758 matches
-
Deși privea în direcția mea nu mi-a răspuns. La sfîrșitul recitalului, m-am apropiat de masa unde stătea dînd autografe. L-am salutat. A tresărit zîmbind cu oareșicare amărăciune. "Tu ești Nichita?" mi-a spus. "Eu sînt," am zis. Bîjbîind instinctiv cu mîinile, poetul mi-a căutat chipul: "Iartă-mă, te recunosc numai după voce. Din pricina bolii, aproape c-am orbit..." Ceva mai tîrziu l-am văzut coborînd treptele. Era sprijinit de o parte și de alta de cîte o
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
-l ungem. Stai! Stai așa, Pointsman, nu te mișca, rezolvăm noi... Și țup sub mașină, impulsiv flăcăiașul, căutînd bușonul carterului, înainte ca Pointsman să spună „N-avem timp, Mexico, ne scapă, ne scapă". - Bun. S-a ridicat din nou și bîjbîie după o lanternă în buzunar. - Îl scot eu de-acolo, tu-l aștepți cu plasa. Ești sigur că te poți mișca? Ar fi aiurea să cazi sau mai știu eu ce tocmai cînd ar țîșni afară. - Ai milă, zice Pointsman
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
înalt și încovoiat, pe scaunul din față stă Amnon, care îl întîmpină cu un zîmbet searbăd, întinde mîna după punga pe care am scos-o din sertar și o așază pe genunchi. O lumină argintie orbitoare îmi acoperă ochii cînd bîjbîi cu mîna după telefon, trebuie să-i opresc înainte de-a se îndepărta ca o pereche de hoți care iau cu ei un lucru prețios, vreau să vorbesc cu Amnon, dar cînd Gaby îmi răspunde cu vocea lui nazală, mă
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
din temelii o cultură. Dar după dispariția lor nu a urmat nimic. Străpungerile și iluminările prilejuite de creația lor au rămas, în țările care le-au dat naștere, lipsite de orice consecințe. Odată ei plecați, noi am recăzut în întuneric. Bâjbâim complet lipsiți de geniu." (Lămuriri asupra cărții, pp. 234235) Între multele contraargumente care s-ar putea aduce, se numără, ironic și paradoxal, chiar această carte. Reducerea temeiurilor ultime la „jocurile minții" îl transformă pe savantul Culianu într-un magician care
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
Iliescu, s-a arătat bucuros că Ioan Botiș a demisionat din fruntea Ministerului Muncii. El spus că demisia ministrului e bine venită, pentru că acesta fost un promotor al unor măsuri ce au bulversat viața economică și socială a României. "A bâjbâit și el, ca toți ceilalți, în toate aceste măsuri privind salarizarea, privind condițiile de viață ale oamenilor, ministrul Muncii care a fost unul din promotorii acestor măsuri care au bulversat întreaga viață economică și socială a țării. Bine că a
Iliescu, bucuros că Botiș a demisionat: Bine că a plecat, a promovat măsuri care au bulversat România () [Corola-journal/Journalistic/48711_a_50036]
-
un zadarnic simulacru al plăsmuirii poetice. Se află implicat în pasiunea lui George Drăghescu pentru concentrare un protest împotriva acestei întristătoare inflații. Util, întrucît nu o dată pierdem simțul măsurii, acea disciplină a mijloacelor care face cu putință atingerea unui țel. Bîjbîim în negura dezordinii verbelor care nu se mai leagă nici într-un chip rațional, nici în cel, paradoxal, al dicteului automat, procedeu nu al confuziei ci al contactelor fericit-imprevizibile, al hazardului norocos. Concentrarea expresiei, neglijată în contemporaneitate, ne lasă nostalgia
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
improprii poziției lor (o viziune nemaniheistă asupra trecutului, cam ca în filmul german Viețile altora, în regia lui Florian Henckel von Donnersmarck). În plus, Matei Bruno, un „caz” medical neobișnuit (e aici un strop de senzațional), prin inocența lui copilărească (bâjbâind cu păpușa de lemn în brațe, în întunericul unei memorii neajutorate, sau în dumbrava plină de pericole a noii lumi comuniste), este un personaj extrem de atașant. Deși scris cu acuratețe, Matei Brunul nu impresionează la fel și la nivelul stilului
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
de treburile lor. Nu vrea să plouă. Simt că aerul se umflă ca un balon. Și corpul meu parcă se umflă, degetele, gîtlejul, limba, tot capul. Merg clătinîn-du-mă, nu-mi simt picioarele. Trebuie să ies. Mă urc în lift aproape bîjbîind. O pornesc pe străzi. Intru mecanic într-un bufet, cer o espanada con verdura, una con carne, și o sticlă de aqua sin gaz. Abia mă strecor între șirurile de oameni care par a nu observa că e plină noapte
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
zise: - Pe tine te caută. El întrebă din ochi: „Cine e?". Acoperind cu palma receptorul, Liudmila Nikolaevna răspunse: - O voce necunoscută. Nu mio amintesc. Strum luă receptorul. - Vă rog, aștept, zise el și, uitîndu-se în ochii întrebători ai Liudmilei, căută bîjbîind pe masă după un creion și scrise cîteva litere strîmbe pe un petic de hîrtie. Liudmila Nikolaevna, fără să-și dea seama ce face, își făcu încet semnul crucii, apoi făcu același semn și asupra lui Viktor Pavlovici. Tăceau amîndoi
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
între prieteni și dușmani/ oamenii în general mi se par obiecte reușite/ cu ochi mobili și haut-parleur/ în fine demni de luat în seamă/ dacă n-ai apucat să te îndrăgostești deja/ de o broască țestoasă/ fidelă și aproape oarbă/ bâjbâind printre teancurile de cărți de pe podele/ cu credința nestrămutată/ că va ajunge undeva./ Când voi orbi și eu/ îmi voi înfrâna pe cât pot hautparleurul/ ca să nu-i creez vreun complex de inferioritate/ și muți și fericiți com continua/ să bâjbâim
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
bâjbâind printre teancurile de cărți de pe podele/ cu credința nestrămutată/ că va ajunge undeva./ Când voi orbi și eu/ îmi voi înfrâna pe cât pot hautparleurul/ ca să nu-i creez vreun complex de inferioritate/ și muți și fericiți com continua/ să bâjbâim amândoi printre cărți” (Fericirea). Nu voi continua acum cu alte „teme recurente” în poezia lui Constantin Abăluță, deoarece aș dori să nu treacă neobservată, între recentele sale volume de traduceri, o culegere de haiku semnată Herman van Rompuy, n. 1947
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
spre sfintele statui de zei, n-ar fi putut/ Privi. Nicolae Ionel dă și altă semnificație orbirii lui Oedip. Ignoranța inițială a personajului cu privire la propriul trecut este asimilată chiar de el, în sens metaforic, orbirii: Am fost orb/ și am bâjbâit un drum de negură/ dar vreau/ să-mi rup acum pleoapele de beznă,/ cu totul vreau acum/ să mă trezesc! - 1. Tiresias - care, potrivit unei legende transmise de Hesiod, și-a pierdut vederea drept pedeapsă pentru că a arbitrat în favoarea lui
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
scos în față oameni cu posibilități financiare considerabile, care au putut să-și facă campanie împărțind cadouri cu nemiluita", susține Preda. El precizează că Legea electorală trebuie modificată în cel mai scurt timp posibil: "Să nu mai tergiversăm și să bâjbâim atât pe subiectul acesta, pentru că românii au nevoie de oameni responsabili să-i reprezinte." "Noua Lege electorală, din punctul meu de vedere, trebuie să clarifice ce este permis și ce nu este permis să facem în campania electorală, ce înseamnă
Votul uninominal, atacat în Parlament de pedelistul Cezar Preda () [Corola-journal/Journalistic/45544_a_46869]
-
transformă în prezente. Semicorporalitatea protagoniștilor presupune contactul diafan al mind game-ului, al iluziilor, lizibile în schimbul de replici. Punerea în prezența, o iluzie și ea, are ceva trist că atingerea imposibilă printr-un geam de sticlă a două mâini care bâjbâie una după cealaltă. Tot în chatroom, demonii lui William deghizat în arhanghel întunecat îl vizitează, fantasmele prind chip, devin adevărate pentru cel care intră în lumea lor. În final, el este cel care parcurge coridorul gol al imensului spațiu alveolar
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
facem să populăm țara asta cu insule ale fericirii așa cum este cea pe care am locuit patru zile cu Dan Grigore și tinerii lui? Cum să ne întoarcem fața către valori? Cum să ne înghenunchem vanitatea și să recunoaștem că bîjbîim în întunericul veșnic fără ele? Cum?...
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
se poate de teoretice, însă extrem de incitante. De reținut aici analogia dintre „expresivitatea involuntară” și retorica avangardei („Căci, privită retrospectiv, avangarda se arată a fi - în cvasitotalitatea manifestărilor ei cu adevărat interesante - o miș- care antiintențională care a orbecăit, a bâjbâit după virtutea eliberatoare a nonintenționalității”), pledoaria pentru „universalitatea narațiunii” în defavoarea lirismului pur sau încercarea de a inova receptarea eminesciană prin chestionarea pasajelor autoreflexive. Alte fragmente sunt pur și simplu trufandale de istorie literară, scoase la iveală de spiritul nonconformist (ușor
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
lor, fără ca acestea din urmă să aibă o valoare artistică. Vrem nu vrem, un artist plastic este marcant după vârsta de 50 de ani. O spun cu durere în suflet. Până la acea vârstă, se cam face foamea. De ce? Pentru că cei mai mulți bâjbâie până atunci, iar oamenii nu dau bani pe bâjbâieli. Oamenii dau bani în momentul în care văd un stil deja concretizat în portret, natură statică sau compoziție. Este trist ceea ce spun, dar este adevărat. Nu poți vorbi la 20 de
Exclusiv. Interviu cu artistul român care a revoluționat pictura. O cerere neobișnuită pentru București: dric tras de cai și prostituate în lenjerie intimă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/45202_a_46527]
-
cărți, câteva fotografii, un building de pe Broadway prezentat în chip de pachet de țigări Winston, o femeie cu sânii goi rezemați de un scaun, Clara, Christine, și iar Christine. Cu un gest nehotărât, întinse brațul la înălțimea raftului trei din stânga, bâjbâi o fracțiune de secundă înainte de a-și introduce mâna în spatele volumului Fisura de Scott Fitzgerald, cartea lui de căpătâi. Da, caseta cu bijuterii era acolo, în ambalajul ei lucios, și degetele lui întârziară o clipă savurând contactul liniștitor cu spirele
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
au văzut niciodată pădurea ocolite chiar și de viermi intră în compoziția viitorului cel vâscos...) ziua se prezintă cu suprafața ei de granit pe care lumina o șlefuiește repetitiv toți își doresc maximă vizibilitate pentru vidul lor transparent în timp ce degetele bâjbâie să găsească o mică fisură și unghiile să scobească agățându-se de o muchie cât să reziste în viscolul care mătură totul palpitația sexuală a pietrei emite aburii calzi ai acestei spaime pe care doar un copil o suflă ca
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/3506_a_4831]
-
Constantin Țoiu ... Se știe, cea mai captivantă epică o pune întotdeauna cu multe efecte în mișcare concupiscența erotică, păcatul dintâi... Bâjbâind pe întuneric, Gorgonie dă peste Gherman, chelarul, care și el râvnea fata, furios îl doboară cu o lovitură, Nichita, fratele Nichita, care venea mutește spre ușă, se izbește cu capul de Iosofat, între timp chelarul se ridică și în locul lui
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
optzecistă. Avînd la bază procedeul mise en abîme, povestirea Insula debutează cu lungi considerații despre travaliul celui care încearcă să pună pe hîrtie povestirea. Naratorul nu mai este clasica ,voix de Dieu", ci un om slab, măcinat de îndoieli, care bîjbîie în căutarea formulei celei mai eficiente și se contemplă cu abia sesizată autoironie: ,Sigur, tu înțelegi, ar trebui acum să-ncerc să scriu altceva, o nuvelă morocănoasă, o povestire șoptită, dramatică sau în orice caz o schiță pitică și parșivă
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
fosforescenți Mă obligau să le admit existența Să le fac loc în camera strâmtă unde toți abia așteptau Să se termine tot circul acela și să treacă la masă Le-am văzut: fiare cu chip omenesc Plăsmuirea cuvintelor prin care bâjbâiam nepricepută Doar ca să nu dezamăgesc Așa cum mai târziu scriam poezii Numai după ce iubiții aveau să adoarmă M-am născut după potop și înaintea dezghețului Nici noapte nici zi La intersecție de imperii care nu duc niciunde Acolo unde câmpia mușcă
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
albul acela se transforma cănd în gry cenușiu înverzit pe la capete, cănd se păta în șuvițe intense portocalii spre a reveni la albul inițial dar mult mai intens și agresiv ca în final sa rămână o ceață roșiatică prin care bâjbâiam căutând o ieșire. Afară totul era un amalgam de impulsuri, de culori fără sens și sunete fără finalitate. Parcă urcam o spirală unde culorile începeau să intre în forme, apoi în imagini, zgomotul devenea semn, adierea atingere. Străbăteam alunecarea aceea
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
nașpa e, pe o scară de la 1 la 10, momentul ăla în care dușul, care e în cadă, se întoarce ca un șarpe cu... apa-n sus și te împroașcă de nu te vezi, din cap până-n picioare, iar, când bâjbâi cu mâna după robinet (nu vezi nimic, pentru că ținta principală a apei e fața), ca să-l închizi, nu reușești decât să-l dai mai tare? Tocmai mi s-a întâmplat mie și mi s-a părut de excepție. Ce e
Momente oribil-comice by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19148_a_20473]
-
cei mai buni, sunt cel mai rău, Privește-mă ca pe-un copil mai mare, Care-a furat un măr din coșul Tău! Când am păcătuit, gustând din toate, Din fructe-oprite, că am fost poznaș, M-am rătăcit și-am bâjbâit prin noapte, Până la gândul Tău, rămas chezaș. Crezul, Părinte creator de viață, Eu nu-l port ca pe-o haină peste tot; L-ascund în suflet - templu de speranță - Și-l venerez, cât mă mai lași să pot. Citește mai
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]