215 matches
-
asume rolul de a salva națiunea în momente de cumpănă și că, la rigoare, e problema lui cum reușește să modernizeze țara, va rămâne de neșters în memoria colectivă și va constitui baza fragilă a legitimității psihologice a tuturor regimurilor autoritariste care s-au succedat, în forme și dozaje diferite, la conducerea țării, din 1859 până astăzi. Cu excepția lui Carol I, care, prusac educat în spiritul moderației și a parcimoniei, s-a folosit de stratagema includerii în șirul voievozilor români doar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
înlocuind-o cu "demagogia democratică"; în consecință, georgiștii reclamau corectarea democrației dezvoltate de vechii liberali, prin intervenția și prin autoritatea regelui. Este, de fapt, o revenire la concepte liberale mai vechi, precum cel al "guvernării limitate", potrivit căruia "un tip autoritarist de guvernare, poate fi uneori considerat din punct de vedere liberal, mai bun decât un regim democratic, cu condiția ca întotdeauna autoritatea guvernării să fie restrânsă [...] de autoritatea legii"319. Pe de altă parte, considerarea democrației drept un mijloc, o
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ale termenului de democrație, intervenite după introducerea dreptului de vot universal. Percepția georgiștilor despre democrație era tributară acelei accepțiuni potrivit căreia, "suveranitatea poporului și imaturitatea politică a electoratului au limitat democrația la puterea unui monarh paternalist sau a unui guvern autoritarist", în timp ce I.G. Duca făcea referire la acea accepțiune a termenului care viza supraordonarea voinței poporului, acestei imaturități politice a electoratului 321. Cu altă ocazie, Gheorghe Brătianu încerca să constate "ce-a mai rămas util, viu și întreg în doctrina liberalismului
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
istoriei, elimină obiectivarea sociomorfică a absolutului, menține distanța dintre imanent și transcendent. Ascunsă în adîncul fiecărui suflet, prezența transcendenței e lăsată mai evident ca oricînd în grija persoanei umane ; se manifestă public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și e de observat că, în ciuda retoricii religioase, regimurile fundamentaliste, precum cel actual din Iran, interzic orice expresie publică a transcendenței. Spre deosebire de societățile premoderne, ele își pun în scenă nu depășirea, ci ideologia brutală a propriei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
unui tradiționalism care a secularizat întrucîtva absolutul. Dar, atunci cînd revolta/reforma se instituționalizează în cîmpul credinței, ea poate produce, alături de critici legitime și rectificări, mutații mai grave decît carențele pe care a vrut să le combată. Revoltat de administrarea autoritaristă și mercantilă a sacrului în catolicism, protestantismul a eliberat conștiința individului de ascendentul tradiției și al magisteriului, lăsînd credința personală ca singură punte peste distanța dintre uman și divin. Dar, în felul acesta, a condus la individualism, la anemierea gîndirii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pierdut prestigiul, puterea de atracție, caracterul de normă spre care aspirăm. Suverană de cînd lumea, în mentalitățile vechi și chiar pînă la mijlocul secolului XX, i se preferă astăzi multiplicitatea. Unitatea a devenit suspectă, evocă imediat monopolul, e asociată cu proiecte autoritariste, cu omogenizări periculoase (naționale, de clasă ori de rasă), la limită cu totalitarismul. Astăzi ne place mai mult paleta cu nesfîrșite nuanțe de culori decît lumina albă. Cognitiv vorbind, nu se mai poartă modelele atotcuprinzătoare, paradigmele unice de interpretare. Conceptele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care nu se încadrează încă - sau, dintr-o perspectivă opusă, nu se mai încadrează - în genus-ul democratic. Ne referim la regimurile care au dobândit unele forme democratice proprii, cărora le lipsesc alte elemente, dar care, în același timp, conservă aspecte autoritariste. Astfel de structuri se poziționează la jumătatea drumului dintre autoritarism și democrație, și, în consecință, configurează autentice regimuri de tranziție. Recurgând la expresii uzuale, în spatiul iberic se poate vorbi, așa cum o fac unii autori în America Latina (vezi Rouquié, 1975
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cum, la sfârșitul anilor șaizeci, Huntington [1968: 397 urm.] a subliniat posibilitățile de stabilizare asigurate de existența și instituționalizarea partidului unic. 2.4 Regimuri de mobilizare Regimurile de "mobilizare" sunt acele regimuri în care caracteristica de mobilizare limitată, proprie regimurilor autoritariste, se atenuează, astfel încât ele devin un model-limită al autoritarismului, foarte apropiat totalitarismului [a se vedea mai departe]. Deși există diferențe enorme între modelele propuse și cazurile atribuite fiecărui model în parte, diferitele regimuri sunt unite (mai ales) de rolul conducător
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
relațiilor de muncă în detrimentul relațiilor umane și accentuarea producției prin individualism competitiv 15. În plan structural, această cultură este corelată cu ierarhii ambigue ale autorității, centralizare înaltă și formalizare scăzută. În plan procedural, această cultură este corelată cu un stil autoritarist de management, o comunicare minimă, o evaluare superficială a performanței și un proces decizional aleatoriu 16. Aceasta înseamnă că "anumite contexte organizaționale generează injustiții în mod rutinier și sistemic (poate chiar predictibil), totodată ele cultivă și încurajează o atmosferă care
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
istoriei, elimină obiectivarea sociomorfică a absolutului, menține distanța dintre imanent și transcendent. Ascunsă în adîncul fiecărui suflet, prezența transcendenței e lăsată mai evident ca oricînd în grija persoanei umane ; se manifestă public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și e de observat că, în ciuda retoricii religioase, regimurile fundamentaliste, precum cel actual din Iran, interzic orice expresie publică a transcendenței. Spre deosebire de societățile premoderne, ele își pun în scenă nu depășirea, ci ideologia brutală a propriei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
unui tradiționalism care a secularizat întrucîtva absolutul. Dar, atunci cînd revolta/reforma se instituționalizează în cîmpul credinței, ea poate produce, alături de critici legitime și rectificări, mutații mai grave decît carențele pe care a vrut să le combată. Revoltat de administrarea autoritaristă și mercantilă a sacrului în catolicism, protestantismul a eliberat conștiința individului de ascendentul tradiției și al magisteriului, lăsînd credința personală ca singură punte peste distanța dintre uman și divin. Dar, în felul acesta, a condus la individualism, la anemierea gîndirii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
pierdut prestigiul, puterea de atracție, caracterul de normă spre care aspirăm. Suverană de cînd lumea, în mentalitățile vechi și chiar pînă la mijlocul secolului XX, i se preferă astăzi multiplicitatea. Unitatea a devenit suspectă, evocă imediat monopolul, e asociată cu proiecte autoritariste, cu omogenizări periculoase (naționale, de clasă ori de rasă), la limită cu totalitarismul. Astăzi ne place mai mult paleta cu nesfîrșite nuanțe de culori decît lumina albă. Cognitiv vorbind, nu se mai poartă modelele atotcuprinzătoare, paradigmele unice de interpretare. Conceptele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
contract, drepturi naturale, libertate, autoritate limitată, egalitate și inegalitate, obligație politică. Sintagma "dreptatea ca libertate" situează teoria politică a lui Locke în raport cu două cadre teoretice. Pe de o parte, ea stabilește linia de demarcație între liberalismul lui Locke și teoriile autoritariste, în primul rând față de cea a lui Hobbes. Opunându-se teoriilor politice aristotelice, autorul Leviathan-ului a definit dreptatea din perspectivă formală, ca respectare a convențiilor stabilite prin cedarea dreptului și asumarea de obligații. În plan politic, dreptatea înseamnă la Hobbes
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
pe care le propovăduiseră timp de decenii. În favoarea PNC-ului a contat faptul că nu părea să constituie o amenințare pentru autoritatea regelui. Cu un sprijin popular limitat, PNC se putea dovedi un instrument maleabil pentru îndeplinirea propriilor lui scopuri autoritariste. Numirea lui Goga îi putea domoli pe naziști fără a submina aranjamentele de securitate pe care România le avea cu Marea Britanie și cu Franța, cărora regele le acorda o mare importanță. Posibil că regele a încercat să îndepărteze pericolul mult
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Marchiză... și totuși, la fel ca în cântec, casa arde, Europa se aprinde. În relațiile internaționale, tensiunea crește. Societatea Națiunilor, în care francezii și englezii își puseseră toate speranțele de pace, se dovedește neputincioasă. Începând cu 1936, democrațiile și regimurile autoritariste se confruntă indirect în Spania, unde izbucnise războiul civil. Englezii duc o politică de pacificare. Stânga franceză este divizată. Guvernul lui Léon Blum nu se alătură niciuneia dintre tabere. Însă Italia fascistă și Germania nazistă nu pierd acest prilej pentru
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Span s-au dovedit a fi continuatori ai liniei herbartiene în pedagogie și educație, opțiune deschisă de I. Popescu și V. Petri. MIȘCAREA PEDAGOGICĂ A ,,EDUCAȚIEI NOI” Învățământul european de la sfârșitul secolului XIX dobândise un proeminent caracter intelectualist, rigid și autoritarist. Influența concepției lui Herbart cu privire la principiile și conținuturile învățării devenise atât de acerbă, încât cu greu se puteau opera schimbări esențiale în domeniul instrucției și educației. Primele modificări semnificative în structura pedagogiei tradiționale se produc la finele secolului XIX și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
fiind aleși de domn pe criteriul "meritului"). Jumătate din mandatele senatorilor se reînnoiau la trei ani, prin tragere la sorți. Față de aranjamentul instituțional stabilit prin Convenția de la Paris, Statutul dezvoltător permitea un regim de putere personală a șefului statului. Accentele autoritariste ale lui Cuza nu au plăcut multora dintre politicienii timpului, care și-au depășit animozitățile și au contribuit la lovitura de stat din februarie 1866. Prințul a fost silit să abdice și să plece în exil. După ce a eșuat aducerea
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
și obiecții, iar printre posibilele dezavantaje ar fi: 1. Riscul unui abuz de utilizare, care să submineze democrația parlamentară. Acest risc poate fi evitat sau micșorat prin introducerea unor limitări, așa cum am menționat mai sus. 2. Riscul apariției unor regimuri autoritariste. E adevărat că plebiscitul a fost folosit uneori pentru introducerea unor prevederi nedemocratice, dar există și destule exemple de regimuri și lideri nedemocratici care au ajuns la putere prin alegeri. Ca atare, cred că în altă parte trebuie căutată și
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
Imediat după război, comunismul pare a fi pe punctul de a se extinde în toată Europa, deși curentul revoluționar suferă de pe urma divizărilor intervenite în 1920-1921 din cauza problemei aderării la Internaționala a IlI-a. La dreapta, democrația este amenințată de mișcările autoritariste susținute mai ales în țările învinse sau în cele nemulțumite de modul în care conferința de pace le-a hotărît soarta, care reiau tezele naționaliste și le amplifică pentru a critica parlamentarismul și lipsa lui de eficacitate. Din punct de
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
monopolurile" să adopte soluții extreme atît pe plan intern cît și în domeniul relațiilor internaționale? La urma urmei, dacă Weimarul l-a creat pe Hitler, de ce America lui Gerald Ford și a lui Jimmy Carter nu ar pregăti o tentativă autoritaristă de expansiune? Oare aceasta nu dispune deja pe continentul european de un bastion avansat, Germania "revanșardă" a social-democratului Helmut Schmidt, ea însăși pe punctul de a se angaja într-o aventură autoritaristă? Și de o parte și de cealaltă se
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
lui Jimmy Carter nu ar pregăti o tentativă autoritaristă de expansiune? Oare aceasta nu dispune deja pe continentul european de un bastion avansat, Germania "revanșardă" a social-democratului Helmut Schmidt, ea însăși pe punctul de a se angaja într-o aventură autoritaristă? Și de o parte și de cealaltă se revine la logica Războiului Rece, fiecare din cele două tabere aruncînd pe umerii celeilalte răspunderea primei lovituri dată destinderii, în ceea ce-i privește pe europenii de Vest, părerea care cîștiga teren în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
pusă pe seama îngrijorării generale legate de hegemonia burgheză ce continua în ciuda conflictelor din deceniul șase. Orientarea de dreapta din politica britanică, apărută o dată cu victoria premierului Thatcher, a determinat, în ultima parte a deceniului șapte, un interes sporit pentru înțelegerea populismului autoritarist al noii hegemonii conservatoare. Cu alte cuvinte, punctele de interes ale studiilor culturale britanice au fost mediate de conflictele din conjunctura politică, iar lucrările lor majore au fost, așadar, concepute ca intervenții politice. Studiile lor asupra ideologiei, dominației și rezistenței
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
duce Chichinei, prietena sa, care Își petrece vacanța În Miramar ∗ Miguel Otero Silva, poet și romancier de stînga din Venezuela, născut În 1908 ∗ Campion argentinian la raliu În Argentina, suporter al președintelui Juan Perón, cunoscut pentru tendințele naționaliste, populiste și autoritariste Drumul celor Șapte Lacuri este o porțiune din Drumul Național 234, situată În provincia Neuquén, Între localitățile San Martín de los Andes și Villa La Angostura, și se Întinde pe o distanță de 107 km. ∗ Țărani din Chile Insula Paștelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
direcției inaugurate de M. Kogălniceanu și grupul lui. C. este, totodată, unul dintre primii comparatiști literari români, preocupare extinsă și asupra folclorului. Pagini evocatoare și interpretative sunt dedicate unor scriitori străini, îndeosebi germani (Goethe, Schiller, Lenau, Heine). Critica sa este autoritaristă, agresivă și „judecătorească”, dar fără rigoare și metodă, punct exploatat de adversari. În viziunea lui, criticul trebuie să fie „un veghetor, călău dacă vreți, al literaturii”, spre a veșteji fără milă scrierile slabe ale autorilor importanți, epigonismul, tendințele subversive (adică
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
propriu-zis politică, culminând în utopie negativă (în oraș se infiltrează insidios, apoi ajung să se înstăpânească în maniera regimurilor totalitare „militarizate”, ulterior să se războiască între ei, împărțiți în facțiuni rivale, așa-numiții „realiști”, un fel de similicomuniști egalitariști și autoritariști, mai degrabă sectă decât partid; e pomenită și o „lojă a Armoniei” etc.). Narațiunea mai e împănată și cu alte ingrediente ezoterice, „paranormale” ori mitologice, grefate pe scenarii bine articulate, toate, într-o stringentă construcție (servită și de tehnicile narative
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]