732 matches
-
tonul unei profesoare care vorbește unui copil nu numai întârziat, dar căruia îi mai și curge nasul întruna, respingător. Nu știu cât te pricepi dumneata la oameni. Dar ce om în toate mințile și-ar ține logodnica toată noaptea, în ajunul nunții, bâiguindu-i că e prea fericit ca să se poată însura și că va trebui să se amâne nunta până când el se va simți mai sigur pe sine, că altminteri n-o să poată veni la propria-i nuntă? Și când logodnica i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
uneori, tot în momente ca acum, ori poate noaptea cînd, istovit, se ridică de la masa pe care stă o nouă lucrare a sa, le simte mînjite prin numai simpla rememorare a lor, de un bărbat ca el. Nu-i adevărat, bîiguie, scuturat de friguri interioare nu-i nevoie de gunoi ca să înflorim asemeni trandafirului... Ochii bătrînei, vii și frumoși, întineriți cu douăzeci de ani, se scaldă încă în viscolul de afară și doar buzele, în colțul cărora timpul a înflorit cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o scrîntesc, c-așa-s ăștia, te pun să scrii de șapte ori și te freacă pentru orice nepotrivire, dar și-a găsit mincinosul... Profesorul a scos batista din buzunar și-și șterge fruntea udă. Ăla era informat, nu glumă... bîiguie el, coborînd batista în jurul gîtului. Lazăr tace un timp, făcînd pasiențe. V-am spus ca să fim chit. Uitați c-am jucat pocher noaptea asta, că și eu am uitat totul. Și v-am mai spus-o ca un avertisment: mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îl încurajase pe George să... ori că-i spusese lui George că... Dar, aproape în același moment, în timp ce se acuza confuz de nici el nu știa ce, deveni conștient că și John Robert era tulburat, poate chiar nervos. — Vă rog... bâigui Tom... nu există nimic pe care ați putea... vreau să spun, dacă există ceva... ce aș putea face... sau... — Există ceva ce ai putea face, spuse Rozanov. Îl măsura pe Tom, încrețindu-și fruntea brăzdată și răsfrângându-și și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
numai ca să-i fac plăcere lui, numai ca să mă supun lui, numai ca să nu mă separ de el?“ Rosti cu glas tare: — Bine. Am să încerc. John Robert scoase un suspin de ușurare. Adăugă: Bun... bun... atunci rămâne stabilit. Dar, bâigui Tom, va fi zadarnic, nu va da nici un rezultat, eu n-o să-i plac ei, nu ne vom plăcea unul celuilalt, totul e imposibil, nu o să ne înțelegem, o să i se pară oribilă ideea... Ai fost de acord să încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Te rog, te rog, vino înăuntru. Alex se retrase spre ușă, deschizând-o larg. În clipa aceea, de după colțul casei se ivi Ruby și rămase locului, masivă și ea cât o ușă, privind la profesor. Scuzați-mă, trebuie să plec, bâigui Rozanov, și ieși glonț pe poartă. Își spuse în sinea lui: „Sunt beat!“, și o porni repede spre casă. Alex se repezi la Ruby: Ce te-a apucat să vii aici și să te proțăpești ca o broască țestoasă? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întoarse o clipă și se uită la cele două fete; cea tânără, subțire, palidă, și cea vârstnică, brună, puternică. Fețele amândurora exprimau aceeași ostilitate și anxietate. Își spuse: „E absurd, e o greșeală, aș putea explica“. Dar nu putea explica. Bâigui doar: Îmi pare nespus de rău... îmi pare rău că te-am enervat... Mi-e teamă că n-am reușit să spun... Deloc, deloc, îi curmă Hattie vorba. Pearl îi deschise ușa din față. Tom ieși în ploaie și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o conduită morală. Dar eu mă sinchisesc. Și eu... te-am ales pe dumneata... tocmai pentru că am crezut... că te sinchisești. Ar fi trebuit să mă feresc de clanul vostru viciat, ca de diavol. Tom simți că-i dau lacrimile. Bâigui: — Am vorbit prostește... dar altceva voiam să spun. Desigur că dumneavoastră... nu vă înțeleg... doar nu vă închipuiți că Hattie a făcut ceva rău? John Robert se ridică în picioare, iar Tom sări de pe scaun și se îndreptă spre cămin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
John Robert ar putea-o socoti aliata lui George, că ar putea vedea în ea trădătoarea secretului. Spaima făcea zilele de așteptare atât de chinuitoare, încât ar fi dorit să fugă de-a dreptul acasă la John Robert, să-i bâiguie explicațiile ei, să-i vorbească despre profunda afecțiune pe care i-o purta și care, simțea ea, îi conferea drepturi și chiar puteri. — Poate că totuși nu a aflat. S-o fi găsit vreun binevoitor care să-i informeze. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Acesta îl ridică pe dată și-l luă pe genunchi. Atunci sări și Adam, urmându-l pe Zet, și se așeză pe podea, lângă picioarele lui George. George izbucni în râs. — Poftim! făcu Alex. — Tu... tu îi vrăjești... pe toți, bâigui Brian, înecându-se de furie. — Nu cred că George dorește să fie o persoană obișnuită, spuse Tom. — N-am vrut să spun asta... se apără Gabriel din nou. Și... n-am făcut... ceea ce a spus Brian. — George, se porni iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
căci Camilla Fioravanti tocmai Îl invitase la petrecerea ei de aniversare. Simțea chiar o durere, ca un pumn În stomac. Ne vedem diseară, puișor. Dacă pentru cină Îți fac cotlet și cartofei, de la unu la zece, cât...? — Ze-zece cu fe-felicitări, bâigui Kevin. Emma se aplecă, Îl Îmbrățișă și Îl sărută pe guriță. Maja consideră sărutul prea lung, cu siguranță erotic. Dar blonda Încă nu sfârșise, Îi Îndreptă ochelarii și Îi dădu un pupic și pe frunte, și altul peste plasturele murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Lică și se azvârli În Gropan cu capul În jos. Roșu la față, Sergentul aștepta să iasă Lică deasupra apei. Dar băiatul nu ieși. Sergentul urlă la Soldat: „Sări după el și scoate-l!”. Soldatul dădu un pas Înapoi și bâigui: „Eu sunt de la munte, nu știu să Înot...”. Ore Întregi după aceea, cei doi veri nu Înțeleseră mare lucru din ce se petrecea. Au venit mașini verzi cu militari și milițieni. Dintr-una a coborât și tatăl lui Lică. Rudarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cuvenita și dorita ardere. Am uitat, ce să fac... Trebuie să fii de acord cu mine că am și eu destule pe cap. Chiar și emoții. Iar telefon n-am de gând să-ți dau, ca nu cumva să-ți bâiguie prin dovlecel să anunți pe cineva. Și, oricum, până să obțin legătura, am timp de zece ori să sar pârleazu’ către Lumea Ailaltă, că nu mă iubește deloc centralista. Și asta de pe vremea când eram copil Încă! Coana Marița, telefonista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu dumneavoastră. Iar secretarul o să-mi facă o hârtie, cum că la colhoz se primesc uneltele stricate... Se sprijini de plug, scoțând brăzdarul, puse calul s-o ia înainte. Carasin, nervos, apucă hățul. — Stai, așteaptă, mai poți încă ara. Astăzi..., bâigui el și se întoarse așteptând încuviințarea inspectorului. Nikolai se prefăcu înfuriat: — Cum adică, pot ara? Cu un cal care nu mai e al meu? Păi eu nu sunt hoț! Nu, dacă așa s-a hotărât, rămâne hotărât. Îl aduc la
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și magma cuvintelor, a fizionomiilor, a gesturilor, care o năclăia. Apariția lui neașteptată, uniforma au făcut impresie, stârnind chiar teamă. Auzindu-i glasul răgușit, ceferistul se întoarse, se îndepărtă de femeie, se aplecă pentru a-și ridica lanterna de pe jos. Bâigui: — Nu, sergent, păi să vezi... nu, e o hoață... Când am văzut-o, tocmai șterpelea ceva din magazie... Începu să se justifice, luându-l pe măturător drept martor, dar treptat, stăpânindu-și frica, își dădu seama că sergentul avea o
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din ,,tîrgul Eșilor“, unde fusese cu negustoriile, spune cu nestăvilită mirare, ba și cam cu greață, că la ,,Șapte Draci“ - crîșmulița din fața medeanului zis ,,Nicolina“ - un om rotofei, după ce junghiase cogeamite porc, a cules într-o oală tot sîngele curs, bîiguind că-l va pune în hăcuitura de carne cu care va umple cîrnații. Mulți oameni din cei care înfulecau pe la mese cîrnați de cei puși într-o zamă cam ca la Boldescu de bună, se tot ridicau și plecau drept
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
prin semiîntunericul dimineții, pe poteca ce coboară pe versantul de pe partea dreaptă urmând apa zgomotoasă a pârâului Cuțului, un bărbat însoțit de un copil. Am folosit salutul românesc local: Doamne ajută și bună dimineața, bade! Omul mi-a răspuns înfundat, bâiguind ceva numai de el înțeles. Crezând că este surd sau mut, m-am apropiat și am strigat mai tare: Doamne ajută și bună dimineața, bade! Atunci omul s-a ferit într-o parte, vrând parcă să treacă, ținându-și de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fiind întristați de ceea ce vedeau. Directorul și subdirectorul, au făcut semn spre grupul ciripitorilor, imputându-le: „Ce așteptați?”. Voiau să facă ceva, dar nu știau ce. Tot directorul și subdirectorul i-au scos din încurcătură strigând: „Trăiască! Trăiască! Trăiască!”. A bâiguit și grupul un „Trăiască” neconvingător, care mai mult îi acuza. Moșul povesti întâmplări din viața lui cu destulă incoerență - dar care nu aveau nici o legătură cu partidul - din care se putea înțelege că cineva îl adunase dintr-o mahala și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu cred? Deci sunt un mincinos! — Spui că ești convins că eu știu, dar nu se poate să gândești una ca asta, e o nebunie... — Deci eu sunt sau nebun sau mincinos? Asta e? Asta e? — Nu, nu... Nu înțeleg, bâigui întruna. De ce-a venit aici? Nu știu, a fost un accident, o întâmplare... — Curioasă întâmplare. Pe Dumnezeul meu, ești vicleană, ăsta-i lucrul care mă amărăște cel mai tare. Câteodată am impresia că vrei să mă scoți din minți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mișcară. — Hartley, rămâi cu mine pentru totdeauna. Aceasta este cea dintâi zi a noii noastre lumi... nu-i așa? Oh, Hartley. A încercat, greoi, să se înalțe, sprijinindu-și spatele de perete, și continuând să se ascundă sub pătură. Apoi bâigui pe un ton mormăit, bolborosit: — Trebuie să mă duc acasă. — Hartley, nu începe din nou. — Am venit fără poșetă, fără nimic. N-am fardurile la mine și nimic altceva. — Doamne, ca și cum asta ar avea vreo importanță! Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de parcă ar fi intenționat să ridice o baricadă. Fără îndoială, asta era pricina pentru care Ben o pornise mai departe. În timp ce stăteam locului ezitând și privind în jur, l-am auzit pe Titus strigând. Am trecut pe lângă Gilbert, care nu știu ce bâiguia în ușă, și m-am repezit din nou prin bucătărie. Titus se cocoțase în vârful celei mai înalte dintre stânci, și arăta cu mâna. — E acolo, acolo! îl văd! Vine dinspre turn. Nu mai simțeam acum nici o îndoială de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un sandviș, mă îndemnă Hartley. Ah, nu l-ai mâncat nici pe primul! Am strâns sandvișul în mână. L-am strivit și o bucățică de castravete a sărit pe covor. Am dat să-mi vâr sandvișul în buzunar, și am bâiguit: — Îmi pare atât de rău... îmi pare atât de rău de... de... — De Titus, mă completă Ben. Da. și nouă. Urmă o pauză de tăcere, după care adăugă: Ce să-i faci? Se întâmplă. — A fost o tragedie, adăugă Hartley
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vedeau la acest moment - îi fac doar un mic vânt, foarte atentă. S-a ridicat, roșu ca un taur și a strigat la mine: "Cu mine să faci exact cum faci și cu ceilalți!" Eu am sfeclit-o toată, am bâiguit ceva: Pedro, scusa, non l’ho fatto a posto. È soltanto una prova... — Cu el ați făcut și La vida breve, la RAI Torino, cu Angeles Gulin și cu Rafael Frühbeck de Burgos. — Si, dar am făcut-o și scenic
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
s-a dat drept prietenul fiului ei, cu care băuse la cârciumă în urmă cu o zi. Femeia însă își pierduse băiatul de câteva zile. În loc să-și tragă palme și să nu mai iasă pe stradă un an, histrionul a bâiguit niște scuze. Unele farse însă, dacă sunt pregătite pentru a pune pe picior greșit un fanfaron, pot intra în legendă. Cei care l-au cunoscut bine pe poetul Tăutu povestesc farsele acestuia fără să se mai întrebe dacă au avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
stat acolo, continua el, am avut impresia că sunt altcineva. De atunci locul acela mă atrage. Teodora făcu un gest discret cu mâna să tacă, de parcă dorea să înregistreze și să mediteze câteva clipe asupra a ceea ce-i povestise. Ea bâigui ceva nedeslușit din care Matei auzi doar: Da, văd și aud mai bine acum. El înclina să creadă că se simte bine, îi făcea plăcere să-l audă vorbind. Ea însă părea preocupată de ceva anume. La capătul aleii, spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]