1,179 matches
-
hopa și doctorul. Când o dat cu ochii de Surcică, l-o și luat la întrebări: „Da’ bine, Surcică! Dumneata dormi acasă ca bușteanul și eu aici în spital mă lupt cu nevasta dumitale! O noapte întreagă, omule!” Când o auzit Surcică așa ceva o căzut de pe scaun. „N-am dormit, domn’ doftor. De când mi-o murit fimeia, n-am închis măcar ochii. Da’ ce s-o întâmplat și unde-i acuma?” „Acuma doarme dusă.” Surcică abia mai sufla. Până la urmă s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a făcut-o ...Olgăi! Publicul, vorba autorului cărții, a crezut...că așa e piesa! Eusebiu Ștefănescu mi-a oferit o carte recentă, publicată de el la editura SemnE : Arhivarul clipei. Volumul adună delectabile anecdote din lumea teatrului, trăite, ori doar auzite și memorate de către cunoscutul actor. De multe ori, cum se ntîmplă cu anecdotiștii, autorii Îmbunătățesc istoria, spre delectarea suplimentară a auditoriului/lectorilor. O știu din proprie experiență, fiind - la rîndu-mi - un povestaș recunoscut...(spre exemplu, să mă laud și eu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
altfel, nici nu ar fi fost motive palpabile de crispări. Apoi, alte probleme ocupară finalul consiliului profesoral. Propunerea profesorului Paiu căzu. Consiliul se încheie într-o notă de bună dispoziție, când un coleg relată o glumă proaspătă din folclorul pieții, auzită chiar în dimineața aceea, rod al inteligenței și spontaneității unui pitoresc personaj al timpului, domnul Bulă. ... și zi, câte pârjoale ai mâncat în dimineața asta, Bulă? Două căni, doamna profesoară! Gluma nu era chiar din cele proaspete, dar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întotdeauna, Adriana era angajatul ce intra primul în Poștă) și, de la un capăt până la celălalt, era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni nu se mai gândea la munca proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
exprima liber” Îi răspund, accentuînd puțin cuvintele. “Din cauza d voastră am pierdut o persoană care se afla la celălalt capăt al firului”... spune moderatorul cu nervozitate În glas. Pentru câteva secunde am rămas blocată! Nu-mi venea să cred cele auzite... Ce ființă obscură, lipsită de tactică și profesionalism! Și ce credeți că spuneau blazatele pensionare( care nu știau să facă acordul Între subiect și predicat) , dar așteptau cu nerăbdare să intre pe fir? Enumerau florile pe care le aveau În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mici, au libertatea de a colinda satul și dealurile toate. Cel puțin așa era atunci. Satele nu aveau curent electric decât câteva ore din cele 24 ale unei zile. Seara, ne adunam toți la călduț și mai povesteam din cele auzite sau citite, învățam copilașii rugăciuni, poezii, le spuneam povești... Erau lungi nopțile de iarnă. Trecuse și aceasta repede. Se începuse luna martie, dar iarna nu dorea să cedeze locul primăverii. Se încăpățână de tot și făcea tot ce-i sta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care căldura nu se milostivea de nimeni și de nimic, frigând tare. Soarele abia trecuse de ora amiezii, ora când din cauza temperaturii înalte, oamenii păreau ascunși și nu vedeai pe nimeni pe ulițe. Deodată, în tot satul s-a făcut auzită chemarea clopotelor de la biserică. Era un strigăt de disperare, o alarmă, o chemare în ajutor. Fiecare om, mic și mare, înțelese că ceva grav s-a întâmplat. Imediat, ca fulgerul, s-a răspândit vestea că ardea biserica. Oamenii au alergat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să-i alunge presupusele temeri. El, care până nu demult se bucurase ori de câte ori se aflase în compania acestui băiat, acum, când se punea problema să viețuiască împreună, începuse să aibă o serie de rezerve. Chiar dacă nu le exprima cu glas auzit, acestea se conturau în murmure și gestică și se puteau deduce din întregul lui comportament. Uneori, erau și întrebări de genul: - Mămică, Vișinel va sta de acum tot timpul la noi!? - Te incomodează? - Nu-l vezi, nu respectă nici cele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mult (se uscase toată de când cu povestea mea), Îmi mângâia delicat obrazul, umerii, brațele, sărutându-mă de zeci de ori Într-o tânguială stinsă, spunându-mi șoptit și repetat “dragul mamei“ si vorbindu-mi despre tot felul de lucruri văzute, auzite ori simțite, În ideea că-mi voi reveni din acest gen de „comă”, cum o numiseră, În cele din urmă, mai muți medici. Apoi seara, după cină, se ruga fierbinte și se auzea plângând sugrumat până târziu, În măduva nopții
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sărută pe rând, îndelung, apoi continuă: îți promit să-ți sărut toată viața această spusă alături de sufletul tău înnobilat cu atâtea înzestrări. Ai făcut în această clipă din mine, cel mai fericit om de pe Pământ. Acum pot spune, câteva cuvinte auzite cândva ce mi se par a fi mai mult decât potrivite în acest moment: dragostea mea, te asigur, vom fi toată viața, tu o aripă, eu o aripă, amândoi o pasăre spre același zbor! - Da, e foarte frumos ce ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Până la urmă s-a învoit. Ne petrecem zilele în două ture, mergem pe palier ca la serviciu, avem un caiet în care notăm tot ce auzim dincolo de ușă. Umplem pagină după pagină cu toate convorbirile telefonice, cu bufniturile și trosniturile auzite. O dată ne-am speriat rău de tot. Am auzit ceva ca și cum s-ar fi ciocnit două locomotive, am vrut să intervenim, dar zgomotele se succedau foarte repede - aripi de elicopter, strigăte de ajutor, cineva număra cu voce tare, cineva tăia
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
atâtea nopți, crezând că se bucurau de o croazieră de vis, așa cum le-a fost promis în afișul de la agenția de voiaj. PRĂJITURĂ CU NUCI SAU BISCUIȚI CU VANILIE? În încăpere totul încremenise, nimeni nu îndrăznea să-și lase respirația auzită, doar unchiul Traian, întins în patul său mirosind a transpirație și lavandă, trăgea puternic aer în piept, își umfla cu el burta ce tremura ca o piftie și îl elibera apoi printre dinți, purtând mirosul greu și amar al gurii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
spun să vină și să sfințească locuința. Că, de-acum, voi avea o viață de fericire. Ce? Nu vă vine a crede? Duceți-vă și vedeți. Că totul a fost fără pic de ascunziș. Da. Fără pic de ascunziș, cum auziți. Ultimul cocoș Momentele cele mai fastuoase, ale localității Scobinți, erau două: unul la miezul nopții, și altul, în zori. Atunci, sumedenie de cocoși, cu mulțime de cucurigări pe tonuri și nuanțe vocalice multiple, încingeau localitatea într-o minunată cergă, făcând
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
necesară, am luat desenul și l-am pus în caseta de metal în care îmi păstram banii; am ascuns totul în alcov. Noaptea se risipi cu pași de lup, poate se odihnise suficient, lepădându-se de oboselile sale. Se făceau auzite zgomote îndepărtate și ușoare. Poate visa vreo pasăre migratoare.Poate creșteau plantele. Stelele palide dispărură în spatele pachetelor de nori. Pe față simțeam respirația calmă a dimineții. Cântatul cocoșilor se înălța de departe. Ce să fac cu cadavrul? Cu un cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Nimica-nimicuța, să-nlemnesc! Atâta că parcă am osu' ăla dă la nas dân lemn și capu-i plin dă nisip. Da-n rest, sunt ca nou." "Mă bucur să aud asta și să te văd așa gureș", surâse și medicul. "Auziți? Acu' că am rezolvat-o și p-asta vă mulțumesc dân suflet încă o dată! n-ați putea să-mi faceți formele să plec acasă?" Adăugă cu un înalt simț civic și profundă generozitate umană: "E păcat să șadă un pat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
În sfârșit, mai dramatizam eu nuvela lui Alexandru Ivasiuc? Totuși în tot răul este și un bine. Nu aveam, cu certitudine, această onoare. Ce era de făcut acuma? Puteam eu să o iau pe Roji la bani mărunți în ceea ce privește discuția auzită întâmplător? Nu. Și la ce bun? După discuția respectivă, cu o oră înainte, nu mai credeam în nimic și în nimeni. Toți pașii săvârșiți de mine în acest orășel, fuseseră, în mod cert, bine gândiți de cineva. Aproape că nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mult lucrurile simple, încercând să anticipăm ce a vrut să spună celălalt, încât mintea noastră muncește haotic neînțelegând ce vrem de fapt. Din două cuvinte spuse de cineva, noi creăm un adevărat roman de dragoste sau de război, în funcție de cuvintele auzite. Ne supunem mintea la o muncă inutilă, încercând să anticipăm ce-a vrut să spună vecina sau prietena la un anumit timp și dacă azi nu ne-a spus nimeni nimic, ne ducem cu mintea la ieri și tot așa
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
primea de fiecare dată cu un nechezat abia murmurat. M-am mirat mult de faptul că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o primea cu același nechezat, mai mult un murmur abia auzit... Vifornița nu s-a potolit nici când a început să amurgească. Geana roșie de la asfințit, era semn că gerul nu va slăbi peste noapte. Toată noaptea, mama a tot mers să vadă ce face armăsarul și se întorcea vorbind de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cu greu reușește să treacă prin Strâmtoarea Drake, reintrând astfel În Oceanul Pacific. Imagini filmate din satelit o arată buhăită și mătăhăloasă, dar debordând de energie telurică. Supraponderalii din toată lumea o privesc ca pe o Grădină a Edenului și se face auzită propunerea creării acolo a unui stat pentru cei care au depășit chintalul, un paradis al Titburgerilor. Noii sioniști alimentari susțin proiectul. Când Încep diligențele pentru Înscrierea proaspătului stat pe harta lumii, Tit dispare din nou În miezul uraganelor din Pacific
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de un fel de manipulare automată, de un reflex inconștient, frecvent răspândit în cultura intelectuală a indivizilor: mulți cred că vorbesc inocent în numele lor înșiși, fără să-și dea seama că reproduc formule, opinii și chiar pasage întregi din texte auzite sau din autori pe care memoria lor le-a înregistrat sau fotografiat mecanic. O privire ascuțită și atentă la fenomenul de impostură, poate observa cum mulți din cei care au abilitatea unei elocvențe verbale cu debit surprinzător, ascultă de fapt
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
singur? Uite că sîntem o echipă, că sîntem în cărți, o să vezi că drumul pînă la Iași e o nimica toată! — Să nu credeți că de frică v-am destăinuit unele din îndoielile mele, strigă și Sena ca să se facă auzit, trezit parcă la realitate de zgomotul motorului, făcînd vînt cu palma norilor înțepători de monoxid de carbon care îi invadează nările împiedicîndu-l să respire normal. Să știți că și eu ard acum de nerăbdare să-i dăm bice, nu putea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cratițe, scule, lanterne, brichete, mîncare, apă, cărți. Păstrăm doar armamentul și muniția, zice. — E ca un leu dom’ Roja, zice Tîrnăcop simțind că se înviorează, o fi ieșind oare în sfîrșit din letargie? — Numai așa o să putem să ne facem auzită vocea, numai așa o să putem să adunăm în jurul nostru simpatizanți din lumea bună, spune Roja. Pentru asta avem nevoie de un acoperiș solid deasupra capului. — Prima și cea mai puternică trăsătură a lui este spiritul agitator, începe Tîrnăcop, după aceea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca dintr-un blocstart, făcîndu-se nevăzut în mulțime. Ce-aveai cu el, nenicule? simte că este luat imediat la întrebări, cum adică nu știi cu cine ai de-a face? Nu fă pe prostul că-ți ard una, este amenințat. Auziți, ăștia de partea cui luptă? nu se poate abține să nu răbufnească după ce rămîne puțin mai în urmă. În jurul său se sparg sticle, se devastează vitrinele magazinelor, se decupează stemele cu Republica Socialistă de pe drapelele tricolore, se dau foc steagurilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
organele noastre directoare nu sunt în stare să înțeleagă anumite subtilități... Pentru femeia aceasta - continuă Arkadian Porfirici, văzând cu câtă atenție îi sorbi tu cuvintele - a citi înseamnă a te dezbăra de orice intenție deliberată, gata să surprinzi o voce, auzită când te aștepți mai puțin, o voce venind nu se știe de unde, de undeva de dincolo de carte, de dincolo de autor, de dincolo de convențiile scrierii: din nespus, din ceea ce lumea nu a spus încă despre sine și nu are încă vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
împopoțonată cu tot felul de hârtiuțe și decupaje din ziare, arată ca o corcitură între o paparudă și-un caloian bun de dus cu alai în Jijia. Într-un colț, Mat bate într-o cutie de tablă ritmul unei compoziții auzite numai de el și fluieră pentru a marca pasajele mai importante. Biju zace pe linoleum. Înalță puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]