537 matches
-
Cutreierând sfios tărâmuri de povești. În falduri străvezii se oglindesc părinții Cu chipuri fantomatice, nesigure; Pe-aripa gândurilor, azi, coboară sfinții, Bătând la ușa sufletelor singure. Cu mâinile cuminți îmi mângâie neliniști, Îmi răcoresc un vis abia înmugurit: În unduirea azurie-a vechii iniști Să reînviu nădejdile care-au murit. Trecutele-amintiri mă rod ca niște carii; Durerile în suflet ca o toacă bat, Căci drumul către cer mi l-au furat acarii, Atunci când acele greșit ei au schimbat. Referință Bibliografică: Pe-
PE-ARIPA GÂNDURILOR, AZI, COBOARĂ SFINŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 by http://confluente.ro/Pe_aripa_gandurilor_azi_cob_curelciuc_bombonica_1371492618.html [Corola-blog/BlogPost/346078_a_347407]
-
Publicat în: Ediția nr. 787 din 25 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Din grădină se aud triluluri de privighetori, și o-nmiresmată boare se ridică dintre flori. Dimineața, pe răcoare, se strecoară zorile, și-n nuanțe pastelate se deschid zorelele. Azurii cum este cerul, un albastru de safir, roz, albe sau violet, cu miros discret. Frunze ca o inimioară, răspândite pe tulpină protejează de căldură florile să nu se-nchidă. Totuși, finele zorele în văpaia soarelui se închid ca o umbrelă
GRĂDINA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 by http://confluente.ro/Gradina_cardei_mariana_1361822835.html [Corola-blog/BlogPost/351977_a_353306]
-
război, în care să-i sacrifici pe ce-i pe care spui că-i iubești! Ești în stare! Două aripi albe uriașe se desfăcură pe spatele inorogului, fâlfâiră ușor și imaginea lui dispăru ca un punct luminos în necuprinsul oceanului azuriu. - Mamăăă, ce cheste! Nimeni nu știe că inorogii are aripi! Eu am aflat primul... Mă voi numi de acum Marele Inorog Înaripat... Hai, că-s tare, bâiguia regele, stând încă prăvălit lângă tulpina zgrunțuroasă a stejarului... Marele Armaș, oarecum impacientat
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400432417.html [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
ȚENE Balada bradului de Crăciun Pomul de iarnă uscat Alcătuirea bradului la loc, Muntele iar l-ar fi înălțat Dacă amintirea n-ar fi ars în foc. Imaginea lui adună bucurii Lumânările ard,sunt prea sus, Ele urcând în răsăritu-i azuriu Aprinzând visuri spre apus. Din brazi coboară dulciuri la copii, Seva lor aduce pădurile în case. Sănile trase de reni stârnesc nostalgii In cioturile pe coline rămase. Și brazii lepădându-se de topor Brusc și-aduc aminte de un gând
BALADA BRADULUI DE CRĂCIUN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Balada_bradului_de_craciun.html [Corola-blog/BlogPost/357326_a_358655]
-
De ce uităm să alergăm senini spre curcubeu, cănd prin culori ne spune.."să crezi în visul tău"? De ce uităm că ușa ce, poate brusc se-nchide e o fereastră luminoasă, ce tainic se deschide? De ce uităm să mai privim spre azuria zare, cănd orizonturi noi ne-ndeamna la visare? De ce uităm că totu-i fragil și trecător, Că tot ce-avem e-un suflet?...Si-acela, călător! Referință Bibliografica: De ce uităm? / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2000, Anul
DE CE UITAM? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1466578217.html [Corola-blog/BlogPost/375753_a_377082]
-
ne va veni grătarul, o liniști Ana. În grădină deocamdată nu cânta decât formația locală. Aveau și o solistă, o puștoaică cu rochița puțin mai lungă de o palmă, care, de câte ori se mișca pe scenă își scotea chiloțeii de culoare azurie la vedere. Cântau destul de bine. „Greii” scenei încă nu-și făcuseră prezența. Era o seară răcoroasă, o atmosferă plăcută de vacanță, parcă toată lumea stătea fără grija zilei de mâine. După o pauză de vreo zece minute, șeful formației, un bărbat
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390482915.html [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
Vremuri > TOAMNĂ BAHICĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului De frigul Toamnei, gândul se ascunde în ceața aburilor de vin rubiniu. Cu patimă în iubire pătrunde, visare să-nalțe spre Cer azuriu. Savoarea bahică-n pahare pline încălzește spiritele omenești și le înaripează-n zări senine, cu dulci speranțe de păcate lumești. Din amintiri răzbate dor de ducă după iubirea verii dispărută. Un strop de fericire să-i aducă sufletului, în speranță
TOAMNĂ BAHICĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1414735940.html [Corola-blog/BlogPost/360219_a_361548]
-
din basmele nipone, așteptată cu nerăbdare și emoție, deopotrivă. Evenimentul cultural artistic s-a numit: “SEARĂ JAPONEZĂ”, aceasta sintagma cuprinzând mai multe manifestări inedite. Încă de când am descins pe poarta Grădinii Botanice, ne-au învăluit în surdina, ca o mătase azurie, acordurile unei muzici tradiționale care venea de undeva, din Înalt să ne bucure auzul și inimile. Totul te conducea la visare, la acea splendoare pe care, numai în Templul Naturii poți să le simți. Nu lipseau evantaiele japoneze, pe care
ÎN SPAŢIUL MIRIFIC AL GRĂDINII JAPONEZE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Seara_de_poezie_nipona_in_cezarina_adamescu_1374222724.html [Corola-blog/BlogPost/360435_a_361764]
-
după o ilustrație) Ce aveți cu mine, toți, de mă priviți așa?! Da, am căzut, dar mă voi ridica! Încă mai port în mine harul și divinul Deși m-a îngenunchiat atât de rău destinul... Nu plângeți păsări și îngeri azurii; Știu, am căzut, dar îmi voi reveni! Prin glezne, din strămoși cresc rădăcini Și-îmbobocesc iar trandafirii printre spini... E undeva o geana de albastru început? Altă speranța naște în sufletu-mi tăcut. Sfărâm în palme bulgarii țăranii creatoare Să
AM CÃZUT DAR MÃ VOI RIDICA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 by http://confluente.ro/mariana_bendou_1466271495.html [Corola-blog/BlogPost/375253_a_376582]
-
plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare și până apune, iarna și vara. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, și mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei. Se poate zice că Mizilul este poarta Bărăganului.” Fragment din schița
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAMĂ ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Festivalul_international_de_poezie_si_gheorghe_serbanescu_1352570563.html [Corola-blog/BlogPost/351243_a_352572]
-
-n anii patruzeci, Însă peste timp acuma iar răsună, În recluziunea unor zile reci Și în nopți senine, sub luciri de lună. Timpul nu se-ntoarce, trece spre târziu, Cântă mai departe doar un tainic gând, Pe imensitatea de cer azuriu - Un stingher cocor spre zare navigând. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Game și arpegii / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
GAME ŞI ARPEGII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Game_si_arpegii.html [Corola-blog/BlogPost/356474_a_357803]
-
noi iubiri adevărate, se împliniră. Așa cum pe altarul dragostei se stingea încet, încet, pasiunea primei lor întâlniri, pe nesimțite și stelele se stingeau în rugăciuni pe altarul zorilor de zi. Soarele își arăta primele raze. Mai întâi apăru o geană azurie deasupra muntelui, ce se tot mărea, luminând cerul, odată cu el și camera unde cei doi îndrăgostiți stăteau îmbrățișați, sărutându-se din când în când, parcă nevrând să se mai despartă vreodată. Lumina creștea, apoi inundă bolta cerească într-o simfonie
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1455431948.html [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
sportivă și tunsoare pank, care s-a așezat apoi nepoftit, pe banca din stația de troleu de pe strada Domnească. Eu mă odihneam și priveam printre frunzele ostenite, fanate, albastrul de septembrie, care nu se aseamănă cu nici un altul. E un azuriu intens, adânc, fermecător, profund, vrednic de orice închipuire, vestitor de mari prefaceri spirituale. Un albastru în care ai putea fără frică să te scalzi, fără teama de înec. De obicei, sunt foarte reticentă, nu comunic cu vecinii de bancă, de
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Albastru_de_septembrie_tableta_cezar_cezarina_adamescu_1347289476.html [Corola-blog/BlogPost/343734_a_345063]
-
a modelat pe toți acei Ce-am înțeles Scriptura, Din apostați, pierduți, atei, Ne-a transfornat și cu temei, Mărturisim cu gura. Și declarăm că este viu: Isus Cristos trăiește! Nu vrei să fii la Tatăl, fiu? Te cheamă cerul azuriu, Vino, te pocăiește! Lasă în urmă anii tăi, La cruce-ngenunchează, Chiar dacă treci ades prin văi, Să nu îți faci alți dumnezei, Căci Domnul te veghează. Așa și eu, chiar de mai plâng Sub lovituri haine, Cuvântu-n inimă Îl
VINO, TE POCĂIEȘTE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1429506840.html [Corola-blog/BlogPost/374860_a_376189]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > INSOMNIILE TOAMNEI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt ceea ce sunt. Între atâtea nuanțe răvășitoare pentru eternitate, aleg ce îmi luminează inima. Mi-e sufletul turcoaz bătând azuriu înspre axioma fericirii. Dospește la foc nevăzut plămada lepădării de sine în misterioasa înălțare în firesc. Mărturisesc că uneori, în mijlocul nopții, parcă mă urmăresc fiarele pământului. Parcă păzesc, parcă pândesc, amorțite prezențe mute cu iz de imprevizibilă mișcare. Un șarpe
INSOMNIILE TOAMNEI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1475923928.html [Corola-blog/BlogPost/366429_a_367758]
-
audă? -O fi murit frati-so ! Aseară m-a sunat ca e în comă și cei de la spital voiau să-l ia acasă. Care casă?... că și ea locuiește la o prietenă. Atunci mi i-am amintit pe frații cu ochi azurii. Erau fiii unui colonel... Nu voi uita niciodată acel chip, al colonelului. L-am văzut o singură dată, la o nuntă. Era un bărbat de vreo 70 de ani, cu părul perfect negru, dat peste cap, ca în filmele interbelice
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cand_stelele_de_pe_epoleti_nu_ajung_.html [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
văzduhului pereche, În zborul lui cu trenă de brocart, Într-o însuflețire care crește Ușor-ușor, cu fiece vers ritmat. Să înflorim în astă primăvară, Magnolii dezvelite în dansuri liliachii Sub amețeli-narcise, ce pentru prima oară, Se împletesc culorii de nu-mă-uita azurii. Într-o acustică ce pare într-o doară, O joacă stilizată, sprințară, În fapt normală, firească, împletire siderală În cvarte perfecte de ghitară. Referință Bibliografică: Cântec / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1554, Anul V, 03 aprilie 2015
CÂNTEC de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/lia_vana_1428062090.html [Corola-blog/BlogPost/374513_a_375842]
-
de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 787 din 25 februarie 2013. Din grădină se aud triluluri de privighetori, și o-nmiresmată boare se ridică dintre flori. Dimineața, pe răcoare, se strecoară zorile, și-n nuanțe pastelate se deschid zorelele. Azurii cum este cerul, un albastru de safir, roz, albe sau violet, cu miros discret. Frunze ca o inimioară, răspândite pe tulpină protejează de căldură florile să nu se-nchidă. Totuși, finele zorele în văpaia soarelui se închid ca o umbrelă
CÂRDEI MARIANA by http://confluente.ro/articole/c%C3%A2rdei_mariana/canal [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
-mbracă, fracu-i negru-albăstrui, coadă bifurcată. Azi trăiesc o reverie, plină de candoare, ... Citește mai mult Din grădină se audtriluluri de privighetori,și o-nmiresmată boarese ridică dintre flori. Dimineața, pe răcoare,se strecoară zorile,și-n nuanțe pastelatese deschid zorelele.Azurii cum este cerul,un albastru de safir,roz, albe sau violet,cu miros discret.Frunze ca o inimioară,răspândite pe tulpină protejează de căldurăflorile să nu se-nchidă.Totuși, finele zoreleîn văpaia soareluise închid ca o umbrelăîn bătaia vântului.Pe
CÂRDEI MARIANA by http://confluente.ro/articole/c%C3%A2rdei_mariana/canal [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
nicio umbră de aroganță. Minunatei interprete de muzică ușoară, Anastasia Lazariuc, niciodată nu îi va veni timpul când își va îndepărta publicul, nici vremea când ea va fi uitată de public! Cântecul Anastasiei Lazariuc se ridică la cerul Moldovei scufundat azuriu și fără hotare, cu dorurile, iubirile, veseliile și suspinele, în sufletul românilor de pretutindeni. Însuși sufletul românesc, îmbogățit, înfrumusețat și înălțat în colonadele glasului ei muzical și ale poeziei sunt cântecele pe care le interpretează. Iar ea este o artistă
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422683273.html [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
În el îmi tot pun gânduri de bine Chiar de mai sufăr și- adesea, plâng. Curcubeul se arcuiește senin după ploaie Peste întreaga fire, peste caldul pământ. Bucuria din ochi strânsă din raza vioaie Mi se răsfrânge pe chip, stropi azurii picurând. Astăzi conjug verbe "dicendi" cu bucuria Trăirii ce- i vie și- o simt triumfând În pescărușii planând deasupra- ne pe țărmul iubirii, Unde azi- mâine, spre marea cea mare, ajung. La Joie de vivre" nu- i doar un titlu
LA JOIE DE VIVRE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1461271387.html [Corola-blog/BlogPost/354503_a_355832]
-
ne-au dus la porți de Paradis. Tu m-ai privit ca pe-un necunoscut și-am înțeles că e târziu, Făcliile din noapte-au suspinat, stingându-se ușor ca valul ce ascundea tăcut, sub lacrimă, nuanțele de alb și azuriu, Eu, mângâiat de dorul meu nemuritor, vorbeam cu malul. De-atunci, am scris cu primăveri prin câmpuri de singurătate și nici un vis n-a mai pășit pe marginea luminilor din mine, Refugiat, prin timpul altei galaxii, am dat secundele deoparte
NECUNOSCUTUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/daniel_luca_1459695380.html [Corola-blog/BlogPost/381097_a_382426]
-
de carte, ducând mai departe mesajul de iubire de carte pe care Olguța îl imprimase cititorilor ei. Olguța Popescu va rămâne în memoria noastră ca femeia care ne-a luminat viața și activitatea cu chipul său blând, cu ochii ei azurii în care se oglindea tot cerul, cu vorba domoală, sinceră, curată, ziditoare și cu exemplul său personal de muncitoare până la epuizare pe câmpia literelor românești. A plecat dintre noi cât se poate de discret, așa cum trăise în ultimii ani de
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Olguta_si_bratara_de_aur_a_cezarina_adamescu_1379320744.html [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
de un vârf de lance rătăcit, încât să cred că viperă ai fost de permanent ai stat la pândă, să vină ceasul cel de taină și-n vis sinistru de sub pleoapă să evadezi ca pasărea din laț, și-n ’naltul azuriu să te ridici stăpână pe Împărăția Cerului, fără timp, de unde, de blestem, să cazi și-n drumul tău, cu limbi de foc, balaurul să te înghită, că te-am urât, femeie blestemată și fără de noroc ! Aici, în spațiul meu, înmugurit
ION I. PĂRĂIANU by http://confluente.ro/articole/ion_i._p%C4%83r%C4%83ianu/canal [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
lași o rană sângerândăca de un vârf de lance rătăcit,încât să cred că viperă ai fostde permanent ai stat la pândă,să vină ceasul cel de tainăși-n vis sinistru de sub pleoapăsă evadezi ca pasărea din laț,și-n ’naltul azuriu să te ridicistăpână pe Împărăția Cerului,fără timp, de unde, de blestem, să caziși-n drumul tău, cu limbi de foc,balaurul să te înghită, că te-am urât,femeie blestemată și fără de noroc ! Aici, în spațiul meu, înmugurit lăuntric,mă simt
ION I. PĂRĂIANU by http://confluente.ro/articole/ion_i._p%C4%83r%C4%83ianu/canal [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]