727 matches
-
dintr-o căruță de bâlci, trase de sfori. Desigur, moartea meșterului Teofilo a spulberat armonia celui de Al Treilea Cer, lipsind bolta cristalină de una dintre stelele ei. Vă Înțeleg suferința, continuă priorul. — Mai Întâi meșterul Ambrogio, iar apoi Teofilo, bâigui Augustino. Și Teofilo... Pentru ce? — Uneori, moartea face câte un ocol larg, pentru a-și atinge ținta, zise Veniero, absorbit În contemplarea propriului său pahar. O vedem că o ia la dreapta, iar mai apoi ne surprinde din partea stângă. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urâțindu-i fizionomia. A Încercat să-și stăpânească mișcarea haotică a ochilor și să mă privească drept, Însă fără mare succes. Era dezorientat ca un om care se trezește brusc din somn Într-un ambient total necunoscut și ostil. A bâiguit Încurcat, dar - mi s-a părut mie, oare? - și cu o nuanță de adversitate În glas: - Nu-i adevărat, nu... e altceva... confunzi... asta a fost altă dată... Sunt lucruri diferite, nu ești atent...eu știu foarte bine că... da-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și... Hei, un moment: ce e cu Întrebarea asta? Ce-are a face...? - Are. Gloanțele care l-au ucis pe Fujimori au fost trase din pistolul pe care ți l-am dat eu să te aperi la nevoie. - Imposibil, am bâiguit siderat. E absurd, e ridicol... Pot să jur pe orice că nu... - Când ai verificat ultima oară dacă mai era acolo unde l-ai pus? - Asta-i bună! Nu mai știu: o făceam când Îmi aduceam aminte, o dată la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe perini și trăgând dintr-o lulea de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar bătrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea „Sfântul Gheorghe” și-a Semilunei Stea. — Ce e asta? - bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. — O tiparniță, monșer! - lămuri hanul cel tânăr. — Și ce tipăriți - făcu Metodiu plăcut surprins. — Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, „Istoria Imperiului Otoman”, partea cu creșterea. — Bine, bine, da’ fetele? — Sunt de la corectură. Și... el? - șopti Metodiu, trăgând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
chinui atâta, frate - spunea din când în când eunucul, încercând să-l liniștească. Toate sunt la fel, ascultă-mă pe mine. Dar Broanteș nu-l auzea. Noaptea dormi greu, zvârcolindu-se și visând că era când Dante, când mitropolitul Dosoftei. Bâiguia prin somn, cerând mereu apă și Cetatea Albă. De pe scăunelul lui, eunucul îl privea cu milă și nota tot cu un plaivaz. Broanteș se trezi în jurul prânzului, se îmbrăcă iute și trecând pe lângă eunucul ațipit și el, ieși în urbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aceea am văzut că picioarele îi încremenesc. „Mai spune o dată!” a șoptit și el de după paravan. „Mehmet”, l-am strigat eu încetișor. A scos capul de după paravan. Chipul îi era răvășit. „Extraordinar ce-ți seamănă glasul cu glasul mamei! - a bâiguit el. O clipă am crezut că e ea. Du-te repede la magazie și spune c-am zis eu să-ți dea pijamaua aia verde.” Episodul 64 RUGĂMINTEA COSETTEI — M-am dus la magazie după pijamaua verde, cum îmi poruncise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în fața noului venit. — Cine sunt și ce vor? - șuieră acesta printre dinți. — Sunt doi călugări și întreabă de Vodă - răspunse încovoiat armașul. — Daaa? - făcu noul sosit. Și dacă nu cumva ai uitat, ce face Măria-Sa la aceste ceasuri? — Doarme! - bâigui înspăimântat Abăluță. — Păi vezi? - spuse aproape cu blândețe celălalt. Și tu urli din toți... ăștia... cum le zice... — Bojocii - gemu Abăluță. — ...așa, bojocii. Păi se poate? Nu mai fac, vistiernice Ximachi! - șopti armașui. Aș vrea să te cred - răspunse Ximachi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
corbi, ba chiar, lângă ușă, și un cap stingher, cu o inexplicabilă expresie de cruzime pe chip, de iepure. — E sala Capetelor - le spuse Ximachi, văzându-le privirea. Tot ce vedeți aici a fost vânat de Sima-Vodă. — O adevărată minunăție - bâigui Metodiu, simțind că-l trec sudorile. — Mda - zise Ximachi, obișnuit cu acest gen de flatări. Dincolo - le arătă el o ușă închisă - avem sala Trupurilor, dar încă nu e gata. Știți cum e: unele trupuri se mai rătăcesc, mai dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ordinul „Sf. Gheorghe” cu eșarfă și vreo trei nasturi. Lupul dracului, de flămând ce era, îl mâncase pe bietul Korolev cu uniformă cu tot! — Bună ziua! - spuse atunci pan Bijinski, ce intrase neobservat de nimeni. Jupânul Macek e acasă? — Pan Bijinski! - bâigui speriat Macek, sculându-se repede de la masa cazacilor. Ce onoare! Poftiți, poftiți, vă rog! Vai de mine, cum m-ați găsit... e atâta deranj... poftiți, luați loc... — Nu mulțumesc - spuse pan Bijinski. Stau în picioare. — Mă rog, cum doriți... - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
într-o poieniță în fân, ea se sculase tiptil și, îmbătată de mireasma ierbii și de boncăluitul viguros al unui cerb, se strecură lângă spătarul Vulture, punându-și mâna caldă pe gâtul lui. Spătarul tresări și fără să deschidă ochii, bâigui prin somn: „Fie-ți milă de copilașii mei și nu mă omorî, Măria-Ta!” Ea se lipi atunci de Barzovie-Vodă, care sforăia alături, gâdilându-l cu un fir de iarbă sub ureche. Acesta se răsuci spre ea și șopti cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întoarse iapa și intră în curte cu sabia scoasă. Din tinda casei țâșni o femeie despletită, grăsuță numai în cămașă. Atamanul voi să se repeadă spre ea, dar deodată încremeni. încremeni și femeia uitându-se la el. — Vasia, tu ești? - bâigui ea. V-ați și întors? Apoi, ca printr-un vis urât auzi glasul nevestei sale: — Unde dracu-ai băut atâta? Tu vezi în ce hal ești? Porcule... Mai târziu, după ce reuși să stingă focul de pe propria-i casă și de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce cauză interzic reclamele la aceste produse? — Pentru că dăunează sănătății. Acum Gacel Sayah părea atât de nedumerit, încât puse deoparte arma pe care o ținuse tot timpul pe genunchi, se scărpină de mai multe ori în cap pe sub turban și bâigui complet uluit: — Vrei să spui că se interzic reclamele la unele produse dăunătoare sănătății, dar nu se interzic fabricarea și vânzarea lor? — Exact! — Hotărât lucru, voi, francezii, sunteți nebuni! — Asta nu se întâmplă doar în Franța. Se întâmplă în toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mă gândesc că afacerea asta a fost creată pentru a arăta lumii întregi cum se poate soluționa totul prin aranjamente care se suprapun până când nu mai rămâne nici urmă din problema inițială. — Nu e cazul s-o iei în glumă, bâigui egipteanul, așezându-se și turnându-și cafea. Ghepardul a convocat Sfatul bătrânilor, și asta se face doar când se iau hotărâri importante. — De ce fel de hotărâri este vorba? — O să știm mâine. — Spune-mi totuși ceva... Despre ce crezi că or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care Îi ies În cale, deoarece lumina Îi cade din spate, aceștia Însă nu-l pot identifica de la Început - ei au lumina În față - de aceea nici nu-i răspund la salut și cînd se lovesc de el se scuză bîiguind: Pardon, eram În contre-jour. Și astăzi revezi cu stupoare această galerie parcă smulsă din adîncuri și suspendată aici după cine știe ce proiect excentric, la etajul patru al unei clădiri gigantice purtînd numele impropriu de Casa Scînteii - o scînteie care nu luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o să-i dau brânci. Eutanasie, nu-i așa? Pleoscăie, căcănar bătrân ce ești. La asta mă gândeam întotdeauna și strângeam mânerul de bachelită al căruciorului până ce făceam bătături în palmă. — Dumneata mă urăști - mi-a spus el o dată. — Eu?! am bâiguit. De unde ai scos-o? Cum îndrăznești? — Hai, lasă. E scris pe fața ta. Crezi că, de atâta inteligență, poți să și minți? Pentru asta nu trebuie să citești, suflețelul meu, ci să te naști. Dar n-ai decât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
acum ești mulțumit? - Departe de a fi mulțumit... Pentru că acum m-ați dezamăgit profund, domnule Cârpenișteanu... Pentru mine erați un idol... Cel prăbușit făcu ochii mari. - Dar acum... continuă Elefterie. Acum nici nu mai poate fi vorba... - Asta nu știam... bâigui Cârpenișteanu, de jos, abia acum înțelegând că tot ceea ce făcuse era greșit. Dacă știam... - Dacă știați ce, domnule Cârpenișteanu? Dacă știați ce? V-ați fi gândit mai mult înainte să mizați totul pe cartea literaturii? Ați fi fost mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
el, buimac, încercând să înțeleagă ce se petrece. V-am spus să nu mă futeți la icre... Reuși cu greu să se acopere cu cele câteva rămășițe sfâșiate ale pantalonilor. - Sunt Roxana Dobrescu, domnule director, de la a VIII-a C, bâigui fata. S-a întâmplat ceva groaznic, altfel nu vă deranjam... Vă rog să veniți... Michael, mort, deși mișcând, asemeni nouă tuturor, niciodată născut, hălăduia de momente bune prin cameră, fără un scop anume, bâjbâind poate în căutarea propriilor haine. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să mai scrii. Tot. Cioran se făcu alb ca varul. Era mult prea dur ce i se-ntâmpla, astfel că aproape leșină, având însă norocul de a se sprijini cu mâna de o babă care trecea prin apropiere. - Mersi, maică, bâigui el către bătrâna speriată. Bă, nu poți să faci asta, încercă el să-l convingă pe Luca. Drept răspuns, acesta mușcă din pulă atât de tare, încât Cioran căzu pe jos. - Nuuuuuu!!! Oprește-te!! - Vrei să mă opresc? Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pentru a convinge pe toată lumea de cele ce spunea, deși nu mai era câtuși de puțin nevoie să facă acest lucru. - Da, da, genial... se auzi ecoul celorlalți. Dumnezeule, cât talent... ce se întâmplă? - Da, da, răvășitor, nu-mi revin, bâiguia John Euripide, încercând de zor să se așeze la locul său, ceea ce și reuși să facă într-un final. Haideți, să ne așezăm, vă rog... aș vrea să vorbim un pic despre ce poate înseamna toată această poveste a Aurorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-mi pot scrie numele și să-mi Încep astfel cariera literară pe urmele lui Victor Hugo. Apoi, după ce Îl trecu printr-o cîrpă spre a-i reda lustrul, Îl puse la loc pe tronul său de onoare. — Poate altă dată, bîigui tata. Ajunși Înapoi În stradă, Îmi spuse cu blîndețe În glas că nu ne puteam permite prețul acela. Librăria dădea cît era necesar pentru a ne Întreține și pentru a mă trimite la un colegiu bun. Stiloul Montblanc al augustului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mi-am simțit picioarele cum abia ștergeau pardoseala și, oricît am Încercat, n-am izbutit să mă eliberez din strînsoarea lui Neri, care mă căra ca pe-un colet prin seră. — Sufletul am să ți-l stîlcesc eu ție, nenorocitule, bîiguia printre dinți. Mă duse tîrÎș pînă la ușa apartamentului și, ajunși acolo, o deschise și mă azvîrli cu putere pe palier. Cartea lui Carax Îmi căzu din mînă. O ridică de jos și mi-o aruncă În față Înfuriat. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pregătit să bat la ușă pentru a treia și ultima oară. Înainte să fi atins ciocănelul cu degetele, poarta s-a deschis suficient cît să se insinueze profilul paznicului care ducea În mînă o lampă cu ulei. — Bună seara, am bîiguit. Isaac, nu-i așa? Paznicul s-a uitat la mine fără să clipească. Lucirea opaițului Îi sculpta trăsăturile ascuțite În chihlimbar și șofran, conferindu-le o asemănare fără echivoc cu drăcușorul de pe ciocănel. — Dumneata ești Sempere fiul, a murmurat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dumneata vii să iei masa cu noi. Cerșetorul ne privi, uluit, Îngrozit. — De ce nu urcați În casă să faceți o baie bună, fierbinte? zise tata. Apoi, dacă poftiți, o să mergem pe jos pînă la Can Solé. Fermín Romero de Torres bîigui ceva neinteligibil. Tata, fără să-și abandoneze zîmbetul, Îl conduse spre portal și, practic, trebui să-l tîrască pe scări În sus pînă la apartament, În timp ce eu Închideam prăvălia. Cu multă oratorie și adoptînd o tactică de Învăluire, am izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă preocupa cum avea să reacționeze Fermín dinaintea prietenului meu. — Dumneata trebuie să fii prietenul inventator al lui Daniel. E o mare Încîntare să te cunosc. Fermín Romero de Torres, asesor bibliografic al librăriei Sempere, la dispoziția dumitale. — Tomás Aguilar, bîigui prietenul meu, zîmbind și strîngînd mîna lui Fermín. Atenție, că ce ai acolo dumneata nu-i mînă, ci presă hidraulică, iar eu am nevoie de niște degete de violonist pentru treburile mele de la firmă. Tomás Îl slobozi, cerîndu-și iertare. — Altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
O să Întîrzii, Daniel, murmură ea. O parte din mine dorea să rămînă, să se piardă În ciudata intimitate de penumbre cu acea necunoscută și s-o asculte spunînd cum gesturile și tăcerile mele Îi aminteau de Julián Carax. — Da, am bîiguit. A Încuviințat fără să spună nimic și m-a Însoțit pînă la ușă. Holul mi se păru nesfîrșit. Îmi deschise ușa și ieși pe palier. Dacă Îl vezi pe tata, să-i spui că sînt bine. Să-l minți. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]