, atunci când se va pogorî asupra ofrandelor noastre, se va uni cu lutul roșcat și va naște motive ciudate, cu luciu verde-închis. În așteptarea acestui rit de hieros
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de optzeci de ani, cuceritorul, prin franchețe și umor, scriitor Marin Ioniță (cândva, emul al lui Nicolae Labiș, la Școala de Literatură), isi schițează - în revistă ARGEȘ nr. 7/ 2009 - un C.V. care poate fi opus, ca model de simplitate, autoironie și bun-gust, autoglorificărilor pline de pretiozități la care recurg alți autori în împrejurări similare. Spicuim: "La paisprezece ani, când am devenit elev al școlii profesionale de agricultură din Armășești, județul Ialomița nu aveam citită nici măcar o singură carte. Dar am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7031_a_8356]
-
de bolnav Cu atîtea simptome și boli, cu atîția doctori și atîtea tratamente, cu atîtea nostalgii după Dincolo și cu atîtea angoase, Cioran a fost, ca orice bolnav, un om foarte ocupat. A recunoscut, de altfel, cu sarcasm surd și autoironie, că bolitul îi consumă tot timpul și toată energia, încît nu poate nici scrie, nici compătimi pe altcineva. "Beteșugurile mele îmi iau atîta timp, că nu le mai pot suporta și pe ale altora. Nu am spațiu de cedat unor
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
din craiova, din penibilaoltenia, singurul, până la un moment dat, din cartierul țiganilor - și cu atât mai brav. Uitându-se în jur, el fixează vecinătățile sociale și le inventariază pe cele poetice, într-un text ce se salvează, din nou, prin autoironie: "Ai idee unde locuiesc poeții din craiova? eu/ obișnuiam să stau în romanești singurul poet din cartier/ până a apărut firică. de fapt părinții lui locuiau acolo/ poetul venea doar vara prin fundătură să mai vadă/ casa bunicului și să
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
despre lucruri fundamentale fără emfază (vezi reproșurile aduse Aurei Christi, de pildă, căreia îi admiră proiectul literar ambițios și idealist, dar îi propune împlinirea lui prin coborîrea mai frecventă în concret, prin distanța necesară față de propriile aspirații, ceva umor și autoironie). Exhibarea eului, prin modul filosofic de a se apropia/depărta de cărți și de autori, nu e narcisiacă, vrea să exprime finitudinea, condiția de muritor a celui care citește și scrie, conștient că "totul e relativ, la urma urmei. Și
Critica reflexivă by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/7568_a_8893]
-
promisiunile asumate în această direcție), Simplex este până la urmă cartea unui singur personaj: naratorul, în spatele căruia se simte, cu puterea evidenței, respirația lui Alexandru George însuși. Pe tot procesul creației naratorul se privește în oglindă, își exprimă direct cu nedisimulată autoironie șovăielile și poticnirile iminente scrierii romanului pe care tocmai îl citim. Firește acest tip de autoreferențialitate ironică nu este nou în literatură - nici măcar în literatura română, unde inclusiv cronicarii se plângeau deschis de dificultățile scrierii -, dar ele sunt de fiecare
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]
-
mai ieri căutam din răsputeri să obținem - considerând că trebuie, dar nefiind în stare să obținem - toate acestea ne-au devenit deodată străine, neimportante, indiferenteť (7 decembrie 1991, sâmbătă) Cele două suflete ale Marianei Șora sunt când Ťvagulť romantic versus autoironie, când Ťsufletul arzător, care vrea să se comunice și nu reușește decât să articuleze fraze bombastice...ť balansat de Ťsterilitatea spleenuluiť, când Ťsetea de senzație, de viață și de glorieť îndată reprimată: ŤCe caraghios!ť (21 martie 1940), când încrederea
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
toast in memoriam: "Adieu, champagne, liquer, café./ Les médicins m'ont mis ŕ l'eau./ La foi ne m'as jamais manqué/ Hélas! le foie me fait défaut." Franceza e preferată pentru calambur. Ori Păstorel n-are, în românește, curajul autoironiei? Poate. În orice caz, vinul jinduit și apa impusă nu fac casă, stînd între ele familii, înclusiv literare, mai învrăjbite decît orice dușmani. Vorba aceluiași, retras într-un rai plicticos, fără neam de petrecere, Dabija Voievod: "Nici vin cu apă
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
unui astfel de mister, ca "revenirea din morți", reclamă doi anchetatori.. Iată așadar o pereche de detectivi: Elías Contreras, comisar în trupele de gherilă, zapatist, vorbăreț și aparent naiv, Héctor Belascoarán Shayne, detectiv rafinat șlefuit în capitală și plin de autoironie. Adică insul provincialul și omul orașului își intersectează investigațiile într-o radiografie a vieții unei țări, surprinsă în toate nenorocirile ei: corupția și cinismul clasei politice, dramele "amărăștenilor" din mahalele ori sate, masacrele ordonate chiar de oamenii puterii și lupta
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
sa este un imens mozaic de fragmente, scriitorul făcându-și, în plin mandarinat al romanului, o profesiune din nuvelă (adică din genul scurt). Principiul de organizare al operei este postmodern: textul navighează liber între autobiografie și ficțiune, între ironie și autoironie, între poezie și proză (câteodată și gazetărie), se șterg granițele între eu și tu, între genuri, literatura devine viață, iar viața, se știe de mult, e cinema... Autenticitatea textului lui Cosașu nu este dată de cantitatea de viață brută pe
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
de cunoștințe, de experiențe personale și de observații, de întrebări exprimate sau subînțelese, de dileme și frământări vechi și actuale pe măsura impresionantei genealogii pe care o oglindește numele moștenit sunt formulate cu o nonșalanță, o simplitate, o detașare, o autoironie în ton cu numele de doar șase litere plus un apostrof atribuit de prieteni. Semnătura lui de ziarist și de scriitor este marca înregistrată a unei proze inconfundabile: spirituală, elegantă, sprințară, liberă de orice convenții și nerespectuoasă cu împărțirea literaturii
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
Parnassus, adică bunga bunga din 1811, iar (...) cel de acolo sunt eu", a declarat liderul de la Roma, arătând o figură din tablou. Niciodată nu trebuie să ai încredere în cine se ia întotdeauna prea în serios", a adăugat premierul italian. "Autoironia este întotdeauna importantă", a declarat șeful Guvernului în vârstă de 74 de ani, judecat pentru că a plătit pentru o relație sexuală cu o tânără de 17 ani și că ulterior a profitat de funcția sa pentru a disimula scandalul. Potrivit
Berlusconi despre un tablou cu Apollo şi muzele: este "bunga bunga din 1811" () [Corola-journal/Journalistic/60323_a_61648]
-
cât mai multe dintre postume, deși ajunsesem să știu că nu-mi vor oferi decât, în cel mai bun caz, firimituri din regalul suprasățios al capodoperei. Singurul volum în care regăsisem sensibilitatea insuportabilă, frenezia, tremurul, sfâșierile, salturile de umoare, sarcasmul, autoironia și bine controlata lipsă de măsură și de respect față de convenții, fusese colecția de scrisori pusă la punct tot de Margie. Intre ele - celebra scrisoare de 32 de pagini adresată lui Jonathan Cape, căruia îi explica de ce nu poate opera
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
îl întreb/ tot asta. Din nou și așa mereu,/ ceea ce se și vede mai jos,/ nu sunt întrebări mai urgente/ decât întrebările naive.” Nu participăm, nu suntem implicați oare în laboratorul ei de creație? Nu suntem părtași la ironia și autoironia ei de mare finețe, care îi străbate de la un capăt la altul lirica? Din tragicul eveniment terorist de la 11 septembrie 2001 de la New York, Szymborska surprinde imaginea celor care s-au aruncat în hău pe fereastra celor doi zgârie nori. Îi
Ne-a părăsit Wisława Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/4903_a_6228]
-
desemnare peiorativă care circula în perioada comunistă cu referire la Nicu Ceaușescu, are mai puține șanse de extindere astăzi, când pare - cel puțin în lexicul manelelor, în extindere în limbajul curent - un epitet întru totul apreciativ, lipsit de ironie și autoironie. Nu ne rămâne deci decât să recurgem din nou la rezerva solidă de turcisme pitorești.
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
la părți anatomice" (p. 59). Asumându-și, pe mai multe voci, categoriile profund pozitive ale fragmentarului și hibridului, Scrisoarea de iubire, dragoste, amor lansează o formulă editorială nouă, ingenioasă. Spiritul ludic face asemenea minuni: cartea înzestrată cu umor și cu autoironie va putea fi folosită în bibliografii universitare, dar și răsfoită cu curiozitate și citită cu plăcere, născând pe nesimțite idei noi, dar și poftă de scris epistole.
Epistolar erotographic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6483_a_7808]
-
ci o colecție de reflecții prilejuite de fenomenul înveterării. Nu găsim imprecații și amărăciuni, ci ironii și perplexități. De fapt Ciocârlie își face o manieră simandicoasă din a urmări detaliile vîrstei, bolii sau ale morții. Maniera aceasta capătă tenta unei autoironii pe care autorul o revarsă constant asupră-și, ca pe un mijloc de a împiedica disperarea. Nu e urmă de patetism în paginile volumului, autorul nefiind o natură predispusă la paroxisme interne, tonul său arătînd o sfîrșeală calmă, ce merge
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
docte în sociologie, de jurnalism (cultural) sau de literatură propriuzisă. Din punctul de vedere al „ușurătății” trecerii de la un gen la altul, doar Ruxandra Cesereanu sau Ovidiu Pecican îl pot concura. Un permanent neastâmpăr intelectual, îndeajuns de bine controlat de autoironie încât să nu devină ridicol, îl face să schimbe tematicile și unghiurile de privire într-un ritm amețitor. Până într-atât, încât aproape că nu există subiect despre care Antonesei să n-aibă o părere bine conturată și, de cele mai multe
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
mașinist. Numai că metafora filmului suportă legile capricioase sau mai precis fărădelegile memoriei care sare de la una la alta, scurtcircuitează tradiționalul traseu autobiografic al Bildungs-ului. Iată-l pe copilul Brodski, care anticipează cu o replică viitorul său poetic. Ironiile și autoironiile curg, din fiecare clipă a vieții țâșnește un parcă un rictus ironic, un fel de a face complice cu ochiul. Tatăl, fost militar, un pensionar nesemnificativ, își sfătuiește fiul ca după ce a obținut Premiul Nobel să se apuce totuși de
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
dacă-l recunosc doar ele n-au făcut nimic, așa că acum intervin premiile: le dau acestor biete femei, de regulă filoloage, justificarea pentru atîția ani de renunțări la propriul scris, de sacrificii inimaginabile.” Oferim, desigur, această mostră de ironie și autoironie ca preambul la acordarea, peste câteva săptămâni, a Premiilor USR.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5551_a_6876]
-
și de neputința de a mai întreba el însuși. Și ce minte limpede avea încă, nu cu mulți ani în urmă, doi sau trei, când îi scria unui recenzent care îl criticase aspru aceste rânduri savuroase, amestec de ironie și autoironie: „Iată toată absurditatea situației în care mă aflu: de zece ani dau naștere unor pure capodopere și mi se cere, din cauza dumneavoastră, să mă scuz”. Scrisorile dintre 1887 și 1889 au fost inedite, în mare parte, până de curând, în
Ultimul Nietzsche () [Corola-journal/Journalistic/5588_a_6913]
-
deschis. Așadar, dacă în urmă cu ceva timp scriam despre un dejun în iarbă al lui Francisc Chiuariu, în care personajele scenei sunt protagoniști ai vieții politice, ironizați cu o anumită detașare, de data aceasta, artistul devine, cu o nesfârșită autoironie, ținta demersului plastic. La dejunul câmpenesc, un fel de maidan împânzit cu resturi de pizza, cutii de bere și hârtie igienică, în centrul atenției descoperim nudul bărbătesc evaluat critic de cele două personaje feminine, cu fracul încheiat aproape până la ultimul
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]