510 matches
-
Sînteți un om interesant, îmi plac cei ca dv., însă aveți în dv., deopotrivă, un înger și un demon. Dacă va învinge demonul, noi vă vom distruge. Dacă va birui îngerul, vă vom ajuta”. Cum era de prevăzut la un avangardist, caracter independent, a învins demonul. În consecință, Ernst Neizvestny a ajuns hamal în gara Riga și tăietor de piatră pentru alți sculptori. Povestea sa m-a făcut să mă întreb dacă există un artist român care să-l fi înfruntat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intern, de o agitație pe care o creează acumularea de informație, de un zgomot mediatic în care se întâlnesc într-un mixaj cacofonic bruitismele atâtor senzaționalisme și superfi- cialități țipătoare, formula specifică de exorbitare pe care spațiul mediatic o creează. Avangardiștii se vor bucura de acest zgomot al urbei ca de un glas vital al modernității, pentru omul finisecular însă zgomotul civilizației este înre- gistrat cu paraziți. O întreagă serie de vulgate științifice unele vehiculând milenarisme, utopisme și ocultisme pe înțelesul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
premizele literaturii moderne acolo unde sensul dis- pare pentru a face loc nonsensului sau absurdului. Omul nou al secolului care vine nu îi va mai fi rușine de non-sens, ci îl va cultiva cu obstinație, până la delir și oroare, de la avangardiști la misticii revoluționari. Acest trucaj literar este însă evocat într-un alt text care configurează o estetică prin refuzul alteia, un articol care prin titlu se înconjoară de aparențele modestiei : „Câteva păreri”. Caragiale apelează atât la anecdotă, cât și la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Limbutul insti- tuie un paradox, în ciuda incontinenței verbale, el nu are nimic de spus. Limbajul se reprezintă pe sine ca procesua- litate, ca articulare, ca semn lingvistic fără vehicularea unui sens, precum mai târziu bruitismele și poemele simul- tane ale avangardiștilor. „Tant que parler pour rien en dire, parler pour aucune autre finalité que l’activité de dire elle-même sera tenue pour une équivalent de ne pas parler, de ne pas réellement parler, parler sera perçu fonda- mentalement comme une non-parole
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
humuleștean, vorbind de "proza foarte colorată, miezoasă, dar vulgară și trivialpopulară, a lui Creangă" aluzie iarăși la cele două proze licențioase, care începuseră să circule pe ascuns, prin diverse medii, transcrise de mână, stârnind deliciul libertinilor și dând curaj libido avangardiștilor, în căutare de înaintași. Abia peste zece ani de la apariția Introducerii sintetice, G. T. Kirileanu le va publica într-o serie restrânsă a integralei operei lui Creangă, inițiativă care a stârnit rumoare în rândul pudibonzilor, lămurind totodată discuțiile pe seama "anecdotismului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
versificație și un limbaj imagistic mai mult de factură simbolistă, dar reminiscențele din lirica lui Camil Baltazar, a lui Ion Vinea ori a lui Ion Barbu sunt numeroase, iar alunecarea în retorism frapează pe alocuri. Ulterior, deși polemizează violent cu avangardiștii de la „unu”, reproșându-le falsul modernism și lipsa angajării sociale, se îndreaptă el însuși când spre formule suprarealiste (Vioara destrămată), când spre un sentimentalism ascuns, deghizat în veșminte medievale (Tristan și Isolda, Envoi), când spre romanul-reportaj „militant” (Viața șantierelor. Constructorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir, Gheorghe Grigurcu și destui alții, apoi o categorie întreagă de comparatiști, care în marea majoritate s-au expatriat după scurtă vreme. și nici n-am pomenit de "Școala de la Târgoviște", de grupul "Rugul aprins", de excelenții avangardiști bucureșteni (Ion Caraion și ceilalți). S. A.: Când ai început să simți că această renaștere a culturii române adevărate avea totuși puțini sorți de izbândă? Cât a durat această perioadă de eflorescență? V. N.: A durat, știm bine, foarte puțin, vreo
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
rest, totul e de plâns. Ce tristă fascistă... în Ce lume veselă..., ultimul film al veteranei Malvina Urșianu, o doctoriță oftalmoloagă (Tamara Crețulescu, jucând ca-ntr-o telenovelă) pune ochii la propriu pe-un mult mai june pictor așa-zis avangardist (Florin Piersic Jr., jucând ca-ntr-o reclamă). După ce-l convinge că este cam palid, n-ar strica să-și facă niște analize (într-un film de-o oră și jumătate, cred că se zice chestia asta de vreo trei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
într-o surdă concurență cu SIE, patronii de cluburi sportive se încaieră piperat săptămână de săptă mână, ministrul justiției se ceartă cu magistrații, ministrul sănătății cu medicii, ministrul mediului cu mediul. Editorii și optzeciștii au ce au cu Gabriel Liiceanu, avangardiștii și Anca Petrescu au ce au cu Mihai Oroveanu, intelectualii enervează pe toată lumea și se enervează între ei, scriitorii tineri se înghesuie să-i îngroape de vii pe cei bătrâni, pro-americanii se înfruntă cu anti americanii, unele resurse de adversitate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
milioane de copii ale acestei cărți, ridicând ștacheta faimei mele atât de sus, încât numele meu devenise la fel de ușor de recunoscut ca ale starurilor de cinema și ale vedetelor din lumea sportului. Eram luat în serios. Eram o glumă. Eram avangardist. Eram tradiționalist. Eram subapreciat. Eram supraapreciat. Eram inocent. Eram parțial vinovat. Orchestrasem o controversă. Eram incapabil să orchestrez ceva. Eram considerat cel mai mare misogin în viață al literaturii americane. Eram victima unei culturi în care corectitudinea politică câștiga tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Niște amici mi-au trimis cărți publicate după 89. Erau acolo Cărtărescu, Nichita Stănescu, Jurnalul lui Mihail Sebastian, Nora Iuga, Radu Tudoran. Mi-am dat seama că am ratat o literatură splendidă, total ignorată în Israel. Am descoperit pe marii avangardiști Tristan Tzara, Urmuz, revistele Alge și Unu... Dar marea întâlnire am avut-o cu poetul Gherasim Luca pe când vizitam familia Gore din orașul Kiriat Ono Israel. Regretatul doctor Gore a fost nepotul poetului Gherasim Luca, scriitor de avangardă bucureșteană, contemporan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Niște amici mi-au trimis cărți publicate după 89. Erau acolo Cărtărescu, Nichita Stănescu, Jurnalul lui Mihail Sebastian, Nora Iuga, Radu Tudoran. Mi-am dat seama că am ratat o literatura splendidă, total ignorată în Israel. Am descoperit pe marii avangardiști Tristan Tzara, Urmuz, revistele Alge și Unu. Dar marea întâlnire am avut-o cu poetul Gherasim Luca pe când vizitam familia Gore din orașul Kiriat Ono Israel. Regretatul doctor Gore a fost nepotul poetului Gherasim Luca, scriitor de avangardă bucureștean, contemporan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
refugiaseră în Mexic ori în alte colțuri ale Americii Latine. Câțiva artiști plastici porniți la diverse intervale din arcul carpatic, Nicolae Grigorescu (mergând de șase ori la Paris), modernul Theodor Pallady (aproape patruzeci de ani în Paris prieten cu Matisse), avangardistul Victor Brauner, alt viitor parizian au fost, împreună cu mulți alții, personalități de legătură între două culturi. Cât despre Brâncuși, stabilit definitiv în capitala Franței, el aducea în sculptura-i de răsunet universal soluții de sorginte românească. În orizont muzical, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
perseverent, eu eram plin de ambiții. Luam legătura cu mulți oameni de litere, frații Teodoreanu, Alexandru Philippide, Cezar Petrescu, Rebreanu, făceam șezători literare, dialoguri și, cred, am reușit să facem o literatură interbelică, inclusiv avangardă. Cred că am fost ultimii avangardiști din această țară. Trebuie să amintesc, grupul era constituit din Radu Petrescu, Constantin Lăzărescu, Costache Olăreanu, Ion Teodorescu, Emilian Georgescu și eu. Unii au volume și au continuat să publice. Însă, la vârsta aceea, de douăzeci de ani, se puneau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cecuri franțuzești. Până atunci, niciodată nu avusese un cont și la o bancă din Paris. Ani Întregi fusese doar un turist sau un admirator de rând al civilizației franceze - dar Încețoșat de un nor bugetar - dorind să fie un țanțoș avangardist, handicapat Însă de buzunarele goale. Există o fantomatică paralelă a acestei situații și de partea noastră a Atlanticului. Ca evreu ești totodată și american, dar În același timp nu ești. Imaginați‑vă Însă că‑ți vâri mâna În buzunar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
chemat la viață în 1934, la Vremea. Cine este Grigore Cugler, autorul repetat de vreo patru ori pe coperta ștanțată, în roș-verde (o combinație care va reveni des în acest un fel de basm), cu Apunake și alte fenomene? Un avangardist despre care nu se poate spune, ca despre atîția alții, la rece, mult zgomot pentru nimic, pentru simpla pricină că pînă și zgomotul i-a lipsit, acestui exilat la capătul lumii. Un diplomat, sastisit, de bună seamă, de călătorii și
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
primare, instinctuale, de resorturi tot atât de simple, în ultimă expresie, ca ale oricărui mecanism. Oamenii sunt adesea personaje urmuziene. Singuratic și bizar sub înfățișarea lui de funcționar hipercorect, de burghez desăvârșit, U. a făcut, postum, școală. Mimat de o seamă de avangardiști - Jacques G. Costin (Exerciții pentru mâna dreaptă, 1931), Moldov (Repertoriu, 1935), Mihail Avramescu, sub pseudonimul Ionathan X. Uranus (texte în „Bilete de papagal”, 1928-1929, „Radical” etc.), Madda Holda (Cărți de vizită, 1931), Grigore Cugler (Apunake și alte fenomene, 1934), Sașa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
lucrări colective, precum Scriitori români. Mic dicționar (1978) și Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Studii literare, coordonat de Ion Vlad, Eminescu după Eminescu (1978), coordonat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, prefațează volume de versuri ale poeților echinoxiști, alcătuiește ediții din scrierile avangardiștilor români, traduce, colaborează la enciclopedii străine. După 1989 își continuă activitatea pe aceleași direcții și coordonează, la rându-i, o lucrare de amploare, Dicționar analitic de opere literare românești (I-IV, 1998-2003), redactat de un colectiv al Catedrei de literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
nou”, „Revista literară”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20” ș.a. Este redactor-șef la „Orizont” (1944-1948), la „Educația artistică” (1948-1952) și figurează pentru un timp în colegiul redacțional al ziarului „Scânteia”. Fire rezervată, P. participă la întrunirile avangardiștilor, după ce mulți ani doar urmărise cu atenție activitatea acestora și, contrar autonegației celor mai mulți dintre ei, strânge tot ce ținea de manifestarea avangardismului, compunându-și o cuprinzătoare arhivă personală. Existența lui e dublă: ca medic militar avansează în grad, spre dezgustul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
pledase pentru neînregimentarea politică a suprarealiștilor, ajunge, după anii de privațiuni și tăcere din timpul celui de-al doilea război mondial, să militeze, cu apel la limbajul proletcultist al epocii, pentru o literatură angajată, care să orienteze simpatiile stângiste ale avangardiștilor. Intervențiile din „Revista literară” (1947), de pildă, sunt mărturii ale „acomodării” la noile orientări. Tot acum va scrie pagini convenționale, în fapt o literaturizare (în vers, proză sau teatru) a tezelor proletcultiste, la a căror propagare contribuie de voie sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
românești în ansamblul lor. Și nu în mai mică măsură e reprezentativ „cazul” Voronca, dacă avem în vedere chiar și progresiva lui delimitare în raport cu extremismul unor atitudini avangardiste, „cumințirea”, „clasicizarea” lui: este fenomenul care, cu puține excepții caracterizează evoluția tuturor avangardiștilor. Dacă drumul poetului începuse ceva mai devreme (primele versuri le tipărise în Sburătorul literar, în noiembrie 1922, apoi în reviste ca Flacăra, Năzuința, Contimporanul, pentru a le aduna în 1923 în volumul Restriști), publicistul Voronca se formează și începe să
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
noi sensibilități. Devine, într-un cuvânt, unul dintre corifeii avangardei. Încât, dacă din „dosarul” mișcării nu s-ar fi păstrat decât scrierile sale, am putea totuși reconstitui, în ceea ce are ea mai definitoriu, acea „stare de spirit” pe care militanții avangardiști preferau s-o substituie conceptului de „școală” literară sau artistică. Ceea ce frapează din primul moment în articolele lui Voronca este entuziasmul cu care își însușește cuvântul de ordine al modernismului în general - dar care e, cu atât mai mult al
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o înțelegere mai adecvată a acelui proces novator ce nu se poate dispensa de demersurile precedente; „legea determinantelor istorice” funcționează în fiecare epocă, în sensul înlăturării formulelor perimate și al coagulării unor noi forme de expresie. Problema esențială este, pentru avangardiști - și pentru Voronca de asemenea - de a se situa într-o atare tradiție, a rupturii și înnoirii deopotrivă, asigurând dinamica permanentă a sincronizării cu „ritmul vremii”. „Creatorul adevărat și nou sfărâmă cu târnăcopul temperamentului său legile cunoscute. Orice artist trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
neinițiați, dintre cunoaștere și ignoranță, e înlocuită în avangardă cu cea dintre „cultura celor mulți și cultura celor puțini, dintre cultura turmei și cultura celor singuri, dintre cei ce disprețuiesc și cei ce apreciază o valoare necunoscută mai înainte”. Militantul avangardist român confirmă aproape punct cu punct o atare distincție, deplângând, bunăoară, „căderea ș...ț de pe o platformă suspendată în azurul libertății, sub cămașa de forță a formulelor utilitare, a înțelegerii unanime”. Și continuând: „Pierzania începe cu simptomul conștiinței nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
trăi aventura și a o scrie, prefer ipostaza din urmă” - notează în unul dintre textele cele mai caracteristice (A doua lumină). Și nu avem de-a face, cum s-ar putea crede la prima vedere, cu o „trădare” a idealului avangardist pentru care ordinea „priorităților” pare a fi inversată. Căci, în fond, toți avangardiștii proclamă revitalizarea demersului creator în funcție de reperele propriului domeniu, ale cărui limite le forțează în sensul unei cât mai mari apropieri de ceea ce un Breton numește „viața imediată
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]