381 matches
-
iveală câteva „imposibilități” ale matematicii: „imposibilitatea unei demonstrații de necontradicție absolută”; „incompletitudinea oricărei formalizări necontradictorii”; „imposibilitatea dezvoltării unui singur sistem de axiome pentru întreaga matematică” ș.a. Apoi, numeroase teorii prestigioase ale matematicii au fost „deconspirate” ca fiind vinovate teorii nedecidabile: „axiomatica aritmeticii” realizată de Peano; „sistemul Z”, propus de Hilbert și Bernais (pentru formalizarea aritmeticii numerelor întregi); „calculul predicatelor de ordinul unu”; „teoria numerelor raționale”; „teoria generală a inelelor”; „teoria grupurilor” ș.a. Matematica - temelia cosmică a lumii pitagoreice și temeiul tuturor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să fi devenit prima și cea mai urgentă prioritate a erei postmoderne. De aceea postmoderniștii reclamă un nou mod de a gândi despre om și despre lume. Hlynka și Yeaman (1992) au conturat trăsăturile acestei gândiri postmoderne enunțând „patru idei axiomatice” pe care Wilson (1997) le-a reformulat în expresiile simple care urmează 229. Gândirea postmodernă ar reprezenta: a) o angajare în pluralitatea perspectivelor, a înțelesurilor, a metodelor și a tuturor valorilor; b) o căutare continuă pentru a aprecia dublele sensuri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în simultaneități descriptive, ca substrat sangvin al „autenticității”, „lucidității”, „anticalofilismului” sau „documentarismului psihologic”? Ce este acest material, „așa de omogen și ispititor totdeauna”, a cărui acțiune, misterioasă și fascinantă, dizolvă retortele securizate ale laboratorului critic și face inoperant tabloul epistemic - axiomatic și modelator - al retoricii literare? O primă ipoteză trimite, evident, la fluxul modern al conștiinței, teoretizat de William James și devenit, odată cu operele lui James Joyce și ale Virginiei Woolf, o constantă literară a modernității. P. nu îl prețuiește însă
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
poezie a vieții noastre de zi cu zi, centrată pe mine, cu corpul și fantasmele mele, aici și acum, într-un timp și un loc” (Poezia - un mod de a fi viu). Pe o idee similară, expusă într-o manieră axiomatică („poezia este o formă de explorare a Realității”), este construit și eseul Paradigma poeziei moderne (1996), unde M. extrage trăsăturile definitorii ale obiectului din textele programatice ale poeților. Deși cartea se află în bună măsură în siajul lui Hugo Friedrich
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
punct de plecare al ideii care tutelează lucrarea Théorèmes poétiques poate fi găsit tot în studiul despre Ion Barbu, unde multe dintre poeme sau nucleele lirice sunt socotite „teoreme” prin aspirația lor de a reuni simboluri contradictorii în metafore eliptice, axiomatice și în construcții riguros geometrice. „Teoreme poetice” ar reprezenta definiția oricărui eseu științific al lui N. transpus în alt registru, acela al axiomelor / „ateoremelor” (Michel Camus) / sentințelor metaforice. Structurată în mai multe părți (Niveaux de réalité, La Transdisciplinarité, La Poétique
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
demult praful de pe ochelarii de cal ai unei asemenea „științe”. Teologia răsăriteană a rămas însă închistată sub greutatea vechilor prejudecăți. Îl „învățăm” pe Dumnezeu mecanic, după categorii moarte 1. Vorbim despre dogmele ortodoxiei ca despre un sistem închis de propoziții axiomatice. Ca să nu ajungi eretic, totul este să înveți bine distincțiile dintre „ființă” și „energie” ori „esență” și „persoană” etc. Dogma Sfintei Treimi nu se mai deschide ca o fereastră prin care mintea se înalță spre cer, în chip doxologic, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în lucrarea fundamentală pentru teoria matematică a jocurilor denumită Theory of games and economic behaviour (publicată la Princeton University Press, 1944 și 1947). Ei au formulat un sistem de axiome asupra acesteia, considerând-o ca fiind o cuantificare a preferințelor. Axiomatica lor a stârnit numeroase controverse, conducând la formularea altor axiomatici și la o problemă mereu deschisă privind funcția de utilitate, concept remarcabil, intuit și comentat de multă lume, dar dificil de prezentat pe înțelesul tuturor datorită subiectivismului în comportare și
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
of games and economic behaviour (publicată la Princeton University Press, 1944 și 1947). Ei au formulat un sistem de axiome asupra acesteia, considerând-o ca fiind o cuantificare a preferințelor. Axiomatica lor a stârnit numeroase controverse, conducând la formularea altor axiomatici și la o problemă mereu deschisă privind funcția de utilitate, concept remarcabil, intuit și comentat de multă lume, dar dificil de prezentat pe înțelesul tuturor datorită subiectivismului în comportare și raționament al participanților la orice activitate modelabilă printr-un joc
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
ajute pe vârstnici să pună Întrebările, iar aceștia, la rândul lor, să-i Îndrepte pe tineri către locurile unde se găsesc răspunsurile. Legătura osmotică dintre Partid și Stat face parte din acest tip de tematici. Orânduire acceptată și chiar devenită axiomatică În perioada comunistă, de neconceput din perspectiva oricărei gândiri libere, această preluare a Statului de către Partidul Comunist Român s-a făcut cu rapiditate și cu mijloace birocratice imediat după preluarea puterii În 1947. În doar câțiva ani, mecanismele Statului au
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Fuziunea cunoștințelor („cunoașterilor”, fr., savoirs) specifice diferitelor discipline conduce la emergența unor noi câmpuri de investigație, la dezvoltarea unor proiecte integrate sau chiar la conceperea unor programe de cercetare conforme cu noua paradigmă. Transdisciplinaritatea reprezintă „punerea în act” a unei axiomatici comune pentru un ansamblu de discipline. Prin gradul său de complexitate, abordarea transdisciplinară le înglobează pe cele anterioare, propunând un demers bazat pe dinamica și interacțiunea a patru niveluri de intervenție educativă: disciplinar, pluridisciplinar, interdisciplinar și transdisciplinar. Trebuie subliniat faptul
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Prin urmare, nu mai avem de-a face cu o trădare, ci pur și simplu cu eliminarea adversarului „bunului Dumnezeu” gnostic. Exegeza gnosticilor utilizează, cum se știe, provocarea și paradoxul. Ea reabilitează principalele personaje negative ale Bibliei, plecând de la principiul axiomatic că versiunea oficială reprezintă, de fapt, o scriere ideologică inspirată de acel Demiurg Rău, creator al lumii sublunare, vrăjmașul Dumnezeului adevărat, la care, desigur, se Închină doar ei, gnosticii. Astfel șarpele, Cain, Iuda etc. devin simboluri pozitive, Întrucât sunt opuse
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și-l transferă în numenal. Răsfrângerea înseamnă și oglindire reciprocă a lucrurilor - mod de a induce rezonanța universală și euritmia. Jubilația ei apare însă contrapunctată de insistenta prezență a simbolului trecerii. Confesiunea lirică se drapează deocamdată într-o rostire aproape axiomatică, abstractă, ce răcește fluidul vital și impersonalizează experiența care îi stă la bază: „Cel ce nu e a venit, / cel ce e s-a risipit, / eu însămânțez în lucruri / sufletul lui Heraclit”. Lirismul abstract (suspectat chiar de prețiozitate și artificiu
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
a adevărurilor simple, clare și utile omului în activitatea spirituală [...]. Publicația nu are însă numai scop formativ (idei noi, puncte de vedere noi asupra diverselor chestiuni etc.). În acest sens, vom căuta să reliefăm acele adevăruri simple, clare, precise (deci axiomatice) și în articolele cu scop informativ. Printre altele, modelele noastre spirituale sunt două personalități prahovene, reprezentative în cultura română: I. L. Caragiale și Nichita Stănescu, scriitori ce au dat multe «axiome» pentru creșterea limbii și literaturii, pentru cultura românească...” Rubricile permanente
AXIOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285511_a_286840]
-
societății socialiste multilateral dezvoltate. Dar fiindcă versul era precedat de cel cu „Nu uita când ești voios”, mi s-a părut că am și explicația. Omenii nefericiți și cronic triști capătă o umanitate la fără frecvență. Una mai degrabă abstractă, axiomatică. Mi-am dat de fiecare dată mâna cu enoriașii bisericii catolice, la sfârșitul slujbelor lor. Nu avem același obicei în biserica noastră. Dar în seara aceea de Ajun, țin minte că ne-am îmbrățișat unii pe alții, că ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ponens, într-o entimemă sau într-un sorit? Nimic, numai relații pure. Iei un grup de operații logice, stabilești niște proprietăți ale lor, prezinți proprietățile sub forma unor axiome și dai câteva reguli de derivare. Așa îți iese un sistem axiomatic. Nu știi unde se potrivește teoria ta axiomatică? Nu-i nimic, creezi o mulțime de obiecte pe care stabilești niște funcții de aplicație și ai un model, o lume posibilă în care teoria ta devine adevărată. E fascinant, e culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nimic, numai relații pure. Iei un grup de operații logice, stabilești niște proprietăți ale lor, prezinți proprietățile sub forma unor axiome și dai câteva reguli de derivare. Așa îți iese un sistem axiomatic. Nu știi unde se potrivește teoria ta axiomatică? Nu-i nimic, creezi o mulțime de obiecte pe care stabilești niște funcții de aplicație și ai un model, o lume posibilă în care teoria ta devine adevărată. E fascinant, e culmea solipsismului și a libertății: construiești o teorie consistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oarecare de duzină ori insignifiantă, ci una de clasă mondială o politică adecvată pentru acele vremuri, demnă și admirată, cu care orice român, indiferent de culoarea sa politică, în măsura în care mai simte românește, se poate, în mod cert, mândri; în mod axiomatic, România a trebuit să dispună și de un corp de specialiști pentru domeniul relațiilor sale externe un serviciu diplomatic de calitate, sub aspectul competenței profesionale și devotat țării sale, pe care a servit-o cu pricepere, onestitate și ardoare; să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
modalități și exigențe, cadre și forme ontice este îndrumată viața secvențială a individualității ce-și consumă existența în efemerul aglomerărilor umane. Fiecare timp al acestei vieți se dorește așezat și circumscris de un mediu corespondent, de un fond elaborat prin axiomatica ființării în cetate. Copilăria și tinerețea evoluează în sfera deschisă de așezământul învățării, sub cupola ce cuprinde împreună întâlnirea roditoare dintre ucenic și dascăl, întovârâșire și colegialitate, ambiție și delăsare, admirație și invidie. Este contextul în care vlăstarul ființei umane
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
muncă au ocupat o poziție semnificativă în literatura subscrisă sociologiei și psihologiei organizaționale, concluziile privind corelațiile dintre acestea nu au fost încă stabilite. Ganzach, Saporta și Weber (2000) arată că, în generarea performanței, interacțiunea dintre motivație și abilități este considerată axiomatică și este bine reprezentată în plan teoretic, dar este foarte slab reprezentată empiric. 1.4. Stadii de evoluție în cercetarea motivației Humphreys și Einstein (2004) prezintă evoluția istorică a conceptului de motivație, afirmând originea acestuia în filosofie și teologie. La
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
favorabilă științelor despre om. Mai mult, putem vorbi chiar de o schimbare a raportului dintre abordarea reducționistă și cea holistă, consecințele acestui mod de gîndire generînd: nașterea de noi concepte transdisciplinare capabile să unifice cunoștințele la nivelul fundamentelor categoriale; apropierea axiomaticilor științelor, sănătății, comunicării, motricității etc. alcătuirea unor discipline integratoare ca: informatica, teoria deciziei, ecologia, cibernetica, științele cognitive (foarte importante în activitatea de educație fizică și sport, avînd chiar rol determinant). Prin apariția noțiunii de structură, subiectul și obiectul vor fuziona
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
spune de-a dreptul că toate acestea nu pot ieși din lucrarea oamenilor, ci din aceea a Îngerilor.” De asemeni, putem fi de acord cu Hubczejak când afirmă că orice filozofie nouă, chiar și atunci când se exprimă sub forma unei axiomatici pur logice În aparență, În realitate este asociată cu o nouă concepție vizuală despre univers. Aducând omenirii nemurirea fizică, Djerzinski a modificat În profunzime concepția noastră despre timp, este evident; dar cel mai mare merit al său, crede Hubczejak, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu este o formă a lucrurilor care le ar fi cumva proprie în ele însele” și că „ceea ce numim obiecte externe nu sunt altceva decât simple reprezentări ale sensibilității noastre”. Personajele sunt organizate, la nivelul tehnicii de construcție, pe principiul axiomatic al antinomiei, ce va constitui premisa acelui “coincidentia oppositorum”, prezentat ca principiu al cauzalității: fratele “cel mai mare era harnic , grijuliu si chiabur, pentru că unde punea el mâna, punea și Dumnezeu mila, dar n avea copii”, iar cel mic era
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
sesizate ulterior de Russell, evidențiind, totodată, câteva lucruri neașteptate. Unul dintre ele, poate printre cele mai importante (și cu atât mai puțin relevante) este transparența netă și ineluctabilă a figurii cercului hermeneutic, devenit o fatalitate în exercițiile deductive ale matematicii axiomatice. Numeroasele paradoxuri și antinomii logico-matematice descoperite în prima jumătate a secolului XX au pus în evidență ireductibilitatea sistemelor formale matematice la o structură logică unică (așa cum spera logicismul fundaționist), dar și imposibilitatea fundării lor într-un metasistem axiomatizat consistent și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a doua teoremă a lui Gödel afirmă imposibilitatea demonstrării noncontradicției unui sistem clasic prin mijloacele sale interne finite (pe care Hilbert le postulase). Alături de teorema Löwenheim-Skolem din teoria modelelor, Gödel a reușit să pună în evidență nu doar limitele metodei axiomatice, ci și limitele monismului metodologic, trădat de idealul utopic al totalizării formale și al autofundării cunoașterii științifice după niște reguli logice, universale și stabile. Ireductibilitatea matematicii la statutul de limbaj artificial demonstrează neputința descriptivismului formalist (care este, în fond, solidar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de limbaj artificial demonstrează neputința descriptivismului formalist (care este, în fond, solidar cu presupozițiile logicismului) de a exprima în termenii obiectivității și ai exhaustivității nobila creativitate a matematicii. Matematica nu pare să scape condiției istoricității: continua proliferare a unor sisteme axiomatice paralele a susținut, pe de o parte, relativismul epistemologic, iar, pe de altă parte, „respingerea ideii că standardele raționalității științei ar fi neschimbătoare, anistorice, și că ele ar putea fi cunoscute și determinate printr-o reflecție a priori”2. Conflictul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]