301 matches
-
prospețime și vioiciune prozodică și imagistică, ineditele din volumul antologic Poeme (1965) se depărtează, în general, de tonalitatea sumbră și lamentuoasă în care D. se exprimase anterior. Doar în câteva mai persistă imaginea celui cu „inimă rănită”, „suflet ulcerat”, minte „bântuită și bolnavă” și care poartă pe „fruntea arsă” „tristețea ca un nimb crepuscular”. În rest, o serie de încercări de a fixa crâmpeie și momente din natură, în diferite ipostaze, preponderent descriptive, dar și cu inserții meditative. Acestea capătă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
el, în toată Londra. Acum se gândea încontinuu că va fi "recunoscut" și auzea adeseori oamenii spunându-și "El este". În mod evident, această dăunătoare paranoia îi provoca o suferință intensă. Odată ce gândul i se cristaliză, Saphiq deveni un om bântuit. Dacă se urca într-un autobuz, risca să audă pe cineva rostind fraza de care se temea cel mai mult: "Este el!"; la fel și în magazine. Nu mai era în siguranță nicăieri. Aproape orice vorbă auzită pe stradă, de
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
participat într-un fel sau altul la schimbările ce au avut loc la data respectivă. Odată cu înăbușirea comunismului și înlăturarea prin împușcare de la conducerea țarii a fostului dictator, industria, încet, dar sigur s-a prăbușit, lăsând în urma ei, hale imense, bântuite doar de vânt și foarte mulți șomeri, printre care am făcut parte și eu. Un an de șomaj în care tot ce ai învățat, nu mai avea prea mare valoare pe moment. Datorită funcției și relațiilor pe care le are
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lumea provincială contemporană. O lume asemănătoare cu aceea a locurilor în care „nu se întâmplă nimic”, „a târgurilor unde se moare” din epica lui Mihail Sadoveanu și Cezar Petrescu, încă și mai asemănătoare cu cea din literatura lui Ion Agârbiceanu, bântuită însă de iraționalități ce par a învedera acțiunea unor puteri oculte, nu atât explicit demonice, cât gratuit malefice, sau de capriciile unui ce inexplicabil, analog absurdului din literatura occidentală postbelică. Personajele de prim-plan sunt firi interiorizate, suflete măcinate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
cât și destinul omului individual. Alăturarea lui Platon și a lui Rousseau în ceea ce privește utilizarea mitului lui Glaucos deschide, deci, posibilitatea de a-l interpreta pe Platon nu numai ca pe un filozof politic, dar, probabil, și ca pe unul revoluționar, bântuit și el ca mulți alții de „duhul restaurației”, ba chiar ca promovând arhetipul teoretic al revoluției-restaurație. 4. În mod nu chiar surprinzător, afirmația că Platon a fost un filozof politic, ba chiar un teoretician revoluționar, în sensul că urmărea sau
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fel perspectiva heideggeriană ce amână indefinit momentul deciziei hermeneutice care determină relația dintre om și Dumnezeu (ori, în termeni generali, sacrul)? Yannaras acceptă însă fenomenologia „ființării întrebătoare” ca pe o descriere fidelă a situării existențiale a omului lipsit de Dumnezeu, bântuit doar de nostalgia paradisului într-o lume închisă, în care orizontul morții este nedepășit. În sfârșit, Yannaras supralicitează conexiunea dintre tematizarea heideggeriană a experienței afective a nimicului și „apofatismul personalist” ce refuză orice determinare de tip ontologic a Dumnezeirii. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi adevărul. Prin urmare, sunt cazuri când rațiunea nu poate duce la aflarea adevărului, putându-se trage concluzii greșite - deși perfect corecte din punct de vedere logic ! Istoria modernă înregistrează cazuri când brusc, parcă din neant, în locuri până atunci bântuite doar de populații nomade, au apărut centri de civilizație înfloritoare. Ce anume a catalizat, spre exemplu, apariția civilizației sumeriene între râurile Tigru și Eufrat prin anii 3.500-4.000 î. Hr. ? Ceea ce știm este că structura socială era diferită de a
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
aștepta din nou o zi plină de locuri fantastice. Aveam să survolăm timp de 60 de minute Țara de Foc și apoi să ne îndreptăm către Chiloe, ultima noastră escală. Țara de Foc! Pământ straniu, la capăt de lume, teritoriu bântuit, conform scrierilor lui Herman Melville, Jules Vernes, Allan Poe..., de fantasme, pirați și monștri marini, tărâm de mister și aventură la care oricare tânăr a visat! Zburam la joasă înălțime deasupra Insulei Mari, cu o suprafață de 48.000 km2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
măsură potrivită de phallus, pe care se mai poate Încă descifra scrisul de acum treizeci de ani al lui Emanoil Bucuța: Coram populo. Calambur ieșit dintr-o obsesie sexuală continuă și greu disimulată la acest om care, tot pe atunci, bântuit cum era de atâtea și atâtea contradicții dintre cerebralitatea lui auto flagelantă și natura sa greu de Împăcat, scria În Ideea Europea nă, cu o voluptate amară, despre cingătoarea de cazne, bătută pe dinăuntru În cuie, cu care ar fi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aștepta din nou o zi plină de locuri fantastice. Aveam să survolam timp de 60 de minute Țara de Foc și apoi să ne îndreptăm către Chiloe, ultima noastră escală. Țara de Foc! Pământ straniu, la capăt de lume, teritoriu bântuit, conform scrierilor lui Herman Melville, Jules Vernes, Allan Poe... de fantasme, pirați și monștri marini, tărâm de mister și aventură la care oricare tânăr a visat! Zburam la joasă înălțime deasupra Insulei Mari, cu o suprafață de 48.000 km2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
clinică și deopotrivă simbolică a nevro- zei cu o frază precum următoarea : „Amenințarea este mai grea pentru un suflet ce se clatină ușor decât chiar lovi- tura”. Ea ne atrage atenția asupra faptului că ne aflăm în regimul unui imaginar bântuit, și deopotrivă într-un regim spectral al imaginii, fie cea redată prin intermediul visului, fie cea pe care obsesia o creează. De asemenea, intrăm cu nevroza lui Leiba Zibal într-o dimensiune sinestezică, într- un regim al dereglării sistematice a simțurilor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
2003, p.152 -IACOB, OLIMPIA, A te pătrunde de energia limbii, „Convorbiri literare”, aprilie 1999, p.81 -BROASCA, ȘTEFAN, Ion Boroda - poet al Galatei, „Plai românesc”, noiembrie 1998, p.7 -OLTEANU, MAGDA și MATEI, GHEORGHE, Am fost permanent un om bântuit, „Opinia Moldovei”, 28 aprilie 1998, p.4 BRANIȘTE, CONSTANTIN (1914-2001) INGINER CHIMIST Cadru didactic și cercetător, prof. univ. dr. ing. Constantin Braniște a slujit timp de peste patru decenii învățământul tehnic superior ieșean. Sa născut la 7 aprilie 1914, în comuna
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
specialitatea lui Laurențiu Damian), făcând zid viu în spatele dramei care se consumă în prim-plan Plus Simbolurile. Cinematograful românesc a stat și mă tem că stă încă sub nefasta influență a cinematografului sovietic de tip Tarkovski, producând în serie regizori bântuiți de himere, afișând dispreț pentru story, intrigă, construcție dramaturgică. O (anumită) parte a criticii de film, favorabilă ea însăși Poeziei, Inefabilului, Simbolului, i-a încurajat împotriva oricărei evidențe. în fine, Publicul ”avizat”, strâmbând din nas la producția americană mediocră (pentru că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
se controla și nu-și pierduse răbdarea. Iar eu credeam că am destul timp s-o conving de contrariu. Dar nu de Halloween. Pentru că totul era pregătit. Casa fusese decorată de compania de catering ca să semene cu un imens castel bântuit, cu pânze de păianjen atârnând peste schelete de plastic și lilieci-vampiri uriași legănându-se prinși de tavan, lumini violete îmbăind fiecare perete și un stroboscop în foaier. Un prieten, artistul Tom Sachs, concepuse cutia mare din mijlocul camerei de zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de la medicină, deși nu am probat informația în mod practic, urina își schimbă gustul la anumite boli, de exemplu e mai dulce la diabetici, așa că abia aștept să văd cât de conștiincios își va face Alfonso meseria. Revin la coliba bântuită care acum îmi place atât de mult că nici nu vreau să mă mai mut în altă parte, îmi fac programul de discuție cu Alfonso, apoi de chinuit bolovanul și de vorbit singură uitându-mă la lumânarea aprinsă și adorm
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
femei. O văzuse pe Giulia și, imediat după ce se lăudase în fața publicului, coborâse s-o salute: - Mă bucur să te văd, mai ales că nuvela aceasta ți-o datorez cumva, am scris-o după ce am fost la Comoșteni, în casa bântuită. Dar Zogru nu putea să-l lase pe ticălos să se bucure, mai ales acum, când știa că pentru Giulia el nu însemna foarte mult sau, în tot cazul, că însemna mai puțin decât își imaginase el. Așa că plecase repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de un interes intens și dureros pentru ea. ă Eu nu am spus nimic, spuse după o vreme în șoaptă și își închise ochii din nou. ă și fiindcă nu ai spus nimic, fiindcă nu ai intervenit - de asta ești bântuită acum de sentimentul ăsta de vinovăție. ă Ea nu avea nicio vină. ă Ai vreo idee ce s-a ales de fiica dumitale? Iecaterina Romanovna dădu din cap, cu ochii încă închiși. ă Ai vrea să te ajut ca să afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vila lui Ludendorff, vila Kaiserului și cea a lui Hindenburg. Simțeai pe dată că Keynes scria Într‑un mod ezoteric, pentru prietenii lui din grupul Bloomsbury, și nu pentru masele de cititori de ziare. Spunea că pământul belgian părea Încă bântuit: „Atmosfera e Încărcată de emoțiile acelei vaste prăbușiri. Locul are un aer melancolic, Întețit de teatrala melancolie teutonică a pădurilor de pin negru”. Mi‑a stârnit un deosebit interes faptul că Keynes Îl socotea pe Richard Wagner direct răspunzător pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
curții regale. Nimeni n-ar fi avut curajul nici măcar să treacă acel prag. L-am întrebat de ce și, după ce a făcut gesturi de alungare a Necuratului, omul mi-a povestit cum un anume vânzător de coșuri, de fapt un cămătar, bântuit fiind de diavol, s-a spânzurat în casa aceea a lui, dar nu înainte de a-și fi măcelărit mama în vârstă, nevasta și cei trei copii încă mici. - Gărzile regale, a spus, au cărat tot ce se afla înăuntru. Trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pierdut-am cer și fericire. Tu esti Blestemul nostru, și cîtă vreme nu putea-voi s-aduc iubirea la lumină, Nicicînd nu mă voi despărți de marea mea mînie". Așa se jeli Tharmas furios; apoi pluti peste Adîncul de furtună bîntuit 260 Și blestemat-a cu mînie glasul care îl lua în rîs cu-acea speranța mincinoasă. Apoi ea se reîntoarce, iute că mălura pe mugurele ce-ncolțește, Urlînd în toate-accentele durerii să-i stăvilească furia, Călcînd colinele-n picioare, înaintînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Republica Moldova pentru Sfântul Aer și prietenii săi (1996). Deși lasă să se întrevadă incontestabila vocație poetică a lui M., volumul de debut, Țara bătrânului fotograf (1970), derutează prin eclectismul și inegalitatea valorică a versurilor ce îl compun. Țara sa - tărâm bântuit de cai de fum, unde arborii visează luna și păsări nemaiauzite au lumânări în loc de aripi - este ținutul poeziei adevărate. Imaginea simbol, metafora relevantă, sugestia potențează sensurile proprii ale cuvintelor și creează impresia transcenderii obiectului. Expresia armonioasă, purificată de locuri comune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
din interiorul castelului ei ea nu se amestecă nicidecum în existența vulgului, iar meritul ei crește prin dificultatea de a vedea corect. Un zâmbet mai puțin amar luminează frumoasa fantezie Spuk (Năluca), unde o mică prințesă crește într-un castel bântuit al cărui stăpân este un om mulțumit: "...nu se îngrijea deloc de toate zgomotele nocturne, de zdrăngănitul lanțurilor, iluminarea saloanelor de primire și a paraclisului din castel, ba încă zicea mereu că într-un castel cum se cade trebuie să
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
2); plăcere (2); plîns (2); sentiment (2); speriat (2); stres (2); supărare (2); ură (2); viteaz (2); accident; alee noaptea; alergat; anevoios; angoasă; animal; animale; apă; de apă; de arici; ascuns; atenție; aur; bacalaureat; bătrînețe; bleah!; bucă; bucurie; caiet; casă bîntuită; căprioară; ceas; de cineva; de cîine; claustrofobie; constrîngere; coșmar; creier; cristal; cuțit; degete; dezgust; deznădejde; disperare; dispreț; dulce; de Dumnezeu; dușmănie; emoții; eșec; exercițiu; nu există; familie; firească; fr. "horror"; frica; griji; frig, singur; fugă; furnică; gol în stomac; grețuri
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Death, The Facts in the Case of M. Valdemar etc. Personal, cel mai bine realizate cred că rămân The Fall of the House of Usher (1839) și The Masque of the Red Death (1842). Prima exploatează motivul casei delabrate și bântuite (nu lipsesc cadrele statice maiestuos-tulburătoare, amintind de tablourile lui Daniel Martin), în vreme ce a doua este centrată asupra izbucnirii unei epidemii de ciumă în abația fortificată a prințului Prospero. Precum observă James Hutchisson, ciuma lui Poe reprezintă "o manifestare a bolii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
intruziunile auctoriale ar fi fost, proprțional, reduse: "Ca toți oamenii ignorinți și slabi de judecată, postelnicul era superstițios. El credea în stafie, în strigoi, în iele, în zburători, în fermece". Izolat, peste noapte, într-o cameră dintr-o casă pretins bântuită, postelnicul are halucinații generate de umbrele nocturne și crede că privirea îi deslușește contururile înspăimântătoare ale unei fantome: Stafia se apropia de pat, întinse mâinile, postelnicul se credea perdut. El simte mișcările mînicii ei...". Din păcate, alternanța timpurilor verbale (imperfect
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]