302 matches
-
vreau, și dumnealor să ia vîntul." Și bătrânul scuipă afară din trăsură o pieliță de alună și-și suflă apoi, zgomotos, nasul. " Poate că bătrânul, medită Felix când fu în pat, nu e chiar așa de rău cum îmi închipui. Avariția lui e mai mult o manie, dar o iubește pe Otilia și se gândește mereu la ea." Luă un tratat, îl desfăcu și începu să citească, gândurile însă îi zburau departe. Ducea o existență cam agitată, puțin potrivită studiului. Prea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nevasta e o ființă care poate fi grațioasă și supusă. Apoi femeia, contrar credinței comune, devine frigidă și autoritară. Sexualitatea dispărută lasă în locu-i, ca focul care se stinge, un fum greu de derivate: ambiții sociale, iubiri inegale de copii, avariție. Cei mai mulți bărbați așa-ziși de acțiune nu G. Călinescu sunt decât involuntare victime ale nevestelor, ajunse la vârsta când femeilor le cresc mustăți și păr pe picioare, semn al regresiunii secrețiilor interne. Pe cea mai delicioasă fată îți dau voie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-ți fac injecție, dacă n-ai nevoie? Nici n-am seringă! - Dacă-ți trebuie seringă, zise bătrânul, închizînd ochii,îți vând eu una ieftin. Și Weissmann și Felix râseră, și acesta din urmă fu în fundul sufletului mulțumit de manifestările de avariție ale bătrânului, fiindcă asta dovedea integritatea facultăților mintale și era un semn că bătrânul se va restabili, spre bucuria Otiliei. Orice încercare de a convinge pe bătrân să se culce fu zadarnică, și moș Costache, așa de închis de obicei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a lui G. Călinescu, ne vom întîlni în Cartea nunții cu o încercare de a o ilustra. În Enigma Otiliei, demonstrația vizează balzacianismul. Atât romanul educației sentimentale, cât și cel social, al rapacității burgheze, cât, în fine, acela molieresc al avariției sunt posibil balzaciene, cu elemente însă din frații Goncourt și Zola (observarea morbidității, a biologiei degradate, ca în Cartea nunții, în episodul cu mătuși ori în Scrinul negru în descrierea aristocrației ce decade și a bolii Catiei). În Bietul Ioanide
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dintre Felix și Otilia. Casa lui Giurgiuveanu are o viață ciudată pentru că totul se coordonează zgârceniei bătrînului: interiorul slab luminat, mobilele adunate de ocazie, pereții scorojiți, scările care scârțâie. Totul necesită G. Călinescu reparații, iar acestea nu se fac din avariție. Casa este într-o puternică antiteză cu camera Otiliei, plină de lucruri scumpe și de bun-gust, toate furnizate de generosul Pascalopol. Felix devine martor al celei mai spectaculoase scene: jocul de cărți care adună în jurul mesei cele mai bizare caractere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia, care e mereu în preajma lui Pascalopol, și Simion Tulea, inofensiv și taciturn. Jocul de cărți este un bun prilej pentru etalarea gândurilor malițioase ale Aglaei care ironizează, jignește cu premeditare atât pe Otilia cât și pe Felix. Felix observă avariția bătrânului unchi, cochetăria Otiliei, răutatea și meschinăria Aglaei, devenind în timp un interiorizat. Spre a se salva, își întreține un jurnal în care are curajul să-și noteze în special stările afective legate de frumoasa Otilia. Față de Pascalopol, eroul-martor are
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
poate fi interpretat ca un roman de problematică, fiindcă dezbate problema paternității. Toți eroii își definesc caracterul, comportamentul, în funcție de această problematică. 1 Bucură-te de ziua de azi! (lat. - n.red.). G. Călinescu Costache Giurgiuveanu este realizat pe dualitatea dintre avariție și dragostea paternă, fiind o replică la romanul Mara de Ioan Slavici. Raportul dintre avariție și paternitate este bine exprimat, când Costache Giurgiuveanu sfătuit de Pascalopol transformă averea sa alcătuită din imobile, localuri, în bani spre a-i depune la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
definesc caracterul, comportamentul, în funcție de această problematică. 1 Bucură-te de ziua de azi! (lat. - n.red.). G. Călinescu Costache Giurgiuveanu este realizat pe dualitatea dintre avariție și dragostea paternă, fiind o replică la romanul Mara de Ioan Slavici. Raportul dintre avariție și paternitate este bine exprimat, când Costache Giurgiuveanu sfătuit de Pascalopol transformă averea sa alcătuită din imobile, localuri, în bani spre a-i depune la o bancă pe numele Otiliei. Din cauza avariției nu-i dă lui Pascalopol decât o sută
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la romanul Mara de Ioan Slavici. Raportul dintre avariție și paternitate este bine exprimat, când Costache Giurgiuveanu sfătuit de Pascalopol transformă averea sa alcătuită din imobile, localuri, în bani spre a-i depune la o bancă pe numele Otiliei. Din cauza avariției nu-i dă lui Pascalopol decât o sută de mii, iar două sute de mii le va ține pentru el și-i vor fi furate de Stănică Rațiu. Aglae Tulea, sora lui Costache Giurgiuveanu, este caracterizată prin dualitatea paternitate și dezumanizare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar - lucru ce se-ntîmplă rar - nime nu-i bănuia aceasta. Se-nțelege că poloboacele și dimerliile erau creațiuni ale fantaziei, însă într-o scatulcă veche de fier ce era șrubuită de podelele unui ietac mic se adunase, din moși-strămoși, fără avariție, dar cu economic, mulți ochi de vulpe și mulți bani albi, încît rafturile ei n-ar fi fost pentru nimenea indiferente. Creangă era un bătrân bun și prietinos, vesel și glumeț la petreceri, îngăduitor cu supușii lui și, unde trebuia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
după bani și averi, goana după putere și goana după plăceri sexuale, primul avea să se detașeze treptat prin raționalitatea cu care putea fi urmărit, dar și prin relativa inocență În raport cu celelalte. S-a considerat astfel, În perioada menționată, că avariția sau dorința de Înavuțire a principelui și a burgheziei aveau efecte mai previzibile și benefice social decât celelalte pasiuni ale ființei umane, În special dorința de putere a nobilimii. Pasiunile mai periculoase, cum ar fi ambiția, dorința de putere sau
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
rost să întrebi pe alții despre un lucru evident al tău? Și de altfel îi plăcea să creadă că Hagienuș va înălța din umeri. Închipuindu-și totuși că ar fi reclamat moneda, fu cuprins de o indignare mentală, nu din avariție, ci din absurditatea ca printr-o simplă întrebare nelalocul ei un obiect oricât de insignifiant ce-ți aparține să treacă în mâinile altuia. Avariția prezumată a celuilalt îl surprindea. Imaginîndu-și însă că Hagienuș ar fi refuzat moneda, simți un fel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Închipuindu-și totuși că ar fi reclamat moneda, fu cuprins de o indignare mentală, nu din avariție, ci din absurditatea ca printr-o simplă întrebare nelalocul ei un obiect oricât de insignifiant ce-ți aparține să treacă în mâinile altuia. Avariția prezumată a celuilalt îl surprindea. Imaginîndu-și însă că Hagienuș ar fi refuzat moneda, simți un fel de jenă de a o relua. Era a lui, însă Hagienuș nu văzuse poate căderea ei. I se păru a zări o sclipire ironică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
redusă, capabil de efort intelectual. Posac, fire onestă, difidentă. Vindicativ, deși fără izbucniri violente. Lipsa marilor pasiuni, în schimb afecționat familiei, spirit casnic. Moralizator și chiar cicălitor. Foarte formalist. Nu cunoaște oamenii, se impresionează repede de calități superficiale. Econom până la avariție și totuși personal dezinteresat. Caracter dificil și oscilant, combătut de contradicții. Ieșiri aspre câteodată, iritând și producând dușmănii. Să se păzească de inamici înverșunați." Al doilea document este o scrisoare-raport, scrisă de mână și semnată cu o inițială conspirativă, cam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însă acum o lună ai uitat să-mi dairest cinci lei, iar acum o săptămână a trecut în plus de la mine cinci lei, neavând mărunțiș. Olteanul își deplasa căciula pe cap, uimit de așa memorie. Erminia nu proceda astfel din avariție, ci din sentimentul exactității și al justiției. Și - ce e mai ciudat - delicata, dezinteresata Erminia se căina de ciudă când, întoarsă acasă, băga de seamă că a fost înșelată la un magazin, reținîndu-i-se mai mult. Uneori, dacă mai era posibil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din Enigma Otiliei, roman prin excelență balzacian, se elaborează "fișele biografice" ale personajelor prin enumerarea unor trăsături (dominante caracterologice) și prin ilustrarea lor în cadrul unei demonstrații epice de tip descriptiv. Pe rând, Gonzalv Ionescu (obsesia carierei universitare), Bonifaciu Hagienuș (leit-motivul avariției și al cupidității enorme), Ermil Conțescu (ramificațiile particulare ale clanului), Panait Suflețel (parodierea unor însușiri prin hipertrofiere caricaturală) și Pomponescu (obsesia carierei politice falimentare, încheiate tragic) se întîlnesc în structura romanului, alternând în registrul grav ca și în cel bufon
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
epică remarcabil prevăzută de scriitor, care desfigurează sau amplifică voit pentru a surprinde, a extrage și determina semnificații, carențe și date morale. Portretele, în special ale lui Hagienuș (vezi cap. XI, un capitol al relatării prin grotesc a cupidității și avariției), Andrei Gulimănescu și Dan Bogdan, nu evită parodierea și tratarea incisivă a datelor individualizatoare. Bietul Ioanide este romanul caracterelor clasice și al inteligenței parodiatoare. Un joc artistic admirabil se compune și de aici reflecția, adesea metamorfozată într-un paradox strălucitor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
minimalizează gravitatea vinovăției masculine, accentuându-se latura senzuală, de atracție irezistibilă pe care femeile o exercită. 84 Uneori violul este perceput mai mult ca o modalitate de răzbunare, cum se întâmplă cu cei doi tineri ce uneltesc, pe drept, împotriva avariției unui morar, în Povestirea logofătului, impietatea care se aduce femeilor fiind minimalizată, mistificată.85 Geoffrey Chaucer stabilește, în cadrul Povestirilor din Canterbury, un raport de echivalență între vocea proprie a personajelor și autoritatea pe care acestea o dețin, așa cum se confirmă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în faptul că în timp ce păcatul comis de un bărbat era prezentat ca un exemplu al slăbiciunii umane în general sau era legat de anumite ocupații sau stări (avariția negustorului, mândria cavalerului), greșelile femeilor erau privite ca fiind specifice sexului slab și derivau din slăbiciunea firii lor per se. Mai ales senzualitatea era păcatul feminin par excellence.”360 Târgoveața reunește toate defectele incriminate femeilor: ambiția parvenirii, atitudinea combativă, mândria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
slujnică Cintazza și îl va demasca în fața episcopului. Dacă concupiscența și viclenia sunt păcatele cel mai des incriminate în povestirile Decameronului, ele nu sunt unicele. Li se reproșează slujitorilor Bisericii, și nu numai lor, ci și unor laici, lăcomia și avariția (I. 6, I. 7), dorința necinstită de înavuțire, falsificarea relicvelor (VI. 10 - fratele Cipolla are orice în desaga sa, de la pana arhanghelului Gabriel, la cărbunii pe care a fost martirizat sfântul Laurențiu) și ipocrizia sfaturilor sau a predicilor, acapararea nejustificată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o violare a proprietății cuiva, decât o violare a unei femei. Tânăra simbolizează și recompensează în același timp făina sustrasă, ceva material, care va substitui furtul, personalitatea ei fiind total ignorată.933 John, unul dintre cei doi tineri lezați de avariția proprietarului morii, se teme de o confruntare fizică cu acesta, și profită de bunurile acestuia, de data aceasta mama tinerei, sentimentele personajului feminin nefiind puse însă în discuție. El trebuia să acționeze prin violență sexuală, să dovedească, asemeni prietenului său
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
minimalizează gravitatea vinovăției masculine, accentuându-se latura senzuală, de atracție irezistibilă pe care femeile o exercită. 84 Uneori violul este perceput mai mult ca o modalitate de răzbunare, cum se întâmplă cu cei doi tineri ce uneltesc, pe drept, împotriva avariției unui morar, în Povestirea logofătului, impietatea care se aduce femeilor fiind minimalizată, mistificată.85 Geoffrey Chaucer stabilește, în cadrul Povestirilor din Canterbury, un raport de echivalență între vocea proprie a personajelor și autoritatea pe care acestea o dețin, așa cum se confirmă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în faptul că în timp ce păcatul comis de un bărbat era prezentat ca un exemplu al slăbiciunii umane în general sau era legat de anumite ocupații sau stări (avariția negustorului, mândria cavalerului), greșelile femeilor erau privite ca fiind specifice sexului slab și derivau din slăbiciunea firii lor per se. Mai ales senzualitatea era păcatul feminin par excellence.”360 Târgoveața reunește toate defectele incriminate femeilor: ambiția parvenirii, atitudinea combativă, mândria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
slujnică Cintazza și îl va demasca în fața episcopului. Dacă concupiscența și viclenia sunt păcatele cel mai des incriminate în povestirile Decameronului, ele nu sunt unicele. Li se reproșează slujitorilor Bisericii, și nu numai lor, ci și unor laici, lăcomia și avariția (I. 6, I. 7), dorința necinstită de înavuțire, falsificarea relicvelor (VI. 10 - fratele Cipolla are orice în desaga sa, de la pana arhanghelului Gabriel, la cărbunii pe care a fost martirizat sfântul Laurențiu) și ipocrizia sfaturilor sau a predicilor, acapararea nejustificată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o violare a proprietății cuiva, decât o violare a unei femei. Tânăra simbolizează și recompensează în același timp făina sustrasă, ceva material, care va substitui furtul, personalitatea ei fiind total ignorată.933 John, unul dintre cei doi tineri lezați de avariția proprietarului morii, se teme de o confruntare fizică cu acesta, și profită de bunurile acestuia, de data aceasta mama tinerei, sentimentele personajului feminin nefiind puse însă în discuție. El trebuia să acționeze prin violență sexuală, să dovedească, asemeni prietenului său
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]