577 matches
-
identice nu trebuie să depășească 0,1 g esteri la hl alcool 100% vol., exprimat în acetat de etil. 8. Determinarea conținutului în baze azotate volatile 8.1. Obiect și domeniu de aplicare. Metodă constă în determinarea conținutului în baze azotate volatile al alcoolurilor neutre, exprimat în azot. 8.2. Definiție. Conținutul în baze azotate volatile este conținutul exprimat în azot, determinat prin metoda specificata. 8.3. Principiul metodei. Se evaporă proba până la obținerea unui volum scăzut în prezența acidului sulfuric
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151597_a_152926]
-
exprimat în acetat de etil. 8. Determinarea conținutului în baze azotate volatile 8.1. Obiect și domeniu de aplicare. Metodă constă în determinarea conținutului în baze azotate volatile al alcoolurilor neutre, exprimat în azot. 8.2. Definiție. Conținutul în baze azotate volatile este conținutul exprimat în azot, determinat prin metoda specificata. 8.3. Principiul metodei. Se evaporă proba până la obținerea unui volum scăzut în prezența acidului sulfuric și apoi se determina conținutul în amoniac prin metoda microdifuziei a lui Conway. 8
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151597_a_152926]
-
ml de eșantion menționați la pct. 8.6.1, prin același volum de apă. (V(2) este volumul de acid clorhidric utilizat, exprimat în ml.) 8.7. Exprimarea rezultatelor 8.7.1. Formule și metode de calcul. Conținutul în baze azotate volatile, exprimat în grame de azot/hl alcool 100% vol., este dat de formulă: (V(1) - V(2)) x 2.800/E x Ț, în care: V(1) = volumul în ml de acid clorhidric necesar pentru neutralizarea probei; V(2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151597_a_152926]
-
interpretării acestora. Tematică (40 ore) 1. Factorii care influențează analizele de laborator clinic. 2. Date de laborator în anomaliile eritrocitelor, leucocitelor și trombocitelor. 3. Anomalii ale echilibrului hidro-electrolitic. 4. Anomalii ale metabolismului glucidic. 5. Anomalii ale metabolismului lipidic. 6. Componentele azotate neproteice și proteice din sânge și variațiile lor fiziopatologice. 7. Enzimele plasmatice cu valoare diagnostică. 8. Markeri tumorali. 9. Semnificația prezenței constituenților patologici în urină. 10. Modificarea parametrilor biochimici în diferite boli renale. 11. Explorări biochimice în nefrologie. 12. Explorarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
doua determinări efectuate simultan sau în succesiune rapidă de către același operator, pe aceeași proba, în condiții identice nu trebuie să depășească 0,1 g esteri la hl alcool 100% vol., exprimat în acetat de etil. 8. Determinarea conținutului în baze azotate volatile 8.1. Obiect și domeniu de aplicare. Metodă constă în determinarea conținutului în baze azotate volatile al alcoolurilor neutre, exprimat în azot. 8.2. Definiție. Conținutul în baze azotate volatile este conținutul exprimat în azot, determinat prin metoda specificata
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151595_a_152924]
-
identice nu trebuie să depășească 0,1 g esteri la hl alcool 100% vol., exprimat în acetat de etil. 8. Determinarea conținutului în baze azotate volatile 8.1. Obiect și domeniu de aplicare. Metodă constă în determinarea conținutului în baze azotate volatile al alcoolurilor neutre, exprimat în azot. 8.2. Definiție. Conținutul în baze azotate volatile este conținutul exprimat în azot, determinat prin metoda specificata. 8.3. Principiul metodei. Se evaporă proba până la obținerea unui volum scăzut în prezența acidului sulfuric
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151595_a_152924]
-
exprimat în acetat de etil. 8. Determinarea conținutului în baze azotate volatile 8.1. Obiect și domeniu de aplicare. Metodă constă în determinarea conținutului în baze azotate volatile al alcoolurilor neutre, exprimat în azot. 8.2. Definiție. Conținutul în baze azotate volatile este conținutul exprimat în azot, determinat prin metoda specificata. 8.3. Principiul metodei. Se evaporă proba până la obținerea unui volum scăzut în prezența acidului sulfuric și apoi se determina conținutul în amoniac prin metoda microdifuziei a lui Conway. 8
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151595_a_152924]
-
ml de eșantion menționați la pct. 8.6.1, prin același volum de apă. (V(2) este volumul de acid clorhidric utilizat, exprimat în ml.) 8.7. Exprimarea rezultatelor 8.7.1. Formule și metode de calcul. Conținutul în baze azotate volatile, exprimat în grame de azot/hl alcool 100% vol., este dat de formulă: (V(1) - V(2)) x 2.800/E x Ț, în care: V(1) = volumul în ml de acid clorhidric necesar pentru neutralizarea probei; V(2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151595_a_152924]
-
daca prepararea nu poate fi efectuată f��ra schimbări semnificative în conținutul de umiditate al probei, în conformitate cu metoda stabilită de partea 1 a anexei Normei sanitare veterinare ce stabilește metode de analiză pentru controlul oficial al furajelor privind umiditatea, bazele azotate volatile, fosforul total și uleiurile și grăsimile brute aprobată prin Ordinul președintelui Agenției Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 15/2004, ce transpune în legislația națională Directivă Comisiei 71/393/CEE . 3. Procedura Se amestecă bine proba finală, fie mecanic
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180691_a_182020]
-
VEMS sub 50% . 4. Afecțiuni cardiovasculare: - cardiopatie ischemica cronică dureroasă (angina pectorala, sindrom intermediar, infarct miocardic), cu semne clinice sau/și EKG; - insuficiență cardiacă cronică manifestă; - sindrom de ischemie periferica cronică cu tulburări trofice. 5. Insuficientă renală cronică cu retenție azotata. 6. Ciroza hepatică cu encefalopatie cronică. 7. Poliartrita cronică evolutivă și spondilartrita anchilozanta cu invaliditate motorie accentuată. 8. Colagenoze majore (lupus eritematos diseminat, sclerodermie generalizată, dermatomiozita, poliarterita nodoasa) cu grad avansat de invaliditate. 9. Boli cutanate: - bolile cronice ale pielii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235978_a_237307]
-
Articolul 1 Se aprobă Normă veterinară ce stabilește metode de analiză pentru controlul oficial al furajelor privind umiditatea, bazele azotate volatile, fosforul total și uleiurile și grăsimile brute, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul 2 Institutele centrale de profil, direcțiile veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București vor duce la îndeplinire prevederile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/162316_a_163645]
-
circular, în timp ce organismele eucariote (care includ plantele și animalele) au ADN-ul aranjat în cromozomi multipli lineari. Aceste catene ale ADN-ului sunt adesea foarte lungi; cel mai lung cromozom uman, de exemplu, are aproximativ 247 de milioane de baze azotate în lungime. ADN-ul cromozomului este asociat cu proteinele structurale care organizează, compactează și controlează accesul la materialul genetic, formând un material denumit cromatina; la eucariote, cromatina este de obicei compusă din nucleozomi, segmente de ADN care lezează nucleele proteinelor
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
schimbări pot schimba dramatic proprietățile un ei proteine prin destabilizarea structurii sau schimbarea suprafeței proteinei într-un mod care schimbă interacția să cu alte proteine și molecule. De exemplu, siclemia este o boală genetică care rezultă din cauza unei singure baze azotate diferite în cadrul regiunii de codificare pentru secțiunea β-globină a hemoglobinei, cauzând un singur schimb de aminoacid care schimbă proprietățile fizice ale hemoglobinei. Caracteristicile codului genetic sunt următoarele: Deși genele conțin toată informația pe care un organism o folosește ca să funcționeze
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
descoperită în anul 1953 de către echipa de cercetători formată din Watson, Crick și Wilkins, care au primit pentru această descoperire premiul Nobel. Acizii sunt macromolecule formate din unități mai mici numite nucleotide. Nucleotidele sunt formate din trei componente: o bază azotata, o moleculă glucidică (o pentoza) și un radical fosforic. Bazele azotate, în funcție de structura lor, se împart în: "purinice" (A, Adenina, G Guanina) și "pirimidinice" (Ț, Timina, C, Citozina, U, Uracilul). În structura ADN-ului intra perechi de baze alcătuite din
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
Crick și Wilkins, care au primit pentru această descoperire premiul Nobel. Acizii sunt macromolecule formate din unități mai mici numite nucleotide. Nucleotidele sunt formate din trei componente: o bază azotata, o moleculă glucidică (o pentoza) și un radical fosforic. Bazele azotate, în funcție de structura lor, se împart în: "purinice" (A, Adenina, G Guanina) și "pirimidinice" (Ț, Timina, C, Citozina, U, Uracilul). În structura ADN-ului intra perechi de baze alcătuite din adenina, guanina, timina și citozina, în timp ce, la ARN, timina este înlocuită
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
informația din ADN pentru a o face disponibilă sintezei de proteine, ARN-ul de transfer (ARNt) ce transporta aminoacizii la ribozomi, locul sintezei de proteine, si ARN-ul ribozomal (ARNr) ce este o componentă structurală a ribozomilor. Proteinele sunt substanțe azotate formate din aminoacizi. Douăzeci de aminoacizi sunt folosiți în sinteză proteinelor permițând sinteză a câteva sute de mii de proteine. Sinteză proteinelor are loc pe baza codului genetic, un „cifru” ce utilizează unități de câte trei baze azotate, tripleți numiți
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
sunt substanțe azotate formate din aminoacizi. Douăzeci de aminoacizi sunt folosiți în sinteză proteinelor permițând sinteză a câteva sute de mii de proteine. Sinteză proteinelor are loc pe baza codului genetic, un „cifru” ce utilizează unități de câte trei baze azotate, tripleți numiți codoni. Combinațiile celor 4 tipuri de baze azotate codifică 64 de astfel de tripleți, fiecare fiind responsabil pentru sinteză unui aminoacid. Trei combinații, reprezentate de tripleții UAA, UAG și UGA, codifică semnalul de oprire a sintezei proteinei, acesti
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
folosiți în sinteză proteinelor permițând sinteză a câteva sute de mii de proteine. Sinteză proteinelor are loc pe baza codului genetic, un „cifru” ce utilizează unități de câte trei baze azotate, tripleți numiți codoni. Combinațiile celor 4 tipuri de baze azotate codifică 64 de astfel de tripleți, fiecare fiind responsabil pentru sinteză unui aminoacid. Trei combinații, reprezentate de tripleții UAA, UAG și UGA, codifică semnalul de oprire a sintezei proteinei, acesti codoni fiind numiți codoni „STOP”. Primul codon AUG al secvenței
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
Acidul ribonucleic (ARN) este, ca și ADN-ul, un polinucleotid format prin copolimerizarea ribonucleotidelor. Un ribonucleotid este format dintr-o bază azotată (adenină A, guanină G, uracil U și citozină C), o pentoză (D-2-dezoxiriboză) și un fosfat. În molecula de ARN uracilul înlocuiește timina. Molecula de ARN este monocatenară (este alcătuită dintr-un singur lanț polinucleotidic). Este un complex macromolecular similar, structural
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
este alcătuită dintr-un singur lanț polinucleotidic). Este un complex macromolecular similar, structural și funcțional, în multe privințe ADN-ului. ARN-ul rezultă din copolimerizarea ribonucleotidelor, care determină formarea unor lanțuri lungi, monocatenare. Un ribonucleotid este format dintr-o bază azotată (adenină A, guanină G, uracil U și citozină C), o pentoză (D-2-dezoxiriboză) și un fosfat. În molecula de ARN uracilul înlocuiește timina). Polimerizarea ribonucleotidelor se realizează prin legături fosfodiesterice în pozițiile 3’- 5’. Compoziția nucleotidică (sau secvența, ordinea nucleotidelor în
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
o structură parțial bicatenară. Această structură” secundară este deosebit de importantă în funcția unor tipuri de ARN, ca, de exemplu, ARN-ul de transfer. Molecula de ARN poate adopta o structură tridimensională numită structură terțiară ce rezultă din aparieri între bazele azotate diferite de aparierile clasice A-T și C-G. ARN-ul este sintetizat prin procesul numit transcripție. În acest proces, ADN-ul are rol de matriță. Molecula dublu catenară de ADN este desfăcută, pe intervalul care urmează a fi transcris
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
este sintetizat prin procesul numit transcripție. În acest proces, ADN-ul are rol de matriță. Molecula dublu catenară de ADN este desfăcută, pe intervalul care urmează a fi transcris, de anumite complexe proteice prin ruperea punților de hidrogen între bazele azotate complementare. Un complex proteic cu funcție enzimatică numit ARN polimerază copiază una din catenele de ADN pentru a produce un ARN complementar. Catena de ADN care funcționează ca matriță pentru sinteza ARN-ului se numește catenă sens. Sinteza ARN-ului
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
numit ARN polimerază copiază una din catenele de ADN pentru a produce un ARN complementar. Catena de ADN care funcționează ca matriță pentru sinteza ARN-ului se numește catenă sens. Sinteza ARN-ului (transcripția) se realizează pe baza complementarității bazelor azotate ca și în cazul replicării moleculei de ADN cu o singură excepție: în dreptul adeninei de pe catena matriță a ADN-ului se va atașa uracilul în catena nou sintetizată de ARN. Polimerizarea ribonucleotidelor în transcripție se desfășoară în același sens ca
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
grupei carbonil din acești acizi și resturilor de ester). Oxigenul de asemenea se găsește în grupele fosfat () care fac parte dintr-o moleculele foarte importante din punct de vedere energetic, numite adenozintrifosfat (sau "ATP") și adenozindifosfat (sau "ADP"), din bazele azotate purinice (excepție face adenina) și pirimidinice ale ARN-ului și ADN-ului, și în oase sun formă de fosfat de calciu și hidroxilapatit. Oxigenul este cel mai abundent element chimic, după masă, în biosfera, atmosfera, hidrosfera și litosfera Pământului. Oxigenul
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
se bronzează și sunt sensibili la arsurile datorate soarelui. Caracteristicile ereditare se transmit de-a lungul generațiilor prin intermediul ADN-ului, o moleculă care este capabilă să codifice informația genetică. ADN-ul este un polimer compus din patru tipuri de baze azotate. Secvența acestor baze în cadrul moleculei reprezintă chiar informația genetică, precum succesiunea literelor într-un text sau a caracterelor binare în programarea unui calculator. Acele porțiuni ale moleculei de ADN care se referă la anumită unitate funcțională se numesc gene. Genele
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]