1,886 matches
-
asistăm la dezvelirea fără prejudecăți a unei feminități incendiare. Totul ar indica un jurnal senzațional. Și totuși... felul în care sînt notate sau povestite faptele îl face să fie fabulatoriu. Boala, moartea, un avort, iubirea, dezamăgirea, dorul de țară, micile bîrfe, toate sînt voalate. Pe de-o parte, de un misticism special, asumat, pe de altă parte, de un fel de eleganță metaforică. Primul ține de o filosofie personală, sentimentală și livrescă în același timp. A doua cred că este produsul
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
al cîrciumilor sau al spațiilor de regrupare. Dar nu despre teatru se vorbește, despre ce se întîmplă în mintea artiștilor, despre ce se joacă la Craiova sau în lume, ce s-a mai scris, care sînt curentele. Se macină aceleași bîrfe (fără sare și piper), aceleași invidii, sînt trași și cei mai altfel în aceeași mocirlă, în derizoriu, în minor. Anvergura lipsește astăzi și de pe scenă și de la petreceri. Și împreună cu ea, atîtea altele. Comemorarea lui Gheorghe Cozorici m-a marcat
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
și comentarii auctoriale, aparte-uri ale vocii narative, fără tehnice postmoderniste, fără complicații și ambiguități formale. Vocea narativă aparține unei persoane care o cunoaște pe Maryna la o petrecere unde fusese invitată întîmplător și unde aude diverse fragmente de conversație, bîrfă, mici certuri, pe care încearcă să le deslușească. Povestea se întrupează din asemenea eforturi de înțelegere, din curiozitate și lipsă de discreție. Opțiunea autoarei pentru o asemenea strategie introductivă e interesantă, pentru că îți lasă impresia că te strecori pe furiș
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
surogat, o înlocuiește pe cea naturală, servită în ceșcuțe mici, pe vremuri, tot așa conversația închegată la five o'clock decade în "poștă" de la unii la alții. Curiozitatea vecinilor, impresionați că împart palierul cu un scriitor și cu o actriță, bîrfele purtate de Frangulea, ochii și urechile tîrgului, autor de texte pompieristice, la modă, amorurile tot mai profane, tot mai iuți, din care orice "poezie" a dispărut de mult, colorează o lume destul de ternă, altminteri. O "parcelă" împrejmuită, cu mici intrigi
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
ei!? E o rumoare pe lângă o întreagă lipsă a încrederii de sine - când persoana proprie ar conta prea mult, ba datorită constatărilor proprii că n-ar prea avea valoare, trebuie musai să o submineze pe aceia a unei alte femei... Bârfa e întotdeauna cea mai la îndemână pentru o așa ‘frumusețe’, hmm... mai rău este că vizează pe cea mai bună prietenă, poate chiar mama... Frumusețea, în general, pleacă din interior, exteriorul fiind o copie fidelă a ceea ce există acolo în
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
Și tu ai auzit? - Cine nu a auzit de aventurile sale cu unul de la raionala de partid? Mereu o cheamă la raion în calitatea de secretară pe școală a organizației de partid. Cred că așa își menține postul, că după bârfe nu ar avea nici liceul terminat. Discuția lor a fost curmată de Viorel, care a trecut „ca din întâmplare” pe la ele. Mergea spre sola de lucernă să vadă dacă bagă pentru coasa a doua. O sărută în fugă pe Ramona
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
ca un veritabil spectacol și nu e de mirare că o dată teatrul demolat, personajele animate de pasiune până la dăruirea totală se despart, părăsesc târgul sau chiar mor. "Orașul nu produce decât: serbări, festivități nesfârșite, dueluri, povești galante, literatură, pictură, grădinărit, bârfă, zvonuri, execuții, procese, jalbe, muzică, dans, coride, broderie, aurărit, croitorie" (p. 47). La fel viața însăși; viața ascunsă cu totul în spatele scenei sărutului matern din tabloul final. Dintr-o viață de om nu rămâne până la urmă decât sublimul unui singur
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
le proteja, iar peste ani de zile, după moartea celor implicați, ar fi putut fi eventual donate unei biblioteci. Dar a fost dorința lui Marjorie Parsons (cunoscută mai ales sub prenumele Trekkie) ca ele să fie citite înainte ca simpla bîrfă din jurul existenței lor să complice și mai mult lucrurile. După moartea soțului ei, Ian Parsons (director la nu mai puțin celebra editură Chatto and Windus), corespondența a fost dată tiparului sub îngrijirea lui Judith Adamson. Editura la care apare este
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
evidente dintre ei, Marisa nu dorește să îl încurajeze pe Christopher, temându-se că va pierde tot ceea ce a clădit cu multă muncă. Însă el o urmărește, chiar dacă acest lucru îi poate compromite cariera politică. Pe măsură ce idila, falsa identitate și bârfele de pe prima pagină a ziarelor intră în conflict, Marisa și Christopher vor învăța că atunci când visele cuiva sunt mari, crește și șansa ca ele să devină realitate. presa la zi CANDY best of.... Revista ilustrată dedicată în exclusivitate trupei Candy
Agenda2003-15-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280900_a_282229]
-
îmbogăți cromatica picturii și a gravurii. Prozatoarea a reușit să surprindă atmosfera apăsătoare, când puterea terorizează prin edicte afișate, rapid cunoscute și de cei neștiutori de carte, prin vestitori. Povestitorii par să știe tot, adună grupuri în jurul lor, ei ridică bârfa și scandalul la rang de istorie incredibilă, urmăresc să delecteze și să înspăimânte, cumva în consonanță cu intențiile autorităților, fiindcă reiese din istoriile captivante că totul se știe, că nu scapă mai nimic vigilenței bakufu. Iar artiștii simt cel mai
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
Prin tradiție, în sâmbătă din ajunul festivalului, croazetă zumzăie de bârfe și anticipări. Pe care, sigur! - palmaresul de mâine seară le va arunca în aer, în spiritul incertitudinii care a caracterizat, mereu, acest mult așteptat eveniment. Jocul pronosticurilor are hazul sau, dar nu-mi cereți să particip la el decât cu
Duminică seara la Cannes vom avea palmaresul. De Ce nu mă hazardez în pronosticuri? () [Corola-journal/Journalistic/26361_a_27686]
-
în speță, premiile literare) în viața publică din România: ele ar fi substitutul instituțiilor, care fie nu există, fie funcționează catastrofal. Nu pot să nu-i dau dreptate: de bine, de rău, cu poticneli și îmbrânceli, cu proteste scrâșnite și bârfe ucigașe, premiile literare (nu chiar toate, desigur!) instituie o minimă și necesară ierarhie. Ceea ce face ca, în ciuda naturii eminamente cârtitoare a artistului, valorile să fie relativ ușor de identificat. Comparat cu oricare alt domeniu al activității sociale (de la politică la
Trei cărți. Adică trei prieteni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2744_a_4069]
-
să obișnuiești publicul cu subiecte ușoare, cu lucruri care se fac din mers, cu poze senzaționale, fete goale, de care abundă Internetul. În consecință, scuza presei că asta vrea publicul nu stă în picioare. Iar practica românească de a escamota bârfe, supoziții, colportări sub acoperirea „pe surse”, deci fără verificări rezonabile, nu face decât să discrediteze profesia. Am ajuns în situația ca oricine care produce și distribuie conținut media să se autointituleze sau să fie considerat jurnalist. Ziariștilor profesioniști, celor care
„Practica românească de a escamota bârfe sub acoperirea «pe surse nu face decât să discrediteze profesia” interviu cu jurnalistul şi profesorul Brînduşa Armanca [Corola-blog/BlogPost/92602_a_93894]
-
E A MEA/ The World Is Mine, România, 2015 R. Nicolae Constantin Tănase. Cu: Ana-Maria Guran, Iulia Ciochina, Oana Rusu, Ana Vătămanu. Larisa are 16 ani și trăiește într-un orășel de la malul mării. E un oraș mic, în care bârfele și veștile circulă repede. E un oraș în care contează imaginea și influența, manelele, banii și puterea. Iar Larisa... le vrea pe toate. Și crede că merită să facă orice pentru a-și îndeplini visele. Larisa is 16 and lives
LUMEA E A MEA [Corola-blog/BlogPost/99174_a_100466]
-
Larisei între nesiguranță și aroganță nejustificată - simți întru totul puterea unui personaj ai cărui ochi percep greșit aproape orice situație”, notează „Variety”. Larisa are 16 ani și trăiește într-un orășel de la malul mării. E un oraș mic, în care bârfele și veștile circulă repede. E un oraș în care contează imaginea și influența, banii și puterea. Iar Larisa le vrea pe toate. Și chiar dacă nu le are, luptă pentru ele. Ajunsă sus, pe val, cu toate visele împlinite: bani, iubit
„Lumea e a mea” la Karlovy Vary – primele reacții în presa internațională [Corola-blog/BlogPost/99206_a_100498]
-
zilei e greu de crezut că vine cineva să se închine ca în Pantheonul culturii. Eventual se mai găsește un cerșetor să facă o pauză de la întins mâna, o vânzătoare din supermagazin care iese la o țigară și la o bârfă sau câțiva muncitori care își mănâncă pachețelul de acasă pe băncuță în fața vreunei stele. Dar chiar și așa, în variantă meschină, de metropolă, actorii de teatru au intrat în asfalt. Poate că vânzătoarea care iese la fumat se va gândi
Walk of Fame în stil românesc [Corola-blog/BlogPost/99497_a_100789]
-
probe pentru rochia de mireasă. E amuzant de urmărit evoluția lui it's complicated până la engaged to, apoi iar it's complicated și tot așa. Facebook-ul a devenit una dintre principalele surse de informare, fie că este vorba despre ultimele bârfe sau evenimente de interes general. Important este să pot trage linie și dacă îmi propun să mă rup de civilizație două zile, să nu intru în sevraj virtual fiindcă nu am conexiune la internet. Uneori e mai frumos să trăiesc
O zi fără... [Corola-blog/BlogPost/99711_a_101003]
-
să reunești continentele la o bere. Pe langă “băutură casei”, în meniu veți mai găsii și alte licori: vin, răcoritoare, țării, mai tot ce se gaseste într-un loc în care oamenii vin pentru un pahar de băutură și o bârfa cu prietenii. Totodată, “Casă Berii” se metamorfozează din locul cu atmosfera relaxată că de berărie germană ce o prezintă seară, într-o cafenea plină de rafi nament și bun gust în timpul zilei. Atmosferă prietenoasă, dar nepretențioasa, prețurile accesibile, designul creat
Bier Haus [Corola-blog/BlogPost/99772_a_101064]
-
lui decât detaliile scandaloase și, desigur, mustoase, ale cazului aflat zilele astea în dezbatere. Așadar, dacă voiați multe detalii din categoria asta, nu le aveți tocmai pentru că le-am ocolit cu bună știință. Să ne concentrăm pe fenomen, nu pe bârfă ieftină, zic. UPDATE: Învățătoarea a fost demisă. Ce facem, ne culcăm mai departe, pe-o ureche, acasă, în fotoliul nostru călduț, sau facem mai mult? Am niște propuneri pentru voi AICI.
“Măcar o sticlă de vin și un cozonac, porcii vin de la celelalte clase” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20211_a_21536]
-
în papucii celuilalt ca să-mi fie mai ușor să-l iert, să mă joc ore-n șir cu cel mai frumos copil din lume, fetița de 6 luni a unor prieteni, să mă chițăi doar cu prietenele mele, la o bârfă organizată, să decretăm tot noi, fetele, “ultima bere”, la o întâlnire mixtă, iar băieții să mai comande un rând, în timp ce noi nu suntem atente, să ne băgăm și noi la un poker, doar ca să le distrugem lor jocul, iar ei
Chestia aia despre care cântă Angela Similea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20336_a_21661]
-
un anume gen de sclifoseală aristocratică, pe care eu o ador. Mănâncă, de când o știu, ca o vrăbiuță ultragiată (ca și cum ar încurca-o obiceiul ăsta frivol și superficial al mâncatului), strâmbă din nas ca o prințesă când e vorba de bârfe și răutăți, dacă i se-mbolnăvește purceaua, plânge trei zile (mă rog, făcea asta când era mai tânără, că acuma nu mai crește porcine) și preferă, uneori, să nu vorbească despre anumite lucruri, caz în care, prin nevorbitul ei, spune
Mamaie, tataie, târgul Gaudeanu şi nişte kiwi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20833_a_22158]
-
știu să spună “Mulțumesc!”, judecățile în alb și negru, căldura excesivă, intoleranța, rasismul, homofobia, șefii care ajung să se creadă Dumnezei, vanitatea care ajunge să fie mai puternică decât dragostea, mândria prostească, minciuna, jumătățile de adevăr livrate drept adevăr, violența, bârfa veninoasă, frigiderul meu, care a ajuns să se ceară dezghețat o dată la două săptămâni, țoapele de mall, tabloidizarea grețoasă, oamenii care, deși sunt organizați în grupuri cu scop comun, preferă să se măcelărească între ei, neseriozitatea, iertările care se dau
Ce nu-mi place sau chiar mă enervează by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20961_a_22286]
-
o petreceți cumva. De azi dimineață, la televizor/radio/calorifer/frigider/cuptorul cu microunde/etc., numai despre asta se vorbește. Tocmai am auzit una care m-a superamuzat: Kate va fi prima regina cu facultate, din istoria Angliei. Hai, băgați bârfe despre și de la nunta și spuneți-mi unde și cum o petreceți. La noi, în redacție, începutul ei s-a comentat cam așa. ÎNTRE BĂIEȚI! - Mama, ce nașpa e îmbrăcată! (despre Camilla) - UIte-l și pe Charles ce s-a
Unde petreceţi nunta? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18323_a_19648]
-
mare în a dezbrăca realitatea de eufemisme, a-i da jos fardurile cu șpaclul și a-i ciufuli cu voluptate cârlionții. Plescăi pur și simplu de plăcere citind amintirile lui Agopian, fiindcă sună ca cele mai autentice și mai mustoase bârfe între prieteni, spre dimineață, când sticlele goale s-au înmulțit sub masă și limbile s-au dezlegat. De fapt și de drept, așa s-au și născut aceste pagini: la defuncta cârciumă Red Lion, de pe strada Academiei, unde, în vremuri
Amintirile savuroase ale unui scriitor prea sincer by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18442_a_19767]
-
meu job a fost la o firmă de traduceri”, îmi povestește o prietenă. “Eram mică și deloc obișnuită cu discuțiile care, în orice companie, au loc pe la colțuri. Prin urmare, într-o ședință, după ce tocmai asistasem la o sesiune de bârfe, m-am trezit adresându-mă șefului: «Tocmai vorbeam pe hol și în bucătărie, cât ați fost dumneavoastră plecat, că nu e normal să-i dați mamei dumneavoastră să traducă. Traduce prost și, după aia, ajungem să pierdem timp cu corectura
Pelerinaj la monumentul Gafei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18488_a_19813]