KorAP: Find »[drukola/base=avă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...82 >

2,044 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

cânți?... Știu, cum să nu... Ne poți cânta și nouă ceva?... Bucuros, pentru că doamna mea nu-mi solicitase niciodată să cânt ca la biserică, am dat iute drumul la repertoriu: "Ave Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Ave, ave dominus..." Se vede că a fost foarte impresionat încă de la primele mele acorduri, motiv pentru care m-a și oprit: "Dar tu, măi piciule ținea foarte mult la acest măi piciule și îl pronunța drăgăstos rău de tot, ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Știu, cum să nu... Ne poți cânta și nouă ceva?... Bucuros, pentru că doamna mea nu-mi solicitase niciodată să cânt ca la biserică, am dat iute drumul la repertoriu: "Ave Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Ave, ave dominus..." Se vede că a fost foarte impresionat încă de la primele mele acorduri, motiv pentru care m-a și oprit: "Dar tu, măi piciule ținea foarte mult la acest măi piciule și îl pronunța drăgăstos rău de tot, ca și cum urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418

germană și, dat fiind că începeam să învăț latina tot mai bine, chiar și textul original redat într-o limbă deseori foarte complicată. Liturghiile lungi nu îmi plăceau și nu pot să zic că rozariul, cu cele peste cincizeci de Ave Maria și peste cinci Tatăl nostru, era rugăciunea mea preferată. Cel mai rău era însă Psalteriul în Postul mare, ce consta în trei rozarii și dura minim trei sferturi de oră. În timpul celor șapte ani la Roma rugăciunea era mult mai

Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391

legături de rudenie similare cu părinții adoptatori, cu responsabilitățile care le revin. Indatorirea naturala ce va continui a esiste intre celu adoptatu si tatalu si mama sa de a'si da unulu acestuia alimente, in casurile otarite de lege, va ave aceiasi urmare intre adoptatoru si celu adoptatu, unulu catre altulu 49. Adoptatul își păstrează numele părinților firești, la care se adaugă numele de familie al părinților adoptatori. Adoptiunea va da celui adoptatu numele (de familia) adoptatorului pe cari'lu va

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
nume. În urma acestui decret puteau deveni adoptatori și persoanele care aveau copii descendenți legitimi în momentul adopției prin eliminarea condiției prevăzute în Codul Civil la articolul 309, potrivit căreia nu pot adopta decât personele... cari la epoca adopțiunii nu vor ave nici copii nici descendinți legitimi. Se schimbă acum și drepturile și obligațiile adoptatului și ale adoptatorului unul față de celălalt. Potrivit art. 313, drepturile și îndatoririle părintești față de adoptat trec asupra adoptatorului, iar adoptatul și descendenții săi legitimi dobândesc, față de adoptator

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185

a făcut acesta pentru ea o sperie și o fascinează În același timp. Dar e o infantă de Castilla, așa că protocolul veghează cu strășnicie asupra lor. Mă Îndoiesc că vor fi lăsați măcar o clipă singuri, nici ca să zică un „Ave Maria“, darămite să-și șoptească vorbe dulci... Întorcându-mă acasă, mi s-a năzărit Începutul unui sonet: Veni Wales, pe infantă s-o pețească, năzuind la mâna ei regească, biet leopard neștiind că pentru-acel odor nu Îndrăzneț se cade-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198

Cartea de față va fi rezultatul unei colaborări cu Biserica suedeză și eu nu am absolut nimic împotrivă. Da, sunt pregătit pentru aceasta. Mă străduiesc să vorbesc rar și deslușit. Zgomotul care se aude uneori în fundal vine de la pârâul Ava, care curge mai jos de casa mea. în realitate e mult mai slab, dar atunci când îl imprimi pe bandă, vuiește, ca un torent al lui Doré. Când tot ce am de spus va fi gata și se va transforma în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
născut eu, tot poporul sărbătorea aniversarea de optzeci și unu de ani a regelui Gustav al V-lea. Tata a înălțat steagul. Era singurul steag de pe întreg domeniul ocolului silvic și el fâlfâia mândru spre pădurea de brazi de pe muntele Ava, spre cețurile misterioase din sud, iar în cealaltă parte spre gura de vărsare în formă de deltă a râului Ava, în Rentjärnssundet. Locuința o construise tata. El nu putea trăi în casa de serviciu din localitate. De fapt n-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
înălțat steagul. Era singurul steag de pe întreg domeniul ocolului silvic și el fâlfâia mândru spre pădurea de brazi de pe muntele Ava, spre cețurile misterioase din sud, iar în cealaltă parte spre gura de vărsare în formă de deltă a râului Ava, în Rentjärnssundet. Locuința o construise tata. El nu putea trăi în casa de serviciu din localitate. De fapt n-o construise el singur, ci pusese să fie construită. Micii arendași din fermele Lyckan, Världens înde, Nåden, Saligheten și Återlösningen puseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
lipsa. Mama și-a pus haina din blană de focă și a început să fugă în jurul casei, chemându-l. Da, lucrurile au mers așa de departe, că tata în persoană a ieșit pe scară, strigând numele bunicului în direcția râului Ava. Dar degeaba. îmi dau lacrimile când mă gândesc cum sta tata în întuneric, pe scară. Când bunicul s-a întors în cele din urmă, era complet acoperit de gheață, țurțuri mari îi atârnau din nas și din gură, iar degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
petrecut lucrurile. Și Pettersson din Hugnaden și-a apăsat degetul lui grosolan pe tufișul în flăcări, chiar pe foc, spunând: Acesta e Dumnezeu. Tatăl. Dacă omul se apropie de El, atunci se apropie de foc. După ce mama a cântat și „Ave Maria“ și noi ne-am ridicat, Pettersson din Hugnaden a spus: Când vei învăța să citești și Litera? Ei bine, am zis eu, ne gândim mult la asta aici, în casă. Moise, el a plecat și și-a eliberat poporul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
spus, vi s-a comunicat dumneavoastră, colaboratorilor mei, cum s-a ajuns să încercăm să facem împreună această carte? Chiar adineauri, înainte să pornesc dictafonul, stăteam lângă fereastră și priveam întreaga zonă: cei șapte kilometri de pantă în care râul Ava și-a săpat valea lui întortocheată, lacurile pe care se scurg șirurile de bușteni, fermele înșirate de-a lungul drumului numit Svångremmen sau Svältbältet, Lyckan și Hugnaden și Nåden și toate celelalte. Și crestele, unde noul inginer silvic a desenat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
suportabilă. Frumusețea copleșitoare este cea care ne scoate din minți. Ați întâlnit-o și pe aceasta în viață? m-a întrebat el. Da, am spus. Am întâlnit-o. L-am întrebat de ce venise atâta drum, până sus, în vârful muntelui Ava, chiar până pe muchie, adică la marginea mlaștinii care înconjoară izvorul Oxkall, de unde pornește râul Ava. Biserica are fonduri ca să facă lucruri noi, mi-a spus el. Căutăm în toate direcțiile ce-ar fi de făcut. Uneori mergem chiar și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
aceasta în viață? m-a întrebat el. Da, am spus. Am întâlnit-o. L-am întrebat de ce venise atâta drum, până sus, în vârful muntelui Ava, chiar până pe muchie, adică la marginea mlaștinii care înconjoară izvorul Oxkall, de unde pornește râul Ava. Biserica are fonduri ca să facă lucruri noi, mi-a spus el. Căutăm în toate direcțiile ce-ar fi de făcut. Uneori mergem chiar și pe jos. Iată, eu s-a nimerit să ajung pe acest munte. Cum ați spus că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
ca să facă lucruri noi, mi-a spus el. Căutăm în toate direcțiile ce-ar fi de făcut. Uneori mergem chiar și pe jos. Iată, eu s-a nimerit să ajung pe acest munte. Cum ați spus că se numește? Muntele Ava, am zis eu. Exact. Muntele Ava. Așa este. Muntele Ava. Trăim într-o lume nouă, o lume de pelerinaje. Depozitul de materiale al bisericii vinde chiar și bocanci, special pentru asta. Carmelul există pentru a fi urcat. Biserica este tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
spus el. Căutăm în toate direcțiile ce-ar fi de făcut. Uneori mergem chiar și pe jos. Iată, eu s-a nimerit să ajung pe acest munte. Cum ați spus că se numește? Muntele Ava, am zis eu. Exact. Muntele Ava. Așa este. Muntele Ava. Trăim într-o lume nouă, o lume de pelerinaje. Depozitul de materiale al bisericii vinde chiar și bocanci, special pentru asta. Carmelul există pentru a fi urcat. Biserica este tot una cu mișcarea necontenită, căci iată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
toate direcțiile ce-ar fi de făcut. Uneori mergem chiar și pe jos. Iată, eu s-a nimerit să ajung pe acest munte. Cum ați spus că se numește? Muntele Ava, am zis eu. Exact. Muntele Ava. Așa este. Muntele Ava. Trăim într-o lume nouă, o lume de pelerinaje. Depozitul de materiale al bisericii vinde chiar și bocanci, special pentru asta. Carmelul există pentru a fi urcat. Biserica este tot una cu mișcarea necontenită, căci iată, Iisus Hristos colindă prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
dat nici un ajutor. Nu. Mi-am zis: Dacă va cădea și se va prăpădi, atunci toată istoria asta va dispărea. O pojghiță subțire de gheață îi acoperea părul pieptănat peste cap. Așa sunt serile de primăvară sus, pe vârful muntelui Ava. Câteva săptămâni mai târziu un episcop s-a dus la editură. Și directorul editurii a fost foarte prevenitor. De bună seamă! O asemenea colaborare mi se pare normală! Chiar și un manuscris nedesăvârșit, greu de înțeles sau pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
Și mai apoi ceea ce am scris s-ar transforma în întâmplarea propriu-zisă. Nici un eveniment din lume nu poate avea un conținut mai profund ca o corespondență la ziar. Curând vine autobuzul, îi spun eu. Trebuie să ajung sus, pe muntele Ava, înainte să se întunece. întotdeauna mi-e un pic teamă să nu se întâmple ceva. Nu, n-am învățat niciodată să citesc. Timpul nesfârșit petrecut la școală după ore nu mi-a fost de ajutor. Stăteam în școala pustie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
mai ales cu insectele dăunătoare și cu puieții. Noile insecticide nu funcționau cum ar fi trebuit. Dacă el ar fi știut că mama îmi va scrie, cu siguranță ar fi rugat-o să mă salute. Păstrăvii aceia mici din râul Ava păreau să fi murit. Nu se mai arătau, nu mai săreau după insecte sau în aer. Simțeam o plăcere desăvârșită să ascult limba ei melancolică și melodioasă, pe care nici glasul grosolan și necultivat al directoarei nu putea să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
Când eram copil, bunicul și cu mine puteam prinde vreo zece într-o oră. Ei veniseră când au început să se topească ghețarii din interior. Bunicul o știa. Se strecuraseră prin micile pâraie din gheață și rămăseseră apoi în râul Ava. Puteau fi asemuiți cu gândurile sau amintirile scoase la iveală prin decongelare. Aprindeam câteva ramuri de mesteacăn și-i prăjeam în jăratic. Peștișori de aur, spunea bunicul. Și mulți din solzii lor mici păreau cu adevărat făcuți din foiță de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
Hjoggböle și Missenträsk. Când Mikael Wiehe a cântat cântece de luptă pentru minerii din Kristineberg, eram și noi acolo. Am mers cu telefericul peste râul Skellefteå. împreună l-am văzut pe prefect inaugurând noua mină de pe celălalt versant al muntelui Ava, mină care a transformat o simplă îngrijitoare în cea mai bogată și mai vestită locuitoare din Västerbotten. Cu toată sfiala ei. Deseori mă gândesc la asta: că eu, aici, pe muntele Ava, locuiesc de fapt pe o mină. Acolo jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
inaugurând noua mină de pe celălalt versant al muntelui Ava, mină care a transformat o simplă îngrijitoare în cea mai bogată și mai vestită locuitoare din Västerbotten. Cu toată sfiala ei. Deseori mă gândesc la asta: că eu, aici, pe muntele Ava, locuiesc de fapt pe o mină. Acolo jos, adânc, adânc, sub mine, oamenii sapă și scot afară aurul. Acum era o conferință în casa parohială din Norsjö, cu o scriitoare bătrână. Și era cu adevărat bătrână. Ședea într-un fotoliu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
rotile nu este unul des întâlnit prin locurile noastre. Șalul pe care-l avea pe umeri era, poate, din Palestina? Și crucea care atârna de lanț provenea cu siguranță din Grecia. Sau din Rusia. Poteca ce ducea sus, pe muntele Ava, fusese acoperită cu totul de zăpadă. Dar aveam eu semnele mele. Eu nu mă pot rătăci niciodată. Era o zi de iarnă clară și rece, dimineața devreme, când a venit tata să mă ia. Crezusem că va sosi într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
numele în câteva locuri. Apoi, a spus tata, o să stăpânești o mică avere. Chiar în seara aceea m-am suit în pat, cu hârtie și creion la mine, și mi-am inventat o iscălitură. Era o bucățică din malul râului Ava, cu trei tufișuri mici, două stânci colțuroase și la urmă încă două tufișuri mici, aproape târâtoare. întreaga mea viață de după aceea am folosit această semnătură. Este simplă și plină de bun-gust. O inserez aici. Acesta este numele meu: Această figură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]