510 matches
-
e divertisment, imaginar. Am putea, dacă ne-ar lăsa timpul, să dezbatem diferențele mari dintre produsele izvorâte din Pound contra celor venite din Eliot, în perspectiva succesului actual al virtualității internetice. În acest moment, fertilitatea viețuieste numai în provocarea jocului avangardist... Restul e hârtie. À propos de propoziția mea că „Tzara e un gânditor (și scriitor) mai important decât Pound sau Eliot,” mă tulbură afirmația ta: „N-aș fi avut nicio problemă dac-ai fi spus că Tzara e «mai bun
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
se pare important e că noua ediție a poeziei lui Bogza face posibilă - chiar și prin discuția despre statutul rescrierilor operate de autor după 1948 - această deziderală ediție critică. Puțin va mai fi rămas nepublicat în volum, din creația acestui avangardist, oricum, nu foarte prolific. Ceea ce apare aici este suficient pentru a ne configura un profil coerent al lui Bogza, pentru a sesiza și înțelege mecanismele interioare ale creației sale și a ne convinge că au dreptate cei care susțin că
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
după 1948, la gesticulația frondei, nu a renunțat la fronda gândirii. Expresie a unui spirit prin excelență eretic, ea se constituie într-o stranie radiografie mentală a istoriei schizoide a veacului trecut. Poezia lui Geo Bogza răstoarnă, de fapt, convingerea avangardiștilor că reportajul este specia cea mai autentică și mai aproape de realitate. Folosind o distincție noiciană, aș spune că reportajul este, poate, exact, în raport cu veacul, dar poezia este adevărată... Volumul de față ne mai îndeamnă și la revizuirea unei prejudecăți: aceea
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
Cioculescu). Grupajul se încheie cu o tabletă de Sașa Pană, intitulată „Neuitatul februarie”, după ce începuse, în pagina 1, cu o tabletă în care Tudor Arghezi vorbea despre Uniunea Sovietică și „persoana profetică a lui Lenin”. De la bătrînul poet, la fostul avangardist - căruia i se speculează înclinațiile de stînga - , trecînd prin tinerii și mai puțin tinerii critici cu opinii altfel curajoase, toată lumea trebuie să răspundă apelului. E un fel de datorie și, poate, de penitență. Fiecare se achită cum poate, în general
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5090_a_6415]
-
și complicitatea, cel puțin a câtorva reprezentanți de marcă ai grupării, cu proletcultul, după 1948. Textele lui Sașa Pană despre Maiakovski, Ion Păun Pincio sau despre vizita lui Tristan Tzara în România, în 1946, atestă faptul că, deși mulți dintre avangardiști sunt comuniști, coabitarea lor cu noul regim nu a fost deloc comodă. În timp ce unii se „convertesc” la realismul socialist, iar alții se exilează, câțiva încearcă, un timp, să găsească un modus vivendi cu proletcultismul. Un compromis în care se ciocneau
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
proletcultismul. Un compromis în care se ciocneau adeziunea lor naivă (cum bine sublinia Ion Pop în Cuvânt înainte) la stânga, pe de-o parte, și anterioara lor experiență suprarealistă, de o mare libertate interioară și socială, pe de alta. Nu toți avangardiștii au făcut imediat și necondiționat pactul cu diavolul. Unii, ca Sașa Pană, vor sfârși prin a fi interziși, după această primă încercare, din 1944-1948, de a concilia stânga lor generoasă, artistă și umanistă - democratică, în fond -, cu exigențele proletcultului. Căci
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
consideră cu noblețe, Nicolae Mecu, de natură ideologică. Provin din partida național-legionară și pun pe seama lui G.Călinescu aberații de felul: „antinațional”, „lipsit de simț patriotic”, „incorigibilul esteto-iudaic”, susținător al „jidovilor... freudiști, pan-sexualiști, anticlasiciști și antitradiționaliști, invertiți, pederaști și avangardiști”. (Printre „jidovii” cu pricina este și Ion Ludo, care îl va trata pe G.Călinescu în 1945 de, cum altfel?, antisemit, autor al unei Istorii „imorale, pline de îndemnuri greșite pentru tineretul care trebuie să-și facă o cultură literară
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
său. Noua artă, la care aderaseră atât pictorul mexican cât și scriitorul portretizat, erau cu greu acceptate de un public mai larg. RAMÓN, în schimb, a fost de la început apreciat în Franța, iar cărțile sale au fost traduse de unii avangardiști parizieni, cu care menținea strânse contacte. În cele din urmă, implicarea intensă, pe calea scrisului sau a intervențiilor publice, l-a impus ca incontestabil precursor și reprezentant al avangardismului spaniol. Dar, situându-se sub semnul iraționalismului noii arte, pe care
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
scrierile dedicate Madridului, locurilor și monumentelor emblematice, străzilor, caselor, locuitorilor, obiceiurilor, istoriei etc. ca o continuare, la alt nivel estetic, a costumbrismului madrilenist din secolul al XIX-lea, ilustrat de Scenele madrilene ale altui Ramón, Ramón de Mesonero Romanos. RAMÓN avangardistul se lasă și el sedus de realitățile specific spaniole, de tradițiile „locale”, pe care în numeroasele texte din volume ca Nostalgias de Madrid, Caprichos, Piso bajo ș.a le contemplă cu o dragoste, o emoție și un entuziasm incompatibile cu
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
fiecare zi”. RAMÓN contemplă și acceptă universul, cu umor, într-o „formă superioară de înțelegere a lumii”. Drept urmare, conchide Umbral, aderarea sa la avangardele mai mult sau mai puțin agresive, care își propuneau să schimbe lumea, este aceea a unui „avangardist surâzător, care nu aspiră să dărâme nimic...”. Inspirata sintagmă oximoronică a lui Francisco Umbral captează esența ramonismului și a celor mai reprezentative creații ale sale, prozele scurte, denumite greguerías - specie literară (autorul folosește termenul de gen) predilectă, inventată, „botezată” de
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
districtul La Gironde, din zona orașului Bordeaux: a fost unul dintre locurile de refugiu al autorului în timpul războiului, după ce evadase, cu doi ani în urmă, dintr-un lagăr de prizonieri de la Sedan. Claude Sernet nu e altul decât fostul militant avangardist român, Ernest-Mihail Cosma, fratele Colombei Spirt-Voronca, debutant, cu versuri „parnasiene” la „Sburătorul” lui E. Lovinescu, colaborator la 75 H.P. (1924) și redactor la revista Integral (1925-1928), prezent, după stabilirea la Paris, în 1928, cu poeme în franceză la revista unu
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
Nicolae Manolescu Dacă ne referim doar la ultimul secol, avem doi scriitori care l-ar fi împlinit în 2013: poetul avangardist Gherasim Luca, mort la Paris în 1994, și Aurel Baranga, mort la București în 1979, avangardist și el în prima tinerețe, autor de comedii de succes mai apoi, ambii ca și uitați astăzi, deși din motive diferite. Din aceeași generație
Aniversări 2013 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3729_a_5054]
-
lui N. Iorga sau ale lui I. Agârbiceanu, reinterpretările poeziei lui Goga în cheia unui vizionarism „plutonic” sau considerațiile savuroase despre o posibilă dimensiune „pornografică” (secretă) a lui Topîrceanu, fără a mai vorbi de paginile despre Victor Valeriu Martinescu, un „avangardist de unul singur” pentru a cărui impunere în atenția cititorilor Ion Simuț a făcut foarte mult. O carte caleidoscopică, densă și captivantă, care apără și ilustrează istoria literară cu temeinicia senină, dătătoare de încredere a unui critic în serviciul literaturii
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
București, 2013, 143 p. Spuneam într-o cronică mai veche, dedicată volumului Prezentări, că a sosit timpul ca istoria literară să își nuanțeze verdictul privitor la Sașa Pană. Considerat - și stimat - în mod unanim ca editor asiduu și devotat al avangardiștilor, ca om-revistă (fără de care literatura de la unu n-ar fi existat) și inestimabil memorialist al grupării suprarealiste, Sașa Pană trebuie reevaluat, atât în ipostaza de exeget al avangardei, deopotrivă literare și plastice, cât și în cea de scriitor. Fără să
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
ne permite câteva observații comparative asupra mediului literar românesc dintre cele două războaie mondiale. Astfel, prozele cuprinse în cele trei volume apar exclusiv în revista autorului, unu, și nu mai sunt reluate în nici o altă publicație. Împrejurarea ne arată că avangardiștii români recurg la același tip de relaționare cu publicul ca și cei europeni (în special francezi): reviste cu circuit închis, finanțate prin eforturi proprii. În același timp, însă, mediul literar interbelic românesc este mai conservator decât cel francez, care în
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
este metaforic oaza literaturii autentice, pentru Enrique Vila-Matas ea înseamnă Kafka, reperul axiologic care impune și implicit invalidează. Tot la Praga își trimisese autorul spaniol și personajele din primul său roman important, Historia abreviada de la literatura portátil (1985), scriitorii shandy, avangardiști, contestatari și rebeli, din diverse culturi ale lumii, care numai în acest spațiu urban propice își pot afirma adeziunea la principiul libertății artei și pot da saltul în irealitatea stimulativă, bântuită de fantasma kafkiană a dedublării, zămislitoare de acele alcătuiri
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
mergând în sensul progresului. Nu întâmplător, creatorii cel mai frecvent întâlniți în această originală Întoarcere... sunt Arghezi, Camil Petrescu, Felix Aderca și Mihail Sebastian, Lovinescu însuși, adică tot atâția exponenți ai modernismului și oponenți virulenți ai tradiționalismului. Mai rar apar avangardiștii (cu excepția lui Geo Bogza), poate pentru că excesele lor debordează din cadrul unui liberalism consistent, dar moderat, democratic. Soliditatea instituțiilor și exhibițiile rebelilor merg mai greu împreună. Cât despre punctele de vedere și argumentele partidei ,reacționare" (cu N. Iorga și Nichifor Crainic
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
la mar fui por naranjas (1979). Figurează în mai multe antologii poetice, iar unele poeme îi sunt traduse în franceză și flamandă. Evoluția poetică a lui Pedro García Cabrera se înscrie în limba spaniolă cu acel profil precis pe care avangardiștii din Canare îl aduceau în anii 1920-30: viziunea unei arte trans-geografice, universale, descoperită din perspectiva specifică regiunii atlantice. Dintre membrii generației sale, García Cabrera are cea mai amplă operă, iar acest lucru l-a inclus generațional și în frământările specifice
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
nu este, în opinia mea. Nu trebuie să înveți de la scriitori un mod de viață. Literatura dă hrană minții și sufletului. Încât ea ar trebui să fie de calitate tocmai în plan estetic, înainte de toate. DJ: De cele mai multe ori, asemeni avangardiștilor începutului de secol 20, puneți în chestiune însăși noțiunea de literatură. Păreți să îl întrebați pe cititor ,O să ai curajul să citești asta?" În același timp, după ce secolul XX a trecut, și a fost cel mai ucigaș din istorie, spuneți
"Pentru mine, literatura e un animal liber" by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/10707_a_12032]
-
Ion Simuț Victor Valeriu Martinescu poate aspira la gloria baudelairiană de a nu fi înțeles. El, ca avangardist singuratic, situat în afara oricărei grupări, s-a și instalat cu satisfacție în acest rol de scriitor ciudat, care, de fapt, nici nu vrea să fie înțeles, pentru că nu ar avea cine să-l înțeleagă: toți cititorii sunt niște proști sau
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
o vorbărie agasantă, înglodată în abstracțiuni și bizarerii, din ce în ce mai greu de suportat, chiar dacă înțelegi că totul e dus spre derizoriu pentru că sensul demonstrației bate spre nimicnicia universală. Era de așteptat ca însuși romanul să fie parodiat, disprețuit, deconstruit, de către un avangardist, pentru că specia e cea mai disprețuită de către suprarealiști (contestarea romanului figurează în primul manifest al lui Andre Breton). De nenumărate ori, VVM ironizează toate formele de roman: tipul realist, epicul fluvial, psihologicul etc. Cel mai mult detestă incontinența epică, dar
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
ca un interminabil și dizgrațios război al autorului cu sine însuși și cu lumea contemporană. Se distanțează de sine ca scriitor și ,Mare Autor". Nu suportă istoriile literare, antologiile, enciclopediile și ,nulitățile noastre titrate: criticii literari și academicienii". Ca orice avangardist, detestă tradiția și ,superstiția culturii". }intele succesive ale pamfletelor sale sunt: politicianul, comerciantul, ziaristul profesionist, Academia, Biserica, Universitatea, Societatea Scriitorilor Români și - de repetate ori - femeia, disprețuită ca ,muiere și prostituată". Refractar la orice ideologie, politică, filosofie sau estetică, romanul
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
zvîrcolesc ritmic. ca niște mușchi străfulgerați de orgia/ totalitară. Să vedem acum care e mecanismul poeticii ce face cu putință o asemenea acrobație: execuția unor numere de mare virtuozitate asociativă pe trapezul unor date sîngerînde încă ale istoriei contemporane. Aidoma avangardiștilor, Angela Furtună își asumă viața ca un imbold, ca o îndatorire supremă a creației: "tot ce este viu trebuie să fie scris și înălțat,. Principiu care asigură echilibrul unui discurs ce-și sfărîmă instrumentul - limbajul uzual, pentru a opera cu
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
Ion Simuț Victor Valeriu Martinescu (1910-1994), din rândul avangardiștilor interbelici, nu este un scriitor foarte cunoscut, dar nici nu cred că este cazul să fie un scriitor foarte cunoscut. El face parte dintre scriitorii marginali revoltați, inconformiști, cu ascendent în futurism, al căror program este mai degrabă anarhismul decât
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
cronologic al romanului românesc de la origini până la 1989, apărut la Editura Academiei în 2004, serios documentat, nu înregistrează în nici un fel romanul Cocktail, probabil pentru că nu este de găsit în bibliotecile publice. Victor Valeriu Martinescu rămâne pentru posteritate ca un avangardist misterios, un stângist capabil de disidență reală, soldată cu ani grei de detenție. Automistificarea operei e o farsă nevinovată. Oricum, a disprețuit critica și istoria literară, ca toți avangardiștii. Încercarea de a-i reconstitui astăzi bibliografia presupune să ne asumăm
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]