299 matches
-
moarte. Nu prin vorbe. Marele Maestru simți că omul din fața lui avea, Într-un fel, dreptate. Nu făcea parte dintre ei. Nu era acolo locul lui. Fu străbătut, pe neașteptate, de un dor mistuitor de Îndepărtata Asie. De Japonia cea bântuită de furtuni și protejată de zeitățile kami, de privirea calmă a luptătorilor Înaintea morții, de străfulgerarea Katanei, aducătoare de moarte și de onoare. De sărbătoarea fiecărei clipe, de haiku, de coardele leneșe ale samizenului, Îngânând o muzică de dincolo de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la masă”. Ăla răspunde cu „nu, mulțumesc, taman am mâncat” ori „mă grăbesc, că răstoarnă muierea mămăliga”. Gazda, dacă Într-adevăr vrea să-l oprească la masă pe nepoftit, trebuie să-i spună de trei ori invitația. Nea Mitu Păcătosul, bântuit Încă de foamea neostoită de pe când era mic, n-o aștepta nici măcar pe a doua, iar a treia poftire nicidecum. Mulți i-au prins meteahna și nu-l mai Îmbie; unii se păcălesc În continuare. Într-o zi cu ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
18 Marioritza mângâia încet penele șoimului Além, stând între perne, în atelierul pictorului. Așezase o lumânare într-un unghi favorabil și, din când în când, privea portretul aproape terminat al prințului. Trăia unul din acele momente în care se simțea bântuită, trasă în toate direcțiile, împinsă, cu brutalitate, în trecut sau azvârlită înapoi, în prezent. Dar adevărata liniște, liniștea pe care o dorea, nu o găsea nicăieri. Toate amintirile i se răsculaseră. Cereau noi interpretări. Scormoneau prin răni vechi. Răbufneau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a zâmbit. Holul era cufundat în întuneric. Singura lumină venea de la lumânările parfumate care pâlpâiau câte una pe fiecare treaptă a scării care urca spre dormitor. Juliei îi fusese teamă ca nu cumva efectul obținut să fie unul de spațiu bântuit, dar holul arăta exact așa cum își dorise - misterios și romantic. James trebuia să se întoarcă acasă din secundă-n secundă. Timp de o săptămână fusese plecat într-o călătorie de afaceri la New York. Iar Julia voia acum să-i demonstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Boutroux ce i s-a Întâmplat! Dumneata Încă nu știi, dar e În spital, Întreabă-l cine i-a șifonat mutra! Chiar dacă nu practic goethia aia a voastră, ceva-ceva știu și eu, și când am Înțeles că locuința mea era bântuită, am tras pe parchet cercul de defansă, oui, și chiar dacă eu nu cred, dar drăculeții voștri cred În el, am luat scapularul de la Carmel și i-am făcut contrasemn, envoûtement retourné, uite-așa. Abatele dumneatale, l-au făcut să joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe pajiște. Acum până și această priveliște i se părea sinistră, o ferestruică tăiată, într-o altă lume, bizară, frumoasă, primejdioasă, care venea din ce în ce mai aproape de ea. Și cei de la care ar fi putut cere ajutor, George, Rozanov, erau cei mai bântuiți dintre toți. Alex privi dincolo de lăzile de gunoi, spre strada pe care felinarele nu se aprinseseră încă. Dacă își încorda însă ochii, putea vedea limpede în lumina difuză, albăstrie. Nu era nimeni în jur. Deodată, o mișcare subită, alături de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care mi-a declanșat entuziasmul rândurilor de acum. Aproape o sută de chipuri ale Dreptei Credințe, sfinți, mitropoliți, preoți, monahi și monahii, pictori, scriitori, profesori, muzicieni, fiecare pus în lumină cu o forță admiratoare rar întâlnită în lumea noastră culturală, bântuită, cum știm, de ură, invidie, dezbinare, hipercriticism și resenti mente răzbunătoare. Costion admiră necondiționat, curat și râvnitor, cu sua vitate și înțelepciune, cu seninătate, diplomație și îngă duință. Aproape fiecare pagină e scrisă sub semnul acelui enthousiasmos de care ne
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
scol de lângă ei și să mă duc la birou. Știu doar pe cale rațională că este miezul zilei, nu am nici un semnal corporal care să mi transmită asta, nici un senzor racordat la lumea de afară. Mă ridic din pat ca o bântuită, cu membrele și capul de plumb. Mă așez la birou, scot fișele, încerc să reperez unde am rămas. Apoi scriu. Ca o mașină. Ca o tipografie. În mintea mea se desfășoară litere, cuvinte, idei, cu hotărâre mecanică, cu hotărârea lucrării
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
mișca pe acolo. A fost bine așa? Din perspectiva veacului națiunilor a fost ceva groaznic, un vis urât, o umilință continuă și insuportabilă, o durere fără margini. Din cauza asupririi străine plâng mierlele și holdele, oftează mamele, și pruncii au somnul bântuit, iar junii strâng pumnii pe mânerele cosoarelor, a coaselor și a hangerelor. Nenorocire, numele tău poartă chipul împăratului și al Vienei! Fericirea răsare din București sau de niciunde altundeva! Așa o fi fost? Chiar așa, dovadă că la 1918 au
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
însă generale credem că pot fi puse de pe acum și că viitorul va putea numai rotunji sau polei formele pe care chiar ochiul nostru poate să le întrevadă. Întemeiat pe această convingere am întreprins greaua sarcină de a expune mult bântuitele destine ale poporului român. Departe de mine falsa modestie de a mă preface că ponegresc însumi propria mea lucrare, spre a atrage laudele altora. Totuși se poate ca mai multe izvoare să-mi fi scăpat din vedere, ceea ce este prea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
nici ca mai târziu: „Khamenei, Rahbar!“. Dintr-odată știu că sângele ei curgea roșu și verde și că țara ei o întrista, dar că erau lucruri în care nu poți s-alegi: poți să vii dintr-o țară băftoasă sau bântuită. După ce zâmbitorul ei star a-necat Revoluția verde de catifea și a înroșit-o în piețe, la Universitatea Azad și în intersecția Enghelab, Sonia a continuat să croiască și să facă Islamul să devină la modă. A tăiat prosoape și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a trădătorului irlandez. Bradt este numele fals ce protejează ființa celui care, sub impulsul fricii și al lăcomiei, a schimbat taberele, oferind Angliei pe unul dintre cei mai redutabili inamici ai ei, propriul său frate. Bradt este făptura măcinată și bântuită, ascunsă în deșert ca într-un mormânt ars de soare. Cush este instrumentul prin care divinitatea își exercită justiția ei inclementă. Umilirea sa de către Bradt hrănește furia războinicilor ce iau cu asalt fortul. Nimic nu poate sta în calea acestei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de trecere către un continuum încărcat de mituri și de moarte. Rătăcirea lui Robinson nu mai poate fi citită în cheie rațională, ca semn al îmbol năvirii unui destoinic ofițer în armata colonială. Robinson a ieșit, odată cu intrarea în fortul bântuit, din timpul anului 1931, spre a regresa către vârsta eresurilor și a Bibliei apocrife. Ca și în Etiopicele sau în Scorpionii deșertului, tot ceea ce se încearcă a fi clădit cu ziduri și creneluri pe marea de nisip a Somaliei este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și mirosuri familiare. Capitolul 4, în care se recapitulează datele unei evadări și se urmărește traseul unui submarin Ceea ce nici Tintin și nici prietenii săi nu bănuiau era că spre aceeași destinație se îndrepta, în adânc de ocean, prin spațiile bântuite cândva de „nautilus”, submarinul ce ducea în pântecele sale pe maiorul Olrik, cel despre a cărui evadare ziarele relataseră cu câteva săptămâni înainte. Ca de atâtea ori în existența sa tumultoasă, Olrik sfidase moartea. Condamnat la închisoare pe viață în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de un interes intens și dureros pentru ea. ă Eu nu am spus nimic, spuse după o vreme în șoaptă și își închise ochii din nou. ă și fiindcă nu ai spus nimic, fiindcă nu ai intervenit - de asta ești bântuită acum de sentimentul ăsta de vinovăție. ă Ea nu avea nicio vină. ă Ai vreo idee ce s-a ales de fiica dumitale? Iecaterina Romanovna dădu din cap, cu ochii încă închiși. ă Ai vrea să te ajut ca să afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
curții regale. Nimeni n-ar fi avut curajul nici măcar să treacă acel prag. L-am întrebat de ce și, după ce a făcut gesturi de alungare a Necuratului, omul mi-a povestit cum un anume vânzător de coșuri, de fapt un cămătar, bântuit fiind de diavol, s-a spânzurat în casa aceea a lui, dar nu înainte de a-și fi măcelărit mama în vârstă, nevasta și cei trei copii încă mici. - Gărzile regale, a spus, au cărat tot ce se afla înăuntru. Trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
femei. O văzuse pe Giulia și, imediat după ce se lăudase în fața publicului, coborâse s-o salute: - Mă bucur să te văd, mai ales că nuvela aceasta ți-o datorez cumva, am scris-o după ce am fost la Comoșteni, în casa bântuită. Dar Zogru nu putea să-l lase pe ticălos să se bucure, mai ales acum, când știa că pentru Giulia el nu însemna foarte mult sau, în tot cazul, că însemna mai puțin decât își imaginase el. Așa că plecase repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vila lui Ludendorff, vila Kaiserului și cea a lui Hindenburg. Simțeai pe dată că Keynes scria Într‑un mod ezoteric, pentru prietenii lui din grupul Bloomsbury, și nu pentru masele de cititori de ziare. Spunea că pământul belgian părea Încă bântuit: „Atmosfera e Încărcată de emoțiile acelei vaste prăbușiri. Locul are un aer melancolic, Întețit de teatrala melancolie teutonică a pădurilor de pin negru”. Mi‑a stârnit un deosebit interes faptul că Keynes Îl socotea pe Richard Wagner direct răspunzător pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
piept și cu ochii roată. Tot așa se uita și pe stradă. De-aia zic că totuși nu e chiar singur. Lumea lui e populată cu tot felul de fantome după care se uită în dreapta și-n stânga. Un om bântuit nu poate fi cu desăvârșire singur. — Mai are șapca aia ? întrebă Tili. — Singurul lucru care i-a rămas. Și fața ascuțită. În rest, n-ai ce alege. Merge greu, e peticit și împuținat pe dinăuntru. Am stat lângă el. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plata pentru găzduire, amânând totul pentru momentul când oaspetele se va întoarce (căci vrăjitoareanu e așa?, e sigură de acest lucru!) sunt tot atâtea incidente distribuite pe axul narativ al povestirii, al căror coeficient de satanism se lasă mai mult bântuit decât perceput cu obiectivitate și evaluat ca atare. Tot așa, însuși episodul rătăcirii în noapte agitată bântuită de vifor, se derulează sub semnul aceluiași mod de a recepta faptele, chiar dacă acestea sunt de o spectaculozitate sumbră, generatoare de spaime irepresibile
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și înțelesul, aduce răspunderea înțelesului, singura care mai este astăzi capabilă să reabiliteze metafizica. Într-o lume care e doar a comunicării, Heidegger continuă să vadă în cuvânt "cuminecarea" și comuniunea. Gîndiți-vă ce înseamnă un asemenea lucru într-o lume bântuită nu numai de degradarea curentă a cuvântului, ci și de asceza pe care o aduce cu sine filozofia analitică anglo-saxonă. Am terminat de curând cartea lui Hintikka, pe care mi-a împrumutat-o Sorel: Knowledge and Belief. Să vedeți ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puncte de contact și peste 15 cuvinte folosite pentru prima dată de Shakespeare și Harsnett. În "Shakespeare and the Exorcists" din volumul Shakespeare Negotiations (1988), Stephen Greenblatt aprofundează raporturile piesei Regele Lear cu lucrarea lui Harsnett: "Tragedia Regele Lear este bîntuita de un simț al ritualurilor și credințelor care nu mai sînt eficiente, care au fost golite de conținut... Relația piesei Regele Lear cu lucrarea lui Harsnett este una de reiterare, o reiterare care trădează schimbări instituționale neexprimate, dar profunde". Întrucît
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
departe de a abandona, nu se dă bătut. Ostil poeziei lâncede, somnolente, îl tentează "poezia cu lupi", aspră, agresivă, intransigentă, cu "colți" care sfâșie. Unii cântă iarba, orașul, / orașul sau mașina de scris / eu voi cânta cuțitul" (Zidul de fulgere). Bântuit, imoderat, îl preocupă nașterea poeziei, geneza versului instaurator în stare "să ardă tot ce ating"; "l-am confundat o vremea cu pâinea / apa / aerul / focul" (Poem comentat). Numai poetul blestemat numai demonia cuvântului înaripat asigură accesul în inefabil: "Cine intră
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
erinii, cele ale Clitemnestrei, devenită la rândul ei fantomă răzbunătoare. Hăituit de ele, Oreste va fi condamnat să rătăcească de colo-colo fără să-și afle liniștea, pândit de nebunie la tot pasul. Prins între două fantome, prizonier al acestora și bântuit de vedenii pe care nu are cui să le împărtășească și nici cu cine să le împartă, eroul lui Eschil trăiește o experiență a tenebrelor, pătrunde într-un altundeva unde nici măcar Electra nu-l va putea însoți. Oreste din Hoeforele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
viziunile ei. Distanța care o despărțea de cor și care făcea din ea o figură tragică nu era oare tocmai această preștiință înfricoșătoare, privilegiu al celor ce au darul de a vedea dincolo de ecranul dintre vii și morți, al celor bântuiți nu numai de fantomele trecutului, ci și de acelea ale viitorului? O preștiință a morții grație căreia își văzuse propria moarte. Fantoma sau jocul amăgirii și al adevăruluitc " Fantoma sau jocul amăgirii și al adevărului" Dacă personajul tragic aparține universului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]