552 matches
-
ascunsese în spatele trunchiului unui gorun bătrân, chiar în fața porții principale. Ileana avusese dreptate, lucrurile se schimbaseră față de cum le lăsase el în urmă cu trei ani. Se afla chiar în locul unde, împreună cu Moș Calistrat, pătrundeau în pădure ca să urce înspre bârlogul bestiei. După ce reușise să găsească toiagul, o condusese pe Ileana acasă iar el plecase pe munte. Nu mai avea răbdare, trebuia să vadă cu ochii lui ce se întâmpla acolo. Bineînțeles că nevastă-sa insistase să vină și ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici un paznic nu s-a aventurat în vizuină, îi răsunară în minte cuvintele lui Calistrat. Își amintea că mai încercase o dată să intre în peșteră, în urmă cu trei ani, în ziua în care, împreună cu prietenul său, aruncaseră în aer bârlogul bestiei. Stătuseră exact acolo unde se afla acum. El, plin de entuziasmul descoperirii secretului toiagului și gata să se arunce în necunoscut, Calistrat, cumpătat de experiența atâtor ani în care fusese singurul paznic al peșterii. Tot el îl învățase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ceea ce vedea, se lăsă din nou pe spate cu ochii ațintiți spre cer. Reușise, muntele se prăbușise exact așa cum își dorise el, oricine ar fi trecut pe acolo, nu și-ar fi putut da seama că dedesubt se află bârlogul bestiei. Norocos mai ești, domnule inspector! rostise Calistrat care se tot foia pe lângă el, negăsindu-și locul. Ești ca o pisică, ai nouă vieți, de fapt ți-au mai rămas acum doar opt. No, dacă vrei să ții cont de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l împiedice să se miște. No, deocamdată, totul pare a fi în regulă dar nu vom ști cu siguranță decât la noapte, îl liniști acesta. Imediat ce apune soarele, voi fi aici să mă asigur că bestia nu mai iese din bârlog. Bătrânul avea dreptate, chiar dacă la o examinare vizuală peretele de piatră părea etanș, numai la căderea nopții vor afla dacă reușiseră cu adevărat să o închidă pe vecie acolo. Vin și eu cu tine. Ba, nu vii de loc! spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Deja vizibilitatea din jur crescuse, soarele se vedea ca un disc prin ceața care începea să se ridice. O grămadă uriașă de pietre și bolovani se afla în fața lui, dincolo de intrarea în peșteră. Tot materialul cu care obturaseră ei gura bârlogului vâlvei fusese îndepărtat și adunat acolo. Oare, ce Dumnezeu se întâmplase? Ce căutaseră oamenii aceia și de ce dăduseră drumul bestiei din nou? Își amintea eforturile depuse de el și Calistrat ca să o ferece în bârlogul subteran și convingerea bătrânului că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
materialul cu care obturaseră ei gura bârlogului vâlvei fusese îndepărtat și adunat acolo. Oare, ce Dumnezeu se întâmplase? Ce căutaseră oamenii aceia și de ce dăduseră drumul bestiei din nou? Își amintea eforturile depuse de el și Calistrat ca să o ferece în bârlogul subteran și convingerea bătrânului că acest lucru se petrecuse pentru totdeauna. Cum de ajunseseră aceștia să sape tocmai acolo? Din câte își amintea, pe Muntele Rău nu urca nimeni, era protejat de legenda care îi ținea departe pe localnici. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să plece, întoarse spatele peșterii și se îndreptă spre podul de lemn. Nu se putea întoarce pe același drum, era prea riscant. Lăsă podul în stânga și porni pe lângă Râpa Dracului. Urma calea pe care mergea bestia când ieșea seara din bârlog. Niciodată nu mai fusese pe acolo. Întotdeauna trecuse prăpastia pe bușteanul prăvălit de paznici peste ravena adâncă. Acum, în locul acestuia se ridica podul. Imediat ce îl depăși, urmele intervenției umane dispărură cu totul. Pădurea era la fel de neumblată ca la începuturi. Copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai auzea. Tresări speriat, oprindu-se pe loc. Știa ce înseamnă asta, bestia era aproape, numai când se afla ea prin preajmă se întâmpla așa ceva. Refuza totuși să creadă, una ca asta. Era încă dimineață și vâlva nu ieșea din bârlog niciodată la lumina zilei. Un fior rece i se strecură pe șira spinării, în timp ce încerca să înțeleagă ce se întâmplă. Strânse toiagul cu putere în mâini, așteptându-se să-l simtă vibrând ușor, așa cum făcea ori de câte ori vâlva se pregătea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prima oară! Te vedea ca pe o amenințare, mai ales după ce te-ai întors teafăr de la Stânca Adevărului. Într-o seară, începu inspectorul să vorbească cu glas scăzut, ca și cum nu o auzise pe nevastă-sa, așteptam să iasă vâlva din bârlog, nici nu-mi mai amintesc când a fost asta, mi-a spus o poveste. Era vorba despre un neamț, un prospector care venise aici să caute aur. Se pare că l-a și găsit, acolo, în peștera unde sălășluiește bestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dragul meu, odată pecetluită în peștera ei, vâlva nu-și poate croi singură drum în afară. Ea poate ieși numai dacă îi dă drumul cineva. Exact asta trebuie să facă paznicul. Să vegheze ca nimeni să nu se apropie de bârlog și, mai ales, să nu o sloboadă de acolo. Asta nu contrazice cu nimic ceea ce spuneam eu! Timp de mai bine de un secol, Calistrat și-a îndeplinit cu brio misiunea. De acord cu tine, dar nu despre asta vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cred că sunt noul paznic și nici nu-mi doresc să fiu. Bineînțeles că mă voi strădui să rezolv problema ce a apărut acum. Voi face tot ce-mi stă în putință ca să bag din nou vâlva la loc în bârlog, dar nu am de gând să rămân aici și să bat munții în fiecare zi, speriind lumea în încercarea de a-i ține departe de peștera aceea blestemată. Nu te vei putea opune! îi spuse femeia răspicat, privindu-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Oboseala își spunea cuvântul, îl durea capul și își simțea pleoapele grele. Câteva ore de somn i-ar fi prins foarte bine, înainte de a porni din nou pe munte. Urma o noapte grea. Trebuia să închidă la loc vâlva în bârlog, numai că, de data asta, situația era mult mai dificilă. Habar n-avea cum să facă asta iar faptul că cei de la Pinforest mișunau prin pădure nu făcea decât să complice lucrurile și mai mult. Încercase de dimineață să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
până acum? întrebă el încet. Ei, poftim! Asta te frământă pe tine? În pădure, unde ai vrea să stea? Eu am dat peste el în peșteră. O fi intrat și el întâmplător acolo. S-a refugiat înăuntru, ca într-un bârlog, iar când ai apărut tu, s-a simțit încolțit și te-a atacat. Boris clătină din cap, pregătindu-se să îl contrazică însă, înainte ca acesta să mai apuce să spună ceva, Mihailovici îl întrerup se brutal: Gata, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puși în slujba unor cauze politice sau care se vor servi de imigranți pentru trecerea clandestină a frontierelor. Vom vedea - și deja există - națiuni în ruină devenite cuiburi de mafioți, forțe teroriste, nomade prin natura lor, care-și vor stabili bârlogul pe teritoriile unor non-state, precum și organizații mafiote ce susțin ambiții politice, laice sau religioase, așa cum au procedat Mafia, Cosa Nostra sau gangsterii francezi deveniți colaboraționiști în 1940. Vom asista - și deja există - la violențe urbane de o atât de intensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ca al bietului Fabio, ca să afle mai multe. Dar se Îndoia că un vulpoi cum era cardinalul și-ar fi dat În vileag vreunul din proiectele sale. Poate că era mai bine să accepte provocarea și să se ducă În bârlogul lupului. Clericul Îl Însoți prin sălile reședinței, deschise una după alta ca pentru a alcătui un lung coridor. În pragul ultimei uși se opri, dându-se la o parte. Dante păși spre mijlocul Încăperii, unde Îl aștepta un bărbat masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În această privință nu se mai simțea sigur. Oare maeștrii lui, marii scriitori ai antichității, nu povestiseră despre unele ființe fabuloase care au darul de a nu muri? O luă la fugă, pe stradă, ca un animal rănit În căutarea bârlogului. La Priorat Dante Împături nervos foaia pe care scrisese doar câteva rânduri. Își Îndreptă privirea spre firavul teanc de file care zăcea pe masa de scris: În curând avea să se isprăvească și nu știa de unde va mai putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
familiei, care erau cioplite în lemnul de stejar. Nu lipsea niciodată. Preotul îl dezmierda din priviri în timpul predicilor de parcă ar fi fost un cardinal sau un complice. Apoi la sfârșit, după ce mulțimea de șepci și de batice brodate ieșise din bârlog, îl conducea până în piață. Sub salvele clopotelor, în timp ce Destinat își punea mănușile din piele de ied - avea mâini delicate ca ale unei femei și degete subțiri ca niște portțigarete - își spuneau tot felul de nimicuri, dar pe un ton de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Arăți ca o vrăjitoare tânără care și-a scos gluga și are părul cam Încâlcit (mâinile Myrei s-au repezit la păr). O, lasă-l așa, e grozav! Au urcat scările, parcă plutind, și Myra l-a condus În micuțul bârlog al visurilor sale, unde ardea un foc plăcut, În fața unei canapele pe care te cufundai până la pământ. Peste câțiva ani acesta avea să fie marele decor al lui Amory, leagănul multor crize emoționale. Acum, au discutat o vreme despre partidele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Acasa > Strofe > Atasament > PREOCUPĂRI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1699 din 26 august 2015 Toate Articolele Autorului Uneori mă retrag în bârlogul tăcerii, mă înfășor în mantii de cumpătare să-mi pot echilibra pașii. Învăț rotirea în baletul vieții și urc spre cer într-o hipnotică îmblânzire a scindărilor. Îmi ocup timpul cu trasarea de priorități, testarea temeliilor, urcușul pe creste fragile
PREOCUPĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362946_a_364275]
-
inimii tale! PALOȘ: (ferm) Răspunde: ești ființă umană sau miasmă a întunericului? PRINȚESA: (cu voce ademenitoare care se pierde în ecouri line) Vino și vei afla! PALOȘ: Nu mă păcălești cu vicleniile tale ca să mă atragi în ungherele întunecate ale bârlogului tău. Nu mă tem de dușmanul în carne și oase, indiferent cât de puternic și numeros ar fi, dar de nălucile nopții nici atât! PRINȚESA: Știu, iubitule! Fecioara îl cuprinde cu un braț catifelat pe după gât și-și lipește sânii fragezi
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
PALOȘ: (continuă să lovească cu paloșul) Măria Ta, ai datoria sacră să continui dorința Marelui Voievod, neatârnarea neamului și a ținuturilor natale! VODĂ: După bătălie să te prezinți în fața mea! PALOȘ : Lasă-mă pe mine! Împinge dușmanul în propriul său bârlog! Paloș dă pinteni calului care se ridică în două picioare și se năpustește asupra dușmanilor, iar călărețul lovește cu sânge rece spintecându-i cu paloșul. Lângă domnitor ajunge Buzdugan. BUZDUGAN: Sunt alături, Măria Ta! VODĂ: (cu arma ridicată deasupra capului
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
balaur cu multe capete. Caii nechează speriați și se ridică în două picioare, că stăpânii lor abia reușesc să-i strunească. - Nu vă temeți! - tună căpitanul Preda. Dacă fugiți, sunteți pierduți!... Piei diavole! - și ridică paloșul. Întoarce-te, blestematule, în bârlogul tău! Deodată șerpi țâșnesc din gura satanei. - Nu fugiți! - porunci căpitanul. Îngerii sunt cu noi, iar Dumnezeu este deasupra noastră, pretutindeni și oricând. El este stăpânul nostru! Întoarce-te drace la talpa iadului tău! Urlete sinistre sfâșiară liniștea pădurii. Necuratul
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
că singurul tău glas Înseamnă că tu plângi, că te răzbuni sau râzi: Îți mai aduci aminte că te-am văzut plângând O dată-n cimitir și-o dată la răscruci? Iar altă dată știi că te-am văzut râzând Când în bârlogul serii mergeai ca să te culci? - Ce n-ai văzut am să-ți arăt eu ție! Și dac-ai să mai sufli un cuvânt, Bătându-te, pe crucea ta voi scrie Că l-ai văzut pe Nevăzutul vânt. 7 septembrie 1996
RĂZBUNAREA VÂNTULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363158_a_364487]
-
datoria să continui dorința Marelui Voievod, neatârnarea neamului și a ținuturilor natale! - strigă el lovind cu paloșul în stânga și-n dreapta. - Așa voi face!... După bătălie să te prezinți în fața mea!! - Las’ pe mine, Măria Ta! Voi împinge dușmanul în bârlog! - Îți poruncesc! - răcni vodă, dar când îl privi în ochi, văzu o furie demonică, iar armăsarul acestuia parcă arunca flăcări pe nări. - Înainte, Măria Ta! - strigă cavalerul și se avântă cu și mai mare înverșunare în luptă. Între timp, domnitorul
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
și să pornim pe urmele vrăjmașului până la Dunăre și chiar dincolo de ea. Să-l înghesuim și să-l scăldăm în valurile bătrânului fluviu până ce balaurul otoman își dă ultima suflare. Să-l zdrobim și să-l băgăm în propriul lui bârlog, așa cum zicea Paloș! - Măria Ta, suntem alături de tine! - Atunci vă poruncesc! Să ne dăm mâna sub zidurile Constantinopolului! Și vodă cu oastea sa hărțui dușmanul până la Dunăre. Dincolo de Marele Fluviu avu loc o nouă luptă. Deodată, în iureșul bătăliei, apăru
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]